7,093 matches
-
totuși, ceea ce este condiționat. În acest fel, ele fac parte din structura constitutiv-judicativă a fenomenului și cunoștinței veritabile, dar numai în acest sens transcendental, adică vizând direct conceptele intelectului și sintezele realizate de acestea, pentru a completa, spune Kant, cu necondiționatul (ca unitate rațională) tocmai condiționatul; Ideile transcendentale nu se raportează direct la obiecte sensibile, ci la categoriile intelectului. A face parte în această modalitate din structura constitutiv-judicativă a fenomenului nu înseamnă a fi constitutiv fenomenului ca atare, ci, așa cum spune
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
adică a tuturor condițiilor unui constituiri fenomenale realizate de intelect; dar ele sunt transcendente, fiindcă nu intră în structura "condiționată" a oricărei constituiri fenomenale, fiindcă ele nu sunt imanente acesteia, deși sunt prezente ca atare în sensul precizat: ca un necondiționat care completează condiționatul ca element al unei experiențe posibile; așadar, ca ceva ce intervine doar regulativ (dar necesar). Avem deja două direcții din care poate fi descrisă o Idee transcendentală: una este cea propriu-zis transcendentală, cealaltă, transcendentă. În fond, este
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
experiențe posibile; așadar, ca ceva ce intervine doar regulativ (dar necesar). Avem deja două direcții din care poate fi descrisă o Idee transcendentală: una este cea propriu-zis transcendentală, cealaltă, transcendentă. În fond, este vorba despre două aspecte ale sensului raportului necondiționatului cu condiționatul, necesare, iar nu aleatorii. Rațiunea, în urmare, nu este un adaos al facultății de cunoaștere, care fie strică treaba intelectului, producând aparență (cum știm, intelectul însuși poate produce aparență), fie se menține la o anumită distanță de acesta
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
exclusiv de Idei transcendentale, care vizează "categoric" unitatea de condiții ale subiectului, "ipotetic" unitatea de condiții ale oricărui fenomen, "disjunctiv" unitatea condițiilor tuturor obiectelor gândirii. Fiecare trebuie folosită numai într-un sens ascendent, precizează Kant, adică de la un condiționat la necondiționat. Coborârea, însă, de la necondiționat la condiționat, cu totul posibilă, chiar "naturală", nu ajunge decât la ens rationis (una dintre speciile nimicului). Are vreunul dintre aceste sensuri de operare rațională vreo legătură cu timpul? De răspunsul la această întrebare depind sensurile
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
care vizează "categoric" unitatea de condiții ale subiectului, "ipotetic" unitatea de condiții ale oricărui fenomen, "disjunctiv" unitatea condițiilor tuturor obiectelor gândirii. Fiecare trebuie folosită numai într-un sens ascendent, precizează Kant, adică de la un condiționat la necondiționat. Coborârea, însă, de la necondiționat la condiționat, cu totul posibilă, chiar "naturală", nu ajunge decât la ens rationis (una dintre speciile nimicului). Are vreunul dintre aceste sensuri de operare rațională vreo legătură cu timpul? De răspunsul la această întrebare depind sensurile judicativ-constitutive sau non-judicative ale
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în privința constituirii sale, potrivit reconstrucției ei de către Kant, cu rațiunea. Totuși, rațiunea intervine pentru a da un sens nou acesteia. Dar are vreo legătură acest "sens" cu constituirea ca atare a experienței? În mod direct, nu! Dar indirect, neîndoielnic! Astfel, necondiționatul trebuie, cumva, gândit atunci când este constituită o cunoștință (veritabilă) a unui obiect; fiindcă facultatea de cunoaștere însăși pune o asemenea "condiție". Numai că aceasta rămâne dincoace de constituirea ca atare, îndeplinind doar o funcție de "reglare" a tuturor condițiilor unei constituiri
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
funcționează, la nivelul fiecărei specii de Idei (psihologică, cosmologică, teologică), ca un fel de schemă imaginativ-temporală. Precizarea lui Kant în privința aceasta este deosebit de semnificativă pentru o posibilă cercetare a legăturii Ideii și a tuturor sensurilor cu care ea este luată (necondiționatul, unitatea rațională, regulativul, modalitatea ca și cum etc.) cu timpul. Cercetarea nu poate conduce decât către ceea ce deja a fost semnalat: timpul nu timporizează prin intervenția unității raționale a tuturor condițiilor unui subiect, ale unui fenomen sau ale obiectelor în genere. De
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
apare ca obiect al experienței, aparența "se constituie", dar, aparență fiind, nu în modul fenomenal, adică prin timporizare (prin intervenția timpului cu cele trei ipostaze ale sale). Aparența nu are nici o legătură cu timpul; prin urmare, nu are nici cu necondiționatul. Acesta din urmă este un "obiect rațional" care își capătă sensul numai prin raportarea la condiționat și numai din afara unității posibilității experienței. Relația dintre timp și necondiționat cuprinde încă multe sensuri ce așteaptă să fie constituite; dar numai prin aplicarea
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Aparența nu are nici o legătură cu timpul; prin urmare, nu are nici cu necondiționatul. Acesta din urmă este un "obiect rațional" care își capătă sensul numai prin raportarea la condiționat și numai din afara unității posibilității experienței. Relația dintre timp și necondiționat cuprinde încă multe sensuri ce așteaptă să fie constituite; dar numai prin aplicarea unei reducții non-judicative a dictaturii judicativului în varianta sa kantiană. Cu toate acestea, sensul judicativ-constitutiv al dialecticii transcendentale nu poate fi contestat. Prezentarea dialecticii kantiene a avut
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
logicii-organon, ceea ce înseamnă că dictatura judicativului nu este ea însăși activă ca atare, cu toate drepturile sale constitutive și regulative, decât odată acestea funcționând tocmai în acte de constituire: a cunoștinței veritabile, a "obiectului", a "lumii", "realității", "existenței", "condiționatului și necondiționatului" (determinatului și nedeterminatului), a "temeiului" etc. Iar în alt sens, putem spune că și atunci când ar exista argumente suficiente pentru a dovedi semnificația judicativ-constitutivă a gândurilor filosofilor presocratici, doar pe baza unor asemănări formale ale acestora cu unele dintre condițiile
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cele două modele de discurs analitica și dialectica -, proprii dictaturii judicativului fiind, au pus în formă (oferind condiția formală de posibilitate) rostirea filosofică, al cărei nivel de excelență este chiar metafizica, atunci depășirea metafizicii înseamnă și depășirea spațiului de valabilitate necondiționată a judicativului constitutiv și al analiticii și dialecticii ca modele de discurs ale sale. Oricum, o bună susținere a ideii depășirii metafizicii poate fi obținută chiar prin interpretarea semnificațiilor solidificate ale unor temeiuri ale acestei idei într-un sens non-judicativ
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în măsura în care își constituie locul-de-deschidere, înseamnă că fiecare "umplere" a acesteia datorită unei sincronii cu starea de descoperire a unei ființări este un eveniment. Prin urmare, legile lui Newton exemplul lui Heidegger nu rămân descoperite la propriu, în sensul că mențin necondiționat o ființare în starea sa de descoperire, ci sunt "descoperite" cu fiecare constituire a stării-de-deschidere a unui Dasein. Mulțimea de transformări pe care le produc actele intențional-factice ale Dasein-ului, schițate mai sus, reprezintă, de fapt, în perspectivă istorică, mulțimea însăși
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
constituire temporale (și judicative, se-nțelege). Această ființare conștientă nu este ființarea umană (omul, ființa socială, ființa rațională, persoana umană etc.) așa cum o preluăm noi în experiență, fie obișnuită, fie proprie feluritelor științe, aceea care, cum ar spune Husserl, admite necondiționat evidența și obiectivitatea tuturor lucrurilor din "lumea externă", admitere proprie atitudinii naturale. Ființarea conștientă este constituită ea însăși temporal; și tocmai aceasta are preeminență, ea se află "la început" pentru orice considerație în orizontul judicativului; desigur, tot ea stabilește (cu
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și, tradițional, este ființa) apare el însuși dependent de timp, fiind timpul însuși. Întrebări de felul: Ce este? Cum este? Cât este? Unde este? Ce putere are? Ce posedă? Cu cine se află în relație? Ce este întâi? Ce este necondiționat? etc. sunt, toate, judicative, fiindcă urmăresc ceva-care-este, adică o ființare (nici măcar ființa ființării, cum pretindea Heidegger). În ultimă instanță, ele au de-a face cu timpul; acesta din urmă este ființarea însăși care în-ființează, ceea ce înseamnă că el le asigură
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
al ideologiei În genere, ideologia este socotită un tip de cunoaștere care își asumă explicit riscul de a nu postula decât o "obiectivitate locală", limitată; deși, de-a lungul istoriei, au fost și câteva ideologii "universaliste" (cu pretenție de valabilitate necondiționată istoric). Din conștiința particularității decurge legătura sa, foarte prețioasă, fiindcă ideologia apare ca un "fapt cultural", cu ideea despre identitățile culturale (dimensionate fie național: cultura română, spre exemplu, fie inter-național: cultura europeană, de pildă). Ideologia apare, astfel, ca o cunoaștere
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
un acord militar cu Egiptul (chiar dacă Cehoslovacia va fi cea care va furniza armamentul), iar în decursul războiului din Sinai politica sa va fi violent anti-israeliană. Moscova a folosit în mesajele adresate Israelului un limbaj de amenințări grosolane, cerând retragerea necondiționată a forțelor armate israeliene care, după ce au zdrobit concentrările de trupe egiptene în Sinai, au cucerit peninsula. Cu această ocazie, Uniunea Sovietică a suspendat, unilateral și formal, acordul comercial, iar Cehoslovacia, pășind pe urmele deciziei sovietice, a devenit primul stat
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
aceste acorduri. În calitatea de lider al Partidului Socialist, el și-a definit în discursul rostit la 4 martie 1978 componentele politicii cu privire la problematica israeliană (devenită apoi politica oficială a Partidului Socialist), după cum urmează: a) Partidul Socialist sprijină în mod necondiționat (dreptul la) existență (al) Statului Israel; b) din principiul recunoașterii dreptului necondiționat la existență decurge, de la sine înțeles, principiul obligatoriu de a recunoaște "necesitatea înzestrării Statului Israel cu mijloacele necesare apărării sale"; c) în ce privește viitorul teritoriilor din Iudeea și Samaria
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
definit în discursul rostit la 4 martie 1978 componentele politicii cu privire la problematica israeliană (devenită apoi politica oficială a Partidului Socialist), după cum urmează: a) Partidul Socialist sprijină în mod necondiționat (dreptul la) existență (al) Statului Israel; b) din principiul recunoașterii dreptului necondiționat la existență decurge, de la sine înțeles, principiul obligatoriu de a recunoaște "necesitatea înzestrării Statului Israel cu mijloacele necesare apărării sale"; c) în ce privește viitorul teritoriilor din Iudeea și Samaria, Mitterrand s-a abținut atunci de la a propune o soluție explicită, afirmând
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
în cadrul Sesiunii ONU din Geneva răspund condițiilor noastre, făcând astfel această vizită posibilă" a spus Ministrul de Externe și a continuat " În cursul zilei de ieri (...) am avut ocazia de a ne convinge că Domnul Arafat este fidel în mod necondiționat noilor sale poziții care sunt: recunoașterea dreptului Statului Israel la existență, coexistența a două state pe fostul teritoriu al Palestinei, urmând ca frontierele acestora să fie stabilite pe baza implementării Hotărârii Consiliului de Securitate nr. 242 și, de asemenea, angajamentul
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
întreruperi, fără fragmente, fără „căderi“. Acest efort, care nu e străin, nici el, de obstacole și neîmpliniri, se concentrează însă asupra unei „persoane“ de alt format decât acela al partenerului uman. El este modelul însuși al iubirii continue, neobosite și necondiționate. S-ar putea spune, prin urmare, că, în starea lui de acum, omul nu e capabil să iubească fără întrerupere, decât dacă e iubit fără întrerupere. Iar asta nu poate veni decât din afara sferei umanului. „Amorul profan“, rămas în limitele
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
au primit spre mângâiere de la părintele Arsenie Boca primele volume ale „Filocaliei”, ce tocmai fuseseră traduse de părintele Stăniloae. O cheie a rezistenței incredibile pentru omul obișnuit, de care au dat dovadă acești eroi ai lui Hristos, a fost acceptarea necondiționată a suferinței. Despre acest lucru mărturisește Dan Lucinescu în filmul „Lupta și Jertfa lui Dan Lucinescu”, arătând că acceptarea necondiționată a suferinței a fost elementul principal care l-a ajutat să poată merge mai departe senin și împăcat cu infernul
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
cheie a rezistenței incredibile pentru omul obișnuit, de care au dat dovadă acești eroi ai lui Hristos, a fost acceptarea necondiționată a suferinței. Despre acest lucru mărturisește Dan Lucinescu în filmul „Lupta și Jertfa lui Dan Lucinescu”, arătând că acceptarea necondiționată a suferinței a fost elementul principal care l-a ajutat să poată merge mai departe senin și împăcat cu infernul concentraționar. Mai mult decât atât, domnul Virgil Totoescu consideră că probabil închisoarea a fost cea care l-a păzit de
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
în 1948 și mai târziu, acești deținuți au fost salvatori. Derutați de anchetele lungi și grele din care ieșeam, prin contactul cu ei neam limpezit. Ei ne-au făcut să ne dăm seama de sensul creștin al luptei noastre”. Acceptarea necondiționată a iconomiei lui Dumnezeu a dat figuri luminoase, care au întărit viața duhovnicească în temnițe și minți luminate și inspirate, care după ieșirea de acolo au pus în pagină în mod pragmatic, dar și cu mult har, cele ce s-
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
ca omagiu adus celui ce e considerat, unanim, ca un poet național al românilor, alături de Mihai Eminescu. Că Dumnezeu l-a înzestrat pe Radu Gyr cu o tărie a spiritului și o dârzenie extraordinare este indubitabil, acestea reieșind din acceptarea necondiționată a tuturor privațiunilor la care a fost supus în lungii ani de temniță și în pofida unei infirmități fizice accentuate. Însă cum a încăput în egală măsură în aceeași persoană și o sensibilitate sufletească uriașă, aceasta nu poate fi decât o
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
pe părintele Imbrescu cu un har remarcabil și în ceea ce privește creația poetică și cred că acest lucru se datorează în primul rând faptului că din fiecare vers al părintelui transpar virtuțile creștine: nădejdea, credința și dragostea, însoțite de smerenie și acceptarea necondiționată a situației. De aceea, poate este dificil să selectezi poezii sau versuri ale părintelui Imbrescu, tentația fiind de a reda toate poeziile întregi, spre bucuria sufletului celor ce le citesc. Una dintre creațiile sale remarcabile, atât prin duhovnicia transmisă, cât
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]