5,149 matches
-
personale. În planul politicii externe, Gheorghe I. Brătianu s-a opus în mod categoric politicii duse de Nicolae Titulescu de apropiere de Uniunea Sovietică, respingând orice fel de alianță cu aceasta, fiind convins de faptul că o alianță cu Germania nazistă ar fi un lucru benefic pentru România. Regele Carol al II-lea notează în jurnalul său că istoricul Gheorghe I. Brătianu era ""marele apostol al înțelegerii cu Germania"". În data de 22 octombrie 1934, ministrul german al aerului, Mareșalul Hermann
Gheorghe I. Brătianu () [Corola-website/Science/297964_a_299293]
-
O lună mai târziu, în 20 noiembrie, informat de către Mihail Sturdza asupra acestui fapt, Gheorghe I. Brătianu, se deplasează la Berlin, unde Hermann Göring și Adolf Hitler, cu care are convorbiri, dar și baronul Konstantin von Neurath, ministrul de externe nazist, confirmă oferta făcută României. Ulterior, oferta va fi reînnoită, în urma unor convorbiri cu aceiași oficiali, în 7 noiembrie 1936 și în 16 noiembrie 1936. "Combinațiile" lui Nicolae Titulescu vor face obiectul mai multor interpelări în parlament ale lui Gheorghe I.
Gheorghe I. Brătianu () [Corola-website/Science/297964_a_299293]
-
o casă și imediat după, vecinii au amenințat că vor organiza un protest pentru evacuare, ceea ce au și făcut, sub privi</spân><spân>rile impasibile ale prima</spân><spân>riei. S-a lăsat cu insulte rasiste, chiar și cu saluturi naziste față de familia de romi ce ocupase casă. În urmă presiunilor, familia a trebuit să plece. Din păcate, cazul a fost destul de mediatizat, ceea ce am încercat să evităm pe cât posibil, pentru că este oferit un exemplu „de bună practică” pentru a evacua
Rasism, evacuări și organizare pentru drepturile locative ale migranților romi în Franța () [Corola-website/Science/296095_a_297424]
-
despicată: ovine, capre, bovine, pești cu solzi și înotătoare și păsări nerăpitoare (vezi Levitic cap. 11); există reguli precise la sacrificarea animalelor; este interzis de mâncat lactate împreună cu carne, etc. Șoa (holocaustul, nimicirea în ebraică) a avut loc în perioada nazistă, când șase milioane de evrei au fost exterminați în lagărele de concentrare (Auschwitz, Sobibór, Treblinka și altele) prin gazare și alte forme de asasinare, cadavrele fiind apoi incinerate.
Iudaism () [Corola-website/Science/296541_a_297870]
-
Vasiliev, 1938), „Suvorov” (Pudovkin și Doller, 1940), „Amiral Nahimov” (Pudovkin, 1946), „Tânăra Gardă” (Gherasimov, 1948), „Al 41-lea” (Grigori Ciuhrai, 1956), „Tăunul” (A. Frințimer, 1955), „Zvăpăiata” (Samsonov, 1958), „Idiotul” (Pârâev, 1958), "Zboară Cocorii" (Kalatozov, 1958), în Rusia Sovietică. În Germania nazistă, unde Fritz Lang cu a lui capodoperă "Metropolis", sau "Der müde Tod" ("Moarte obosită"), promite o cinematografie națională germană, care s-ar fi putut impune în lume, datorită politicii naziste, alege calea emigrației spre America. Cu el a mai plecat
Film () [Corola-website/Science/296538_a_297867]
-
1958), "Zboară Cocorii" (Kalatozov, 1958), în Rusia Sovietică. În Germania nazistă, unde Fritz Lang cu a lui capodoperă "Metropolis", sau "Der müde Tod" ("Moarte obosită"), promite o cinematografie națională germană, care s-ar fi putut impune în lume, datorită politicii naziste, alege calea emigrației spre America. Cu el a mai plecat o serie importantă cum au fost Willhelm Pabst, Pommer și alții. Joseph Goebbels, șeful propagandei naziste a găsit însă pe regizoarea Leni Riefenstahl, care prin filmul "Triumph des Willens" ("Triumful
Film () [Corola-website/Science/296538_a_297867]
-
o cinematografie națională germană, care s-ar fi putut impune în lume, datorită politicii naziste, alege calea emigrației spre America. Cu el a mai plecat o serie importantă cum au fost Willhelm Pabst, Pommer și alții. Joseph Goebbels, șeful propagandei naziste a găsit însă pe regizoarea Leni Riefenstahl, care prin filmul "Triumph des Willens" ("Triumful Voinței"), reușește să răspundă din plin cerințelor acestuia. Mai încearcă "Die Olympiade" ("Olimpiada"), celebru de astfel în străinătate. Însă rămâne celebră doar prin materialul documentar filmat
Film () [Corola-website/Science/296538_a_297867]
-
fost, de exemplu: 1. experiența ecumenică forțată, ce-i drept, dar trăită în lagărele de la Dachau de peste 2700 de preoți, pastori și călugări de toate națiile și confesiunile; 2. „Die Weisse Rose” - mișcarea de rezistență prin sabotarea mașinii de război naziste, rezistență făcută de chiar tineri nemți din Bavaria, și care au plătit cu viața lor curajul de a se opune regimului hitlerist. Din anii ’70, creștinismul s-a găsit înaintea unor noi provocări, care mai caracterizează încă prezentul. Mai gravă
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]
-
în SUA, în statele Pennsylvania și New Jersey. Ei sunt descendenții celor care au emigrat prin Germania, Franța și Iugoslavia la sfârșitul celui de-al doilea război mondial. Armata germană era deja în retragere când calmîcii care luptau în cadrul unităților naziste au ajuns în Europa de vest. Ca urmare a zecilor de ani petrecuți în vest, mulți kalmîci în vârstă vorbesc fluent limbile germană, franceza sau sârbo-croată în plus față de cele pe care le-au învățat acasă: limba rusă și cea
Kalmâkia () [Corola-website/Science/298491_a_299820]
-
folosit puține trupe de ocupație în Protectoratul Boemiei și Moraviei (așa cum era numită Cehia în acele vremuri) deoarece „comportarea populației nu a justificat niciodată o creștere substanțială a efectivelor înarmate”. Concluzia finală a analizei sale în lucrarea "Cehii sub dominația nazistă: eșecul rezistenței naționale" este aceea că: „cehii nu au reușit să opună autorităților naziste o rezistență eficientă. Până în 1942, mișcarea de rezistență a fost distrusă, nejucând un rol semnificativ până la sfârșitul războiului”. Mișcarea de rezistență care a existat în primii
Rezistența cehă în al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/306996_a_308325]
-
în acele vremuri) deoarece „comportarea populației nu a justificat niciodată o creștere substanțială a efectivelor înarmate”. Concluzia finală a analizei sale în lucrarea "Cehii sub dominația nazistă: eșecul rezistenței naționale" este aceea că: „cehii nu au reușit să opună autorităților naziste o rezistență eficientă. Până în 1942, mișcarea de rezistență a fost distrusă, nejucând un rol semnificativ până la sfârșitul războiului”. Mișcarea de rezistență care a existat în primii ani de război a fost sub conducerea președintelui cehoslovac Edvard Beneš, care, împreună cu František
Rezistența cehă în al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/306996_a_308325]
-
ca intermediarul clandestin principal dintre Beneš și Protectorat, care a existat de-a lungul întegului an 1941. Scopul pe termen lung al organizației era de a funcționa ca un guvern din umbră, până când țara urma să fie eliberată de sub dominația nazistă. Cele mai importante trei grupuri de rezistență care au funcționat în cadrul au fost: Centrul Politic, ("Politické ústředí", PÚ), Comitetul Petiției „Noi rămânem credincioși” (PVVZ), și Apărarea Națiunii ("Obrana národa", ON). Aceste grupuri aveau o natură democratică și se opuneau celui
Rezistența cehă în al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/306996_a_308325]
-
germane din Protectorat 1.331 oameni, 1.000 de evrei au fost trimiși direct de la Praga în lagărul de concentrare de la Mauthausen, alți 252 de cehi fiind trimiși la Mauthausen pentru implicarea în complotul asasinării lui Heydrich. Până la sfârșitul operațiunilor naziste, toți membrii ÚVOD au fost arestați. . R.J. Crampton scria că, după asasinarea lui Heydrich „ nu au mai existat acte de rezistență vizibile, iar numărul de soldați pe cap de locuitor în Protectorat era doar cu puțin diferit de cel din
Rezistența cehă în al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/306996_a_308325]
-
Ehrenburg a încurajat o atitudine dură și răzbunătoare fața de soldații germani, care s-a extins și în ceea ce privește civilii germani. Ca urmare a acestor atrocități, reale sau amplificate de zvonurile care circulau în vreme de război, făcute publice de propaganda nazistă, milioane de etnici germani au căutat să se refugieze din calea Armatei Roșii spre vest.
Ofensiva Vistula-Oder () [Corola-website/Science/306998_a_308327]
-
fi transformată într-un simbol al luptei proletare și a decadenței". Serbările câmpenești, chioșcurile cu bere și spectacolele nu lipseau, dar sindicatele fuseseră interzise. Organizațiile muncitorești au fost înlocuite cu directive de la partidul unic. Peste timp, grupări radicale folosesc retorica nazistă, participând la proteste violente având ca pretext ziua de 1 mai (de exemplu, în Germania). În România, după evenimentele din decembrie 1989, timp de mai mulți ani, ziua de 1 mai nu a mai fost sărbătorită prin festivități decât la
Ziua Muncii () [Corola-website/Science/307015_a_308344]
-
a fost o încercare a rezistenței cehe de eliberare a orașului Praga de sub ocupația nazistă la sfârșitul celui de-al doilea război mondial. Insurecția a fost declanșată pe data de 5 mai 1945. Luptele au durat până pe 8 mai. Aproximativ 1.700 de luptători cehi au murit în timpul luptelor. Începând cu 30 aprilie 1945, Obergruppenführer
Insurecția din Praga () [Corola-website/Science/306982_a_308311]
-
Generalul Andrei Andreievici Vlasov (în ; n. 1/14 septembrie 1900 — d. 2 august 1946) a fost un general de armată sovietic care a colaborat cu Germania Nazistă în timpul celui de-al doilea război mondial. Vlasov s-a născut în Lomakino, Regiunea Nijni Novgorod, și a început să studieze la un seminar ortodox rus. A părăsit seminarul după victoria revoluției bolșevice și pentru scurtă vreme a fost student
Andrei Vlasov () [Corola-website/Science/306983_a_308312]
-
să înceteze, sprijinitorii din armata germană a inițiativelor lui Vlasov trebuind să fie izolați. Hitler se temea că Vlasov ar fi putut să-l răstoarne pe Stalin și să creeze o Rusie independentă, ceea ce ar fi contravenit planurilor de expansiune nazistă până la Munții Urali. Au fost luate măsuri împotriva voluntarilor est-europeni, în mod special împotriva celor ruși, aceștia fiind transferați pe frontul de vest. Vlasov a primit permisiunea să facă mai multe călătorii în zonele ocupate de germani în Rusia, de
Andrei Vlasov () [Corola-website/Science/306983_a_308312]
-
sus-numita zonă care să facă față oricărui atac posibil german. Mai mult chiar, Stalin a ignorat orice sfat rațional venit din partea Statului Major, care recomandase organizarea unei defensive puternice în secotorul de sud-vest, pentru a putea respinge orice posibil atac nazist. În plus, anumiți generali sovietici, în special din sectorul de S-V al frontului, erau tot atât de dornici să continue șirul de succese din iarnă, cel puțin tot atât de mult cât doreau generalii germani să- și ia revanșa, subapreciind forța inamicilor lor
A doua bătălie de la Harkov () [Corola-website/Science/307036_a_308365]
-
salvare a evreilor români surprinși de război în regatul morții”. „Zeci de mii de oameni și-au datorat viață persistenței, abnegației, hotărârii și amplorii ieșite din comun, marcând angajamentul său de de lungă durată în favoarea evreilor români naufragiați sub regim nazist.” La scurt timp după demisia sa la 17 octombrie 1944, a fost reangajat în minister de noul Ministru de Externe, Constantin Vișoianu. „La 1 septembrie 1947 a fost din nou îndepărtat din minister, de data această definitiv. A fost una
Constantin Karadja () [Corola-website/Science/307114_a_308443]
-
profesorii Iorgu Iordan și Gheorghe Zâne, înlocuit ulterior cu Andrei Oțetea. Până în primăvara anului 1945, această comisie a înlăturat de la catedră aproximativ 30 de cadre didactice, puse sub acuzația de colaborare cu regimul carlist și antonescian sau simpatii legionare și naziste. A fost, în fapt, o încercare de eliminare a celor indezirabili noului regim și o acțiune în forță pentru controlul puterii și a vieții universitare, nefinalizata în 1945 și continuată sub alte forme, măi discrete, la începutul anilor 50. În
Alexandru Myller () [Corola-website/Science/307186_a_308515]
-
dominante ale epocii. Percepția asupra problemei minoritare s-a schimbat însă în mod radical în anul 1940. România a trecut în acel an printr-o experiență dramatică. A fost victima aranjamentelor teritoriale făcute în spațiul lor de hegemonie de către Germania nazistă și Uniunea Sovietică. În condițiile internaționale din vara anului 1940, România a pierdut aproximativ o treime din teritoriu și populație. Provinciile pierdute - Basarabia și nordul Bucovinei, ocupate de U.R.S.S. în urma notelor ultimative din 26 și 28 iunie 1940; nordul
Sabin Manuilă () [Corola-website/Science/307198_a_308527]
-
de rabini din Lituania istorică, din rândurile cărora cel mai vestit a fost rabinul Yosef Shlomo Kahneman, fondatorul ieșivei Poneviezh din Bnei Brak. Kahneman a crescut la Paris, unde familia sa emigrase din Lituania la începutul anilor 1920. În timpul ocupației naziste, într-o primă mare razie pentru arestarea de evrei, tatăl său a fost reținut, dar i s-a dat drumul după șase săptămâni datorită intervenției patronului său. Ulterior familia s-a ascuns în diferite locuri și a reușit astfel să
Daniel Kahneman () [Corola-website/Science/308529_a_309858]
-
infiază pe Heinrich, plănuind să-l însoare pe acesta cu unica sa fiică, Lorrchen Berthold, adaugând astfel averea baronului la propria-i avere. Sub înalta protecție a lui Berthold, care între timp devenise colaboratorul lui Himmler și un înalt demnitar nazist, Heinrich von Goldring - informatorul sovietic Grigori Goncearenko - îndeplinește diverse misiuni de spionaj, printre care un atentat cu bombă în localitatea Boneville din Franța, diverse legături cu partizanii francezi ("maquisards") și se îndrăgostește, făra să vrea, de fata proprietăresei hotelului în
Singur printre dușmani () [Corola-website/Science/308743_a_310072]
-
printr-un proces de chimie de înaltă presiune, ramură a chimiei industriale inaugurată de Haber cu procesul Haber-Bosch) de la Leuna, cel de-al doilea război mondial ar fi fost scurtat cu mai mulți ani (la începutul războiului, în 1939, Germania nazistă importa două treimi din benzina de care avea nevoie, în timp ce în 1944, după extinderea graduală a producției de către I. G. Farben la Leuna, își asigura necesarul din producție internă în proporție de trei sferturi): Albert Speer a declarat aliaților că
Fritz Haber () [Corola-website/Science/308769_a_310098]