5,311 matches
-
risc enorm ne expunem adoptând planul final al domnului Grosvenor. Știam prea bine că am fi putut rămâne izolați în spațiu la o distanță de sute de mii de ani-lumină de Pământ! - Mă întreb ce s-ar fi întâmplat dacă monstrul ar fi reușit să pună stăpânire pe navă? spuse cineva. De bună seamă că ar fi plecat cu ea, pentru a încerca să cucerească întreaga galaxie. - Dumnezeule! exclamă cineva. Să nu mai lăsăm niciodată alt monstru la bordul acestei nave
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
ar fi întâmplat dacă monstrul ar fi reușit să pună stăpânire pe navă? spuse cineva. De bună seamă că ar fi plecat cu ea, pentru a încerca să cucerească întreaga galaxie. - Dumnezeule! exclamă cineva. Să nu mai lăsăm niciodată alt monstru la bordul acestei nave! Nervii mei n-ar mai rezista, iar eu nu mai sunt omul cumsecade care s-a îmbarcat la începutul expediției! - Ai exprimat gândul nostru, al tuturor! rosti Kent, care preluase conducerea expediției. 22 Cineva îi șopti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
o compari cu vibrațiile astea atât de vii, în care eu văd niște forme de gândire atotputernice și atotînvăluitoare - întreg spațiu cosmic răsună de ele! Acum nu mai avem de-a face cu un motan cu tentacule, sau cu un monstru oarecare, dintr-o specie "rurală". Ar putea fi vorba de o sumedenie de minți care-și vorbesc una alteia în timpul și-n spațiul lor. Aceasta este civilizația celei de-a doua galaxii, iar dacă unul din purtători ei de cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
tragă. Abia după ce-și vârî instinctiv capul între umeri, Grosvenor observă că țintea undeva în spatele lui. Auzi apoi un urlet de durere, urmat de un bubuit care zgudui pardoseala. Întorcându-și fața, odată cu ceilalți, Grosvenor văzu, uluit, un enorm monstru blindat, care se zvârcolea pe podea în fundul sălii. În clipa următoare, o replică exactă, cu ochii roșii, a primului monstru se materializă în aer și se prăbuși cu zgomot ceva mai încolo. Un al treilea își făcu apariția, căzu peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
urlet de durere, urmat de un bubuit care zgudui pardoseala. Întorcându-și fața, odată cu ceilalți, Grosvenor văzu, uluit, un enorm monstru blindat, care se zvârcolea pe podea în fundul sălii. În clipa următoare, o replică exactă, cu ochii roșii, a primului monstru se materializă în aer și se prăbuși cu zgomot ceva mai încolo. Un al treilea își făcu apariția, căzu peste al doilea și, după ce se rostogoli de câteva ori, se ridică mugind. Peste câteva secunde, în sală se aflau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
în aer și se prăbuși cu zgomot ceva mai încolo. Un al treilea își făcu apariția, căzu peste al doilea și, după ce se rostogoli de câteva ori, se ridică mugind. Peste câteva secunde, în sală se aflau o duzină de monștri. Grosvenor își scoase arma și trase. Urletele drăcești se întețiră. Solzi metalici se izbeau, scrâșnind, de metalul pereților și al pardoselii, ciocănite de niște labe grele, cu gheare de oțel. Toți oamenii din jurul lui Grosvenor trăgeau acum, dar mereu alți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Grosvenor își scoase arma și trase. Urletele drăcești se întețiră. Solzi metalici se izbeau, scrâșnind, de metalul pereților și al pardoselii, ciocănite de niște labe grele, cu gheare de oțel. Toți oamenii din jurul lui Grosvenor trăgeau acum, dar mereu alți monștri se materializau. Grosvenor se târî peste două rânduri de scaune și sări spre platformă cea mai de jos a tabloului de comandă. Văzându-l că se apropie, Kent încetă să tragă și-l întâmpină, cu un glas mânios: - Ce cauți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
coborî pe platforma cea mai de jos, Grosvenor începu să tragă, pentru a-i ajuta pe ceilalți Cu coada ochiului văzu că trei dintre ei puneau în poziție blasterul. În clipa când acesta începu să-și trimită jeturile de foc, monștrii își și pierdură cunoștința sub efectul energiei moleculare, așa că putură fi lesne omorâți. Abia acum, când primejdia trecuse, Grosvenor înțelese că monștrii aceștia fuseseră transportați aici de la o distanță de sute de ani-lumină. Era ca un coșmar prea fantastic ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
trei dintre ei puneau în poziție blasterul. În clipa când acesta începu să-și trimită jeturile de foc, monștrii își și pierdură cunoștința sub efectul energiei moleculare, așa că putură fi lesne omorâți. Abia acum, când primejdia trecuse, Grosvenor înțelese că monștrii aceștia fuseseră transportați aici de la o distanță de sute de ani-lumină. Era ca un coșmar prea fantastic ca să poată fi adevărat. Dar mirosul de carne arsă dovedea că acest coșmar era cât se poate de real. La fel, sângele cenușiu-albastru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
prin încăpere. 23 Când Grosvenor îl revăzu pe Kent, câteva minute mai târziu, acesta împărțea, foarte calm, ordine printr-un videocomunicator. Cadavrele fură ridicate cu ajutorul unor macarale speciale. Videocomunicatoarele vuiau de atâtea mesaje. În curând lucrurile se lămuriră pe deplin. Monștrii fuseseră teleportați doar pe puntea de comandă. Radarul nu înregistrase prezența nici unui obiect concret, ca de pildă o navă inamică. Până la steaua cea mai apropiată era o distanță de cel puțin o mie de ani-lumină. Oamenii de pe punte înjurau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
limitate, deși nu prea limitate. Trebuie să aflăm motivul pentru care am fost avertizați să facem cale-ntoarsă. Trebuie să descoperim natura primejdiei și să măsurăm inteligența ce se ascunde îndărătul ei. Văd că biologul nostru șef continuă să examineze cadavrele monștrilor. Domnule Smith, despre ce fel de animale e vorba? - Pe Pământ ar fi putut să apară ceva asemănător în epoca dinozaurilor, răspunse biologul ridicându-și privirea de pe monstrul pe care-l examinase. Judecând după dimensiunile foarte mici ale cutiei craniene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
ascunde îndărătul ei. Văd că biologul nostru șef continuă să examineze cadavrele monștrilor. Domnule Smith, despre ce fel de animale e vorba? - Pe Pământ ar fi putut să apară ceva asemănător în epoca dinozaurilor, răspunse biologul ridicându-și privirea de pe monstrul pe care-l examinase. Judecând după dimensiunile foarte mici ale cutiei craniene, inteligența acestei specii trebuie să fie foarte redusă. - Domnul Gourlay e de părere că aceste ființe ar fi putut să fie teleportate prin hiperspațiu, spus Kent. Ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
fluoroscopic. Patrupedul ăsta e mort de vreun sfert de veac. Grosvenor se depărtă. Sfărâmăturile acestea, își spunea, ascundeau, poate, secretul principalelor caracteristici fizice ale unei seminții dispărute. Era însă puțin probabil ca scheletele să le ofere vreo explicație în legătură cu identitatea monștrilor implacabili care o exterminaseră. Scheletele aparțineau unor victime, nu acelor asasini fără milă. Grosvenor se apropie de McCann, care tocmai examina o probă luată din săpăturile de pe una din străzi. - Cred că ar fi bine să facem un releveu stratigrafic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
într-o anumită zonă a spațiului este, firește, relativ mai ridicată la vitezele mari decât la cele reduse. Prezența unei cantități neobișnuite de pulbere a fost observată pentru prima oară de către unul dintre asistenții mei, cu puțin înainte de invazia acelor monștri. Asta e tot! încheie Gourlay și se așeză la loc. Grosvenor i se adresă apoi lui von Grossen: - Domnule von Grossen, ce anume a descoperit secția dumitale în legătură cu pulberea din spațiul acestei galaxii? Mătăhălosul von Grossen se foi în fotoliul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
care... - Există zeci de factori, prietene! îi tăie vorba Grosvenor. Îți repet că e o muncă de laborator. Cu foarte puțină energie obții o sumedenie de reacții. - De ce n-ai folosit unele din trucurile astea și împotriva felinei, sau a monstrului roșu? îl întrebă McCann. - Ți-am mai spus. În cazul de față e vorba de o situație pe care am creat-o eu însumi. Am muncit ore întregi pentru a-mi pune pe picioare instalația, ceea ce n-am avut răgazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Ți-am mai spus. În cazul de față e vorba de o situație pe care am creat-o eu însumi. Am muncit ore întregi pentru a-mi pune pe picioare instalația, ceea ce n-am avut răgazul să fac împotriva acelor monștri. Crede-mă, dacă aș fi fost eu șeful expediției, n-am fi pierdut atâtea vieți în situațiile de care ai pomenit. - De ce n-ai preluat comanda? - Era prea târziu. Nu mai era timp. Și apoi nava asta a fost construită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
pe care-l văzuse deja prin ușa din față, în mod evident o extindere a aceleiași priveliști de grădină. O clădire masivă, cam de cinci sute de metri lungime și - incredibil - tot atât de înaltă pe cât de lungă, se ridica asemenea unui monstru întunecat, profilându-se pe cer și dominând zarea. Pretutindeni existau dovezi ale trudei dinamice a omului, dar nicăieri nici o mișcare, nici țipenie de om. Până și copacii stăteau nemișcați în aerul acela încremenit, lipsit de lumină. - Atenție! îi spuse fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
ce poate fi înfrântă doar prin tertipuri intelectuale. Ființe teratologice, cu inutile capete, balaurii sunt întotdeauna distrugători și răi, emanații malefice ale creșterii celulare instinctuale a materiei vii. Antropofagi (preferă fete tinere), zmeii se situează pe scara agresivității animalice pure. Monștrii: Gheonoaia, Scorpia, Muma-pădurii, Ciută-nevăzută, Vâjbaba, Jumătate-de-om, Bătrânul din pădure, Moșul-orb, Barbă-Cot și, uneori uriași, opresc expansiunea teritorială a omului. Zâna este antiteza zmeoaicei/bătrână, simbolizează tinerețea splendidă și incoruptibilă, ademenitoarea tinerilor, cu ajutorul dansului mâinilor, o frângere existențială ori sacrificiu de
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
N-o luați în seamă, domnule maior. Are reprezentări ciudate despre oameni. Îi vede cu picioarele în sus și capul în jos, fără degete sau cu un singur ochi. Fatal! E trist un pat rece. Aș pastișa: Culcatul solo naște monștri. Cândva, tanti Melania... ― Doamna Lupu? ― Îhî! A încercat un act de caritate. A pescuit un fraier și l-a adus la vedere. L-a vrăjit că fata are zestre, că e gospodină, că face rață pe varză și gogoșari premiați
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ai pregătit și mie o surpriză? Ceva în genul celor gustate de Panaitescu și Valerica înainte de a-și da duhul? Grigore Popa clătină din cap edificat. ― Ești prost, băiete ― Altceva mai știi? ― Și ticălos pe deasupra. Iar ticăloșenia și prostia nasc monștri. Sculptorul își pocni palmele cu o expresie de nețărmurită surpriză. ― Uite cine vorbește! Ei nu, că e formidabil! Să-ți spun eu, coană Melania, ce-a fost în stare boșorogul ăsta să facă în timpul războiului? Se întoarse spre bătrîn: Sânt
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cărora decorația constă din prezența unor simboluri creștine precum: porumbelul, crucea simplă, crucea monogramă, monogramul lui Cristos (chrisma) singur ori încadrat într-o coroană sau un cerc, ancora stilizată, frunza de palmier și pentagrama, oranta, păunul, Bunul Păstor, corabia și monstrul marin (legate de istoria lui Iona), vița de vie cu struguri. Uneori crucea e pusă la începutul și la sfârșitul textului sau chiar în centru, rândurile fiind scrise între brațele ei. În câteva cazuri inscripțiile au fost săpate pe cruci
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
inumană. Adică vreți să spuneți că mă aflu aici în fața consiliului superior al Făuritorilor de Arme sau lîngă un foc primitiv al băștinașilor unde vrăjitorii tribului răscoală demonii prin exorcisme? Cer să fiu tratat ca un om nu ca un monstru. Și acum repet: Care e acuzația? Se lăsă tăcerea. Apoi Peter Cadron spuse: ― Vei afla asta la timpul potrivit. Dar mai întîi... Domnule Hedrock, unde te-ai născut? Așadar ajunseseră pînă acolo. Nu simțea nici un pic de frică. Stătea acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
descompunere. Își, îndepliniseră misiunea. Tot ce putuse spera pînă atunci să facă fusese o fugă de la Arsenale. Se întoarse și ieși pe o ușă; apoi, în ultima clipă văzu pericolul de moarte și încercă să sară înapoi. PREA TÎRZIU ÎNSĂ. MONSTRUL DE ȘASE METRI ÎNĂLȚIME SE NĂPUSTI ASUPRA LUI. LABELE LUI CA NIȘTE BAROASE ÎL ARUNCARĂ ÎNVÎRTINDU-SE DE-A LUNGUL UNUI PERETE, AMEȚIT, CONȘTIENT DOAR PE JUMĂTATE ȘI CU UN GOL ÎN STOMAC. ÎNCERCĂ SĂ SE MIȘTE, SĂ SE RIDICE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
CĂ-I PLĂCEA, FIE CĂ NU, ȘOBOLANUL ERA IZGONIT DE ÎNDATĂ ÎN LIBERTATE. ȘI UȘIȚA ACEEA SE ÎNCHIDEA, BLOCÎNDU-I ÎNTOARCEREA. ALTĂ HRANĂ DIN CENTRUL ÎNCĂPERII ACTIVA ENERGIA CARE DECLANȘA AMPLIFICATORUL. ȘOBOLANUL AMPLIFICAT PRINTR-UN PROCES DE MĂRIRE DEVENEA UN MONSTRU DE ȘASE METRI, ALE CĂRUI FUNCȚII VITALE SE ACCELERAU APROAPE DIRECT PROPORȚIONAL CU DIFERENȚA DE MĂRIME. ÎN ACEASTĂ LUME A VIEȚII ACCELERATE, MOARTEA VENEA FOARTE REPEDE, ȘI ÎN TIMP CE CADAVRUL SE RĂCEA PÎNĂ LA O ANUMITĂ TEMPERATURĂ, ENERGIA DE AMPLIFICARE ERA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
DE O SUTĂ DE ETAJE SE ANUNȚA PRINTR-O FIRMĂ LUMINOASĂ VIZIBILĂ DE LA DISTANȚĂ: CLĂDIREA MARE TRELLIS. DIFERENȚA DE NUME NU-L FRAPĂ IMEDIAT PE HEDROCK. SE AFLA DOAR LA O SUTĂ DE METRI DE ACEA CONSTRUCȚIE ULUITOARE CÎND ZĂRI MONSTRUL MAI MIC DE NUMAI CINCIZECI DE ETAJE CU O TURLĂ ASCUȚITĂ CA DE BISERICĂ \ CLĂDIREA MICĂ TRELLIS. VEDEREA ÎI ZGÎRIE MEMORIA. ÎȘI AMINTI PENTRU PRIMA DATĂ CĂ TRELLIS MAJOR ȘI TRELLIS MINOR ERAU DOI METEORI CARE SE ÎNVÎRTEAU UNUL ÎN JURUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]