1,358,563 matches
-
anunță deja deraierea, alunecarea pe o pantă descendentă. Capitolul Spre o reînnoire (Vers un renouveau) pune în discuție perioada anilor '30, marcați de confruntarea între adepții stilului național și cei ai arhitecturii moderniste și de scindarea discursului între nevoia de național și de internațional. Treptat, arhitectura modernistă câștigă teren, iar replicile promotorilor stilului național merg de la critica stilistică la riposta xenofobă (o arhitectură a străinilor ce pune în pericol integritatea națională); în cele din urmă, soluția de mijloc, a coabitării, se
Arhitectură și națiune by Despina Hasegan () [Corola-journal/Journalistic/10260_a_11585]
-
un renouveau) pune în discuție perioada anilor '30, marcați de confruntarea între adepții stilului național și cei ai arhitecturii moderniste și de scindarea discursului între nevoia de național și de internațional. Treptat, arhitectura modernistă câștigă teren, iar replicile promotorilor stilului național merg de la critica stilistică la riposta xenofobă (o arhitectură a străinilor ce pune în pericol integritatea națională); în cele din urmă, soluția de mijloc, a coabitării, se impune de la sine. Carmen Popescu face distincția între 3 relații posibile între cele
Arhitectură și națiune by Despina Hasegan () [Corola-journal/Journalistic/10260_a_11585]
-
ai arhitecturii moderniste și de scindarea discursului între nevoia de național și de internațional. Treptat, arhitectura modernistă câștigă teren, iar replicile promotorilor stilului național merg de la critica stilistică la riposta xenofobă (o arhitectură a străinilor ce pune în pericol integritatea națională); în cele din urmă, soluția de mijloc, a coabitării, se impune de la sine. Carmen Popescu face distincția între 3 relații posibile între cele două curente: "coabitare, disimulare și contaminare" (pag. 291), exprimând sugestiv tipurile de atitudini. Cel mai interesant aspect
Arhitectură și națiune by Despina Hasegan () [Corola-journal/Journalistic/10260_a_11585]
-
posibile între cele două curente: "coabitare, disimulare și contaminare" (pag. 291), exprimând sugestiv tipurile de atitudini. Cel mai interesant aspect este cel al contaminărilor reciproce: arhitectura modernistă preia elemente de decor ce îi conferă un aspect pitoresc, iar adepții stilului național tind spre o nouă estetică și o epurare conceptuală; principalele direcții ale căutărilor lor sunt: etnicul (Florea Stănculescu, Octav Doicescu), regionalismul (Duiliu Marcu, Paul Smărăndescu, Henriette Delavrancea-Gibory), spiritul clasic (Petre Antonescu și, din nou, Henriette Delavrancea-Gibory). Arhitectură și putere (Architecture
Arhitectură și națiune by Despina Hasegan () [Corola-journal/Journalistic/10260_a_11585]
-
nou, Henriette Delavrancea-Gibory). Arhitectură și putere (Architecture et pouvoir). În timpul lui Carol al II-lea, arhitectura românească cunoaște tentația grandorii și a monumentalității, apropiată de noua ideologie a Italiei fasciste; această formulă poate reprezenta o altă latură a reînnoirii stilului național. Carmen Popescu expune contextul politic și ideologic al anilor 1930 - 1940 și proiectele grandioase prin care regele visa să remodeleze Bucureștiul; caracterul oficial al arhitecturii, ce se constituie în instrument al puterii, se reflectă și în modificările din denumire: la
Arhitectură și națiune by Despina Hasegan () [Corola-journal/Journalistic/10260_a_11585]
-
regele visa să remodeleze Bucureștiul; caracterul oficial al arhitecturii, ce se constituie în instrument al puterii, se reflectă și în modificările din denumire: la schimbarea dictaturii lui Carol cu dictatura legionară, așa- numitul "stil Carol al II-lea" devine "stil național legionar". Epilog (Epilogue). Anul 1945 aduce cu sine transformări majore la toate nivelurile; arhitectura identitară, rămasă fără sprijin politic și ideologic, încetează să mai existe oficial; paradigma artistică nu se pierde, dar cunoaște doar manifestări marginale. Modelul sovietic impune o
Arhitectură și națiune by Despina Hasegan () [Corola-journal/Journalistic/10260_a_11585]
-
ideologic, încetează să mai existe oficial; paradigma artistică nu se pierde, dar cunoaște doar manifestări marginale. Modelul sovietic impune o nouă doctrină și un nou tip de arhitectură identitară; dar, deși în câteva momente, sistemul a încurajat particularizarea prin accente "naționale" a arhitecturii din țările blocului comunist, aceste tendințe nu au fost recunoscute ca atare de către vechii adepți ai stilului național. Precizările din Epilog încheie destul de brusc aventura stilului național; dar aceasta a fost de fapt chiar realitatea istorică; pentru că, așa cum
Arhitectură și națiune by Despina Hasegan () [Corola-journal/Journalistic/10260_a_11585]
-
nouă doctrină și un nou tip de arhitectură identitară; dar, deși în câteva momente, sistemul a încurajat particularizarea prin accente "naționale" a arhitecturii din țările blocului comunist, aceste tendințe nu au fost recunoscute ca atare de către vechii adepți ai stilului național. Precizările din Epilog încheie destul de brusc aventura stilului național; dar aceasta a fost de fapt chiar realitatea istorică; pentru că, așa cum precizează Carmen Popescu în ultimul paragraf, "creat o dată cu Regatul României, stilul național a devenit imaginea sa cea mai exactă. (...) Ceea ce
Arhitectură și națiune by Despina Hasegan () [Corola-journal/Journalistic/10260_a_11585]
-
dar, deși în câteva momente, sistemul a încurajat particularizarea prin accente "naționale" a arhitecturii din țările blocului comunist, aceste tendințe nu au fost recunoscute ca atare de către vechii adepți ai stilului național. Precizările din Epilog încheie destul de brusc aventura stilului național; dar aceasta a fost de fapt chiar realitatea istorică; pentru că, așa cum precizează Carmen Popescu în ultimul paragraf, "creat o dată cu Regatul României, stilul național a devenit imaginea sa cea mai exactă. (...) Ceea ce se petrece după abolirea Regatului și instaurarea Republicii, este
Arhitectură și națiune by Despina Hasegan () [Corola-journal/Journalistic/10260_a_11585]
-
recunoscute ca atare de către vechii adepți ai stilului național. Precizările din Epilog încheie destul de brusc aventura stilului național; dar aceasta a fost de fapt chiar realitatea istorică; pentru că, așa cum precizează Carmen Popescu în ultimul paragraf, "creat o dată cu Regatul României, stilul național a devenit imaginea sa cea mai exactă. (...) Ceea ce se petrece după abolirea Regatului și instaurarea Republicii, este o altă Istorie." (pag. 351). Deși autoarea sintetizează sistematic informația la sfârșitul fiecărei părți, multe dintre ideile enunțate în capitolele introductive pot servi
Arhitectură și națiune by Despina Hasegan () [Corola-journal/Journalistic/10260_a_11585]
-
de studiu de caz pe care o îndeplinește, reflectând procesul de formare al națiunii noastre, arhitectura românească devine subiect de interes pe scară largă; astfel, ea capătă valoare de referință și dimensiune universală. Lucrarea propune o perspectivă nouă asupra stilului național (dar și asupra arhitecturii românești în general), surprins în procesualitatea, în evoluția sa atât de brusc curmată. Spiritul analitic fin, pătrunzător, distincțiile subtile, observațiile pertinente se îmbină cu evocarea vieții politice, sociale și culturale în cele mai variate aspecte, pentru
Arhitectură și națiune by Despina Hasegan () [Corola-journal/Journalistic/10260_a_11585]
-
și pe moarte. Constantinescu ar fi trebuit să facă, în timpul mandatului său, ceea ce-a făcut Traian Băsescu: să oblige deținătorii arhivelor să le pună la dispoziție cercetătorilor de la CNSAS. În loc de asta, am fost bombardați cu obișnuitele gugumănii ale "siguranței naționale", ale pericolelor "destabilizării", și-ale tuturor bazaconiilor servite la tavă de înșiși securiștii rămași în funcții. Faptul că principalul sfătuitor al lui Constantinescu, d-na Zoe Petre, iese din amorțeala care-a cuprins-o încă pe vremea când dormita la
Arhivă, arhivioară... by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10286_a_11611]
-
în Câmpia Bărăganului, ca să îngreuneze cât se poate de mult accesul la ele. Dac-aș fi un reporter de televiziune deștept, aș cere să filmez partea de documente rămase în arhivele SRI-ului. Adică acele așa-zise "dosare de siguranță națională" și hârțogăraia produsă între timp de SRI. Ar ieși imediat la suprafață minciuna ce ni s-a administrat în toți acești ani, că am avea de-a face cu o cantitate imensă de documente, care n-aveau unde să fie
Arhivă, arhivioară... by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10286_a_11611]
-
judecate (în condițiile în care în mod deliberat s-a împiedicat multă vreme pedepsirea lor): ,...trădarea - art. 155, atentatul contra unei colectivități - art. 161, subminarea puterii de stat - art. 162, acte de diversiune - art. 163, sabotajul - art. 164, subminarea economiei naționale - art. 165, omorul - art. 174, omorul calificat - art. 175, omorul deosebit de grav - art. 176, uciderea din culpă - art. 178, determinarea sau înlesnirea sinuciderii - art. 179, lovirea sau alte violențe - art. 180, vătămarea corporală - art. 181, vătămarea corporală gravă - art. 182
Ierarhizarea răului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/10303_a_11628]
-
De aici, de nimeni contestata credibilitate a analizelor semnate de Vladimir Tismăneanu. Democrație și memorie este o carte care reunește articolele publicate de autor în presa din România, în ultimii doi ani. Cele mai multe au apărut în rubrica săptămânală din "Jurnalul Național", transferată, ulterior, la "Cotidianul", dar și în unele reviste precum "22", "Idei în dialog", "Orizont". Ordonarea cronologică a articolelor face ca întregul volum să poată fi citit ca o istorie în derulare sau ca un breviar al ideilor aflate în
Lecții de democrație by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10305_a_11630]
-
liberal, inclusiv în țări ce păreau arondate definitiv zonei de influență a Uniunii Sovietice. O idee foarte discutată astăzi, aceea a deschiderii arhivelor, a fost enunțată de Vladimir Tismăneanu încă din primăvara anului 2004. Într-un articol publicat în "Jurnalul Național" în 24 aprilie 2004 (pentru cine nu știe, la vremea respectivă Ion Iliescu era președintele României, iar Adrian Năstase, prim-ministru), politologul pledează pentru cunoașterea trecutului comunist. Falsificarea realității, începută în perioada comunistă și niciodată clarificată în anii tranziției, a
Lecții de democrație by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10305_a_11630]
-
postcomunismului românesc (dar nu numai) provine tocmai din faptul că trecutul este încă ignorat, neglijat ori distorsionat. Accesul cât mai liber la arhive, renunțarea la clișee patriotarde și curajul de a recunoaște momente mai puțin glorioase drept parte a experienței naționale sunt acele premise fără de care ne vom menține într-un teritoriu al ambiguităților conformiste și al traumelor inavuabile". După schimbarea de putere rezultată în urma alegerilor din 2004, lucrurile au început să prindă consistență și Vladimir Tismăneanu este astăzi coordonatorul Comisiei
Lecții de democrație by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10305_a_11630]
-
acțiuni ca: a sta de vorbă, a bârfi, a merge la petreceri, a bea cu prietenii, a stabili relații amoroase etc.: "Acum de bon ton nu mai e să spui Ťhai să bârfimť, ci Ťhai să socializăm, dragă!ť" (Jurnalul Național = JN, 3.10.2005); " Până la sosirea primului tren, am socializat" (JN, 14.08.2006); "Oricum, dacă se văd mai des la ședințele de guvern, poate că dnii Băsescu și Tăriceanu Ťsocializeazăť mai bine și încep să comunice mai mult" (Curentul
Socializare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10311_a_11636]
-
Doamnă cu licornul are oarecari afinități. Dar sintagma Doamna cu licornul amintește și de Doamna cu cățelul. Adică licornul este un indiciu sigur pentru a o identifica pe acea doamnă de care este legat indisolubil în orice imagine. * La Biblioteca Națională a Franței se păstrează o pictură de la începutul secolului XVI. Se intitulează Dame ŕ la licorne. "Cifrul" acestei imagini pare mai ușor de decodat decît acela - încă, în multe privințe, criptic - care stă la baza ciclului tapiseriilor expuse la Cluny
Inorogul și licorna by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/10318_a_11643]
-
nu numai despre simțuri, ci și despre introspecție pare a fi luat sfîrșit. Văzul este singura tapiserie în care doamna este așezată. Tot pe un covor/o insulă (acum, numai metaforică), ca și tînăra înfățișată în pictura, ulterioară, de la Biblioteca Națională a Franței. Licornul își ține labele din față în poala doamnei. Ea îl domină cu un cap, el o domină cu un corn. Pe acest covor, în această imagine, iubirea fizică e pe deplin împărtășită. Dar comuniunea sufletească? Dar cea
Inorogul și licorna by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/10318_a_11643]
-
servește 100 ml. de rom, după care iese și merge pe str. Dr. Felix, intrând acasă, fiind ora 19.45". Din acest fragment de raport, care acoperă două ore și jumătate de filaj, Securitatea a aflat lucruri fundamentale pentru siguranța națională și pentru stabilitatea regimului politic: obiectivul Nelu s-a magnetizat strașnic (o jumătate de litru de jamaică și un litru de vin nu sunt chiar de colea), a stat la taclale cu domnul Prună, responsabilul restaurantului, a fost la W.C.
Fața ascunsă a comunismului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10325_a_11650]
-
restaurantului, a fost la W.C. și era să fie mușcat de câini, a alunecat pe scara tramvaiului și și-a cumpărat țigări. Rațional, nimic din solitara escapadă bahică a lui Nelu nu este în măsură să pună în pericol siguranța națională sau stabilitatea regimului politic și un om conștient de obiectivele urmăririi sale, probabil, nu ar fi notat nimic. Agentul își face însă sârguincios treaba, scrie în detaliu tot ce vede și aude, nu problematizează pentru că nu acesta este rostul lui
Fața ascunsă a comunismului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10325_a_11650]
-
Societatea din Fecioarele despletite se situează la un nivel de educație superior celui sufletesc. Ca tot cronicarul, G. Călinescu are simpatii și idiosincrazii. Unele, foarte tranșante: " Poezia d-lui M. Codreanu prezintă trei note specifice: forma fixă a sonetului, recompensa națională și lipsa de talent." Al. O. Teodoreanu îi place fără întoarcere, Voronca îi displace tot așa. A și avut cu cei de la revista unu o polemică pe tema unei cronici în care susținea, pe drept cuvînt, că poetul Brățării nopților
G. Călinescu, publicist by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/10313_a_11638]
-
teatre. Vom reveni după o eventuală revizie tehnică! Așadar, să (ne) revenim la sufrageria noastră: după o anumită cantitate de "tărie bistrițeană", prietenul Haralampy se întoarce cu spatele spre televizorul din sufragerie renunțând astfel la vizionarea lucrării muzical-distractive "Dosariada" - oratoriu național pentru Cobză, Nai, Sarangă, Acordeon și Saxofon (adică: CNSAS), în primă audiție. - Ce faci, domnu' Cory?, îl întreabă nevastă-mea Coryntina. Nu te interesează? - Pe mine, doamnă? Apăi, Doamne, trăznește-o muzică, de n-o știu pe de rost... Urmărește la
Dosariada șși alte mitu(i)riț by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10338_a_11663]
-
următoare, devenind melancolic și vorbăreț despre orice, precum alaltăseară, prietenul zice: - Domnii miei, în cealaltă ordine de idei: până în seara zilei de 17 august, la Telejurnale, am crezut cu convingere, adesea chiar cu smerenie desăvârșită, în miturile și legendele noastre naționale, inclusiv în povestea cu cei șapte feciori ai Vrâncioaiei. Numa' că Televiziunea și baciu' Cronos mi-au zdruncinat facultățile (de parcă până atunci nu-i fuseseră zgâlțâite de către Bachus! Dar v. și I. Moromete..., n.DH), fin'că mi s-a
Dosariada șși alte mitu(i)riț by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10338_a_11663]