17,823 matches
-
cealaltă își apăsa rana de la piept din care țâșnea un șuvoi de sânge. Costică a căscat gura, fără a scoate un sunet, dar ochii holbați cereau îndurare. Andrei voia să-l ajute ca să se ridice în picioare. I se făcuse milă de el. Costică nu-i mai era dușmanul de moarte care-i batjocorise onoarea. „Ce se întâmplă cu mine!... nu pot să-mi mișc mâinile, iar el moare în fața mea?” Lumina devenise atât de intensă, pur și simplu îl orbea
A ULTIMA SPOVEDANIE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364425_a_365754]
-
aproape gol și nu înțelegeam de ce, deoarece aveau amândouă pensie și luau bani de pe chirie. Mama ei o certa uneori că fuma și bea prea mult și vroia să-i cumpere și ei ceva dulce, sau o banană. Îmi era milă de suferința femeii și îi aduceam eu de multe ori câte ceva iar ea se bucura ca un copil. Cocuța a luat bucuroasă puiul și s-a apucat să-l gătească, iar eu am intrat în cameră, unde surpriză. Patul era
GAZDA MEA COCA de SILVIA KATZ în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364440_a_365769]
-
la parter, ca să îl anunț pe administrator și să vină aici imediat și să lămurească situația. Știi că sânt o femeie respectabilă și nu pot merge singură noaptea la un bărbat necăsătorit, ca apoi să-mi aud vorbe? Îmi era milă de biata mamaie care la optzeci de ani, deabia reușea să se îmbrace în timp ce o ruga pe Coca să se potolească, că este ora două din noapte și nu-l pot deranja pe administrator dar nu a găsit înțelegere la
GAZDA MEA COCA de SILVIA KATZ în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364440_a_365769]
-
Norii să se răscolească, Să cadă ploaie cu piatră... Of!... și furtună blestemata La pământ totul culcă, Cerul mi se-nnegura... Prin păduri vântul strigă, Glasul crâncen îi era, Potop mare mi-aducea... Apa-n valuri îmi creștea Și fără milă îmi lovea Podul, pe care-l smulgea, Când pe el nuntă trecea, Când pe el nuntă trecea. Iar pe malul celălalt Mirele, -n albu-mbrăcat, Cu spaimă mi se uită La mireasă ce pierea Sub a valurilor spumă... Cu nuntași, tata
MIREASA DE LA NAMOLOASA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364492_a_365821]
-
clipă a vieții tale mai nădăjduiește să îți aduci aminte cât te iubește, pentru ca astfel să poată alerga cu dragoste întru întâmpinarea ta, precum odinioară a alergat Tatăl în întâmpinarea Fiului risipitor. Cum poți uita, copilul meu, că dragostea și Mila lui Dumnezeu sunt infinite, cum poți uita că El te vrea chiar și când Tu nu-L mai vrei? Cum poți uita că El te iubește la fel de mult și în sfințenie și în păcat, dar mai ales cum poți uita
(TRANSCRISĂ DE MARIA LEONTE) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364484_a_365813]
-
căzuseși, ți-am luat mâinile și le frecționam, ba că le roteam, le sărutam, îmi fusese atâta de frică.. Te uitai așa cu condescendenta la mine si m-ai mângâiat pe par..mi-a fost atâta dor de tine, ție "milă parcă ți-e și acu.. Mi-a fost atâta DOR de TINE, nici nu mai sperăm..și, acum să te frângi lângă mine?~ Ai început să dai din cap, apoi să zâmbești.."prostuț mai ești, nu poți să citești după
DOMNIŢA IERNII .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364450_a_365779]
-
Toate Articolele Autorului foto: artist TOMPOS OPRA AGOTA felie de pâine în mâna crăpată de ger? agonie a sufletului hălăduind printre umbrele cuvintelor? palma întinsă a gândului cerșind adevăr, sensuri, taie noaptea și trupul strâns deasupra valizei de visuri. banal. milă a buzelor înghețate într-o metaforă falsă, vers, într-un poem al minciunii, și trup răstignit în uitare, nimic pe falii de timp, când culorile strigă în peștera așteptărilor? asta ești fericire? cine ești, umbră cu trup de femeie, furișându
CINE EŞTI? de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 423 din 27 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364533_a_365862]
-
că eu am terminat Facultatea de Drept, că am câștigat aceste competiții, că am prieteni sau faptul că împreună cu Dumnezeu am ieșit din promiscuitate, nu mi se datoreaza mie. Mi se datoreaza mie într-o măsură foarte mică. Se datoreză milei lui Dumnezeu. ?n momentul în care eu am strigat: „Doamne, ajută-mă. Uite au venit, au ieșit fustele, au ieșit imaginile voluptoase ... ” Reporter: - „ ... Strada-i plină de carne goală” spunea pastorul Iosif Ton ... Râul Cionca: - Am strigat la Dumnezeu: „Doamne
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364504_a_365833]
-
faci un copil să înțeleagă că, deși faci tot posibilul să-i fie bine, câteodată nu e de unde? Tocmai de asta a plecat Maria în Grecia, singură și fără niciun sprijin. A strâns bani mai multe luni, bani adunați din mila oamenilor, pentru că administratorul blocului pentru care lucra ca femeie de serviciu o concediase. Întârziase două ore când Radu avuse febră foarte mare. Nu ar fi fost primul copil care îi murea din cauza febrei și simțea nevoia să stea alături de cel
UN PUMN DE FĂINĂ de RALUCA PAVEL în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364524_a_365853]
-
pâine, Dar știu că prea puțin o să vă pară, CĂ FĂRĂ DE SPERANȚĂ, E AMARĂ Și pâinea unui om, ce-a ajuns câine - Îmi place că vorbesc, azi, însuși câinii De viața lor de câine, răbdătoare, Și nu le plâng de milă, tot stăpânii, Care le iau și porția de mâncare - V-aș da la fiecare o speranță, Dar și speranța, astăzi, e de piață, Se dă doar cu dobândă, și chitanță, Și se înghite cu un pumn de greață - V-aș
NONE de JIANU LIVIU în ediţia nr. 380 din 15 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361310_a_362639]
-
dispar imediat, a insistat el, privindu-l pieziș pe barmanul care rupea destul de bine românește. Acesta, inflexibil, l-a țintuit cu privirea, hotărât să-l de afară cu forța, dar l-a văzut atât de tulburat încât l-a prins mila de el. A luat trei bancnote din cele aruncate pe tejghea și i-a dat o sticlă ce nu prețuia nici jumătate din valoarea lor. Apoi, clătinându-și capul a milă și a dezgust, l-a urmărit cu privirea până
CAP.I / 6 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361269_a_362598]
-
a văzut atât de tulburat încât l-a prins mila de el. A luat trei bancnote din cele aruncate pe tejghea și i-a dat o sticlă ce nu prețuia nici jumătate din valoarea lor. Apoi, clătinându-și capul a milă și a dezgust, l-a urmărit cu privirea până a ieșit din local... Ajuns afară, plin de furie și cu orgoliul rănit, Cartuș a destupat sticla și a băut câteva înghițituri, fără să răsufle, sub privirile dezaprobatoare a câtorva trecători
CAP.I / 6 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361269_a_362598]
-
se nască Iubitul fiu, sortit a pătimi De cei pe care-avea a-i mântui Pe urmele credinței de vor ca să pășească. El s-a nascut lumină să ne fie Iubirea-n suflet să ne răsădească Să ne învețe ce-i milă creștineasca Și pe pamant s-aducă bucurie. Aprindeți azi în brad cu dragoste lumină Primiti-l iar în case că pe-un prieten drag Străinii toți să-i treceți peste prag Și vă-mpărțiți cu oaspeții dragi cină. Iar de-
LĂSAŢI STRĂINII SĂ VĂ TREACĂ PRAGUL de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361368_a_362697]
-
că am sub haină bâtul cu care îl deranjam de multe ori, eram cum s-ar zice în armistițiu. După câteva zile de încercare, lașai de tot bastonul (bâtul) acasă ,si treceam nestingherit ,căutând privirea lui cu iubire și cu milă. "Ce mai faci prietene? - îl întrebăm cu glas blajin, și el îmi răspundea cu coada lui stufoasa pe care o vantura că pe un steag de pace. Și am rămas prieteni, dându-ne binețe de cîte ori treceam prin fața ogrăzii
PÂNĂ ŞI ANIMALELE IUBESC de IONEL CADAR în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361375_a_362704]
-
regulată, un echilibru, între bucurii și necazuri în lumea aceasta. De multe ori, lucrurile care ne-au adus, cândva, bucurii mai târziu ne pricinuiesc necazuri și dureri precum și invers. În lucrurile care ne-au produs tristețe și necaz, se arată mila și răsplata lui Dumnezeu care devin prilejuri de bucurie duhovnicească. Puterea sau rezistența noastră la încercări este un mod de a proba dragostea noastră față de Dumnezeu. Cuviosul Nichita Stithatul consideră încercările ca fiind „mijlocul cel mai eficient de probare a
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361295_a_362624]
-
îndelunga răbdare, bunătatea, credința și înfrânarea. De la întristarea cea potrivnică, însă, cunoaștem roadele duhului celui rău, adică trândăvia, lipsa de răbdare, mânia, ura, împotrivirea în cuvânt, lenea la rugăciune...” 44. Tot Sfântul Maxim împarte întristarea în supărare, necaz, pizmă și milă, arătând că „întristarea mântuitoare”, cea după Dumnezeu este „stăpână neîndurată a patimilor” și „maica cuvioasă și slăvită a virtuților”45. Această întristare este hrănită de cugetarea la judecată și este suținută de nădejdea învierii. Arma ei de luptă este blândețea
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361295_a_362624]
-
cazul celei de-a doua, trebuie să-i aducem mărturisirea pentru păcatele săvârșite și lacrimi de pocăință 52. Părinții duhovnicești subliniază faptul că și atunci când suntem încercați fără de voie, în aceste necazuri sau pătimiri se ascunde harul Sfântului Duh și mila lui Dumnezeu. Ele exprimă paradoxul iubirii lui Dumnezeu: - în toate durerile fără de voie se ascunde mila lui Dumnezeu, care atrage la pocăință pe cel ce le rabdă și îl păzește de muncile veșnice 53. De aceea, și Sfântul Maxim consideră
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361295_a_362624]
-
pocăință 52. Părinții duhovnicești subliniază faptul că și atunci când suntem încercați fără de voie, în aceste necazuri sau pătimiri se ascunde harul Sfântului Duh și mila lui Dumnezeu. Ele exprimă paradoxul iubirii lui Dumnezeu: - în toate durerile fără de voie se ascunde mila lui Dumnezeu, care atrage la pocăință pe cel ce le rabdă și îl păzește de muncile veșnice 53. De aceea, și Sfântul Maxim consideră că toate felurile de părăsire sunt mântuitoare și pline de iubirea de oameni a lui Dumnezeu
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361295_a_362624]
-
Sfântul Părinte, fuge de fapt de virtute." Un alt scriitor filocalic, Cuviosul Nichita Stithatul, consideră încercările a fi mijlocul cel mai eficient de probare a iubirii noastre față de Dumnezeu și a dorinței de mântuire. Primirea lor, cu nădejde puternică în mila și ajutorul Cerescului Părinte, purtarea lor cu demnitate și noblețe sufletească îi înfrumusețează necontenit creștinului cununa mântuirii, cu nestematele virtuților; eschivarea, refuzul sau împotrivirea față de ele îl arată pe suflet a fi atașat doar de lumea aceasta și de plăcerile
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361295_a_362624]
-
pentru acest motiv, Părinții filocalici, precum Sfântul Isaac Sirul, vorbesc alături de Sfânta Taină a Spovedaniei de o pocăință permanentă, de fiecare clipă și de o meditare neîncetată la judecată, dublate, însă, de o cugetare continuă, prin rugăciune, la ajutorul și mila lui Dumnezeu. De teologia încercărilor sunt legate răbdarea și nădejdea, ca virtuți duhovnicești. Pe acest motiv, Talasie Libianul definește răbdarea ca fiind „iubirea de osteneli a sufletului”, ce constă în „osteneli de bunăvoie și din încercări fără de voie”80. Semnul
DESPRE SUFERINŢĂ, RĂBDARE ŞI NĂDEJDE DIN PERSPECTIVA CREŞTINĂ [Corola-blog/BlogPost/361292_a_362621]
-
însă, materia Tainei nu a fost niciodată un simplu remediu pământesc. Nu măslinele sunt cele care fac uleiul bun pentru vindecare, ci harul lui Dumnezeu. Acest fapt poate fi observat și din rugăciunea de sfințire a untdelemnului: "Doamne, Care cu mila și cu îndurările Tale tămăduiești zdrobirile sufletelor și ale trupurilor noastre, Însuți, Stăpâne, sfințește untdelemnul acesta (în acest moment al citirii rugăciunii acesteia, toți preoții binecuvântează untdelemnul), ca să fie celor ce se vor unge din el spre tămăduire și spre
DESPRE SUFERINŢĂ, RĂBDARE ŞI NĂDEJDE DIN PERSPECTIVA CREŞTINĂ [Corola-blog/BlogPost/361292_a_362621]
-
premeditare , scăpa vasul de sticlă din mâinile ei găunoase și reci și devenim deodată o simplă amintire... De la naștere și până la sfârșit, Moartea ne vânează viețile, fără remuscare.Ea nu are mama , nu are tata și nici copii. Nu are milă de nimeni și nu știe să plângă. Dar,de fiecare dată când vrea să ne arunce în cazanul cu zmoala, îngerii păzitori ne salvează din ghearele ei de scorpie și ne conduc în liniștea supremă din ceruri. Acum, acolo Sus
” MICHAEL JACKSON NU A MURIT ! ” de MIHAI MARIN în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361520_a_362849]
-
aplecă spre brațwlw întinse ale Ilonei și o sărută; se lovi de o lacrimă pe obrazul Ilonei... -David, eu nu voi mai putea merge! -Și care este problema? Spuneai că ești pregătită! Doar nu te așteptai să-ți plâng de milă, nu? Am eu picioare și pentru tine...crezi , cumva, că scapi de mine? Ilona simți nevoia să sară în picioare de gâtul lui David, dar nu reuși decât o zvâcnitură dureroasă din talie și ...atât. Se resemnă, mulțumindu-i Lui
ARIPA ÎNGERILOR de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361512_a_362841]
-
Vasile Roaită. Ade îi puse în fața fotografiile de la I.M.L. - La fel de mort precum Confucius. - Dar dvs. cum vă numiți? - Vasile Roaită! Rosti fudul chinezul, cu o urmă de rânjet pe față.” Acșiunea se tensionează, pentru că marea mafie nu are scrupule, nici milă, nici compasiune pentru victime. „Aici, in România, șeful cel mare este o femeie, Guo-Yanping. I se zice „Rândunica- șefa”. Are trei mâini-drepte; Chen Kexin, Chen Kefu și Chen Keqin, care sunt frați. Trăiesc de pe urma noastră, a chinezilor din România dar
CRONICA LA ROMANUL NATURA MOARTA CU SERVAJ DE SERBAN MARGINEANU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361494_a_362823]
-
Dumnezeu mai mult decât pe propriii lui părinți și este îngropat cu aleasă cinste. A fost îngropat conform dorinței lui lângă chilia care i-a servit de vremelnică locuință în lumea aceasta, el grăbindu-se spre cereștile lăcașuri unde cu mila și iubirea nemărginită a lui Dumnezeu, toți creștinii doresc să ajungă în cealaltă viață. Tatăl său a construit pe acel loc un mic lăcaș de închinăciune pe care l-a cinstit cu jumătate din averea sa, cealaltă jumătate împărțind-o
CUVIOSUL IOAN COLIBAŞUL de ION UNTARU în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363781_a_365110]