5,243 matches
-
segmente ale aceleiași memorii, două emisfere bătându-se, confruntându-se, luptând între ele pentru supremația politică și economică a gândurilor. Derapam. Arhitecturile computaționale ale minții se prăbușeau sub arhitectura Casei Radio, fluxurile întrerupte de neuroni corticali și coloanele sparte de marmură coreeană stăpâneau același edificiu, neterminat și șubred. Contemplam lumea printr-un geam umplut cu aer: tăietura în relief a sticlei arăta incizia de pe globul ocular, bulele scăpate în topitorie indicau defectul viu de fabricație. Rebutul. „Unde vă vedeți peste 10
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
vecine pierdeau din claritate, stinse și nelocuite. Oamenii deveneau brusc importanți, vocea li se auzea, ca a pensionarului care intră în direct în emisie: „Bună-seara dumneavoastră și telespectatorilor dumneavoastră!“ Noaptea, caloriferele demontate trăgeau umezeală. Lângă intrare, pe zidurile placate cu marmură bej, crescuseră spori de mucegai, albi și bleu ca o zăpadă carbonică. Cu un fes și-o lanternă, te simțeai în vacanță la Predeal. Te ștergeai pe picioare pe preșuri (în general, pe-ale vecinilor), și rămânea gheața acolo, prinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
fostului CC, o piramidă revărsată pe trotuar, cu-o dâră de bronz brăzdând-o ca un acid; din nou în mijlocul pieței, enorm și vizibil, un soi de țesut necrozat înfipt la vreo 20 de metri înălțime într-o furculiță de marmură (lumea îl botezase-n fel și chip: cartoful în țepușă, chifteaua pe băț, coiul canceros; autorul îi zicea mai simplu, „monumentul eroilor“). Noaptea, lumini verzi și portocalii împroșcau statuile cu-o ceață orbitoare, prin care dansau fluturi și musculițe. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
frumoasă, de literatură și istorie adevărată. Am ocolit-o cu grijă și-am ieșit în spate, pe strada Edgar Quinet, pe care o băteam zilnic în drum spre serviciu. Aici, istoria degaja miros proaspăt și-o înfățișare pieptănată, sculptată în marmură albă și aburi de-azot: cineva avusese proasta inspirație să înșurubeze o placă comemorativă cu „Revoluția“ chiar pe fațada facultății, pe care-o udau în fiecare noapte cerșetorii și boschetarii. Părea că toți locuitorii sectorului 2 își descărcau conținutul vezicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
intrai cu mașina și-n curtea interioară. „Scuzați, nu v-am recunoscut, poftiți înăuntru, vorbesc io la fochist să dea mai cald...“ Îndemnul suna anapoda. Mă aflam deja înăuntru, carena holului se închisese în urma mea, iar nava de ciment și marmură huruia din toate încheieturile, pregătindu-se să plece cu pasagerii ei de-ocazie: eu, Densusianu, portarul și Eminescu mic și avariat. Mi-am adus aminte de-o altă clădire sinistră: vaporul metalic, transparent și luminos din Piața Aviatorilor, care ziceai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și profesorii cu experiență cunoșteau toate capcanele Facultății de Litere. Când ateriza câte-un profesor străin, invitat din Franța sau Germania, primul lucru pe care îl făceau era să-l îndepărteze de lift și toalete. Musafirul urca pe treptele de marmură, iar dacă, din ghinion sau imprudență, își exprima dorința de-a se abate de la traseul prestabilit (care lega culoarul de aulă și aula de titlul honoris causa), pentru a-și satisface o nevoie urgentă, era ținut de vorbă un sfert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în pijama. Am traversat din câțiva pași culoarul, după care am cotit în holul mare, singurul luminat cât de cât. Te dobora o liniște blândă, spitalicească. Nu tresărea un fir de praf, frigul ricoșa fără zgomot pe ciment și pe marmură. Dormeau cu toții: Eminescu, Odobescu și portarul. Nici unul nu m-a observat ieșind din facultate. Afară, am tras adânc o priză din aerul nopții. Mirosea bine, a răcoare, urină și libertate. Dincolo de puntea Facultății de Arhitectură, „Intercontinentalul“ sclipea ca un far
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
-ți venea nici să calci pe ciment, nu știai ce-i dedesubt. L-am tras pe Mihnea după mine, pe scara care se prăbușea spre secretariate și catedre. Franceza, Italiana, Spaniola, Româna ultima, la unu, lângă closete. Călcam pe vârfuri, marmura părea umplută cu pungi de întuneric, oricând putea să-ți scape piciorul. Ne-am oprit profesionist, lângă ușă, cu lanterna stinsă. Nu se-auzea nimic, hârtiile se odihneau înăuntru, cu certificatul meu pierdut printre coperți. Am crăpat ușa catedrei, luminând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
unde treptele fuseseră smulse și piciorul cădea în gol. Pasajul cerea eforturi de alpinist. Pe partea dinspre Geografie, era o scară cu șase trepte, pe care nimeni nu-și amintea s-o fi văzut vreodată mergând: încremenise în panourile de marmură care-o încadrau, ca un basorelief de metal. La Colțea, scara funcționase câteva ore, dar se înfundase cu hârtii și chiștoace aruncate de trecători. Dincolo, spre Muzeul de Istorie al Orașului București, se furaseră benzile de cauciuc de pe margini, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
un bastion. Doar după douăzeci de pași, înțelegeai trucul: nimeriseși la interval, în interstițiul dintre două rânduri de case, ca în blatul unui tort. Locul părea ferit, mișcat, podeaua se deplasa odată cu tine. Pereții hotelului fuseseră crestați cu arabescuri de marmură albă, tavanele pictate cu îngerași și femei cuvioase, care se reflectau în cimentul bleu. Călcai cu grijă, ca într-un muzeu al oglinzilor instalat într-o catedrală. Spațiul respira de atâta istorie: cine știe ce tratate fuseseră semnate aici, ce vieți se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ghidau direct în locurile de evacuare: cădeau toate sub bordură, în cascadă, prin grătarele aerisite. Canalizarea mirosea frumos, a hazna și șampon cu vanilie. M-am uitat împrejur, din mers, cu mâinile în buzunare. Nu se zărea nimic, cerul de marmură și granit pâlpâia după câte-o cotitură. Arhitectura imperială zdrobea norii, pleoapele nu mai primeau decât strânsoarea dimensiunilor: clădiri înalte și late, fără curți și grădini, lipite unele de altele de parcă s-ar fi terminat tot spațiul într-o singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
devin acum "necesități obiective ale istoriei", fiecare prefigurând-o pe cealaltă și concretizând în realitatea istorică unitatea platonică a statului-națiune român. În analogie cu celebra maximă enunțată de Michelangelo Buonarotti, care pretindea că sculptura exista deja închistată în blocul de marmură, iar dalta sa nu făcea decât să scoată la lumină capodopera preexistentă, retorica național-comunistă propagă ideea că statul național unitar român exista dintotdeauna în istorie, iar evenimentele politice succesive nu au făcut decât să îl aducă la suprafață. Tema unității
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
lui, ocupă tot etajul întâi al acestei case plicticoase. Servitorul care îi deschise nu se duse să-l anunțe, ci îl conduse imediat pe un traseu lung; traversară și o sală principală, ai cărei pereți erau zugrăviți în „imitație de marmură“, cu dușumeaua din scânduri de stejar și cu mobilierul din anii douăzeci, grosolan și masiv, făcând rotocoale și zigzaguri, urcând câte două, câte trei trepte și coborând tot atâtea, până când, în sfârșit, bătură într-o ușă. Le deschise însuși Parfion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
panglici. Pe măsuța de la căpătâi străluceau briliantele scoase de la gât și aruncate cât colo. La picioarele patului zăceau făcute ghem niște dantele și, de sub cearșaf, spre acele dantele albe se ițea un vârf de picior gol, care părea sculptat în marmură și era îngrozitor de imobil. Prințul se uita și simțea că, pe măsură ce privește, în cameră se face și mai tăcere, ca într-un mormânt. Deodată începu să bâzâie o muscă, zbură pe deasupra patului și se potoli, așezându-se pe tăblia de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pierderea. Dar când el ia de la societate de zece sau de o sută de ori pe-atâta pe cât fac în realitate închipuitele sale merite nu înțelegem ca, pe deasupra tuturora, să mai facă cererea de-a i se ridica statuie de marmură și de-a se săpa pe table de metal stihuri de neuitare din partea națiunii recunoscătoare! [8 aprilie 1881] ["ÎNTR-UN ARTICOL CU MULT PREA LUNG... "] Într-un articol cu mult prea lung pentru obiectul ce tratează, "Romînul" face cele mai
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
1980 i s-a recunoscut și activitatea social culturală, nu fără distorsiuni, iar din 1992 Iașul Își face un titlu de onoare, conferind numele savantului Universității de Medicină și Farmacie, În fața căreia tronează pe o stâncă de granit chipul În marmură a maestrului, subliniindu-i astfel probitatea morală, tenacitatea convingerilor și spiritul de sacrificiu În slujba adevărului. Publicat În „Reflecții peste timp”, 2007. EMIL HURMUZACHE - creator de școală medicală și promotor al asistenței sociale a copilului Între numele ilustre care au
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
ca o pădure cenușie?”), într-un univers el însuși transparent, oferindu-se până în străfunduri ochiului fascinat de miracole: Deveneam invizibili? Florile se-nălțau pe tulpinile lor firave, Turme de curcubeie fumurii treceau prin zarea halucinată, Prin munții depărtați ca o marmură roșiatică Se vedeau vinele de metal, izvoarele minerale ale aurorii. Tăceri eterne. Păduri eterne. Cântece eterne. (Minunata călătorie) Sub acest semn transfigurator se înscrie și mai vechiul discurs umanitarist al poetului, rezolvat acum în viziunea unei omeniri fericite, a unei
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Rezultatul de ansamblu atrage Însă prețuirea observatorului: Româncele sunt frumoase, am putea spune chiar minunate. Chipul lor creol și interesant se armonizează atât de bine cu ochii negri și strălucitori! Ele sunt Înalte și cu obrajii roșii. Piepturile lor de marmură sunt ascunse sub cămăși cu broderii bogate, la gât poartă salbe din monede de argint, iar de brâu au atârnate, În față și În spate, două catrințe. Le plac În mod deosebit cizmele roșii. Alăturând explicația științifică și observația empatică
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
va aduce Înapoi de unde fusese furată. Simon pleacă În căutarea fetei; după 9 am ajunge Într-o pădure frumoasă, În care vede trei fete În jurul focului. Acestea Îi știau numele. După ce le spune pe cine caută ( Margareta cu ochii de marmură , fata Împăratului), Ursitoarele-l Îndrumă spre un bordei, unde se află Ursoiul. Acesta Îl asigură că Margareta Îl va recunoaște, deoarece l-a visat, și-l sfătuiește cum să procedeze pentru a scăpa de zmeu. La un moment dat, lui
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
lor suveran, în toată splendoarea tinereții, aparent dormind adânc.“ (trad. n.) Același autor spune că acea procesiune de privitori nepoftiți au continuat să intre în cameră până la ora trei dimineața. Domnișoara Pardoe continuă să relateze evenimentul:„Asemeni unei statui de marmură, a stat dreaptă, plină de fermitate, fără să se miște. Și băiatul rege, urmând exemplul reginei mamă, a rămas nemișcat, cu ochii închiși, respirand ușor, ca și cum odihna nu i-ar fi fost tulburată de intruziunea supușilor rebeli. A fost un
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
care fiecare trebuie să reprezinte acțiunile eroilor antichității care au avut o legătură cu fiecare dintre planetele prezentate și care să amintească de faptele maiestății sale. În același timp, în apartamentul reginei - cele șapte cameresunt ornate cu același tip de marmură. Picturile care vor orna plafonul vor trebui să reprezinte, de asemenea, acțiunile eroinelor antichității în raport cu cele șapte planete. “ întreaga echipa de arhitecți și artiști plastici trudea pentru a scoate în evidența puterea regelui și autoritatea monarhică. Ordinea oficială a saloanelor
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
zeiței Păcii care o îmbrățișează pe zeița Abundenței. Probabil este o aluzie discretă a artiștilor care încercau să-i atragă atenția războinicului Ludovic al XIV-lea că economia franceză avea nevoie de stabilitate pentru a se putea redresa. Statuile de marmură sunt dispuse în nișe atent proporționate: Venus, Mercur, Bachus și Apollo. Imaginile zeităților se regăsesc în întreg palatul. Ne permitem să ridicăm un semn de întrebare de ce, într-o țară în care fervoarea religioasă se manifesta cu accente de fanatism
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
avut decât cuvinte de laudă, însă nu au menționat o posibilă semnificație simbolică ce ar fi putut disimula aparenta sa inutilitate într-o epocă în care sălile de baie erau un accesoriu de prisos. Félibien nota că„am observat utilizarea marmurei celei mai rare și mai prețioase în locurile cele mai apropiate de persoana regelui. În timp ce se trece dintr-o cameră în alta, vedem cele mai multe bogății, fie prin utilizarea marmurei, fie prin sculpturi, fie prin picturile care înfrumusețează plafonul.“ Remarcăm faptul
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
erau un accesoriu de prisos. Félibien nota că„am observat utilizarea marmurei celei mai rare și mai prețioase în locurile cele mai apropiate de persoana regelui. În timp ce se trece dintr-o cameră în alta, vedem cele mai multe bogății, fie prin utilizarea marmurei, fie prin sculpturi, fie prin picturile care înfrumusețează plafonul.“ Remarcăm faptul că este vorba de o trecere gradată, asemenea trecerii prin saloanele care poartă numele zeităților principale din Olimp. Punctul central al pelerinajului este baia regelui, la care se ajunge
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
bazin, împrejmuit pe latura care dă spre castel de un perete frumos de piatră, și de cealaltă parte de un amfiteatru de gazon și de copaci - o jumătate de cerc largă, în al cărui centru este așezată o statuie de marmură a Renumelui, este simplu ca formă, dar impune prin dimensiune. Vazele din plumb sculptat care decorează peretele au fost aurite în timpul marelui monarh și fiecare aruncă un jet de apă la o mare înălțime. Dangeau ne spune că Maiestatea Sa
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]