4,567 matches
-
iau printre alți prizonieri chiar pe fiica episcopului. Bătuți la întoarcere lângă cetatea Dobâca de pe Someș, de către regele Solomon și verii săi Geza și Ladislau ei constituie încă o forță, fiind chemați în anul următor, 1070, de către principele Volâniei, împreună cu moldovenii și cu rutenii, împotriva regelui Boleslav al Cracoviei. În același an, pecenegii din Dobrogea cu principii Tatul la Silistra, Saccea la viitoarea Isaccea și Sestlav la Vicina, supuși sub suzeranitatea lui Isac Comnenul (dintre 1057-1059) sunt lăsați să apere granița
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
mănăstiri s-au dărâmat și mulți credincioși au fost omorâți de dânșii”. Altele vor apare ca alcătuite din schismatici (adică de altă credință față de cea catolică, după Marea Schismă din 1054) sau din „vecini necredincioși”, cum sunt cunoscute acelea ale moldovenilor, care au contribuit la distrugerea Regatului Ungar în anul următor, pentru ca, sub adevăratul lor nume de „unități valahe”, să fie înregistrate, împreună cu aceiași tătari și cumani, tocmai la asediul unor mănăstiri și localități din Italia, în oastea lui Vitale di
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
curtea hanului de la vărsarea Volgăi în Marea Caspică, fapte consemnate de către Ioan de Plano Carpini, în anul 1246-1247, și Wilhelm de Rubruck în anul 1253. Existența voievodatelor românești în anul 1247, la sud de Carpați, sub suzeranitatea ungară, și intervenția moldovenilor, în anul 1277, împotriva prusienilor, chemați în ajutorul său de către Przemyel Ottokar al Boemiei din Cronica lui Thomas Tuscus, constituind indicii că românii nu se aflau sub stăpânirea efectivă tătărească, ci erau numai dependențe de Hoarda de Aur. Astfel de
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
informă pe alt frate, Berkeșan, care se afla în serviciul lui Nogai. Țesătura aceasta de intrigi își atinse scopul. Deși, parte din trupele sale se aflau într-o incursiune de pradă, în acel an 1263, în Transilvania, însoțite și de moldoveni, Nogai, solicitat, trecu Dunărea, la sfârșitul verii anului 1264, cu 10.000 de călăreți, la care se mai adăugară și 10.000 de cavaleri ai turcilor oguzi din Dobrogea. Cu forțele astfel unite, el pătrunse repede până în Tracia, unde surprinde
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
a se supune puterii tătarilor. În ce privește recrutarea și obligația satelor de a trimite ostași, atunci când tătarii le cereau aceasta, e o dovadă sigură că instrucția militară la sate nu încetase sub stăpânirea lor. De altfel, participarea unei armate alcătuită de moldoveni, menționată în Cronica lui Thomas Tuscus, în anul 1271, adică la sfârșitul recensământului, care, chemată în ajutorul Boemiei de către Ottokar, a intrat în conflict cu prusienii, demonstrează această situație de fapt și confirmă existența unui voievodat moldovean, sub ochii și
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Lipsa tătarilor din textul lui Tuscus, alături de care luptau românii din Țara Românească și Moldova ca vasali în mod obișnuit, este explicabilă. Românii alcătuiau o oaste aparte de aceea a mongolilor, care era organizată pe seminții și triburi, și ciocnirea moldovenilor cu prusienii a avut loc fără ca să fi angajat și pe aceea a tătarilor. O ridicare la oaste și plecarea acesteia peste hotare, fără știrea tătarilor și alături de ei, este inadmisibilă și de neconceput din punct de vedere al realității
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
și din voievodatul lui Litovoi, uniți sub sceptrul lui Ioan Tugomir, marele voievod al Țării Românești de la Argeș, aflați sub dominația mongolă, nu se puteau încă măsura în putere cu suzeranii lor. La fel, nu se gândeau la așa ceva nici moldovenii cu marele lor voievod Mușat, care, fiind în relații de prietenie cu Ladislau Kan, voievodul Transilvaniei, aveau să intre în conflicte cu Iurie Levici, principele de Haliciu, în 1307, pentru deținerea și chinuirea lui Otto de Bavaria și, îndată, alături de
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
alături de bulgari și cei 20.000 de tătari, din partea oștilor bizantine, iar aceia din Moldova au fost îndreptați de către suzeranii lor să ajute pe regele polon contra Mărcii de Brandeburg, tocmai dincolo de Oder. Înapoiați de pe îndepărtatele meleaguri ale Oderului, războinicii moldoveni au fost aceia care au încălcat și prădat Transilvania, pentru a răzbuna pătrunderea lui Phinta în țară, desigur, în compania tătarilor și nu oamenii lui Basarab, voievodul Țării Românești, cum greșit afirmă L. Makkai. Intrarea trupelor moldo-tătare în Transilvania s-
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
acestui voievodat românesc, prin aducerea de oaspeți sași și unguri în localitățile Visk, Hust, Teceu și Câmpulung. În confruntarea, care ar fi avut loc undeva, în aceste părți răsăritene ale Transilvaniei, între românii și ungurii din oastea Coroanei Ungare, cu moldovenii și tătarii, aceștia din urmă ar fi lăsat pe câmpul de luptă un număr de 30.000 de morți, desigur cifră exagerată. Victoria a fost repurtată, fără discuție. În urma ei, regele a răsplătit pentru faptele de arme, cu danii de
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
românilor în acest scop cu regele ungar era exclusă. Ba mai mult, ea a aruncat în tabăra mongolă toată suflarea românească. Rezultatul, care a fost obținut în confruntarea de la Posada, era de așteptat. Ajutat de tătari și, probabil, și de moldoveni Ivanco Basarab a demonstrat, în desfășurarea lui de forțe, că românii sunt sătui de suzerani. Pierderea bătăliei de la Posada, în care a pierit aproape întreaga armată feudală maghiară, a fost urmată de consecințe amare pentru românii din Transilvania. Drept represalii
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
apus cu Polonia, la sud cu Ungaria, adică Dacia, și la răsărit cu Uzbek tătarul, puteau primi în interiorul lor în același an, 1334, în anturajul principelui de Halici, Gheorghe Trojadenovic, ginerele lui Ghedymin pe Boris Cracula și Alexandru Moldaowicz, ambii moldoveni. Primul poartă titlul de palatin al Liovului, oraș, care, denumit Leucopolihni, era, după cronicarul bizantin Laonicos Chalcocondil, reședința domnească a Bogdaniei Negre, adică a Moldovei, iar cel de al doilea, venit de la Baia, probabil ca delegat, doar pentru orientare și
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
plecați în Transilvania, nu au putut organiza o apărare. Turcii călări au înconjurat rând pe rând satele și înălțimile și au luat mulți robi pe corăbiile lor. După ce au pustiit totul prin foc și au prădat pe negustorii genovezi și moldoveni de la Chilia, s-au retras încărcați cu bogății pe vasele lor și au plecat, fără a mai merge și la Vicina, unde fusese instalat de curând mitropolitul Macarius. Reținut de către cronicile turcești, care proslăvesc faptele de arme ale acestor bande
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
sau 80-100 milioane franci francezi. Știrea a fost adusă îndată la Cetatea Albă și Chilia, nu mult după moartea lui Carol Robert, petrecută între 16 și 21 iulie 1342. Fără multă zăbavă, trupele mongole din aceste regiuni, însoțite și de moldoveni, conduse de Altamos, gonesc pe Dragoș și colaboratorii săi maramureșeni dintre Siret și Carpați și pătrund în Transilvania. Cronica din Prejmer pune data incursiunii tătare chiar în anul 1342 și scriu că satul lor a fost ars de moldoveni. Alte
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
de moldoveni, conduse de Altamos, gonesc pe Dragoș și colaboratorii săi maramureșeni dintre Siret și Carpați și pătrund în Transilvania. Cronica din Prejmer pune data incursiunii tătare chiar în anul 1342 și scriu că satul lor a fost ars de moldoveni. Alte cronici saxone scriu că năvala tătarilor în Transilvania s-a petrecut când Ludovic avea 17 ani și a urmat la tron tatălui său, ceea ce cade tot în anul 1342. Iosef Teutsch povestește că invadatorii au pătruns în Țara secuilor
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
comitetului Andrei peste Carpați. Pentru a nu-i arunca și pe aceștia în tabăra lui Bogdan, el stinge acțiunea și întărește pe Crăciun și fiii săi în posesiunile lor din Bilke. În schimb, pe Bogdan, rebelul, care se asociase cu moldovenii și tătarii, regele îl declară vinovat de înaltă trădare „Boghdan quoxdam woyvoda de Maramarosio noster infidelis”. „Socotit ca rebel și cum regele nu-l poate supune, scrie N. Iorga, el apărând astfel și până la 1360, nu e de admis să
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
mai mult de cnejii și voievozii români din Bereg și Maramureș, care se temeau că prin revenirea lui Bogdan vor pierde privilegiile date lor de Coroana ungară. Sprijinindu-se pe oamenii săi de încredere, veniți cu el, și ajutat de moldoveni cu aprobarea mongolilor, Bogdan se prezenta la acea vreme, ca cel mai înverșunat „dușman al regatului ungar”. El era temut de rege pentru că urmărea independența românilor, așa de numeroși și, mai ales, așa de necesari ca ostași ai Coroanei ungare
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Moldovei și Valahiei Minore într-un singur stat și de promisiunea făcută lui Dragoș din Giuleștii Maramureșului de Petru și Bogdan ca voievozi aleși, în locul lui Ștefan, de către românii maramureșeni, „rebellantes”, refugiați din anii 1343 și 1349 și de cei moldoveni, care au bătut, pe rând, în vara acelui an mai întâi pe poloni și apoi pe unguri. Făgăduielile de prestare a omagiului și plata tributului au fost privite chiar de către regele ungar ca o „restaurare a Moldovei față de Coroana regală
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
fost dăruit, în martie 1360, cu eșarfa și centura de cavaler și întărit, împreună cu fiii săi, în șase sate din Maramureș. În așteptarea depunerii omagiului feudal de către voievozii Moldovei, regele ungar a căutat să atragă atenția lui Bogdan voievod și moldovenilor printr-o continuare de danii neobișnuit de mari acordate unor credincioși ai Coroanei, români din Maramureș. În 14 mai 1360, el recompensează meritele lui Vanciuc prin dăruirea moșiei Varalia, apoi pe cele ale lui Stan, fiul lui Petru, căruia îi
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Crimeea și de la gurile Nistrului, celelalte fiind reținute în sfâșietoarele lupte fratricide dintre Murad, hanul din Sărai, și Abdulah de pe Don. Cum Olgerd cel Mare, după rezolvarea problemelor cu teutonii, avea mână liberă, pentru a se îndrepta acum spre sud, moldovenii au și găsit prilej unic de a colabora cu lituanii, vechii lor aliați, dar de această dată în contra mongolilor, conduși de Cadlu-beg, hanul Crimeii, Hadgi-beg (Katzi-beg), emirul din portul Cociubei, viitoarea Odessă și celălalt Dimitrie „princeps tartarorum” de la Cetatea Albă
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
libertatea românească este o recunoaștere, o mărturie vie despre independența deplină a statului moldovean, depusă în fața istoriei universale de cel ce a fost Ludovic cel Mare. Acum, după trecerea în revistă a acestor fapte, se pune întrebarea firească: Izbutit-au moldovenii singuri să înfrângă oștile regale, venite ani de-a rândul în Moldova, ori au fost ajutați de cineva? Pentru moment, întrebarea rămâne fără răspuns, deoarece izvoarele istorice contemporane tac. E foarte probabil, însă, că ei au avut și sprijinul lituanilor
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
teritoriu care mai târziu se va numi Paratalasia sau Țările tătărăști, pe Dimitrie, princeps tartarorum. În voievodatul acestuia, aveau voie să meargă negustorii brașoveni, saxoni și români cu mărfurile lor să facă negoț, fără a plăti tricessima, așa cum veneau și moldovenii, armenii și tătarii scutiți de vamă. Principele tătar, probabil un creștinat, era singurul simbol ce mai păstra pământul românesc din ceea ce fusese odinioară puterea și suzeranitatea Hoardei de Aur. Bogdan cu Petru și fiii săi rămaseră aliați credincioși Marelui Duce
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
în adevăr lângă Sniatin, în satul Ciortorâia, mai numit și Nemirceni, după unul din fiii săi, contemporani domniei lui Ștefan cel Mare. Nu putem ști cauzele, care au dus la moartea violentă a lui Jurg Coriat. Se prea poate ca moldovenii să se fi temut de o încorporare a țării împreună cu Cetatea Albă la Lituania și să fi luat atitudine, chiar față de văduva lui Lațcu. Cert este că, în mai 1377, Coroana ungară era informată de această stare de lucruri din
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
unde el a văzut în 1575 și mormântul. Pentru a-l răzbuna, oștile lituane au năvălit în Moldova, în decembrie același an, și la Siret au ucis doi călugări franciscani, pe Luca și Valentin. Ele au fost însă înfrânte de moldovenii conduși de Petru, fiul lui Mușat, care ocupase tronul țării, ca urmaș legitim. Într-o luptă teribilă, Drag s-a ales cu enorme răni în față. Printr-un ultim efort, victoria a fost totuși obținută de românii maramureșeni. Ea a
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Marea Neagră. Atunci, mulți genovezi s-au refugiat din țara lui Dobrotici în regiunea de sud a Moldovei, de teama turcilor. Înainte de 15 iunie 1389, data când a avut loc bătălia de la Cosovo, la care au participat și contingente de români moldoveni și munteni, Mircea cel Bătrân se intitula deja domn al Ungro-Vlahiei și al părților dunărene, în 20 ianuarie 1390, „despot al țărilor lui Dobrotici și stăpân al Silistrei” și în 27 decembrie 1391, voievod al Valahiei „începând de la Alpi și
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Cel dintâi, care se afla la asediul cetății Witebsk, se îndrepta cu oștile spre Jitomir, pe care-l ocupă după o luptă cu voievodul Kievului și-1 anexează la Lituania, apoi se aruncă să recucerească cetate cu cetate din mâinile moldovenilor, începând cu Brațlavul. Variantele cronicii scurte lituaniene menționează că, în toate cetățile enumerate mai sus, moldovenii au fost trecuți prin sabie. La Camenița au fost prinși Teodor Coriat și Roman și duși în captivitate la Wilno, în Lituania. Tot acolo
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]