13,901 matches
-
cronaxia, acomodarea. Modificările imediate ale excitabilității neuromusculare sub influența efortului fizic se manifestă în sporturile de viteză prin scăderea valorilor pragului de stimulare postefort (Eremia și Baroga, 1994). Așadar, după eforturi intense se constată creșterea semnificativă a excitabilității nervoase și musculare, iar eforturile epuizante generează hiperexcitabilitate musculară generalizată (Apostol, 1998). Cu alte cuvinte, în eforturile anaerobe (cum sunt și cele specifice artelor marțiale) se manifestă o hiperexcitabilitate neuro-musculară, iar când aceasta este pronunțată, așa cum se întâmplă în eforturile epuizante, poate semnifica
Elemente de ergofiziologie în artele marţiale by Adrian COJOCARIU () [Corola-publishinghouse/Science/100969_a_102261]
-
neuromusculare sub influența efortului fizic se manifestă în sporturile de viteză prin scăderea valorilor pragului de stimulare postefort (Eremia și Baroga, 1994). Așadar, după eforturi intense se constată creșterea semnificativă a excitabilității nervoase și musculare, iar eforturile epuizante generează hiperexcitabilitate musculară generalizată (Apostol, 1998). Cu alte cuvinte, în eforturile anaerobe (cum sunt și cele specifice artelor marțiale) se manifestă o hiperexcitabilitate neuro-musculară, iar când aceasta este pronunțată, așa cum se întâmplă în eforturile epuizante, poate semnifica instalarea stării de oboseală. Tonusul muscular
Elemente de ergofiziologie în artele marţiale by Adrian COJOCARIU () [Corola-publishinghouse/Science/100969_a_102261]
-
musculară generalizată (Apostol, 1998). Cu alte cuvinte, în eforturile anaerobe (cum sunt și cele specifice artelor marțiale) se manifestă o hiperexcitabilitate neuro-musculară, iar când aceasta este pronunțată, așa cum se întâmplă în eforturile epuizante, poate semnifica instalarea stării de oboseală. Tonusul muscular Tonusul muscular reprezintă starea de tensiune permanentă, involuntară și variabilă a mușchiului în funcția de diverse acțiuni care o influențează (Foix citat de Ulmeanu și colab., 1969) Deosebim trei tipuri de tonusuri: de repaus (caracteristic mușchiului aflat în repaus), de
Elemente de ergofiziologie în artele marţiale by Adrian COJOCARIU () [Corola-publishinghouse/Science/100969_a_102261]
-
Apostol, 1998). Cu alte cuvinte, în eforturile anaerobe (cum sunt și cele specifice artelor marțiale) se manifestă o hiperexcitabilitate neuro-musculară, iar când aceasta este pronunțată, așa cum se întâmplă în eforturile epuizante, poate semnifica instalarea stării de oboseală. Tonusul muscular Tonusul muscular reprezintă starea de tensiune permanentă, involuntară și variabilă a mușchiului în funcția de diverse acțiuni care o influențează (Foix citat de Ulmeanu și colab., 1969) Deosebim trei tipuri de tonusuri: de repaus (caracteristic mușchiului aflat în repaus), de atitudine ( care
Elemente de ergofiziologie în artele marţiale by Adrian COJOCARIU () [Corola-publishinghouse/Science/100969_a_102261]
-
însoțește contracția miofibrilelor dinamice, având un rol deosebit în manifestarea forței). Din punctul de vedere al sportului de performanță, atenția este îndreptată îndeosebi asupra tonusului de repaus și a celui ce contracție, precum și a raportului dintre ele. Investigarea modificărilor tonusului muscular se realizează cu ajutorul miotonometrului, care măsoară duritatea mușchiului, iar unitatea de măsură este gram miotonul (gm). Tonusul de repaus, în mod normal, se încadrează între 50-60 gm. Tonusul de contracție este de circa 110-120 gm la femei și de 120-130
Elemente de ergofiziologie în artele marţiale by Adrian COJOCARIU () [Corola-publishinghouse/Science/100969_a_102261]
-
de creșterea tonusului în mușchii extensori, pentru asigurarea unei încordări maxime; -starea de oboseală, epuizare coincide cu scăderea tonusului de contracție și cu creșterea tonusului de repaus, deci micșorarea diferențialei (valori ale diferențialei cuprinse între 20-30 mg semnifică oboseala). Contractilitatea musculară Reprezintă capacitatea mușchiului de a răspunde la un stimul prin contracție musculară. Forța de contracție depinde de următorii factori (Demeter, 1981): -activarea unui număr cât mai mare de unități motorii; -frecvența mare a impulsurilor nervoase eferente; -sincronizarea unităților motorii angrenate
Elemente de ergofiziologie în artele marţiale by Adrian COJOCARIU () [Corola-publishinghouse/Science/100969_a_102261]
-
de oboseală, epuizare coincide cu scăderea tonusului de contracție și cu creșterea tonusului de repaus, deci micșorarea diferențialei (valori ale diferențialei cuprinse între 20-30 mg semnifică oboseala). Contractilitatea musculară Reprezintă capacitatea mușchiului de a răspunde la un stimul prin contracție musculară. Forța de contracție depinde de următorii factori (Demeter, 1981): -activarea unui număr cât mai mare de unități motorii; -frecvența mare a impulsurilor nervoase eferente; -sincronizarea unităților motorii angrenate; -potențialul contractil al mușchilor activați. În urma eforturilor maximale și submaximale, ca manifestare
Elemente de ergofiziologie în artele marţiale by Adrian COJOCARIU () [Corola-publishinghouse/Science/100969_a_102261]
-
a impulsurilor nervoase eferente; -sincronizarea unităților motorii angrenate; -potențialul contractil al mușchilor activați. În urma eforturilor maximale și submaximale, ca manifestare imediată apare și diminuarea forței de contracție. Aceasta se datorează mai multor factori, dintre care amintim: -acumularea la nivelul fibrei musculare a produșilor de catabolism (acid lactic, piruvic), care conduc la scăderea pH-ului intramuscular; -permeabilizarea sarcolemei și fuga de potasiu (Lindinger și colab., 1992), fosfor și creatină în mediul extracelular, datorită alterării echilibrului ionic; -diminuarea transmiterii impulsurilor nervoase la nivelul
Elemente de ergofiziologie în artele marţiale by Adrian COJOCARIU () [Corola-publishinghouse/Science/100969_a_102261]
-
în glicogen, fenomen denumit glicogeneză. De altfel, aproape 1/10 din cantitatea de zaharuri introduse în organism este degradată complet până la CO2 și H2O, pentru a furniza energie polimerizării restului de 9/10 din glucoză în glicogen (Vâjială, 1996). Țesutul muscular participă indirect la formarea glucozei sangvine din glicogen, el catalizând sinteza - cu ajutorul hexokinazei - dar nu și hidroliza glucozo-6-fosfatului (Vâjială, 1996). Efortul predominant anaerob întâlnit în artele marțiale solicită intens metabolismul glucidic anaerob. Lupta în artele marțiale se caracterizează prin eforturi
Elemente de ergofiziologie în artele marţiale by Adrian COJOCARIU () [Corola-publishinghouse/Science/100969_a_102261]
-
În altă ordine de idei, s-au constatat creșteri ale glicemiei în așa-zisa „stare de start” dinaintea eforturilor de viteză (Haralambie, 1966). Lactacidemia Reprezintă unul din indicatorii importanți ai capacității de efort anaerob, fiind considerat produsul final al glicolizei musculare anaerobe. Valorile fiziologice normale în repaus sunt de aproximativ 1 mMol/l. Investigarea lactacidemiei (L) permite estimarea economiei metabolice, atât în repaus, cât mai ales în timpul efortului și în perioada de refacere. Un nivel al L de 6-8 mMoli/l
Elemente de ergofiziologie în artele marţiale by Adrian COJOCARIU () [Corola-publishinghouse/Science/100969_a_102261]
-
mMoli/l la finalul primei serii, până la 12,5 mMoli/l la finalul celei de-a șasea serii (Keul și Doll, 1973). Într-un alt studiu (Gaitanos și colab., 1993), efectuat pe studenți în educație fizică, se urmărește evoluția lactatului muscular, în cursul a 10 sprinturi maxime de câte 6 secunde, cu pauze de 30 de secunde între execuții. Dacă la finele primei execuții se constată creșteri importante ale lactatului, nu același lucru se poate spune și despre a zecea execuție
Elemente de ergofiziologie în artele marţiale by Adrian COJOCARIU () [Corola-publishinghouse/Science/100969_a_102261]
-
El constată creșterea foarte puternică a lactatului sanguin de la prima la cea de-a patra repetiție, după care creșterea nu a mai fost la fel de abruptă, până la finalul testului. Aplicând testul trei zile consecutiv, autorii constată că metabolismul energetic la nivel muscular nu a fost influențat negativ. Echilibrul acido-bazic Sub acțiunea unor factori se produc în compoziția lichidelor extracelulare diferite modificări ale concentrației unor substanțe. Unul din cei mai importanți factori în perturbarea echilibrului acido-bazic este efortul fizic. Pentru a compensa acest
Elemente de ergofiziologie în artele marţiale by Adrian COJOCARIU () [Corola-publishinghouse/Science/100969_a_102261]
-
și la cea complexă. Rezultatele confirmă studiul lui Lee și colab. (1999) care menționează că antrenamentul specific artelor marțiale îmbunătățește viteza mișcărilor (viteza de execuție). Așadar, timpul de reacție complex este îmbunătățit semnificativ prin antrenament în unele arte marțiale. Forța musculară Ca urmare a antrenamentului specific, forța explozivă are creșteri semnificative în artele marțiale, ea fiind deosebit de solicitată de diferitele execuții tehnice, deplasări rapide și sărituri specifice. Voigt și Klausen (1990), ca urmare a unui experiment desfășurat timp de 16 săptămâni
Elemente de ergofiziologie în artele marţiale by Adrian COJOCARIU () [Corola-publishinghouse/Science/100969_a_102261]
-
observat, sursele anaerob alactacidă și cea lactacidă sunt implicate prioritar în efortul specific artelor marțiale. Pentru a putea evidenția nivelul adaptării metabolice la aceste eforturi specifice, este necesară investigarea unor parametri metabolici, cum ar fi activitatea enzimelor , cantitatea de glicogen muscular și lactacidemia. Enzimele În general, atunci când antrenamentul este de durată mică și intensitate maximă se constată creșteri al activității enzimelor care catalizează metabolismul alactacid (îndeosebi miokinaza). În situația în care efortul din antrenamente este submaximal, crește acțiunea LDH. Aceeași enzimă
Elemente de ergofiziologie în artele marţiale by Adrian COJOCARIU () [Corola-publishinghouse/Science/100969_a_102261]
-
1998). Este cunoscut faptul că efortul fizic determină modificarea permeabilității sarcolemei, ceea ce poate conduce la apariția unor proteine intramusculare în sânge (Lee și Clarkson, 2003). Din acest punct de vedere, creșterea concentrației de creatinfosfokinază (CPK) în sânge semnalează nivelul stresului muscular indus de efortul fizic (Sitkovski și colab, 1995). Un studiu efectuat pe 13 boxeri componenți ai lotului național al Poloniei (Hubner-Wozniak și colab., 2004) relevă faptul că nivelul CPK și al lactat dehidrogenazei (LDH) în plasmă, recoltate în ziua următoare
Elemente de ergofiziologie în artele marţiale by Adrian COJOCARIU () [Corola-publishinghouse/Science/100969_a_102261]
-
recoltate în ziua următoare, se află în corelație semnificativă cu încărcătura antrenamentului, care este produsul dintre durata și intensitatea efortului (valoarea maximă a CPK = 804±380 U/I; valoarea maximă a LDH = 198±52 U/I). Glicogenul Rezerva de glicogen muscular este de circa 450g. Metabolizarea sa, în timpul efortului intens, este stimulată de secreția glandei medulosuprarenală, care eliberează catecolaminele (adrenalină și noradrenalină). Cu cât intensitatea efortului este mai mare, cu atât rezervele de glicogen se epuizează mai repede. De asemenea, epuizarea
Elemente de ergofiziologie în artele marţiale by Adrian COJOCARIU () [Corola-publishinghouse/Science/100969_a_102261]
-
rapidă la neantrenați (Hultman, 1967). Pe de altă parte, s-a constatat (Bergstrom și colab., 1967) că după epuizarea rezervelor de glicogen printr-un efort de mare încărcătură, cantitatea de glicogen resintetizată a fost superioară valorii inițiale. Așadar, în ceea ce privește glicogenul muscular, efectele adaptative datorate antrenamentului desfășurat la valori mari ale intensității efortului, se concretizează pe de o parte în creșterea cantității (de aproximativ 2,5 ori - după Apostol, 1998), iar pe de altă parte într-o mai eficientă utilizare a sa
Elemente de ergofiziologie în artele marţiale by Adrian COJOCARIU () [Corola-publishinghouse/Science/100969_a_102261]
-
Printre alte determinări, acesta înregistrează creșteri mult mai mari ale TA sistolice la avansați, comparativ cu grupa intermediară. În altă lucrare, Sullivan (1992) explică acest tip de adaptare cardiovasculară prin capacitatea crescută a sportivilor avansați de a utiliza o masă musculară mai mare în efectuarea mișcărilor, precum și cu capacitatea de a efectua contracții izometrice mai puternice la sfârșitul fiecărei mișcări. Autorul sugerează că practicanții avansați dețin și capacitatea de a activa sistemul nervos simpatic mai rapid decât intermediarii sau începătorii în
Elemente de ergofiziologie în artele marţiale by Adrian COJOCARIU () [Corola-publishinghouse/Science/100969_a_102261]
-
min/kg la bărbați și de 47,0±7,8 la femei. Concluzionând, conform datelor din literatura de specialitate, adaptările fiziologice tardive cele mai importante, datorate practicării artelor marțiale o perioadă îndelungată, se manifestă în ceea ce privește: -timpul de reacție complex; -forța musculară, îndeosebi forța explozivă; -enzimele proceselor anaerobe (îndeosebi ATP-ază, miokinază, creatinfosfokinază și lactat dehidrogenază); -tensiunea arterială (la practicanții stilurilor „interne” gen Tai Chi) și -amplitudinea respiratorie. PARTEA A II-A CONTRIBUȚII PERSONALE CAPITOLUL 3 SCOP, IPOTEZE, MATERIAL ȘI METODE DE CERCETARE
Elemente de ergofiziologie în artele marţiale by Adrian COJOCARIU () [Corola-publishinghouse/Science/100969_a_102261]
-
indică faptul că sportivii din această grupă dețin o capacitate mai ridicată de metabolizare a acidului lactic, adaptare specifică sportivilor cu o bună capacitate aerobă; Așadar, efortul în cadrul probei tehnice din Qwan Ki Do, în care sunt implicate numeroase grupe musculare ale organismului și se alternează permanent contracțiile dinamice cu cele statice, este unul predominant anaerob. Metabolismul anaerob alactacid este intens solicitat în execuția procedeelor tehnice cu viteză și forță maxime, precum și cu precizie ridicată (esențiale în aprecierea valorii exercițiului), în timp ce
Elemente de ergofiziologie în artele marţiale by Adrian COJOCARIU () [Corola-publishinghouse/Science/100969_a_102261]
-
se potrivea cu exhibițiile noastre disperate pe apă, cu toate mișcările incorecte de care eram atît de dureros conștient chiar în momentul în care le făceam, și cu propria mea inadecvare, la care se adăuga acum sentimentul de insuficientă putere musculară. Aveam bănuiala constantă că aș putea fi mecanismul defect încă nedescoperit din angrenajul nostru, și că odată ce aș fi îndepărtat, lucrurile se vor îndrepta ca de la sine. Simțeam că nu merit vreo recompensă. La începutul noului an, apa era acoperită
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
un tot indivizibil, ci ca o suprapunere de mai multe sisteme, aparate, organe, funcții etc., care sunt bine delimitate fizic și funcțional, fiind interconectate complex, după legi bine determinate. În acest mod s-au diferențiat aparatul locomotor, sistemul osteo-articular, sistemul muscular, sistemul nervos, aparatul digestiv, aparatul circulator etc. La rîndul său, fiecare sistem poate fi privit din punct de vedere anatomic sau fiziologic, în condiții normale sau patologice. De fapt, fiecare sistem, aparat sau organ este un model mai mult sau
Cercetări privind modelarea biomecanică a sistemului locomotor uman cu aplicabilitate în recuperarea medicală şi Sportivă by Mihai-Radu IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100990_a_102282]
-
cu morfologie, structură și funcție asemănătoare și care sunt legate între ele cu ajutorul unei substanțe amorfe, neorganizată celular, numită substanță intercelulară, aflată în cantități diferite, funcție de tipul de țesut. În organismul uman există cinci tipuri fundamentale de țesuturi: epitelial, conjunctiv, muscular, nervos și sanguin. Țesutul conjunctiv este format din trei componente principale: celulele conjunctive, fibrele conjunctive și o substanță nestructurată, amorfă, numită substanță fundamentală. Țesutul conjunctiv osos este format din trei componente principale: celule, fibre și substanța fundamentală. Substanța fundamentală poartă
Cercetări privind modelarea biomecanică a sistemului locomotor uman cu aplicabilitate în recuperarea medicală şi Sportivă by Mihai-Radu IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100990_a_102282]
-
cele două teorii. Legătura dintre os și mișcare poate fi privită din mai multe perspective, și anume: -osul participă la realizarea mișcării corpului uman prin articulațiile și pârghiile osoase pe care le formează; -rigiditatea oaselor permite acțiunea voluntară a sistemului muscular pentru obținerea mișcării dorite; -fără existența sistemului osos nu ar fi posibile mișcările corpului și nici preluarea sarcinilor dinamice; -procesul continuu de remodelare osoasă contribuie nemijlocit la adaptabilitatea corpului uman la condițiile dinamice de mediu; -mișcarea, la rândul ei, poate
Cercetări privind modelarea biomecanică a sistemului locomotor uman cu aplicabilitate în recuperarea medicală şi Sportivă by Mihai-Radu IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100990_a_102282]
-
ale tuturor țesuturilor de legătură, precum ligamentele, sunt clasificate în două categorii generale: materiale și structurale. Din punct de vedere material, ligamentele se împart în: -ligamente capsulare; -ligamente tendinoase, rezultate prin transformarea unor tendoane (exemplu, ligamentul patelar al genunchiului); -ligamente musculare, care provin prin atrofierea unor fascicule musculare; -ligamente fibrozate. Din punct de vedere structural, toate ligamentele sunt rezistente și inextensibile. În același timp, ele sunt suficient de flexibile încât să nu împiedice executarea mișcărilor fiziologice. Rigiditatea ligamentelor variază neliniar cu
Cercetări privind modelarea biomecanică a sistemului locomotor uman cu aplicabilitate în recuperarea medicală şi Sportivă by Mihai-Radu IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100990_a_102282]