3,725 matches
-
După două luni, Borges mi-a mulțumit, căci Înțelesese că eu Îi propusesem să Începem să lucrăm doar ca să o uite pe Cutărica, de care era Îndrăgostit și la care se gândea la toate orele zilei, și ca să nu mai mediteze la iubirea lui ratată... Dar eu nici gând n-avusesem de așa ceva...“ Dar ceea ce au inventat cu privire la fictivul Bonavena, Bioy a crezut că s-a Împlinit aproape simultan În Robbe-Grillet și școala sa, sau chiar i-a precedat: „Și este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
fi amestecate cu acea rugăciune dumnezeiască ce din când în când schimbă în trup amărăciunea întinsă pe o viață. Doamne, și cât de îndurător, să poți păși peste uitare alături de visul aproape sfârșit de o secundă îngerească ce stă să mediteze în RESPIRAREA NOPȚILOR. URMA INVIZIBILĂ A DRAGOSTEI Nu voi putea muri până când nu voi despărți norii de zbatere ai trupului meu, lăsând pe cer acea urmă invizibilă a dragostei. Nu voi putea muri, deși știu bine că viața mea a
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
cum mai rar se întâlnește... Oare de unde-i veneau ideile ori gusturile astea? Și la hăinuțele și flanelele pe care ni le cosea pe când eram noi micuți ori ni le lucra cu andrelele am observat aceeași deosebită înclinare spre frumos...” medita Tudor plimbându-se alene pe aleile curate dintre ronduri, cu mâinile la spate, lipsit de griji, într-o deplină tăcere. „Pe toate bluzițele și puloverele aveam floricele lucrate. Erau în aceeași culoare ori în tonuri apropiate, dar nu-mi dau
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
bucura când le va vedea... Poate le va simți mirosul de acolo, din lumea veșnică, în care, sigur, a primit-o Dumnezeu... Și bunicul se va bucura. Va înțelege că nu l-am uitat și-i port o vie amintire”, medita Tudor privind florile cu duioșie. „Mă voi întoarce de la cimitir să îngrijesc rondurile. N-au ce căuta florile sălbatice aici! Nici Bătrâna nu se uita la ele. Le ocolea...” Mergând spre cimitir, Tudor își aminti că a scris, cândva, o
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
vorbi. Avea gurița plină de prăjituri și mai avea și în mână câteva, într un șervețel. Era tare fericită. S-a îndepărtat pe o potecuță în pădure, numai ea știind unde. „Dacă e tatăl ei pădurar, ia arătat toate potecile”, medita Ionuț. Au mâncat salată de legume proaspete și sandvișuri pregătite de mamele lor. Aveau poftă, nu glumă. Alergarea și aerul curat le făcuse poftă de mâncare. După ce au terminat, au strâns cu toții resturile și au făcut curat. Toate hârtiile și
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
copiii au ochii albaștri. După un timp, de obicei, li se schimbă culoarea. Adam a continuat s-o privească pe Kate cu o expresie uluită. — Dacă noi doi am avea un copil, atunci cu siguranță ar avea ochii albaștri, a meditat el ca și cum ar fi vorbit singur. Am tresărit șocată. Aproape că nu-mi venea să cred ce auzisem! Adam flirta cu mine? Am simțit cum mă cuprinde furia. Crezusem că e așa de inocent și de drăguț. Un bărbat tânăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
am spus. Dar va trebui s-o iau și pe Kate cu mine. —Grozav, a zis el părând încântat. Kate e superbă. Te rog s-o aduci. —Bine atunci, am concluzionat eu puțin surprinsă de entuziasmul lui Adam. Deși, am meditat, cu mare șiretenie - mi s-a părut mie - dac-o plăcea așa de tare pe Kate, atunci poate c-aș fi putut să-l constrâng să accepte să facă pe bona data următoare când voiam să ies cu Laura să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
permitea să spună așa ceva?! Tot timpul o spălam pe Kate. Era complet igienizată. Ar fi fost imposibil să găsești o singură bacterie pe ea. Copilul meu era o zonă total lipsită de germeni. Deci Adam nu m-a sunat, am meditat în timp ce-mi beam ceaiul. M-am întrebat dacă mai era supărat pe mine. Poate că nu avea să mă mai sune niciodată. După ce eu mă comportasem ca o nevrotică și-i adusesem tot felul de acuze. Iar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
complet nesănătos. Helen nu era genul de persoană pe care orice fel de pas greșit să-l țină prea mult timp în loc. Zgâtia tembelă a început din nou după câteva minute. —Cum o să fie în Belfast? Dacă sunt omorâtă? a meditat ea. Vreau să zic că mi se poate întâmpla orice. Pot să fiu împușcată sau să sar în aer. Se poate ca asta să fie ultima dată când mă mai vedeți. Toți ne-am holbat la ea, împietriți de emoție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
rezistență. Dar nu eram cu capul în nori. Eram sigură că nu era adevărat. Cu toate astea, James mai avea și alte idei. — Măcar de n-ai fi fost cu capul în nori atunci când era vorba de chestiuni serioase, a meditat el. Pentru că problemele din căsnicia noastră n-au fost legate numai de lipsa de implicare. Au fost legate de felul în care m-ai făcut să mă simt. — Ce vrei să spui? l-am întrebat. M-am pregătit pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
acolo, „să-mi cîștig pîinea”. Să muncești În loc să conversezi, să cunoști oameni, femei, să călătorești, să visezi, se spune că nu noi ne alegem visele, ele ne aleg pe noi, așadar să te lași ales și locuit de vise, să meditezi, să pierzi vremea, să Încerci toate felurile de mîncare din lume, toate băuturile, toate mașinile, să mîngîi consensual concubine pe sub frunze de palmier, să asculți mările și pasărea paradisului, să vezi Noua Zeelandă, Polul Sud, să te duci În Tibet, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
vadă copilul. Dacă nici după asta subiectul nu prinde contur și prin apartament mai persistă zbîrnîind vreo Întrebare, Îți ștergi nasul. Înghiți vitamine. Te holbezi la perete. Se recomandă cel prefabricat, e mai sensibil. Duci mîna la frunte, plouă, și meditezi ca sub o streașină. Cum să construiești un personaj. Mai Întîi Îl desenezi c-un creion cu mină moale, Îl plasezi Într-un peisaj cu flori sau ruine, Într-o conjunctură nefericită ori Într-o casă cu multe camere modeste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
dau interviul ăsta. I.M. Ești credincios, evlavios, ateu? R.P. Pot răspunde ca Thomas Paine: „Mintea mea este propria-mi biserică”. Acolo mă duc să aprind lumînări, viii În stînga, morții În dreapta sau invers, oricum se-ntîlnesc În hipocamp, acolo mă rog, meditez, pup crucea și-așa mai departe. Pot da și răspunsul clasic: „Am o relație specială cu Dumnezeu”, deși nu există așa ceva. Lui Dumnezeu nu-i plac relațiile speciale, El e de modă veche. Sau pot răspunde simplu, nu cred. Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
că a fost la spectacolul din seara trecută al lui Spade Cooley, În sala Lariat a hotelului, apoi a văzut-o pe Chrissie Virginia Renfro cum intră clătinîndu-se În clădirea ei. „O fi fost pe droguri.“ Bingo. Bud rămase nemișcat, meditînd. Ia-o pe Lynette Ellen Kendrick, răposată În L.A. săptămîna trecută. Ia și o informație ruptă de restul - Lamar Hinton gata să toarne tot ce-i văzuseră ochii. Alte informații: Dwight Gilette, fostul pește al lui Kathy Janeway, furniza curve
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Își vizita prietenii pe rând, câte unul pe zi, dar nu întârzia mult. S-ar fi putut spune că voia să-i mai vadă o dată, deși nu se gândea la asta, dar, dacă nu s-ar fi încăpățânat să nu mediteze la ce se întâmpla cu ea, așa ceva și-ar fi spus. De fapt, cu o excepție sau două, n-a văzut pe nimeni mai mult de o dată. Rărindu-și drumurile și rămânând mai mult timp acasă, trebuia să-și ocupe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
lui Andrei Vlădescu. „Nu încape nici cea mai mică îndoială.“ Manuela Ștefan încerca să acapareze din nou atenția celorlalți, dar șansele îi păreau minime. Mă străduiam să mă imaginez iarăși în cloître-ul benedictin, într-o pauză a studiului literelor clasice, meditând la fortuna imperatrix mundi, eventual cu niște fructe sau licori parfumate și reci alături de mine, dar nu mai reușeam sau pierise orice farmec. Mă cuprindea tristețea pe care o accentuau cântecele medievale și simțeam o și mai mare nevoie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
aveai nevoie de o asemenea experiență. Îți mai spun ceva: nu trebuie, într-o acțiune oarecare, să te gândești neapărat la fructele ei, știi asta. Există și acțiuni gratuite. Indienii ăia vechi nu greșeau deloc, ai naibii, când stăteau să mediteze ore întregi la actul pe care îl vor face. Pentru că nu poți reduce totul numai la acțiune sau numai la meditație. Părăsindu-te, femeia asta ți-a făcut un bine, chiar un mare bine“ - „Asta-i acum!“ -, „pentru care ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
principale pentru care îl cumpărasem, în urmă cu șapte sau opt ani, profitam rareori de locul acesta. Împrejurările mă obligau uneori să trec prin parc, e adevărat, dar nu-i același lucru ca atunci când o faci din plăcerea de a medita și în acele ocazii nu observam nimic în jurul meu. Întâmplător nici în ziua aceea n-aveam de gând să observ mare lucru, deoarece când am plecat la plimbare am făcut-o în primul rând cu speranța că mă va ajuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Plus câteva hidoșenii de-ale protejaților fratelui meu... — De ce le-ați cumpărat, întrebă Phoebe, dacă vi se par hidoase? — A, sunt o naivă în privința asta. Roddy îmi spune că sunt bune și eu îl cred. Suntem toți la mâna lui. Medită o clipă, apoi se aplecă în față. Cu excepția dumitale, desigur. Ești, în fond, o profesionistă. Trebuie să ai o părere despre artiștii pe care-i reprezintă el. — Nu cunosc decât ceea ce am văzut la galerie săptămâna trecută. — Și...? — Și... Phoebe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
om cu experiența lui - și apoi a plecat cu ea la Winshaw Towers, unde a pătruns prin fereastra bibliotecii pe care presupun că Tabitha o lăsase deschisă pentru el și a comis acel scandalos atentat la viața lui Lawrence. Am meditat puțin. — Din felul în care îl descrieți, nu cred că ar fi avut vreo problemă să dea gata un o mână de om slab ca Lawrence. — Poate. Dar Lawrence își făcuse mulți dușmani de-a lungul anilor și se gândise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
simțeam o greutate în stomac, aveam sentimentul că fusesem lovit, că supraviețuisem iarăși unui nou șir de mici tragedii care amenințau să se repete zilnic, la nesfârșit. În timp ce mă așezam într-un vagon al trenului de Sheffield, așteptând să pornească, meditam la acest incident umilitor și îmi blestemam ghinionul - dacă asta era - care mă pecetluise din nou ca pe un om care trăiește în imaginație, și nu un om de acțiune; condamnat, ca Orfeu, să hoinăresc într-o lume subpământeană a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
alături de noi. Mototoli încet pliantul. Să-l aruncăm pe foc, spuse el, aplecându-se spre cămin. — Sau mai avem o alternativă, spuse Mark oprindu-l la timp, ai putea să i-l dai lui Hilary. Să clocească ea ceva. Henry medită câteva clipe. — Bine gândit, spuse el și-l băgă în buzunar. 20 ianuarie 1988 Se apropia de ora șase seara și toți ceilalți plecaseră acasă, dar Graham încă stătea în biroul lui gri, cu mobilă puțină de la Midland Ironmasters, așteptând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Ori de câte ori îmi trimiteai o parte a manuscrisului, îi transmiteam un exemplar. I s-a părut extrem de interesant. Deci, într-un fel, tu ești responsabil de toate astea. Ar trebui să fii foarte mândru de tine. Își reluă tricotatul, în timp ce Michael medita la rolul pe care vedea acum că îl jucase în această poveste bizară. Nu se simțea deloc mândru. — Unde a acum? întrebă el. — Morty? Mă tem că e foarte greu de spus. Se ascunde pe undeva, cu siguranță, dar casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
nu ar vrea să ne vedem diseară la un pahar, ca să sărbătorim. Te interesează? O să ne vedem pe undeva prin East Village, nu e prea departe de tine. — Da, sigur, sună bine. Trebuie să fug diseară până la Larchmont ca să Îl meditez pe Joey, dar mă Întorc În oraș Înainte de opt. Tu oricum nu termini serviciul Înainte de opt, așa că mă Întâlnesc cu Max și ne vedem pe urmă cu toții. Apropo, Lily are prieten la ora actuală? Nu de alta, dar lui Max
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
muncești acolo, printre oamenii ăia? Locul ăla nu-i decît cu o treaptă mai sus de o instituție de caritate, nu crezi? Cum de suporți? — Toți de-acolo suportă. Eu de ce n-aș face-o? Chiar nu-ți pasă? Duncan medită. — Nu-mi prea plac mirosurile, zise el În cele din urmă. Îți pătrund În haine. Și uneori te doare capul din cauza zgomotului sau ochii ți-o iau razna din pricina benzii rulante. Fraser se Încruntă. — Nu asta am vrut să spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]