3,535 matches
-
tanchiști-grenadieri să închidă spărtura frontului la Cottbus și să o asigure împotriva penetrării de către câini... Caracterul manifest originar al câinelui Führer-ului este determinat în profunzime de nostalgia depărtărilor... Neantul determinat de nostalgia depărtărilor este, în ținutul Gruppe Steiner, neantul asumat... Neantul se pune în operă între inamicul de pe tancuri și propriile vârfuri...“ Dar acolo unde eram sau unde ar fi trebuit să fiu - spărtura Cottbus? - nu existau nici vârfuri proprii, nici vreo organizare militară recognoscibilă. Ca neant s-ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Gruppe Steiner, neantul asumat... Neantul se pune în operă între inamicul de pe tancuri și propriile vârfuri...“ Dar acolo unde eram sau unde ar fi trebuit să fiu - spărtura Cottbus? - nu existau nici vârfuri proprii, nici vreo organizare militară recognoscibilă. Ca neant s-ar fi putut manifesta în orice caz Divizia Frundsberg, care ar fi putut fi considerată ca aparținând grupei de rău augur a lui Steiner. Nu existau decât rămășițe adunate în pripă care răspundeau la ordine contradictorii. Totul își ieșise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
nu conta dacă aprinsă sau rece, în timp ce în nopți întregi de discuții existența umană era însumată sub linia totalului ca „abandonare a oricărei ființări“. Întotdeauna era vorba de sens în absurd, de individ și masă, de eul liric și de neantul atotprezent. Ca figură de stil recurentă se potrivea sinuciderea, numită și moarte liber consimțită. Să o pomenești în societate cu țigara în gură era de bon ton. S-ar putea ca, în decursul unor discuții atât de adânci, cărora le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ridicată în slăvi prin cataloage drept modernismul cel mai avântat. Adversarul său în această polemică se numea Will Grohmann, un critic de artă pentru care nu conta decât ceea ce, după verdictul lui Hofer, avea drept urmare „deraierea în depărtările cețoase ale neantului“. În articolele ale protesta împotriva intoleranței care domnea pretutindeni și s-a depășit pe sine până într-acolo încât să avertizeze împotriva apropierilor de „statul nazist al Gauleiterilor“. Nu pe temeiul poziției sale de director al facultății noastre, ci ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
arunc burtoiu valoros În Casă la Catihetu. Făcând grosso modo rezumatu la directivele dân ghidulețu elemental, da șucar trăznet, a lu P. Fainberg, l-am desfigurat cu Întrebarea că cum poate omu, care umblă ca trenu dă cale ferată dântr-un neant În altu, să acuze că ce știe până și ăl dân urmă călugăraș dă pâini, pești și Treime e scorneli get-beget și brașoave. Să nu te pui pă soilit dă mirare, jupân Lumbeira, când ț-oi spune că Sampaio nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Și stăpîn și bucuros de căldura celei de alături. Dar, asta nu se poate, dragul meu. E visul puiului!“. Zile și luni miraculoase se condensează azi, văzute din spital, căci fericirea e atemporală. Dar, deodată, între cei doi, venită din neant, a apărut o spaimă. Peste un prag, dulceața este toxică... Din păcate, evidența mă obligă să recunosc că omul suportă greu, și-n cantitate limitată orice fericire. La un moment dat, o abandonează și fuge înspăimîntat de frica să nu
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
revăd drumul spre cumpănă: neîmpărtășind iubirea nimănui, nu aveam nimic de pierdut. Dar Elena mi-a dăruit iubirea și iubind-o, dăruindu-mă fără rezerve, ea a devenit Universul. Apoi, prea multă energie a vaporizat-o, am rămas înconjurat de neant. Apăsătoarea liniște a pierderii. Săracul e fericit că are de primit și nu poate pierde nimic pe cînd, pierzînd Cosmosul, n-ai decît să plonjezi în spațiul prietenos al morții. Tulburat, V, tînăr caut să-mi fac din sinucidere un
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
prin teoria morții ca printr-o experiență. Ce-o să se întîmple cu el acolo? În plimbări lungi cu Doctorul reia mereu cele învățate. Apoi, în singurătatea nopților petrecute în fața hîrtiei, trăiește pe rînd aventuri prin raiuri și infernuri extrase din neant. Se vede dezintegrat prin mokșa Upanișadelor, împrăștiat în fiecare atom, sau disperînd pulsatoriu în Samsara reîncarnării. Încă un pas și va deveni zeu căci fiecare privire, dincolo de albeața tavanului înseamnă rituri, sacrificii. Soma. Sau anulează moartea substituind îndoielnicei nemuriri, prin
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
vrea să le strig tuturor care-mi acordă îngrijire să mă lase în pace. Ce-i porcăria asta? Dar stiu prea bine cum mi-ar răspunde. Că judec greșit. Că, vrînd să mă salvez, grăbindu-mi moartea, scap din vedere neantul. Poate că ar avea dreptate. Îl las pe tînărul V. să se umple mai departe de substanța morții. Chiar tînărul Doctor a obosit de tragicul lui: „-V. “-spune el-“tu ai un defect genetic. Sau o calitate. Dacă nu te-
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
c-am ajuns aici. Am învins doar pierzînd. Căci iubirea e școala renunțării. Cățelul lui Pavlov învață să accepte viața și satisfacția în dragoste e abandonul. Te pregătește să te lepezi de tine. Don Juan, visul ipotetic ce apare din neant, e repetentul ce trebuie să reia cu îndărătnicie alfabetul fără să reușească însă a articula. Un mut mustind de putere. „-În lături, bătrîne!”-strig. „-Ce-i tot trageți cu Don Juan în sus și-n jos? Nu vreți să vă priviți
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
vis e prima dovadă a existenței îngerului iar științele sînt, de aceea, simple ordonări onirice. Vînează fantasme în certitudine. Sărmane himere trăind în viitor. Singurul lucru cert e că acolo-i doar pieirea. Speranța umană străvede într-un viitor, propriul neant.” „-Uite ce ciudățenie!”-exclamă Doctorul. „-Știi ce-ai spus acum atît de patetic? Că toți ne dăm seama că vom muri. Chiar mă întrebam, cu cîteva momente înainte, de ce se tem toți de cel ce strigă adevărul? Doar el nu
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
neregulată ca o rocă lunară. Descopăr că vedeniile mele pulsatorii se schimbă. În deșert văd pasărea șarpe planînd peste o vegetație luxuriantă, plină de freamăt. Miliarde de morți, șiruri nesfîrșite de cadavre ce mă înspăimîntă. Prăbușiri stelare. Membre ivite din neant care se agață cu disperare de hainele mele. Totul se tulbură dintr-o formă în alta. Nu înțeleg nimic. Cu atît mai puțin pe Doctor. Ce fericire trebuie să-l cuprindă că poate mîntui pe alții și încă ce adîncă
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
pe nădejdea noastră?” Îl ascult și-l simt totodată în mine pe cel îndepărtat. Devin, odată cu el, lovit și îndurerat. Privirile îmi ard o flacără neagră căci orbitele sînt umplute cu antimoniu. În jurul viscerelor apar vase din aur născute din neant și transpirația mea capătă deodată ciudatul miros de spirt, tămîie și salpetru. Știu că îl privesc ca un nebun. „-Calmează-te”-îi spun. „-Și dacă durerea atotstăpînitoare, din bine și din rău în egală măsură, împînzindu-ne, ne acoperă, e semn că
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
oftează și iese din încăpere. Scriitorul V., amestec de tînăr și matur, încerc uluit o senzație nouă reîntorcîndu-mă lovit în familie. Părîndu-mi c-o regăsesc pe Elena. Și-apoi, copiii. Întîi e spaima de ființele gingașe și sîcîitoare apărute din neant. Apoi mirarea în fața gălăgiei lor căreia nu-i poți ghici intențiile... Și spaima de fragilitatea lor atît de dezarmată în fața bolilor lumii. Și, în final, cînd încep să se miște, să ceară și să semene cu tine amintindu-ți speranțele
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
O soră injectează o substanță în unul din tuburi. Un comutator își schimbă poziția. Un bîzîit se aude strident. Văd: nimicul e totul. Numai căldura Cuvîntului se simte apărînd. Îi recunosc forța care, deodată, capătă sens. Totul se umple din neant. Nimic nu s-a cristalizat. Nimic nu s-a putut precipita din gol, ci o explozie de sens a reușit acoperirea. Și stau alături acum, înfrățite, învolburate, cea mîngîiată de cuvînt, lumina, și întunericul cald și protector, substanța cea încă
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
devenise și ele legende de AER dorit. Dintre mine și timp doar sufletul lui de iubire îmi așterne uitarea pe o iarnă de doruri printr-un POEM ADORMIT. Dar, poemul, revine și caută mereu, o altă ordine, unde evidențierea unui NEANT DE VISARE e această verbală tăcere, ruptă din mine pe un ASFINȚIT GLACIAL CE MĂ DOARE. DEMIURGUL ÎL TERMINĂ, prin trupul lui de iubire flămând, unde căutarea aceasta de dragoste albă e o melancolie a entuziasmului de a da exilului
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
ca pe un astru, Să nu mai mor în murmurul de ierni. Mi-s ochii înlăcrimați de un destin de nori, Că mi-a lăsat puterea de-a trăi, Și clopote mai bat prin trupul meu de dor, Și un neant de vise îmi este rătăcit. Mi-e tristă noaptea și sufletul e plin de dor, Iar trupul e fântână peste zări, Din depărtări, e un cosmic foșnitor, Prin taina asfințitului de mări. Urmează-mă în spații de iubire, În adâncul
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
de alta, deoarece credeam sincer că oamenii nu merită neapărat să fie salvați, mai ales că toți cei pe care-i iubeam erau cît se poate de sănătoși. CÎnd spun că nu merită să fie salvați mă refer atît la neant cît și la boli obișnuite. Eram tînăr, iritat, și nu pierdusem Încă pe nimeni. Oricum, mîntuirea trupului e mai puțin Însemnată decît cea a sufletului, asta o știe orice filozof, inclusiv menajera. Or, medicina nu-și propune salvarea spiritului, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
a fost să devin muzician. Acum este prea tîrziu pentru așa ceva, prin urmare mă voi sili să mă conving că visez neîntrerupt la literatură. De fapt, am vrut numai să scap din anonimat. Pentru că am o spaimă viscerală, paralizantă, de neant, de cimitirul de-acum, gardul i s-a Înălțat ca să nu mai poți fura dude și să vezi ce se petrece cu sucombații de sub ramurile-n floare, iar anonimatul nu-i altceva decît o moarte prematură. Pentru a o evita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
aia frivolitatea pe care pînă și nemții o simt, rușii au stepă În locul acesta, alături de crîncena pasiune pentru viață și mesteceni, În fond sînt asiatici, ceea ce-l explică pe Tarkovski, moartea și sinuciderea, iar În cazul Mașei, polul opus, refuzul neantului și războiul total declarat Împotriva acestui fenomen oarecum universal, n-are importanță că pierdut, nu trebuie să-l accepți, se vede din căldura pe care-o degajă iarna cînd Își Îngrijește mi-e imposibil să Înțeleg de ce bolnavii, o căldură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
certificat și ți se Înmoaie picioarele, ceri apă, funcționarul crede că ești beat, rîde, ai lacrimi În ochi, omul de la ghișeu se enervează, nu-l mai iei În seamă și pleci, logica nu te mai părăsește, ne răpim copiii din neant, paradis inițial, sau de oriunde-ar sta ei fără vină, oricum ceva lipsit de limite, de Început și de gravitație, ca să-i condamnăm la a dobîndi un sfîrșit cert, Îi aducem cu atîta mîndrie și uriașă bucurie la viață negîndind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
iluzionistul muzician bolnav, iradiind dramatismul trecerii suspendat pe scaunul de concert. Ultima piesă, al doilea bis, Besame mucho. Un iluzionist ce n-a mai reușit să intre În oglindă, ca Woody Allen În Umbre și ceață, nemaiscăpînd astfel de mîinile neantului, asasinul În serie, ucigașul fără simbrie al lui Allen, probabil singurul american care l-a citit pe Eugen Ionescu Încă din adolescență. CÎnd am ieșit din sală eram atît de transportat, Încît În clipa-n care s-a apropiat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
azi, de neconceput În nemișcare, nemișcat fiind doar boul. Circulația vocabulelor pe Întreg setul de tobe cerebrale este singura care se opune notabil morții, fiindcă leagă arborescent lucruri la prima vedere ireconciliabile, Într-un dialog orizontal autor-cititor - aici cititorul este neantul -, cealaltă axă, verticală, conectînd textul tău la alte texte (Julia Kristeva, se predă la școală). În ce privește aceste alte texte precum și un alt tip de lector, cel obișnuit, este limpede că acesta, aflat În incapacitate intelectuală cvasipermanentă, nu știe care sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și am auzit pe cineva spunând: Atenție, leșină! și ultimul lucru de care mi-a amintesc este că m-am gândit: săracu’, nu e de mirare cu astmul lui: apoi nimic, nici o amintire despre ce a urmat, doar beznă și neant, care nu știu cât au durat. — Arăți cam terminat, spuse Patrick după ce ne-am așezat. — N-am mai ieșit de mult. Uitasem cum e. Se pare că trenul pornise din nou la două, trei minute după ce leșinasem și apoi omul de afaceri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
iminentă a unuia dintre acele momente critice care-ți schimbă viața: unul dintre acele puncte de cotitură, când fie profiți de ocazia care ți se flutură iute pe sub nas, fie privești neajutorat cum îți alunecă printre degete și dispare în neant. Știam deci că, mai presus de orice, trebuia să continui să vorbesc, chiar dacă nu prea mai aveam nimic de spus. Știi, întotdeauna mi s-a părut că norocul e ceva negativ. Întotdeauna am simțit că dacă norocul are vreun rol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]