3,538 matches
-
adevăr așa e, m-am gândit plină de speranță. Ar fi fost minunat să-mi dau seama că totul se putea repara. Mama a intrat în cameră după ce Helen și Anna plecaseră. Eu m-am ridicat în fund, agitată și nerăbdătoare să-mi cer scuze, dar mama mi-a luat-o înainte. —îmi pare rău, mi-a spus ea cu o expresie nenorocită. Nu, mie îmi pare rău, am insistat eu cu un nod în gât. Am fost egoistă și nesăbuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
broboane de sudoare pe frunte. —Uite ce e, Luke! Nu m-am mai putut opri. Nu stau la tine în seara asta și cu asta basta! Citeam în ochii lui că suferea. Rău de tot. —îmi pare rău, am adăugat nerăbdătoare. Am nevoie de puțin spațiu. — Dar spune-mi de ce, m-a întrebat el. Acum cinci minute păreai foarte fericită. E din cauza filmului? Nu. — Am făcut eu ceva? m-a întrebat el cu o voce care ar fi putut fi sarcastică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
că ar trebui să merg acolo. —Ei, haide, mi-a zis ea ca și cum pentru mine ar fi fost o nimica toată. Sigur că da. De ce să nu te duci? Nu, am dat eu înapoi. —Ba da, m-a îndemnat ea nerăbdătoare. Apoi s-a făcut pe cât de rea putea ea să fie. Adică nu foarte rea. Dacă nu te duci, mi-a atras atenția, de fiecare dată când o să te gândești la asta, o să te apuce disperarea. Ei, haide! Du-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
dacă nu luai în considerare salariul de rahat. Privind înapoi, nu reușeam să-mi dau seama cum de acceptasem să lucrez într-un loc atât de îngrozitor ca motelul Barbados. Apoi am sunat-o pe Brigit. Eram agitată și totuși nerăbdătoare s-o văd. Dar, ironia ironiilor, Brigit plecase, pe perioada vacanței, acasă, în Irlanda. în următoarele două săptămâni, am început să-mi fac un program. Unul destul de plictisitor. Mă duceam la serviciu, apoi la întâlniri și cam asta era tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
coborâră pe indicatoarele de la bord care clipeau slab. Rezervorul de motorină era pe jumătate plin, deci nu aceasta era cauza. Curent în acumulator avea, doar auzea demarorul învârtindu-se. Și atunci, care era cauza? Dădu din nou la cheie, așteptând nerăbdător vreun efect. Nu, motorul nu voia și pace să prindă viață. Poate un gunoi trecuse de filtrele de motorină și înfundase jicloarele fine ale pompei de injecție? Puțin probabil dar nu era exclus. N-avea nici un chef să se apuce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mică dovadă că nu am dreptate, eu voi fi primul care voi veni să vă informez. Și, cam cât crezi tu că mai durează? Cristi îl privi pieziș. Avea tupeu bătrânul. El habar n-avea ce se întâmplă dar devenise nerăbdător să rezolve cazul. Știa el ce vrea Pop, să-i spună și el că nu-i vorba decât de simple dispariții și nimic mai mult. Treaba asta l-ar fi aranjat de minune. Din păcate, nimeni nu putea spune cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și pleacă singură înapoi în bârlog. A trecut atât de mult timp? Mă înnebunește așteptarea asta. Dacă se mișcă, te rog să-mi spui! Nu vreau să mă ia pe nepregătite, Nu pricep de ce stă acolo, spuse Calistrat și el nerăbdător. Ar fi trebuit să se repeadă spre tine până acum. Tu ai auzit ce te-am rugat? insistă Cristian. Am auzit! răspunse bătrânul cu o voce agasată. No, fii pe pace, dacă se apropie ai să știi. Deocamdată nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
acest motiv le și lasă acolo pe dulap, la vedere. Cine și-ar închipui că aurul stă nepăzit și încă în văzul oricui? Da, cred că ai dreptate, șmecher moșneagul! Nu înțeleg de ce nu vine! se întrebă din nou Ileana nerăbdătoare. Trebuia să fie aici de aproape două ceasuri. O să vină el, spuse Cristian, nu te impacienta! Cred că nu a reușit să facă rost de exploziv atât de lesne cum credea. Deși încerca să o liniștească pe femeie și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
bucăți, dar acum cred că s-ar putea să nu ajungă. Stânca e foarte compactă și nici nu putem da găuri de mină în pereți. No, eu ți-am adus zece. Sper să-ți fie de ajuns. Hai, spuse Ileana nerăbdătoare, să trecem la treabă! Vezi? șopti Calistrat, ca să nu-l audă ea. N-ai vrut să o lași acasă. Acum o să ne tolocănească la cap până ce ne vom termina treaba. Ce spui tu acolo? întrebă femeia. Nimic, interveni Cristian, vorbim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
moment. Acoperi apoi trupul cu pânza albă și puse capacul deasupra. Nu putea să bată cuiele la loc, ar fi făcut prea mult zgomot, așa încât îl apăsă numai cu putere. Își făcu vânt și ieși din groapă. Ileana îl privea nerăbdătoare. Fără să răspundă întrebării ei nerostite, Cristian începu să arunce pământul peste sicriu. 25 Ai pronunțat vreo sumă și eu am spus că e prea mult? întrebă supărat bărbatul așezat în spatele biroului modest, acoperit cu hârtiile împrăștiate din câteva dosare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
privi concen trat la postavul verde acoperit cu pătrățele din fața sa. Se clătina ușor, amețit de alcool. Bila de fildeș alerga deja în sens invers rotirii acesteia pe șanțul de pe marginea roții de ruletă. La rândul său, crupierul îl privea nerăbdător așteptând să vadă ce face. În sfârșit, bărbatul se aplecă peste masă și împinse toate jetoanele pe doispre zece roșu. Întârziase cât putuse de mult să parieze, nu-i plăcea faptul că ceilalți se folosesc de norocul lui. Rien ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de mână, oprindu-l: Lasă jocul să curgă! Din când în când e bine să nu interve nim. Dă-i pace, chiar dacă va câștiga din nou, deși mă îndoiesc, face bine la reclamă. Urmărea și el plin de curiozitate jocul, nerăbdător să vadă rezultatul. Un oftat de ușurare urmat din nou de aplauze furtunoase răzbătu din nou de la masa numărul trei când bila se oprise pe doisprezece roșu. Grămada din fața bărbatului cu părul grizonat se dublase. Acesta sorbi din nou din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
coboare pe lângă apa ce curgea dincolo de prag, și-or fi găsit alte pâraie unde să spele nisipul aurifer. Bătrânul ajunsese deja jos, la baza stâncii ce forma cascada, făcându-i semn inspectorului să coboare și el. Haide, odată! spuse el nerăbdător. Parcă spuneai că te grăbești. Fără să-l mai aștepte, păși în apa mică de la mal și, aplecându-se ușor pe o parte dispăru dincolo de pânza de apă ce curgea de sus. Cristian sări și el repede de pe stâncă, ajungând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
trebui să cerem pe ea? E la fel de puternică ca o bombă atomică, dar fără radiații și, absolut nedetectabilă, cred eu. Godunov nu răspunse, își mai turnă o ceașcă de cafea, aprin zându-și încă o țigară. Ei, ce zici? întrebă șeful nerăbdător, văzând că omul său de încredere nu scoate nici un cuvânt. O sută de milioane, două sute? De dolari, vreau să spun. Nu, ce vorbesc eu? E mult prea puțin. La potențialul pe care îl are, cred că suntem obligați să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
făcut, lăsând În urmă amintiri celor dragi așa cum și pe mine mă copleșesc de fiecare dată când ajung În satul copilăriei mele... Sun la interfon. Îmi răspunde o voce tremurândă. - Cine este? - Sunt eu, mamă! Îmi deschide. Urc scările repede, nerăbdătoare, să o văd. Mă așteaptă În pragul ușii, surâzătoare. - Ai venit! - Da, mamă, am venit! Ne uitam fix, una la alta. În fața mea am o femeie parcă mai măruntă decât o știam eu; firavă și subțirică. Nu am mai văzut
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
În concedii, de sărbători... -Aha, deci, nici tu nu vrei să te căsătorești, vrei doar plimbată! Jenată, Stella Îi răspunse -Deocamdată, nu, până nu cunosc bine partenerul! El a terminat de mâncat clătitele și apoi a băut sucul. Stella era nerăbdătoare să plece căci și-a dat seama cât este de necioplit. - Aș vrea să Îmi plătesc eu sucul, spuse ea. - Ei, de data asta, fac eu cinste, spuse Gigilică. Stella nu a mai spus nimic. El a plătit consumația și
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
care mă poate lămuri. Te rog, Victor. Victor tăcea. Mă enerva atitudinea lui. Se comporta ca și când ar fi avut un secret. ― Ce s-a Întâmplat În noaptea aceea? am Întrebat. ― Ne certam, răspunse el simplu. ― Pentru că? l-am Îndemnat eu, nerăbdătoare. Am oftat. Se părea că voi fi nevoită să scot cu forța fiecare cuvânt de la el. ― Nu vreau să-mi amintesc. ― Dar eu trebuie să știu, m-am răstit la el. Cumva... Nu era o teorie foarte probabilă, dar trebuia
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
făcut ochi dulci. Ba chiar susținea că ar putea să se ducă oricând la el în audiență la București să-i ceară un apartament. Statul român avea atunci apartamente la discreție, se stătea la rând pentru ele, dar cei mai nerăbdători găseau întotdeauna un mod de a ajunge în față. Mama nu apucase să-și pună strategia în practică, dar se pare că președintele nu uitase de aranjamentul lor. Puterea sa de a pătrunde în viața concetățenilor săi și de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
pot afla lucruri pe care le pot și vedea, însă nu mă pot despărți de carte. Și să vă mai spun ceva. Cărțile au miros! Miros a hârtie, miros a tuș ori cerneală și literele parcă sunt jucăușe, voioase și nerăbdătoare să formeze cuvintele ce mă cheamă să le citesc. Când le iau în mână, le văd cum îmi zâmbesc mulțumite și își desfac singure paginile. Mă port cu ele așa cum mă port cu prietenii mei cei mai buni. Cum să
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
Mai întâi, o lizieră de tufe dese și pomișori tineri, mai apoi copaci mari, din ce în ce mai mari, pe măsură ce mașina înainta cu viteză redusă. Copii nu-și mai dezlipeau ochii de pe geam și exclamau cu plăcere, văzând așa bogăție de verdeață. Erau nerăbdători să coboare și făceau planuri în șoaptă. La marginea unei poienițe străjuite de copaci falnici, cu multe ramuri plini de frunze, doamna Mia a oprit mașina, alegând un loc la umbră deasă. Gata, copii! Am ajuns... Coborâm, ne luăm bagajele
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
Gata, copii! Am ajuns... Coborâm, ne luăm bagajele, păturile, alegem un loc cu iarbă, la umbră, apoi... ne jucăm, alergăm... și ce mai vreți voi. Da? Copiii n-au mai răspuns. S-au grăbit să deschidă portierele și să coboare, nerăbdători și fericiți. Au luat în brațe cât a putut fiecare din bagaje și au mers unde le-au arătat mamele lor. Erau mulțumiți de locul ales. Mai departe de mașină, la vreo douăzeci de pași, dar poiana era mare și
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
faci ceva pentru mine? Ea îl privi cu voioșia aceea gravă care constituia unul din farmecele ei. Fața lui roșie strălucea de transpirație și avea un aer ridicol de agitat, dar în ochii lui rotunzi și mirați strălucea flacăra zelului nerăbdător. — Strickland e tare bolnav. Mă tem că e pe moarte. E singur într-o mansardă soioasă și nu are pe nimeni care să-l îngrijească. Vreau să-mi dai voie să-l aduc aici. Blanche își retrase repede mâinile - parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
o minte banală. Pentru observatorul perspicace, nimeni nu poate produce nici măcar în treacăt o operă fără a-și dezvălui ascunzișurile cele mai profunde ale sufletului. Urcând scara nesfârșită a casei în care locuia Strickland, mărturisesc că eram puțin emoționat și nerăbdător. Mi se părea că mă aflu în pragul unei aventuri surprinzătoare. M-am uitat plin de curiozitate prin cameră. Odăița era mai mică și mai goală decât mi-o aminteam. Mă întrebam ce ar zice prietenii mei care voiau neapărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
haos din care nu mai putea să răsară o hotărâre cuminte. ― Mai încet! Am strigat cu atâta furie încît șoferul stopă speriat. Acum mașina abia se târa pe asfalt, altele mai grăbite ne-o luau înainte sau claxonau din spate nerăbdătoare, să mergem mai repede. Nu mai puteam răbda. Trebuia să se sfârșească odată cu chinul ăsta. ― Mână repede! Mai repede! Nu-mi păsa de ce avea să creadă șoferul, chiar dacă m-ar fi luat drept nebun. Pagubă-n ciuperci! Atunci numai de
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
a văzut mica minunăție. Știți, eu sunt o realistă și ca atare sunt deosebit de impresionată că în montajul dumneavoastră arta și realitatea nu aleargă paralel, ci par, în sfârșit, a se apropia una de cealaltă. Au fost cazuri când turiștii nerăbdători au devenit lacomi. Mai ales cei care aveau numai câteva zile de concediu sau de viață, potrivit fișei fiecăruia. Ăștia comandau toate pozele posibile, iar pe deasupra mai aveau și idei personale. Că cică să-și bage mâna în gura lupului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]