4,430 matches
-
strămoșii noștri le apreciau importanța, spuneau înainte de începe orice acțiune: Să fie bună, binevoitoare, fericită, norocoasă! La ceremoniile sacre, cu caracter public, cereau să fie liniște: când se stabileau zilele de sărbătoare se preciza să nu aibă loc procese și nedreptăți. La fel, când se purifica o colonie, când generalul purifica armata iar cenzorul, poporul, erau alese de către conducătorul ceremoniei persoane cu nume de bun augur, pentru a aduce sacrificiile. Tot așa la înrolări, consulii aveau grijă ca primul soldat să
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
acele forme care implică semnul și simbolul ca factori-cheie ai întregii opere divinatorii. Astfel, oricărei probleme i se pot descoperi cel puțin doi invarianți. De exemplu, cu toții suntem de acord că există bine și rău, adevăr și minciună, dreptate și nedreptate, sănătate și boală, succes și insucces etc. De asemenea, totul (întâmplările și evenimentele care interesează și chiar divinația în sine) se derulează în niște circumstanțe precise. Între acestea se interpune simbolul. De cele mai multe ori, performa-torul dispune de un cod de
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
arată și rezultatele cercetării noastre, acest fapt îl descoperim sau ni-l reamintim în momentele de prag, de limită ale vieții. Cauzele pentru care clienții apelează la serviciul prezicătorilor sunt dintre cele mai diverse: boală, probleme financiare, profesionale, familiale, sentimentale, nedreptăți, pagube etc.: "Au necazuri și vor să știe dacă le va merge mai bine în dragoste, în familie, cu banii..." (S.V., 63 de ani, Galați). Numărul clienților și diversitatea lor i-ar face pe mulți să se gândească la superstițiile
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
mai mult sau mai puțin fățiș, de către persoanele civilizate. Dușmanii, în acest context, îi includeau și pe rivalii profesionali. Înclinația spre sinceritate provenea, după părerea lui Cooley, nu atît dintr-o "nevoie de corectitudine mentală", cît dintr-o "conștiință a nedreptății înșelării unor oameni la fel ca noi și din senzația de rușine de a fi descoperit". Granița între cunoscuți și necunoscuți, definită de comunitatea morală, poate să varieze astfel în funcție de context. O persoană care poate fi păcălită într-o situație
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
prioritate absolută în asemenea măsură, încât până și mulți moraliști ar fi de acord cu Machiavelli că "atunci când siguranța țării depinde în întregime de decizia ce urmează a fi luată, nicio atenție nu ar trebui acordată nici dreptății, și nici nedreptății" (1970: Cartea 1, Cap. 41). Dar un asemenea argument se aplică în aceeași măsură obiectivelor non-morale, precum urmărirea intereselor economice sau sprijinul acordat unui aliat. Iar supraviețuirea este arareori în joc în relațiile internaționale. Este pur și simplu neadevărat că
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
reflexive, teoria critică este mai degrabă o încercare metateoretică de a examina cum sunt situate teoriile în ordinile sociale și politice predominante, cum afectează această situare teoretizarea, și, cel mai important, posibilitățile de a teoretiza într-o manieră care contestă nedreptățile și inegalitățile întipărite în ordinea mondială existentă. Relația teoriei critice cu ordinea predominantă trebuie să fie explicată cu grijă. Deși refuză să ia ordinea predominantă așa cum o găsește, teoria critică nu o ignoră pur și simplu, ci acceptă faptul că
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
pe conflict și anarhie pe un mod de a practica arta guvernării și de a formula stategii axat excesiv pe competiție și frică". Studiile asupra normelor și ideilor care fac posibilă reproducerea sistemului de state și asupra violenței structurale (sărăcie, nedreptate ecologică, inegalitate socio-politică) aflate la baza violenței girate de stat, sunt văzute ca fiind secundare în raport cu studiile masculine despre război și conflict în Relațiile Internaționale, datorită asocierii lor cu conceptul de politică internă "soft" (a se citi: feminină). Ca rezultat
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
esențial, cinismul pare singura soluție de supraviețuire spirituală. Moralistul devine cinic în situații extreme, iar "cinicul crede în perenitatea catastrofei și își asumă, bravând, păcatul pentru ca acesta să se dovedească a fi imposibil, nesociabil și intolerabil; el scoate în evidență nedreptatea, sperând că aceasta se va autoanula prin homeopatia supralicitării și a scandalului"150. Prin această optică, imoralitatea cinismului se comportă ca un antidot. 5. Discursul polemic între explicit și implicit 5.1. Polemica explicită. 5.1.1. Scrisoarea deschisă. În
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
la poporul din care a ieșit, cocoșat și moale de picioare, ca un avorton? Simțit-a el vreodată nevoia să se împărtășească la un loc cu el din sfânta pâine a nădejdii sociale? A protestat vreodată Sinodul de o singură nedreptate din miile ce se fac zilnic în țara unde se ospătează? [...] Noi așteptăm de la cler altceva, fără de care îl dăm în lături sau trecem peste el când mii de glasuri sufletești ne împing să mergem înainte"308. Discursul sentențios uzează
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
acestea sunt "legile economiei")? Poate că participă mai ales cei care au la îndemână resurse necesare protestării? Ar fi nimerit, spune F. Dubet, să distingem registrul moral de cel al intereselor economice. Fiecare poate spune că a fost victima unor nedreptăți, fiecare poate spune în ce au constat acestea și cum a trecut peste ele, dar mobilizând teorii diferite despre "dreptate", logici diferite ale justificării. Fiecare critică plecând de la trei valori fundamentale: egalitatea, meritul, autonomia. Fiecare poate critica inegalitățile sociale fiindcă
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
comparații între oameni, autonomia este principiu etic23. Când au în vedere egalitatea, muncitorii pot deveni ostili meritului fiindcă naște inegalități. În numele egalității ei pot deveni ostili autonomiei în măsura în care aceasta ajunge să însemne anomie, dezordine morală care amenință solidaritatea. Muncitorii critică nedreptățile în numele egalității, meritului, autonomiei. Apelul la egalitate îi determină să critice castele, discriminarea etc., dar ei trec la acțiune colectivă dacă se aduce atingere onoarei, demnității lor, nu când inegalitățile concrete sunt acceptabile. Deci, în societatea democratică, cu cât considerăm
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
explicație sau alta poate orienta politicile sociale: dacă individul este considerat "vinovat că a ajuns sărac", politicile sociale vor prevedea beneficii minime pentru săraci, evaluări serioase ale (in)capacităților, ale resurselor lor; dacă se consideră că sărăcia este produsă de "nedreptatea socială" etc., politicile sociale pot prevedea măsuri (generoase) de protecție și ajutor social. Este utilă identificarea a ceea ce împiedică rezolvarea sau dispariția unei probleme, nu numai a originilor ei. De regulă, sărăcia este explicată cauzal (o cauzalitate lineară de tipul
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
spune că se asigură aceleași condiții de participare și arbitri imparțiali... În fapt, participanții la competiție sunt numeroși, iar locurile "pe podium" puține... Drept urmare, competiția școlară este din ce în ce mai tensionată. Când se spunea că inegalitatea de acces la studii se datora "nedreptății sociale", școala se considera locul în care se face dreptate în societatea nedreaptă. Școala societății democratice spune că toți pot reuși, dar cere generalizarea normelor excelenței (cere elevului să știe multe limbi străine, să lucreze pe computer etc.). Dacă elevii
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
Aaron dreptul de a sacrifica, îndată au fost pedepsiți pentru încercările lor: legăturile pământului s-au rupt, o adâncă prăpastie s-a deschis sub picioarele lor și i-a înghițit de vii. Dar nu numai pe ei, care fuseseră făptașii nedreptății, i-a lovit mânia lui Dumnezeu, ci și pe ceilalți 250 de complici și participanți la aceeași nebunie, uniți în aceeași îndrăzneală, un foc trimis de Domnul ca grabnică pedeapsă i-a mistuit, arătând și învățând că toți cei ce
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
la ospețele lor, pe care cu nume fals le numesc agape, doresc să aibă locul de onoare”. (Clement Alexandrinul, Stromatele, stromata a VII-a, cap. XVI, 98.1.-98.2., în PSB, vol. 5, p. 538-539) „Oare celor care grăiesc nedreptate (Ps. 72, 8), care tăgăduiesc că Domnul nostru Iisus Hristos a venit în trup sau care hulesc împotriva Duhului Sfânt (Lc. 12, 10) și care nu vor fi iertați nici în veacul acesta, nici în cel ce va să vie
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
Doamne, Doamne, oare nu în numele Tău am profețit, nu în numele Tău am scos demonii, nu în numele Tău am săvârșit mari fapte de virtute? Atunci Eu le voi răspunde: Niciodată nu v-am cunoscut, fugiți din fața Mea cei ce ați înfăptuit nedreptatea (Mt. 7, 22-23)”. (Sf. Ciprian, Despre unitatea Bisericii ecumenice, XIV-XV, în PSB, vol. 3, p. 444-445) „Aceștia însă nu introduc ceva mic, când zic că Fiul lui Dumnezeu este creatură. Nu ai auzit că și în Vechiul Testament se scrie, că
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
pălmaș, slugă la un plugar amărât și sărac, decât rege peste neamul acesta de morți fără vlagă.“ De fapt, viu fiind, dorea ceva din ordinea firească a lucrurilor: să lase războiul, căruia îi trăise de ajuns truda zadarnică, ororile și nedreptățile, 119 și să se întoarcă acasă, cu Patrocles. Nu fără prada adunată, timp de aproape zece ani, lângă Troia. Și s-o adauge acolo averilor sale, nu puține nici ele. Să trăiască în tihnă ani după ani, luându-și nevastă
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
împărțită după alte criterii, și ele ierarhice, iar lui Agamemnon îi revenea partea cea mai importantă, deși nu se ilustrase deloc, din câte spune Ahile, ca participant la vreo asemenea expediție. De aici, la Ahile, o supunere formală a cărei nedreptate a simțit-o violent la primul abuz, acela al deposedării lui de o captivă. Prilej care lasă să se vadă că suportă cu greu și poziția lui subordonată față de Atrid. Dacă adăugăm la acestea, pe de o parte, atașamentul lui
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
din care o parte a fost citată mai sus și al cărui rost în economia piesei este decisiv. Prin el provoacă prima reversie de ordin moral a personajelor, dintre cele două ale desfășurării dramatice: remușcarea și pocăința celor vinovați de nedreptate, a doua, și ea înfățișată deja, fiind îmblânzirea celui nedreptățit, a lui Prospero. Deznodământul piesei este determinat de aceste două intervenții ale duhului, una comandată, însă executată cu fantezie de improvizație și peste așteptări, cealaltă datorată propriei sale inițiative. Așa cum
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
pălmaș, slugă la un plugar amărât și sărac, decât rege peste neamul acesta de morți fără vlagă.“ De fapt, viu fiind, dorea ceva din ordinea firească a lucrurilor: să lase războiul, căruia îi trăise de ajuns truda zadarnică, ororile și nedreptățile, și să se întoarcă acasă, cu Patrocles. Nu fără prada adunată, timp de aproape zece ani, lângă Troia. Și s-o adauge acolo averilor sale, nu puține nici ele. Să trăiască în tihnă ani după ani, luându-și nevastă, dând
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
împărțită după alte criterii, și ele ierarhice, iar lui Agamemnon îi revenea partea cea mai importantă, deși nu se ilustrase deloc, din câte spune Ahile, ca participant la vreo asemenea expediție. De aici, la Ahile, o supunere formală a cărei nedreptate a simțit-o violent la primul abuz, acela al deposedării lui de o captivă. Prilej care lasă să se vadă că suportă cu greu și poziția lui subordonată față de Atrid. Dacă adăugăm la acestea, pe de o parte, atașamentul lui
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
din care o parte a fost citată mai sus și al cărui rost în economia piesei este decisiv. Prin el provoacă prima reversie de ordin moral a personajelor, dintre cele două ale desfășurării dramatice: remușcarea și pocăința celor vinovați de nedreptate, a doua, și ea înfățișată deja, fiind îmblânzirea celui nedreptățit, a lui Prospero. Deznodământul piesei este determinat de aceste două intervenții ale duhului, una comandată, însă executată cu fantezie de improvizație și peste așteptări, cealaltă datorată propriei sale inițiative. Așa cum
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
viață (ca amiralul Erich Raeder și Walther Funk, președintele Reichsbank și fost Ministru al Propagandei) care nu au executat decît o mică parte din pedeapsă. Personal credem că, prin comparație cu ceilalți lideri naziști, lui i s-a făcut o nedreptate. A fost un caz de asimetrie judiciară. §§§§§§§§§§§§§§§§§§§§§§§§§§§§ Atacul s-a produs la ora 7.55 a.m. (ora 13.00 la Washington), într-o zi de duminică ("ziua infamiei", cum o va numi Roosevelt în Congresul American). Pierderile americane s-au
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
cei din exterior decît guvernămintele nedemocratice, iar deseori au fost mai la înălțime. În unele cazuri, ca în India, puterea colonială a contribuit inconștient sau intenționat la crearea convingerilor și instituțiilor democratice. Însă nu ar trebui să trecem cu vederea nedreptățile țărilor democratice față de cei din exterior, pentru că ele contrazic un principiu moral fundamental care, după cum vom vedea în capitolul următor, contribuie la justificarea egalității politice dintre cetățenii unei democrații. Singura soluție la această contradicție ar putea fi un cod universal
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
mult mai puțin tiranice decît regimurile nedemocratice. Nu putem justifica în mod rezonabil comiterea unui delict mai puțin grav, pe motiv că alții comit delicte mult mai grave. Chiar și atunci cînd o țară democratică, respectînd proceduri democratice, face o nedreptate, rezultatul este tot ... o nedreptate. Puterea numărului nu creează dreptul 3. Totuși există alte motive pentru a crede că democrațiile sînt mai drepte și mai atente față de interesele umane fundamentale decît non-democrațiile. 2. Democrația garantează cetățenilor săi un număr de
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]