3,438 matches
-
iar dacă o lovești, scoate un sunet. În sfârșit, toate cele care pot face cunoscut un corp În mod limpede sunt prezente În ea.. Dar iată că, În timp de vorbesc, o apropii de foc: ceea ce-i mai rămăsese din mireasmă se răspândește, mirosul se Împrăștie, culoarea se schimbă, forma dispare, volumul crește, devine lichidă, se Încălzește, abia de poate fi atinsă, iar dacă o lovești, nu mai scoate nici un sunet. Rămâne oare aceeași ceară după această schimbare? Trebuie recunoscut că
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
Marcel Breslașu și Gheorghe Tomozei în sensul că parafrazează în șapte cânturi "Cântarea cântărilor" după versiunea lui Gala Galaction 1. Același univers vegetal este chemat să umple poezia de senzualitate: ierburile sunt mătăsoase și alintă iubita, lumina se umple de mireasmă, șesurile dansează și cântă. De fapt desprindem chipul iubitei din reacția naturii în contact cu frumusețea ei: "Frumoasa mea peste puteri frumoasă/ ce drag mi-e glasul tău, plutind pe văi." Radu Cârneci ne plimbă prin biblie, prin lumea anticilor
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
moartă sau detalii ale naturii, o lume care sub vraja cuvintelor devine miraculoasă: "Fii fericit, căci ochii tăi văzură Gutuie, Mărul, Para de dogoare, Cu atelierul lui Brâncuși cel Mare". Toamne colorate și lungi, un paradis cu flori grele de miresme își fac loc în poeme: În toamna asta nimeni nu mai moare." Mircea Ivănescu "Versuri", E. P. L., 1968; "Poeme", 1970; "Poezii", Editura Cartea Românească, 1970; "Alte versuri", Editura Eminescu, 1972; "Alte poeme", editura Albatros, 1973; "Poem", Editura Eminescu, 1973; "Amintiri
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
sunt niște întrupări alegorice ale existenței: astfel văzutele se micșorează, din sunete ceva rămâne în urechi, multul și nimicul devin egale, umbre sunt și vocile, o umbră pare tăcerea, spaimele sunt date de umbră, ceea ce rămâne întreg și palpabil este mireasma drumului. Cu volumul "Discurs împotriva metodei" (1971) și mai ales cu "Poemele mecanice" (1973), trece sub semnul formulelor și căutărilor lui Nichita Stănescu din "Laus Ptolemaei" și "Necuvintele". "Discurs împotriva metodei" nu are un subtext polemic, așa cum ne-am aștepta
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
gânditoare", E. P. L. 1967, "De dragoste de țară", Editura Tineretului, 1967; "Poezii", E. P. L., 1968; "Noblețe de stirpe", Editura Tineretului, 1968; "Spațiile somnului", E. P. L., 1969; "Nostalgica tiradă", E. P. L.,1970; "Cântece de strună", Editura Militară,1971; "Poezii", 1973; "Miază-noaptea miresmelor", Editura Cartea Românească., 1973; "Zenit de anotimpuri", Editura Eminescu, 1974; "Sărbătorile omului", Editura Minerva, 1975. Gr. Hagiu debutează în 1962 cu volumul "Autoportret în august" și, până în 1975, publică încă douăsprezece volume, fără să ne dea însă sentimentul că poezia
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Ion Rahoveanu apar cu zece ani mai târziu, când se spune că poezia a căpătat conștiință de sine, ele rămân simple versificări pe marginea temelor. "Domnul Cuza" este un poem în care Traian Iancu declară fără nici un fel de transfigurare: "Mireasma-i trandafir de la Moldova/ Iar cornu-nsuflețit, măreț, e Cuza/ Ce spre-nviere ți-a fost călăuza/ Iubirii ce-a aprins-o slova." George Dan surprinde, în "Mater nostra", prin sensibilitățile sale contemplative, descriind ochiul și lumina rotundă a "Daciei libere
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
cuib de ceară, scorburi de miere milenară vin și învăluie lumea de aici. Graiul este cel al patriei, poetul se întoarce spre "Cerurile mume", spre vechea vatră, spre truda piramidelor. Și în acest context el, poetul, rămâne "floare fără chip", mireasmă devoratoare, de aceea " Cine se pleacă-n zarea mea/ Rămâne iar bolnav de moarte/ Un foșnet uriaș de crini/ Venind spre munte de departe". ("Imn"). În concluzie, poetul creează acel imn de slavă și bucurie, o lumină "orbitoare" care ne
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
un Hyperion investit cu puterea cunoașterii, seamănă pe rând cu Zamolxe sau cu Pan. Ca și în "Pașii Profetului", asistăm la o interferare de regnuri (animal, vegetal, mineral): "când prin aerul străveziu ca izvorul de apă păienjenișul de miere/ al miresmei de tei;/ când prin ape străvezii ca vântul". Portretul lui Manimazos se alcătuiește treptat de-a lungul poemului prin asimilarea unor elemente de basm. Manimazos are un ochi care râde și unul care plânge. El ne trimite și la bătrânul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
din raza vederii lor, s-a întors din direcția eronată și-a ocolit pe cîteva străduțe, pînă într-un loc de pe traseul pe care șeful se întorcea de obicei acasă, unde să se poată ascunde într-un tufiș încărcat cu miresme ce-ți înghețau simțurile, dar potrivit scopului. Da, șeful avea și el o casă, nu dormea pe trepte sau în cine știe ce crîșmă. A fost oarecum dificil să găsească o cărămidă apropiată de dimensiunile pe care și le imaginase. Erau multe
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
află amplasat, prezentarea vitrinelor, traficul din preajmă, prezența locului de parcare. Interiorul magazinului poate influența comportamentul de achiziționare prin apelarea la sistemul senzorial. Estetica, modul de amenajare al standurilor, dispunerea ferestrelor, iluminarea, decorul, Marketing și auditul în marketing culorile, sunetul, miresmele și ordinea contribuie la stabilirea atractivității pentru un magazin. Imaginea magazinului depinde și de reputația pentru integritatea etică, serviciile furnizate, localizare, sortimentul de produse, prețurile practicate, activitățile promoționale sau implicarea în activitățile sociale din zona de acțiune comercială. O altă
MARKETING şi AUDITUL în MARKETING by Costel MIRONEASA () [Corola-publishinghouse/Science/1601_a_2941]
-
pildă, o lucrare de mare virtuozitate cromatică, ale cărei prețiozități și transparențe le egalează și le depășesc chiar, prin sporul lor de picturalitate, pe cele din acuarele, artistul transfigurează materia și o infusează cu poezie, evocându-ne totodata, amintirea și miresmele tari, înțepătoare, ale padurii. La fel de evocatoare sunt și florile zugrăvite de Mihai Cămăruț sau frecventele naturi statice cu pești și căni de lut, în care gingășia, tandrețea și optimismul - exprimate printr-o pastă generoasă, viguroasă și strălucitoare totodată - se îmbină
Claudiu Paradais by MIHAI CĂMĂRUŢ () [Corola-publishinghouse/Science/1681_a_2948]
-
humuleștean. În prezentarea acestuia, autorul creează o anume culoare locală prin mulțimea detaliilor. Așa este interiorul casei părintești ădescris la începutul părții a II-a a "Amintirilor "), în care vatra, hornul, cuptorul și celelalte elemente de decor păstrează o anume mireasmă ancestrală, rurală; tot așa este și curtea lui Stan, descrisă într-o lungă enumerare în "Povestea lui Stan Pățitul": "Ce suri și ocoale pentru boi și vaci, perdea pentruoi, poieți pentru păsări, cotețe pentru porci,hambare pentru grâu și câte alte
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
și gură celui ce a gustat din acele arome și, dimpotrivă, rău mirositoare să devină și gură celui ce a mușcat din usturoi sau din altceva rău mirositor. Și rău mirositoare este orice necurățire a păcatului, pe când virtutea e bună mireasma a lui Hristos (ÎI Cor., 2, 15), iar raporturile bazate pe prietenie și pe iubire duc la apropierea sufletească de cel iubit. Ce vom alege prin iubire, aceea vom fi: fie mireasma lui Hristos, fie gust rău mirositor. Căci cine
Personalitatea Sfântului Vasile cel Mare. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
orice necurățire a păcatului, pe când virtutea e bună mireasma a lui Hristos (ÎI Cor., 2, 15), iar raporturile bazate pe prietenie și pe iubire duc la apropierea sufletească de cel iubit. Ce vom alege prin iubire, aceea vom fi: fie mireasma lui Hristos, fie gust rău mirositor. Căci cine a îndrăgit binele, acela se va și face bun, din bunătatea proprie schimbându-l și pe cel care a primit-o”{\cîte 75}. Atunci când se referă la adevărata prietenie, tot acest mare
Personalitatea Sfântului Vasile cel Mare. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
Îl lansează Cătălina, iar acest discurs urmează scenariul mistagogic creștin: to Luceafărul eminescian. O interpretare transeontică. miron hrisma - cred doamne și mărturisesc - marana tha-vino doamne Isuse, ție Îți aduc acum pe cel ce este, și cel ce vine ca bună mireasmă,și care include pe cînd, și pe cum. Spunea H. Miller „nu există decît o singură aventură și aceasta este lăuntrică, este aventura spiritului tău, pentru care nu prezintă importanță nici timpul, nici spațiul, nici isprăvile mărețe”. Arheul luceafărului este
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
a Europei. În regatele spaniole ele au monopolizat Cortèsurile, în Flandra au deținut exclusivitatea reprezentării, pe când în Polonia au avut o prezență meteorică. Constituind la rândul lor o stare politică în multe din țările Europei care în acea perioadă "respira" mireasma câmpului de bătălie, cavalerii nu s-au bucurat peste tot de un statut la fel de important în Adunările reprezentative ale stărilor privilegiate. În Germania cavalerii (Ritter) au fost reprezentați numai în Dietele teritoriale (Landtag), în Spania au constituit un brazos distinct
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
epurată de orice pornire libidinală, în fapt aproape mistică: "Erai atât de frumoasă!/ Frângeam pentru tine flori largi/ Umplute cu îngeri de-amiază/ Ce raze-ndesau în desagi.// Erai atât de frumoasă!/ Cădeau linguri largi de pe masă/ Să-ți prindă miresmele sacre/ În palma lor grea de argint// Când, lin, cu picioarele macre,/ Treceai, în dulci tâlcuri de-alint,/ Prin îngerii strânși de-o zi deasă/ Anume la mine în casă.// Erai atât de frumoasă,/ C-aproape-ncetam să-ți mai simt/ Privirea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
2000; Marginea singurătății, Editura Fides, Iași, 2001; Nume pe ape, Editura Junimea, Iași, 2003; Cuvânt în cuvânt Antologie, Editura Junimea, Iași, 2004; Celei de nenumit, Editura Tehnopress, Iași, 2004; Cât îi ceru și lumea Addenda, Editura Tehnopress, Iași, 2004; Umbra miresmei, Editura Tehnopress, Iași, 2005; Gând oprit, Editura Galaxia Gutenberg, Iași, 2005; Drumul spre nume, Editura Tehnopress, Iași, 2005; Bethel, Editura Tehnopress, Iași, 2005; Cât îi ceru și lumea Addenda II , Editura Tehnopress, Iași, 2005; Cât îi ceru și lumea Addenda
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
meu adăpost, cu un frig astral în suflet, gândindu-mă la libertatea de odinioară, săracă dar nevinovată. Am gasit puțină alinare în cuvintele tale pline de bunătate, amintindu-mi de tine adolescent, cu spirit tulburat, dar trup senin și de mireasma monstruoasa a nimicului. Rămâi lângă mine, Giorgio, în zilele astea în care orele, spre marea mea tulburare, parcă au împietrit (08.01.1924). Simțea prezenta morții, care îl îndeamnă să compare, naiv, cu o cruce consoana "ț" repetată în hipocoristicul
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
căutăm / și ochii cu linii drepte și curbe de spirale / uneau aceleași / stele ce vedeam, copil fiind, / întins pe pietrele de lângă Platani (Revenirile). Alunecarea spre trecut urmează un traseu mental geometric ale cărui curbe redeschid o lume apusa impregnata de miresme, imagini trăite, sunete, ritmuri, lecturi: mireasma de fructe uscate pe rogojini; mama, într-un colț în penumbra, povestea fiului risipitor / care mereu mă urmărea-n tăceri / precum un ritm deschis la fiecare pas (idem).279 Trimițând repetat la complexe arhitectonice
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
și curbe de spirale / uneau aceleași / stele ce vedeam, copil fiind, / întins pe pietrele de lângă Platani (Revenirile). Alunecarea spre trecut urmează un traseu mental geometric ale cărui curbe redeschid o lume apusa impregnata de miresme, imagini trăite, sunete, ritmuri, lecturi: mireasma de fructe uscate pe rogojini; mama, într-un colț în penumbra, povestea fiului risipitor / care mereu mă urmărea-n tăceri / precum un ritm deschis la fiecare pas (idem).279 Trimițând repetat la complexe arhitectonice din vremuri apuse, toponimele siciliene devin
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
populează insula fără seamăn, tărâm sacru al originilor: pajiștile neumblate, munții, malul neatins al mării sunt legănate de melodii străvechi și de vocile oamenilor: Noapte, senine umbre, / leagăn de aer, / vântul mă poartă când prin ține plutesc, / cu el marea, mireasma a pământului / unde, pe țărm cântă poporul meu (Pământ, trad. MB).325 Cântecul se află la granița dintre rătăcire și nemișcare, dintre nesiguranță călătoriei vieții și insula copilăriei, sfâșiat între mare și țărm, între prezent și trecut. Dat fiind că
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
ce apar în amintire au, s-a văzut, trăsături sonore. Imaginea acustică utilizată că vehicul al reîntoarcerii nu este o apariție singulară în poezia quasimodiană: parfumul și răpăitul ploii din Rugăciune către ploaie, creație ulterioare poeziei Ulicioara au aceeași funcție: Mireasma bun-a cerului / peste ierburi, / ploaie pe fruntea serii. Voce nuda, te-ascult: și inima scurmată-ncearcă trufandale dulci / de sunet și-alinare; / și mă deștepți, adolescent tăcut, / surprins de-o altă viață, emoția / unor învieri bruște (Rugăciune către ploaie
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
de "vocabula producătoare" evocată de Jean Ricardou. Atât în nuvela Sărmanul Dionis, cât și în romanul Geniu pustiu, vioara își dublează intratextual prezența, mai întâi ca instrument muzical, apoi ca metaforă. Nu este întâmplător faptul că aerul cafenelei, pierdute în mireasmă de cafea și fum de țigară, dincolo de perdeaua stropilor de ploaie, se insinuează prin muzica viorii, fie și grosier eliberată de orice portativ: (pre-S6g.) Un băiet de țigan cu capul mic într-o pălărie a căror margini erau simbolul nimerit
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
metaforă a inter textului. Sunetul fizic al viorii este anticiparea alegoriei ce va dezvolta o întreagă serie de intratexte ideatice explicite. Cântecul viorii însoțește inefabilul adăpostit de pereții cafenelei: efect de ambiguizare produs prin stropii de ploaie, ceața din țigarete, mireasma cafelei, apropierea de pragul nopții. Violonistul fără portativ nu apare brusc, ci tabloul sonor al notelor lui este pregătit (atât în hipertext, cât și în hipotext) de imaginea ce preludează contururi pierdute. Spectacolul ambiguizării din cafenea are ca o anticameră
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]