6,257 matches
-
se adresează Întregului sistem muscular. b. forța specifică reprezintă acele exerciții speciale caracteristice diverselor ramuri de sport, care solicită Îndeosebi În anumite grupe musculare. Astfel În dans, expresie corporală se antrenează cu precădere forța trenului inferior lucrată pe schema mobilității maxime ca și a musculaturii posterioare În vederea amplelor cambre-uri, În special În special În poziții de echilibru, și susținerea membrelor inferioare În poziții de mare amplitudine. c. forța maximă dinamica - (izotonică) este acea pe care o poate realiza un mușchi
Expresie corporală, dans şi euritmie by Tatiana Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/92301_a_91694]
-
și inexplicabile“, ceea ce îl apropie, aș zice, pe criticul „Vieții Românești“ de Gundolf mai mult decât de Gherea. Simetric, viața va trebui să se apropie de calitatea faptului estetic, fără ca asta să însemne dispariția moralei, ci dimpotrivă. O lectură a maximelor lui Ibrăileanu din Privind viața (criticul este, totuși, cel mai important autor român în genul aforistic din literatura română!) conduce, firesc, la alcătuirea unui cod etic axat pe valorile delicateții sufletești, discreției, rezervei și pudorii, protejate prin marginalitate și anonimat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
Doré manifestă un romantism mai amplu și mai năvalnic decît cel al desenatorilor de viniete din anii 1830-1840. În aceeași perioadă apare în carte și fotografia; dar, dacă este folosită încă din 1852, în Egipte, Nubie, Palestine și Sirie de Maxime du Camp, ea nu va ocupa un loc important decît în secolul nostru; de exemplu, abia în 1894-1895 va fi introdusă în L'Illustrations și în Le Monde illustré, iar 10 ani mai tîrziu va înlocui complet lemnul. Totuși ilustrația
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
condițiile în care se vorbește despre "modul consensual sau conflictual" al realizării alternanței Rovența-Frumușani, 2005, p. 48). De asemenea, principiul cooperării presupune, în comunicarea interpersonală și, implicit, în cea didactică/educațională, respectarea anumitor reguli, cunoscute în literatura de specialitate ca "maxime conversaționale": (a) regula cantității (mesajul transmis trebuie să conțină doar informația necesară, nu mai mult, nu mai puțin); (b) regula calității (informațiile transmise trebuie să fie corecte); (c) regula relației (intervențiile locutorului trebuie să fie pertinente, relevante pentru subiectul avut
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
profesor un grup de elevi din mai multe formate la nivelul colectivului de copii/elevi). Indiferent că este vorba despre comunicare interpersonală, în general, sau despre comunicare didactică/educațională, discursul trebuie să se raporteze la anumite legi, la anumite principii, maxime care prin aplicare/respectare pot eficientiza actul comunicativ; de altfel, necesitatea raportării la legile discursului este plasată, în literatura de specialitate, chiar în contextul unei "deontologii discursive" Ducrot & Schaeffer, 1996, p. 369, subsumându-se așa-numitului principiu de cooperare care
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
concizie în construirea și transmiterea mesajului către interlocutor. Ultima dintre legi, cea a modalității, se regăsește ca maximă în sistemul propus de Grice (apud Rovența-Frumușani, 2000, p. 11), care face, de altfel, trimitere și către celelalte legi prezentate supra; astfel: * maxima calității corespunde legii sincerității, impunând formularea de enunțuri adevărate; * maxima cantității corespunde legii informativității și legii exhaustivității, implicând, pe lângă necesitatea optimizării, la nivel informativ, a mesajului transmis, și raportarea informațiilor noi la cele deja existente în universul referențial al interlocutorului
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
legi, cea a modalității, se regăsește ca maximă în sistemul propus de Grice (apud Rovența-Frumușani, 2000, p. 11), care face, de altfel, trimitere și către celelalte legi prezentate supra; astfel: * maxima calității corespunde legii sincerității, impunând formularea de enunțuri adevărate; * maxima cantității corespunde legii informativității și legii exhaustivității, implicând, pe lângă necesitatea optimizării, la nivel informativ, a mesajului transmis, și raportarea informațiilor noi la cele deja existente în universul referențial al interlocutorului; * maxima modalității/a manierei corespunde legii modalității și legii litotei
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
calității corespunde legii sincerității, impunând formularea de enunțuri adevărate; * maxima cantității corespunde legii informativității și legii exhaustivității, implicând, pe lângă necesitatea optimizării, la nivel informativ, a mesajului transmis, și raportarea informațiilor noi la cele deja existente în universul referențial al interlocutorului; * maxima modalității/a manierei corespunde legii modalității și legii litotei, presupunând o organizare logică, graduală, coerentă a mesajului; * maxima relației corespunde legii interesului/pertinenței, impunând subsumarea mesajului, pe de o parte, contextului/ domeniului implicat de tema discursului și, pe de altă
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
pe lângă necesitatea optimizării, la nivel informativ, a mesajului transmis, și raportarea informațiilor noi la cele deja existente în universul referențial al interlocutorului; * maxima modalității/a manierei corespunde legii modalității și legii litotei, presupunând o organizare logică, graduală, coerentă a mesajului; * maxima relației corespunde legii interesului/pertinenței, impunând subsumarea mesajului, pe de o parte, contextului/ domeniului implicat de tema discursului și, pe de altă parte, sferei de interes a interlocutorului. Continuând particularizările la nivelul aspectelor normative ale construirii/transmiterii unui mesaj (ca
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
la aceasta (vezi și supra, întrebările manipulative): Te-ar ajuta încă 5 minute ca să finalizezi lucrarea?; * respectarea interlocutorului și a unei "moralități a întrebării" (implicit, și a răspunsului)10; * crearea și menținerea unei atmosfere plăcute, detensionate, de comunicare; * respectarea legilor/maximelor discursive (vezi supra), astfel încât întrebările să fie clar formulate, să fie pertinente, să corespundă și interesului interlocutorului; * actualizarea principiilor politeții (pozitive 11 sau negative): Ai putea să nu te mai miști atât de mult pe scaun?; De ce să nu jucăm
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
conflictului dintre Stalin și Tito, prin organizarea întrunirii cominformiste din iunie 1948. Angajamentul desăvârșit, - cel puțin așa cum ne apare în documentele oficiale - de care au dat dovadă militanții propagandiști, în perioada 1948 - 1953, plasează România „populară” în sistemul de obedienta maximă față de regimul bolșevic de la Kremlin. Atitudini similare se regăsesc și la conducătorii altor state din generația „democrațiilor populare”, ba chiar și la fruntașii comuniști din unele state democratice europene. Ei au preluat disputa dintre cei doi lideri comuniști că pe
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
că șefii de stat au făcut o informare reciprocă privind pozițiile adoptate, măsurile pe care le aveau în vedere și perspectivele unei colaborări militare în cazul unei invazii sovietice. Vom reține insistența lui Tito ce atrăgea atenția asupra necesității unei maxime prudente din partea liderului român, pentru a nu oferi pretext intervenției militare a Tratatului de la Varșovia. De asemenea, conducătorul iugoslav formulă mai multe condiții ce trebuiau avute în vedere în cazul unei cooperări politicomilitare. Interesant că N. Ceaușescu, așa cum i-a
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
această operație produce distorsiuni, făcînd explicațiile mai sărace. Pentru evitarea neajunsurilor, rămîne soluția sporirii numărului de cazuri în analiză. Comparațiile creează clasificări, tipologii și modele de înțelegere, iar acestea permit generalizări. "Nu există știință dacă nu există generalizare", proclama o maximă aristoteliană. Chiar dacă realitatea nu încape în totalitate în clasificările și tipologiile utilizate (cu atît mai puțin în teoriile folosite), acestea din urmă permit explicarea similarităților și diferențelor dintre fenomenele organizaționale. Departe de a le minimaliza importanța, metodele cantitative trec pe
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
bancă, avocați, manageri ai unor firme sau lideri sindicali arestați pentru diverse fapte sînt puși să deseneze floricele și îngerași într-o caricatură de revistă a deținuților, să caligrafieze, precum copiii de la grădiniță, diverse poezii de dragoste de țară și maxime sau aforisme, să decupeze din tot soiul de publicații poze cu lanuri de grîu sau cu păsărele stînd cioc în cioc și să le lipească cu grijă în paginile "revistei" pe care, cu nedisimulată mîndrie profesională, educatorii le arată oricărui
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
corupția generalizată ("unii iau cu buzunarele, alții cu camioanele" este expresia de nemulțumire utilizată de angajații inferiori din cele mai multe penitenciare). Al doilea tip de angajat este "carieristul", individ amabil, dar vanitos. Îi place să pară intelectual, vorbind în citate și maxime. Uneori hîtru sau șugubăț, deseori ironic, el intră în categoria prostului fudul. Lipsit de scrupule, depune o rîvnă interesată ca să crească în rang. Aspirația de a aparține unei "elite" îl predispune la corupție și violență. Este bine ancorat în prezent
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
Celebra maximă a lui Horațiu ut pictura poesis (precum pictura, așa și poezia), des invocată și uneori raportată (și) la afirmația lui Simonide: „pictura e o poezie care tace, poezia - o pictură care vorbește”, este valabilă, mutandis mutatis, și în cazul relaționării
Literatura şi celelalte arte. Aspecte intercurriculare. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Iulia Murariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1360]
-
244 Vezi Pierre Bitoun, Les hommes d'Uriage, Paris, La Découverte, 1988; Bénigno Cacérès, L' espoir au coeur, Paris, Le Seuil, 1967. 245 "A ști că cel pe care îl combați este parțial de acord cu tine" era una dintre maximele mișcării. Voința lui Joseph Rovan, de-abia ieșit din Dachau, de a intra în dialog cu tinerii germani, chiar și cu cei care își spuneau naziști, este exemplul cel mai edificator al acestei atitudini. 246 Astfel, se poate citi în
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
până la Tocqueville, dintr-un motiv strict subiectiv: acela că, oricât n-ar semăna între ei, Tocqueville mi-este aproape tot atât de drag ca și nebunul acela de Saint-Simonă Pentru că am început cu un idol, se cuvenea să închei cu un altul. Maxime și portrete Misticii, cu deosebire Magistrul Eckhart, făcând deosebirea între omul interior și omul exterior, optau în chip necesar pentru cel dintâi; cel de al doilea, ființa cuprinsă în timp, mai exact în societate, revenea de drept moraliștilor, pe el
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
s-au impregnat toți „portretiștii“, de cele mai multe ori fără să-și dea seama; cert este că schițele lor ne apar cu atât mai veridice cu cât au pus în ele mai mult din superba fiere a celui care a scris Maximele. Printre moraliști, numai Pascal s-a aplecat asupra dimen siunii metafizice a existenței umane ăde unde și faptul că nu observăm ca Pascal să-l fi marcat pe vreun autor de portrete). Alături de el, toți ceilalți, fără excepție, par frivoli
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
de ste ri litate, trebuie, dimpotrivă, s-o cultive, să saboteze cuvin tele în numele Cuvântului, să știrbească tăcerea cât mai puțin cu putință, să nu renunțe la ea decât arareori, pentru a se cufunda apoi și mai adânc în ea. Maxima, care ține fără îndoială de un gen discutabil, este totuși un exer ci țiu de pudoare, pentru că ne permite să ne smulgem din ple tora verbală și să-i vedem mai bine necuviința și zădăr nicia. Mai puțin exigent, pentru că
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
un exer ci țiu de pudoare, pentru că ne permite să ne smulgem din ple tora verbală și să-i vedem mai bine necuviința și zădăr nicia. Mai puțin exigent, pentru că mai puțin concen trat, portretul este cel mai adesea o maximă, diluată la unii, îmbogățită la alții; totuși, portretul poate, în mod excepțional, cum este cazul lui Saint-Simon, să ia înfățișarea unei ma xime explodate, să se înalțe până la vervă sau înălțimi ame țitoare, să evoce infinitul prin acumularea trăsăturilor și
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
Talleyrand un demon. În afară de anumite negocieri de rând, în conținutul cărora avea abilitatea de a da întâietate interesului său personal, Domnului de Talleyrand nu trebuia să-i ceri nimic. Domnul de Talleyrand se ținea de câteva deprinderi și de câteva maxime pentru folosul sicofanților și al indivizilor dubioși din intimitatea lui. Toaleta sa pentru public, copiată după aceea a unui ministru de la Viena, era triumful diplomației sale. Se lăuda cu faptul că nu este niciodată grăbit; susținea că timpul este dușmanul
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
te arătaseși în deplina ta valoare; în ce scotea ea de la fiecare era, pe lângă dorința de a se amuza, și multă bunăvoință. A scris undeva că superioritatea se exercită mult mai bine prin aprobare decât prin critică, și punea această maximă în practică. Nu era om cât de prost din care să nu reușească să scoată câte ceva ămăcar în treacăt), cu condiția ca acela să aibă oarecare maniere, pentru că ținea foarte mult la forme. Îi copleșea pe provinciali, și mai ales
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
de Pradt, că rangul și titlurile unui autor îmi erau cu totul indiferente când îi cântăream cartea, și că cel mai mare senior își pierdea dreptul la respectul meu dacă, într-o scriere publicată, formula propoziții, profesa principii și dezbătea maxime contrare ordinii stabilite și autorității legitime, idei favorabile răzvrătirii. La acestea Domnul de Pradt a exclamat: Greșiți! A repetat acest cuvânt de douăsprezece ori, ridicând glasul la fiecare exclamație, astfel că ultimul Greșiți! era cu șase octave mai sus decât
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
un vas englez. A revenit în Franța după 18 Brumar și nu s-a mai ocupat decât de literatură. Ludovic al XVIII-lea l-a făcut pair al Franței, membru al Consiliului său privat și al Academiei Franceze. A scris Maxime și reflecții despre felurite subiecte ă1808), Amintiri și portrete, Anglia la începutul secolului. LUDOVIC NAPOLEON = CHARLES LOUIS NAPOLÉON BONAPARTE, devenit Napoleon al III-lea ăParis, 1808 -Chislehurst, Kent, 1873). Al treilea fiu al lui Louis Bonaparte și al Hortensiei de
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]