4,293 matches
-
eul nu o poate atinge, la care ne vom referi în finalul capitolului, dintr-o perspectivă ușor nuanțată. Astfel, alteritatea absolută presupune o incursiune în metafizica prin care este conturat raportul om-Dumnezeu. Din punctul de vedere al lui Afloroaei, această metafizică trebuie să implice și o anumită fenomenologie a divinului prin intermediul căreia să poată fi înțeleasă atât dualitatea bine-rău, cât și interferența substanțială a acestora, ambele stând la baza relației identitate-alteritate. În acest sens, se distinge un nou palier, cel al
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
și reprezintă o ființă intermediară, explicată de Afloroaei prin apel la filosofia antică, care mediază relația dintre divinitate și oameni, având în același timp un statut privilegiat în raport cu sacrul. Studiul lui Afloroaei despre alteritate pendulează între anistorie și istorie, între metafizică și fenomenologie întrucât celălalt este atât o categorie, cât și o prezență. Celălalt reprezintă opoziția, răul în multiplele lui ipostaze, însă nu doar cel perceput de individul ca membru al unei societăți, ci și acela identificat cu sacrul ca atare
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
un spațiu amplu acestui cadru și proceselor care au loc în interiorul acestuia și susține că imaginea trebuie analizată și în funcție de orizontul de interpretare a grupurilor umane pe timpul dezvoltării lor istorice. Încă din secolul al XX-lea, Robin George Collingwood atribuia metafizicii ceea ce cercetătorii atribuie astăzi imagologiei, filosoful englez considerând că metafizica este în primul rând o încercare de a descoperi ce cred oamenii unui anumit moment istoric despre natură și lume în general și de a afla care sunt credințele care
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
în interiorul acestuia și susține că imaginea trebuie analizată și în funcție de orizontul de interpretare a grupurilor umane pe timpul dezvoltării lor istorice. Încă din secolul al XX-lea, Robin George Collingwood atribuia metafizicii ceea ce cercetătorii atribuie astăzi imagologiei, filosoful englez considerând că metafizica este în primul rând o încercare de a descoperi ce cred oamenii unui anumit moment istoric despre natură și lume în general și de a afla care sunt credințele care constituie presupozițiile întregii lor fizici, ale investigării căreia îi supun
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
simbolurilor, asigură cadrul pentru dezvoltarea unei anumite gramatici a imaginii, susținând procesele reprezentaționale prin interacțiunea dintre indivizi și schimbul de idei și opinii. Din acest punct de vedere, comunicarea este un act de imagine pentru că ascunde în ea o anumită metafizică a reprezentării. Mesajul și interacțiunea sunt acte imagologice, de ele depinde viața imaginii, în puterea lor stă posibilitatea acesteia de a se adapta contextului, pentru că ele sunt cele care îi dau flexibilitate, o îmbogățesc, sau din contră îi elimină unele
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
London, Verso, 2006. Andraș, Carmen, Geografiile simbolice, Iași, Editura Institutul European, 2008. Andraș, Carmen, Imaginea românilor la călători englezi, Cluj-Napoca, Editura Universității "Babes-Bolyai", 2000. Aristotel, Despre suflet, traducere din greacă și note de Alexander Baumgarten, București, Editura Humanitas, 2005. Aristotel, Metafizica, traducere de Ștefan Bezdechi și studiu introductiv și note de Dan Bădărău, București, Editura Republicii Populare Române, 1965. Aristotel, Organon, traducere, studiu introductiv, introducere și note de Mircea Florian București, Editura Științifică, 1957. Assmann, Jan, Religion and cultural memory. Ten
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
ignoranței și să elibereze sufletul din lanțurile existenței." (Ibidem, p. 146). 204 "Cercetând simbolismul ascensiunii, creațiile subconștientului prezintă o structură și o semnificație perfect omologabile, pe de o parte, cu miturile și ritualurile ascensionale și, pe de altă parte, cu metafizica ascensiunii." (Mircea Eliade, Tratat de istoria religiilor, București, Editura Humanitas, 1992, p. 413). 205 Edmund Leach, Culture and Communication: The Logic by which Symbols are Connected, Cambridge, Cambridge University Press, 1976, p. 70. 206 Mircea Eliade, Imagini și simboluri, București
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
considerate pur și simplu generic, fie că e vorba de cele mai bătătoare la ochi. Astfel, cositorul se aseamănă cu argintul, întrucât e și el alb, iar aurul se aseamănă cu focul, întrucât și focul e galben și roșiatic." (Aristotel, Metafizica, traducere de Ștefan Bezdechi și studiu introductiv și note de Dan Bădărău, București, Editura Republicii Populare Române, 1965, cartea X, cap. III, 1054b15). 355 "De aici se vede limpede că Alteritatea și Neasemănarea se iau în mai multe accepții. Altul
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
p. 78. 413 Ibidem, p. 80. 414 Platon, op. cit., 159 c. 415 La Universitatea din Freiburg, Martin Heidegger susține în vara anului 1957 o serie de trei conferințe, printre care și Principiul identității, prin care propune o reflectare asupra originii metafizicii. (Frank Schalow, Alfred Denker, Historical Dictionary of Heidegger's Philosophy, Lanham, Scarecrow Press, 2010, sv. Principle of identity). 416 Martin Heidegger, Identity and Difference, New York, Harper & Row Publishers, 1969, p. 26. În introducerea cărții lui Heidegger, Joan Stambaugh subliniează felul
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
a alterității ca atare. Transcendența însăși poate fi resimțită la un moment dat ca fiind Dumnezeu însuși, Altul absolut pentru omul acestui timp." (Ibidem, p. 184). 447 Afloroaei propune o regândire a alterității demonice, susținând că este o greșeală ca metafizica să considere demonia drept exterioară ființei umane, pentru a o vedea drept o sumă a unor insuficiențe existențiale. Ceea ce se opune lui Dumnezeu în Dumnezeu însuși nu este prin această lipsă de ființă, absență, simulacru, și nici răul ca atare
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
existențiale. Ceea ce se opune lui Dumnezeu în Dumnezeu însuși nu este prin această lipsă de ființă, absență, simulacru, și nici răul ca atare, ceva în felul figurii testamentare a lui Satan. Se cere acum gândit totul altfel decât în acea metafizică a identității simple și absolute, în care celălalt, străinul, era prin însăși diferența sa o apariție deficitară, abnormă. El era văzut atunci în felul unui defect ontologic și împins departe de centrul semnificativ al ființei, departe de orice umbilicus mundi
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
învățarea nu este absolut unică. Cum inteligența și gândirea, memoria și imaginația, motivația și voința celui ce învață deși definite ca structuri specifice, nonparalele, au și un fond comun, tot așa și conștiința că învățarea este unică se supune unei metafizici a comunului. Unind abordarea de tip nomotetic (H.J. Eysenck, R.B. Cattell), cu cea de tip idografic ( G. Allport, C. Rogers), specifice oricărei personalități, ajungem la o reprezentare globală și posibil transferabilă a stratificării învățării umane. Ipoteze fructuoase în domeniul epistemologiei
Învăţarea şcolară by Burlacu Gabriela Rodica () [Corola-publishinghouse/Science/1242_a_1884]
-
praebes / tu curae requies, tu medicina venis" (Tristia IV, 10, 117-118). Muza dobândește, așadar, sens existențial și poetul are această conștiință. Pentru Ovidiu, poezia este un miracol și are o triplă funcție: una terapeutică, alta salvatoare și, în sfârșit, alta metafizică dobândirea nemuririi. Ocurențele termenilor carmen și musa conferă această configurație. Importante însă pentru descrierea unei poetici ovidiene sunt, desigur, observațiile asupra creației poetice (poesis), dar și asupra poeziei (poema) și asupra creatorului (poeta). Menționăm câteva: 1. importanța inspirației directe (Pontica
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
raportează la un model ideal de tragedie (retruvabil în operele lui Eschil și Sofocle), se referă de fapt la Euripide, apreciat drept cel mai "tragic" poet al tuturor timpurilor. Afirmația cu pricina scoate în evidență sensibilitatea mai curând psihologică decât metafizică a filozofului din Stagiria, cum și perspectiva sa istorist-evoluționistă ceea ce justifică atât privilegierea caracterului pur dramatic al tragediei (definită ca "imitație a unor oameni în acțiune"), cu toate nuanțele patosului și cu efectele speciale menite să câștige inima publicului, cât
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
complicata problematică a morții și reprezintă o secvență dintr-o rito-mitologie funerară. Față de aspectele practice, de punere în scenă a credințelor și a ideilor religioase, textul (cîntec, baladă, colind, legendă), ca discurs verbalizat și distinct, se înscrie în direcția unei metafizici mai speciale. Discuția poate avea înțeles, cu condiția să fie depășită investigația de tip etnografic, în care s-a perseverat pînă nu de multă vreme. Ea a dus la confuzii și la simplificări nedorite. Lectura strict literală a complexului de
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
morții și ale mîntuirii, care au la bază, de pildă, mitul bobului de grîu, apoi cultul totemismului, etc. Și pe asemenea coordonate se cuvine reluată problematica morții în Miorița și urmărite etapele succesive ale dezvoltării poemei, pînă să devină o metafizică a existenței. D. Miorița și Caloianul Studiile lui Densusianu și Caracostea au stopat preocupările, anunțate deja, de situare a mioritismului într-un context mai larg, mitologic și comparatist. Nimic de zis, viața păstorească este puternic reprezentată în complexul de texte
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
cale. Aceasta, mai ales, pentru că Gheorghiță al ei, cel de inimă, nu s-a bucurat de șansa de a-i înfrunta pe vinovați vitejește, cum i-ar fi stat în putință. Așadar, baltag pentru baltag. CA O CONCLUZIE: mioritismul - o metafizică a morții În istoria exegezelor mioritice s-au produs mai multe direcții de cercetare, fiecare intenționînd să lămurească „esența” și să descopere „geneza”, adică secvența de timp și, totodată, mediul socio-profesional în care a apărut și s-a dezvoltat dramatica
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
unei înțelegeri cuprinzătoare și esențiale: epopee păstorească? cîntec liric din epoca geto-dacă ori daco-romană? frică de strigoi? colind-baladă-bocet? Toate acestea la un loc și mai mult decît atît. Dacă operăm din definiție în definiție, Miorița întruchipează, în ultimă instanță, o metafizică a morții. Să nu ne oprim la suprafața lucrurilor înfățișate. Avem de-a face cu o multitudine de pretexte care țin de tehnica limbajului în asociere cu parcursul suitor al gîndirii, așa cum se întîmplă în orice domeniu al artei, indiferent
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
o multitudine de pretexte care țin de tehnica limbajului în asociere cu parcursul suitor al gîndirii, așa cum se întîmplă în orice domeniu al artei, indiferent de oralitate sau de cultura alfabetă, savantă. Problematica ce interesează înainte de toate privește tipul de metafizică la care aspiră poema românească. Orice moarte presupune o metafizică, în măsura în care este și „experimentată”, pe o treaptă culturală distinctă. Înălțarea în cultură este însoțită de diferențieri calitative, de substanță în ideologia morții. Se cunosc cazuri în care reperele fundamentale: integrarea
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
asociere cu parcursul suitor al gîndirii, așa cum se întîmplă în orice domeniu al artei, indiferent de oralitate sau de cultura alfabetă, savantă. Problematica ce interesează înainte de toate privește tipul de metafizică la care aspiră poema românească. Orice moarte presupune o metafizică, în măsura în care este și „experimentată”, pe o treaptă culturală distinctă. Înălțarea în cultură este însoțită de diferențieri calitative, de substanță în ideologia morții. Se cunosc cazuri în care reperele fundamentale: integrarea în cosmicitate, iluzia întîlnirii cu ființe tutelare și divine, mîntuirea
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
că insul este plasat într-o ritmică universală și cosmică, are investitura de a veghea asupra necuprinsului, figurat prin cele două segmente ale realului: lumea „de dincoace” și lumea „de dincolo”. Această viziune integratoare și responsabilă caracterizează gîndirea tradițională în metafizica ei ingenuă. Se cunosc sentințe orale, ca de pildă: „o viață are omul și cu moartea, două”, în care segmentele amintite ale existenței sunt sigur corespondente; mai mult, interșanjabile. Experimentînd „marea trecere”, omul le unifică într-un tot existențial și
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
totul are un preț sau o demnitate. În locul a ceea ce are un preț poate fi pus și altceva ca echivalent; dimpotrivă, ceea ce este mai presus de orice preț, prin urmare nu îngăduie nici un echivalent, are o demnitate.” Immanuel KANT, Întemeierea metafizicii moravurilor Un punct de plecare a oricărei dezbatere asupra unei acțiuni în ceea ce privește problematica moralei se identifica că o preocupare de reducere a distanței și a tensiunilor dintre cămpul realității (ceea ce este) și orizontul valorilor (ceea ce merită și în consecință, trebuie
Imperativul kantian al Demnităţii Umane. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Nicolae Alexandru Negrea () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2291]
-
Heidegger dă la lumină lucrarea sa despre Nietzsche. În paginile acesteia proclamarea “morții lui Dumnezeu” este recunoscută drept o constatare profetică, cea a unui eveniment care se întămplase și care nu era decăt împlinirea unui proces evolutiv îndelungat din istoria metafizicii europene. Sintagma “Dumnezeu a murit” marchează faptul că Dumnezeul creștin, Dumnezeul metafizicii occidentale nu mai este altceva decăt o plăsmuire moartă a minții, “doar o idee”, o noțiune abstractă. În cel mai bun caz el, reprezintă o valoare convențională idolatrizată
Nietzsche – critic al creştinismului. Semnificaţia sintagmei „Dumnezeu a murit”. Supraomul (Der Ubermensch). In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Liliana Cantemir () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2277]
-
morții lui Dumnezeu” este recunoscută drept o constatare profetică, cea a unui eveniment care se întămplase și care nu era decăt împlinirea unui proces evolutiv îndelungat din istoria metafizicii europene. Sintagma “Dumnezeu a murit” marchează faptul că Dumnezeul creștin, Dumnezeul metafizicii occidentale nu mai este altceva decăt o plăsmuire moartă a minții, “doar o idee”, o noțiune abstractă. În cel mai bun caz el, reprezintă o valoare convențională idolatrizată. În realitate, Dumnezeu nu mai este implicat în modelarea vieții omului contemporan
Nietzsche – critic al creştinismului. Semnificaţia sintagmei „Dumnezeu a murit”. Supraomul (Der Ubermensch). In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Liliana Cantemir () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2277]
-
treptat în Occident începănd cu secolul al XIV lea și pănă astăzi; este vorba de o negare care nimicește idolii mentali identificați cu Dumnezeu, fără să-i înlocuiască însă cu alt adevăr revelat. Absolutizănd caracterul raționalist al afirmării lui Dumnezeu, metafizica europeană pregătește terenul negării Lui raționaliste, pe care o face posibilă. “Moartea lui Dumnezeu” este rezultatul final al evoluției istorice a acestui raționalism absolutizat și ambiguu în spațiul cultural al societății europene occidentale, pe durata aproape a unui mileniu. Despre
Nietzsche – critic al creştinismului. Semnificaţia sintagmei „Dumnezeu a murit”. Supraomul (Der Ubermensch). In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Liliana Cantemir () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2277]