4,850 matches
-
asta. Oricum, ne revedem peste două săptămâni la meciul de football cu Italia. Bilete nu se mai găsesc de mult, așa că inginerul n-a rezistat tentației de a primi unul. Dominic era decis, de data asta, să-i dea pestenas micuțului Marga: n-am nevoie de Irina dumitale! Nu mai fă pe codoșul, nu mai am răbdare de giugiuleli... dacă nu cumva ești dispus să primești și alte motivări! Vărs, uite, vomit pe loc, felcere, m-am săturat de tertipurile voastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de demult, adolescentul imatur, incurabil, ezitarea și excesul, tremur și taină. Intensitatea, intensitatea, doctore! Hipnoză, amețeală, pe șaua bicicletei, pe spinarea murgului din basme. Fluierat a pagubă și tifla și tiribomba, ăsta e răspunsul nostru! Îi va arunca în față micuțului Hypocrate adevărul, cu toate dedesubturile puturoase. Fără nici o rușine, de-a dreptul. Să-și acopere urechile și ochii, Bombonel, să amuțească, să învețe minte. Venise momentul. Dominic era decis să stea, în sfârșit, gol în fața prietenului familiei, care se credea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
aceste adevăruri... Erau pe aleea lungă care ducea spre poarta spitalului. Ora de repaus, medicii plecaseră, bolnavii se odihneau, aleea era pustie. Bufonul dădea din mâini și din chelie și zvârlea din copite, să-și facă discursul mai convingător. Doctorul micuț grăsuț își ștergea ochelarii, ținându-se cu greu de pașii nervoși ai hahalerei. Leul în mijloc: prezentul feroce, dominator. În dreapta, câinele slugarnic: rânjetul ipocrit al viitorului, care vrea să fie pe placul tuturor, benevolente, benedictinus. În stânga, lupul: trecutul devorat, devorator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
scrisoarea trecutului. Le privi, o clipă, scârbit, apoi le strânsemototol, în pumn. Alergă spre movilița de nisip, se lăsă pe vine, căzu, se ridică, se așeză, gospodărește, în nisip. Începu să rupă plicul și scrisoarea bucăți bucățele, tot mai mici, micuțe, minime, pulbere, pulbere. Adună totul cu grijă, se apucă, răbdător, să îngroape mica grămăjoară de foste cuvinte sub mormântul de nisip, îndesând, iarăși și iarăși, cu lopățica și găleata de copil, până nu mai putea fi găsită vreo urmă. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
umflătură. — De-aia poartă salopeta. E destul de largă ca s-o ascundă. În vreme ce Tom și cu mine continuam să facem speculații pe marginea salopetei, autobuzul galben a tras în fața casei de pe partea cealaltă a străzii, iar M.F.P. și cei doi micuți au fost ascunși momentan vederii noastre. Mi-am dat seama că nu aveam nici o clipă de pierdut. În câteva secunde, autobuzul avea să se îndepărteze, iar M.F.P. să se întoarcă pe călcâie și să intre în casă. Nu nutream nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
urmăreau pe un ecran mare de televizor, montat pe perete, lângă intrare. Dacă însă traversai această încăpere și deschideai ușa dublă de sticlă groasă, te găseai într-un cu totul alt mediu. Restaurantul de la Mike & Tony’s era o cameră micuță, cu mochetă pe jos și cu rafturi de cărți pe un perete, cu câteva fotografii alb-negru agățate pe altul și nu mai mult de opt sau zece mese. Cu alte cuvinte, o tavernă liniștită și intimă, binecuvântată în plus cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
misterios spune adevărul? Kafka se duce direct acasă, să compună scrisoarea. Se așază la birou și, în timp ce îl veghează, Dora observă aceeași seriozitate și tensiune pe care le manifestă când își elaborează propria operă. Nu intenționează să o păcălească pe micuță. Este un efort literar real și el e decis să facă totul cum trebuie. Dacă reușește să inventeze o minciună frumoasă și convingătoare, aceasta îi va oferi copilului o altă realitate - falsă, poate, dar adevărată și credibilă, conform legilor ficțiunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
numele și mi se întoarce stomacul pe dos. — Dacă te consolează în vreun fel, găsesc că numele e ridicol. Georgina. Îmi evocă o fetișcană victoriană cu bucle aurii și fălci grase și îmbujorate, care chicotește tot timpul. — E o brunetă micuță ca un șoarece, cu păr unsuros și piele nesănătoasă. — Nu mi se pare că îți poate face concurență. — Ea și Terrence au fost colegi de facultate. A fost prima lui mare dragoste. Pe urmă, s-a îndrăgostit de altcineva și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
îți pun întrebări, trebuie să le răspunzi. Dorința lor este să te țină în viață și numai un om care nu vrea să rămână în viață e capabil să dea răspunsuri mincinoase. Dacă se întâmplă să fii într-o rezervă micuță și, la doar un metru în dreapta ta, o altă persoană e interogată de un doctor sau o asistentă, nu se poate să nu auzi ce spune persoana respectivă. Nu că vrei neapărat să auzi răspunsurile, dar te afli într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
mică șansă să-mi fac un credit ipotecar. Dar ultima oară când am fost la o societate imobiliară, bărbatul arogant, la costum, care stătea la birou a râs când i-am arătat fluturașul de salariu. Am plecat din biroul lui micuț plesnind de nervi. Și m-am gândit că într-o zi, când o să am un milion de euro (după ce scenariul pe care îl scriu va fi acceptat la Hollywood), nu o să-mi investesc niciodată banii la acea societate imobiliară. Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
hărțuiască oamenii pe stradă. Și obsedați care să îmi trimită scrisori de amenințare. Dar ar fi drăguț să am o grămadă de bani și să nu fiu nevoită să îmi mai pun ceasul să sune la trei dimineața. Un laptop micuț și drăguț ar fi de asemenea util, ca să pot scrie în pat și să îl iau cu mine când plec în vacanță. Mă entuziasmez destul de mult când mă gândesc la noua mea viață ca scenaristă. Trebuie să mă apuc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
uit fix la ea. Sunt doar nouă pasageri la bord până acum, toți așezați. De fapt, singura persoană de pe interval care stă în picioare sunt eu! Încerc să-mi fac de lucru căutând o centură mică de copii pentru un micuț. Apoi, în italiană de baltă, îi explic mamei cum funcționează. Spre încântarea mea, pare să mă înțeleagă. Ori asta, ori e doar extraordinar de politicoasă. Privind copilul, cu imenșii săi ochi căprui și părinții superbi care îl adoră, mă simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
cu imenșii săi ochi căprui și părinții superbi care îl adoră, mă simt puțin tristă. O să am vreodată parte de asta? mă întreb. Mă va iubi cineva destul de mult încât să se căsătorească cu mine? Și o să fie vreodată un micuț care să mă drăgălească și să-mi spună mami? Exact când mă gândeam că toată lumea e la bord, Mike anunță că mai așteptăm doi pasageri. Din păcate, și-au lăsat bagajele, așa că din motive de siguranță nu putem pleca nicăieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
La ora unsprezece, a doua zi dimineață, Încă n-am reușit să fac planul de bătaie. În mintea mea, o făceam undeva În spatele unui ghiveci sau așa ceva. Dar, acum că mă uit mai bine la ele, ghivecele astea sunt chiar micuțe ! Și nici măcar n-au prea multe frunze ! E exclus să mă pot ascunde cu Connor În spate unuia dintre ele, darmite să riscăm... vreo mișcare. Nici la toaletă n-o putem face. La toaleta fetelor e mereu câte cineva, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Domnului, vânzătoarea se întoarce cu sandalele mele lila într‑o cutie și, în clipa în care dau cu ochii de ele, inima începe să‑mi bată mai tare. Vai, sunt superbe. Superbe. Delicate, cu multe curelușe și cu o mură micuță în vârf. Mă îndrăgostesc de ele pe loc. Sunt un pic cam scumpe, dar e lucru știut că nu trebuie niciodată să te zgârcești la pantofi, pentru că picioarele tale ar putea avea de suferit. Îmi strecor picioarele în ele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Iar eu încremenesc, pentru că în acel moment pune pe tejghea cea mai rafinată sanda pe care am văzut‑o vreodată. E un oranj pal, cremos și are aceleași barete ca perechea lila, dar, în loc de mură, are la vârf o clementină micuță. E dragoste la prima vedere. Nu pot să‑mi iau ochii. — Vreți s‑o probați? întreabă fata și simt o răscolire de dorință până în fundul stomacului. Uită‑te la ea. E delicioasă. E cel mai drăgălaș pantofior pe care l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
că nu încap în portbagaj. Mă uit la ea, și îmi cam dispare zâmbetul. — Ce‑ai zis? — Să nu‑ți iei prea multe bagaje, repetă Suze. Știi și tu ce‑nseamnă asta: să‑ți iei doar o geantă de voiaj micuță sau așa ceva... — Știu și eu ce înseamnă „să nu îți iei prea multe bagaje“! zic alarmată, pe un ton cam pițigăit. Dar... nu pot! — Sigur că poți. — Suze, n‑ai văzut câte chestii am de luat? spun, ducându‑mă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
E de‑a dreptul... Știți ceva, cred că o să ies puțin la aer să mă plimb... Mă retrag repede, înainte să mai apuce să zică ceva. Mă strecor pe lângă strane, întrebându‑mă ce să fac acum, când observ o capelă micuță, într‑un colț. Reculegere spirituală, citesc pe un mic afiș din apropiere. Un loc în care să stai liniștit, să te rog și să afli mai multe despre credința catolică. Îmi bag capul, prudentă, în capelă și văd o călugăriță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
în poală cu un aer firesc, pentru a acoperi ața. Poate n‑a văzut‑o. Nu e chiar atât de vizibilă, nu? Dar Elinor, fără o vorbă, caută ceva în geantă și, o secundă mai târziu, îmi întinde o forfecuță micuță de argint, cu mânere de baga. — A... ă, mulțumesc, zic stânjenită. Retez ața buclucașă și îi dau înapoi forfecuța, simțindu‑mă ca la școala generală. Așa pățesc mereu, adaug și izbucnesc într‑un râs nervos. Mă uit dimineața în oglindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
haine scumpe, subțiri ca niște scobitori, vorbesc însuflețit între ele, chelnerițele oferă șampanie, iar o fată cu o rochie vaporoasă cântă la harpă. Și ăsta e un prânz de caritate în cerc restrâns? Gazda noastră, doamna Heywood, e o femeie micuță, îmbrăcată în roz, care tocmai vrea să dea mâna cu mine când atenția îi e distrasă de sosirea unei femei cu turban împodobit cu bijuterii. Elinor mă prezintă unei doamne Parker, unui domn Wunsch și unei domnișoare Kutomi, apoi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
cafea, ori șampanie? — Șampanie, zic repede. Mersi. — Foarte bine, spune zâmbind. A, și uite‑o pe Erin. Ridic ochii cu interes și văd că în cameră intră o fată înaltă și subțire. Are părul lung și drept și o gură micuță și turtită. De fapt, toată fața ei pare că a fost la un moment dat prinsă între ușile liftului și nu și‑a revenit niciodată. — Bună ziua, spune și îi privesc fascinată gura când zâmbește. Eu sunt Erin și am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
e prea flatantă. Merg singură pe stradă. O stradă din New York, îmi dau seama cu o tresărire. Și am în mâini o groază de sacoșe, pline cu cumpărături. Și, într‑un cerc, e și o poză cu Luke. Și una micuță cu Suze. Și titlul este... O, Doamne, nici nu pot s‑o spun. Nici nu vă pot spune ce zice. E... prea oribil. E un articol uriaș, pe ambele pagini interioare. Citesc cu inima spărgându‑mi pieptul; simt că‑mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
viitorului fetei. Un viitor care va fi mai bun decât al ei. Mama începe să înfașe. Fata o privește cu interes. Mama aplică pasta între fâșiile de cârpă. E o amiază de vară. În fața ferestrei, afară, se cațără clopoței, flori micuțe și roșii, ca picăturile de sânge. În oglinda de toaletă a mamei, fata se vede pe ea însăși, își vede picioarele cum sunt înfășate. În cadru e și o vază antică, delicat sculptată, cu un buchet de iasomie proaspătă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
încântat. Mă lasă să simt că am și eu valoarea mea. Băiat sau fată, pentru el nu contează. Există o singură condiție: să-l ascult și să învăț. Mă lasă să fac ce vreau prin casă. Bunica e o femeie micuță și liniștită, o budistă. Se face ecoul soțului ei și pare a nu avea vreo părere proprie. Întotdeauna mă acoperă. De exemplu, când am spart din greșeală călimara preferată a bunicului, și-a folosit economiile și s-a dus grăbită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Însă e deja prins atunci când intră în spațiul negru unde ea urmează să apară, să i se înfățișeze ca o nălucă. Exact acolo, în noaptea aceea, chiar la prima vedere, nimic nu mai este deja real. Machiajul ei, coafura, costumul, micuța casă pictată. Însăși fantezia. Ea este doamna Chatterley a lui. În fiecare seară, ea se bazează pe rol să o ridice în slăvi. Lan Ping-Nora se sprijină de pieptul lui Dan, de bărbatul pe care, peste douăzeci de ani, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]