KorAP: Find »[drukola/base=mișca & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...114 115 116 ...833 >

20,801 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774

-mi !" După un timp ce iarăși se scurge cu lentoare se aude o voce mică, pierită, speriată : Mi-a fost rău..., foarte rău !" Într-un târziu, Dora este copleșită de un somn greu ca un coșmar. Picioarele nu se pot mișca într-o masă vâscoasă din care iese ceva ascuțit care îi sfâșie coapsa stângă. O maree neagră urcă spre vidul din craniu și începe să debordeze pe nara stângă. Cerșafurile imaculate s-au transformat în cocoloașe umede, lipicioase și fierbinți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
măsură. O tulburare ca o maree neagră o copleșește. O cuprinde un fel de amețeală stranie sau mai curând impresia că se află pe valurile unui ocean în care barca vieții ei începe să se scufunde. Patul, iatacul, casa, se mișcă pe valurile negre ale oceanului învolburat. Luciditatea este încă prezentă atât timp cât se poate întreba: "De ce? De ce mă simt atât de tulburată ?" În străfundurile ei se conturează răspunsuri la întrebări pe care și le mai pusese fără a fi cutezat să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801

mai mult decât ostilă. * * * După ce a trecut prin trei foste capitale ale Moldovei, invincibila armată pospolită, hămesită, vlăguită și înfrigurată a ajuns la o așezare de pe apa Siretelui, pe numele ei Ropce. De aici nici că s-au mai putut mișca înspre țara lor o bună bucată de vreme. Ploile de sus cu omăt reavăn, puhoaiele de pe dealuri, pâraiele Hlibicioc, Soloneț și Vasileu, ieșite din matcă, au transformat Siretele colector într-o adevărată Dunăre spumegândă. Vâltorile înfricoșătoare, fără de sfârșit, au cuprins

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
Socialiste trebuiesc onorate, că burghejii, capitaliștii, moșierii și chiaburii români au săvârșit stricăciuni criminale pe teritoriile ocupate, iar noi tragem ponoasele... Să aveți în vedere ca toate obligațiile să fie îndeplinite fără crâcnire!.. De azi înainte nicio frunză nu mai mișcă!.. Că dacă aud ceva, și eu am urechea lungă, că te strâng cumva gumacii, ori te bat opincile, apoi ai de lucru cu mine, măi Gheo și măi Văsâi! De azi înainte eu răspund de satul Arini! Eu sînt tata

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
ți s-a spus, ci in patul din dormitor. Pe lângă sculele pe care le-ai procurat deja, mai fă-ți rost și de o lupă, chiar și de o lumânare și le vei descoperi, cu siguranță le vei dibui. Dar mișcă-te mai repejor, până nu intră alții pe fir! Acest fir chiar că l-a pus pe jar pe amicu și nu a ezitat să-și completeze trusa cu lupa recomandată, la întoarcerea către casă. Cu ajutorul ei avea să stabilească

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
odată ieșiți din rezerva cu nr. 8. Domnule profesor! Vă rugăm să mai aveți în vedere că se poartă urât cu personalul auxiliar: ne repede, ne căprărește, ne jignește! S-a plâns asistenta șefă. Ieri mi-a zis Tu putoare! Mișcă-ți fundu' mai repede! Că acușa îți iau 15 la sută! Acușa îți desființez postul! Poate și tot spitalul! Cum au făcut cu cel de la noi, de la Oprișeni, unde speram să se ivească un post de stagiar... a intervenit unul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
Că aparatura costă, cabinetul costă, calculatoarele, instalațiile, dotările și alte drăcii și drăcovenii fără de care îți mucezește diploma în buzunar. Iar la belșugul străinătății nici nu mă gândesc! Vom trăi și vom vedea! Că și la noi parcă se mai mișcă lucrurile într-o direcție favorabilă pentru munca bine calificată. Noi înșine suntem niște beneficiari ai acestui proces, cu specializarea noastră în inginerie cibernetică. Ai văzut cum veniră bossii cu oferta când s-au documentat cu cine au onoarea... Sunt convins

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875

Singurătatea absolută, zicea el dar citez din searbăda mea memorie o concep câteodată așa: în tren, pe un culoar, stând pe un geamantan. Ești atunci departe nu numai de orice om, mai ales de cei care te împiedică să te miști; dar ești departe și de orice punct fix în spațiu. Ești undeva între o stație și alta, rupt de ceva, în drum spre altceva. Scos din timp, scos din rost, purtat de tren, purtând după tine alt tren, cu oameni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
Ucu, iar mașina în care l-au așezat tot din filme părea că e. Cu steagul pe piept l-au urcat pe Ucu în mașină, iar soldații, mai mulți, aveau acum și puști, ca la război, și n-ar fi mișcat din geană nici dacă i-ai fi atins cu ceară topită. Numai confidentul doamnei Valy părea mai puțin pus în priză, de obosit ce era. Și fanfara militară, sobră, cu ochii mereu la dirijor, cânta de parcă ar fi vrut să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
ca într-un ritual primitiv barcă, barcă, barcă, barcă, barcă ofta doctoral, începea iar să șoptească barcă, barcă, barcă, barcă și, deodată, ca și cum ar fi descoperit America, anunța asistența că a găsit dezlegarea enigmei visului. Ninetistele nu s-ar fi mișcat din poziția de așteptare a verdictului nici în următoarea sută de ani, atât de concentrate erau cu ochii pe ea. Nineta nu trăda spiritul ninetist. Lungea intenționat clipele de așteptare. Mai sorbea o gură de cafea, trecea afectuos mâinile prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
dar o certitudine am: acum se învârte mult mai prost. Viteza o fi aceeași, dar simt cum se poticnește prea des prin gropile Universului, cum gâfâie, cum încearcă să-și lecuiască, din mers, vânătăile. Cam așa am început să mă mișc și eu prin lume: orbecăind printre fundături existențiale, încercând să ocolesc tot felul de capcane perfide, cochetând cu iluzii, oblojind răni, ca un felcer de serviciu al speranței. Mi se întâmplă chiar să cred că strămoșii mei abia au evadat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
chestiuni ale vieții" chiar m-a dat pe spate, după cum nu ascund nici faptul că eram surprins de gândul că un mucos ca mine poate pleca deja în concediu. Și tata era foarte emoționat, dar nu datorită acestui premiu. Îl mișcase atât de mult vestea, încât arăta ca în clipele lui de mare mulțumire sufletească: își pipăia, nu știu de ce, foarte febril, cureaua aceea lată, din piele sănătoasă, pe care o avea la pantaloni. Acesta era un tic foarte interesant al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
unei clădiri foarte mari. Chiar i-am apreciat pe milițienii aceia care-i acordau, dezinteresați, atâta atenție. Mama m-a așezat, în holul acelei clădiri, pe o bancă mare de tot, și mi-a spus că trebuie să nu mă mișc mult timp de acolo, pentru că nu-i poate lăsa doar pe milițieni să aibă grijă de nea Grătărel, întrucât, oricât de omenoși ar fi ei, nu pot avea grijă de el, așa cum ar avea ea, sora lui. Normal că n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
cu voi". Tata din nou confirmă valoarea arborelui său strămoșesc: "Știu..." Pe drum, în troleibuz, pe jos, nicio vorbuliță. Ajungem în fața blocului nostru. Tata, același spirit de observație ca al străbunilor lui înțelepți: Avem tomberon nou la bloc. S-au mișcat repede băieții". Eu, din același neam, dar ceva mai deschis către universalitate: "No problem..." Pe casa scărilor îmi amintesc și mă pregătesc de plătit polițe: "La tuns iarba. Frizer de vegetale, ai? La plimbat gunoiul, zici?...." Tata. Râs de râs

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806

se succedau ca într-o discotecă. Pe negru umblau culori în ritmuri și linii concentrice. Nu mai țin minte de când vederea nu i s-a mai părut atât de departe. Și luminile calde și moi din zare continuau să se miște, subțiri și întinse, înscriind pe ele niște cercuri minunate. Totul era mirific. Pe valuri potolite fui purtată de vrajă și sclipiri de aur îi căzură vrăjii din soare . Vroia ca apa să fugă. Vroia să-și scoată din mare pletele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
o clipă Să fac și eu ce tu de mult ai terminat Căci am amuțit și nu mai înțeleg nimica Nici nu ne-am văzut când ai plecat și m-ai lăsat Ce e cu mine de nu mă pot mișca Ce mă agit și văd nedumerită Cum trec viața mea? Și zău, nu știu ce s-a făcut din ea. Cum reușești? Trăiești în altă dată? Sau timpul merge pentru tine mai încet? Și suspinând ajung să cred Că nu-mpărțim aceeași

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
un șablon al relației noastre strânse, și priveam cerul admirativ. Seninul bleu, pe care însă identificai dificil unde se găsea soarele, acoperit de o cupolă din nori groși, fumurii, recreați altfel la fiecare bătaie a vântului. Cele două straturi își mișcau marginile înspumate ca marea sălbatică în mijlocul furtunii, deplasându-se ca o masă unită și compactă înspre partea cerului rămasă pierdută și pală. Era marșul nupțial al câtorva lucruri lipsite de viață, însă respirând iubire prin fiecare combinare dramatica a nuanțelor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
frumos. Rămâne stabilit. Iar acum, dacă îmi permiteți... mă retrasei. Trecui pe la Emilie și ai ei și Adi mă invită la dans. Tinerețea lui era izbitor de asemănătoare cu cea a lui Angi. Trupul său viguros, felul în care se mișca cu ușurință, felul în care mă făcea să mă simt ușoară. Dansam cu Adi, mă uitam la Adi, însă mă gândeam tocmai la Angi. Cred că mă simțise distantă, căci, la un moment dat, îmi zâmbi cordial, prietenește, cu simpatie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
aici. Salutând câțiva cunoscuți traversând salonul, mă oprii în fața lui și rostii: Domnule, îmi acordați acest dans? Nu-mi răspunse, însă mă luă de mână și mă purtă până în celălalt colț al încăperii, pe ring, unde și alte perechi se mișcau în ritmul melodiei lente. Fără pic de rigiditate, mă îmbrățișă nițel mai strâns decât de obicei. Însă nu-și mișcă mâinile pe trupul meu, astfel încât îmbrățișarea noastră fu aceeași pe tot parcursul melodiei. Numai capetele noastre se atingeau, el înalt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
însă mă luă de mână și mă purtă până în celălalt colț al încăperii, pe ring, unde și alte perechi se mișcau în ritmul melodiei lente. Fără pic de rigiditate, mă îmbrățișă nițel mai strâns decât de obicei. Însă nu-și mișcă mâinile pe trupul meu, astfel încât îmbrățișarea noastră fu aceeași pe tot parcursul melodiei. Numai capetele noastre se atingeau, el înalt, blând și protector, eu mică și firavă. Însă nu știam dacă exista iertare. Când celălalt dans începu, el slăbi strânsoarea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
în locul pentru musafiri, însă era la fel de nostalgic. Fără să simtă când, își dădu capul pe spate. Era complet în alte părți, când Amanda se ridică să plece. Paharul ei era aproape gol. Când clipa sa de neatenție se termină, se mișcă brusc. Părea așa de blândă, de casnică... Și totuși simțise. Simțise acel ceva periculos. De parcă ea ar fi fost altcineva, un animal sălbatic, o transformare fioroasă care își reveni de fațadă la această formă. Probabil că se înșelase. În mod

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
și să punem în acel zâmbet toate lacrimile de fericire sau durere ale sufletului nostru, într-o îmbrățișare metafizică. Trebuie să facem cum avem chef, dacă, din diverse motive nu ne putem atinge un scop. Dacă ai chef să te miști, fă-o. Dacă ai chef să pleci, pleacă. Și astfel mă plimb pe barcă pe cer și alunecând pe liniștea cântării sufletului universal admir această realitate. Nu știu cum percep viața celelalte animale. Dar mă uit în jur și îmi dau seama

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
ceva eu singură, fără să mă influențeze elementele înconjurătoare, fără să-mi ofere realitatea imediată vreo posibilitate, și mai simt nevoia și să simt că acționez, respectiv să nu mă simt static, ca în coșmarurile în care nu te poți mișca. Știu! E stupid, dar voi medita la ceva, respectiv îmi voi face ordine în gânduri obținând astfel ceva concret. Între timp cad pe mine raze dulci de soare, direct din astrul Soare, veșnice în ele însele și tocmai de aceea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
împărtășindu-i-o. Dar are ea nevoie, îi pasă ei? Și cât timp merg simt că obosesc, întrucât totul se învârte și nu știu, nu pot ajunge. Este absurd. Da, este absurdă ceața grea ce nu mă lasă să mă mișc, este absurd că nu mă văd prin ea, și este și mai absurd să nu pot ajunge unde vreau, întrucât nu înțeleg de ce nu ajung. De ce, dacă eu fac tot posibilul, trec chiar și peste mine, să ajung, să merg

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
că nu mă văd prin ea, și este și mai absurd să nu pot ajunge unde vreau, întrucât nu înțeleg de ce nu ajung. De ce, dacă eu fac tot posibilul, trec chiar și peste mine, să ajung, să merg, să mă mișc, dacă eu sunt consecventă, nu ajung la nici un rezultat? Devin și eu inconsecventă și, odată cu amețeala, mă amețesc și eu, învârtindu-mă haotic în cercul unei amețeli invizibile. Ritmul, direcția s-au abandonat dezordinii absolute. Dar nici așa nu se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]