3,370 matches
-
pot strânge într-o oră“, se scuză Florin Serghei Anghel. Inginer de telecomunicații, aveam să aflu mai târziu. Urmează o nouă căutare a intelectualilor. Vrem inițial să-i urmărim, dar se mișcă prea încet și dispersat, iar noi suntem prea nerăbdători și calculați. Plus că știm deja sala mai mică unde au fost trimiși. Așa că batem la ușă și intrăm victorioși. Dar nu-l vedem pe Leu. „Nu vă supărați, aici sunt intelectualii de la sate?“ Un domn, la un fel de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
cum era ftizia În literatura și În secolul al XIX-lea, profeția poate fi una dintre ele. Nevoia de „ea”, așa cum nu puțini În zilele noastre - ziarele de mare tiraj se vând bine și din acest motiv! - vor să treacă, nerăbdători și prinși de o curiozitate aparent morbidă, de granițele „realității”, așa cum e, a obositoarei, cenușiei, previzibile până la tocire și monotonei realități, și să acceadă „dincolo”. Este metafizica trivială a vremii noastre și nimeni nu este condamnat, nu este aceasta o
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
În care ghicim elemente asemănătoare, motive care se repetă Într-o țesătură sau alta, cu o insistență care ar trebui să ne dea de gândit, un déjà vu cu acel aer ușor apăsător, chinuitor chiar, de parcă Cineva devine tot mai nerăbdător față de Încăpățânata, greoaia noastră perspicacitate, copilăreasca și absolut inconștienta noastră nepăsare, superficialitate față de o „veste” atât de importantă, de vitală, pe care mesagerii subconștientului - poate chiar ai inconștientului nostru! - ne-o aduc, și Încă atât de „aproape”, și astfel să
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
liber (fostul iobag inconștient, supus înfricoșat până la plecarea pe sus a Răposatului). Nu alta ar fi stavila cea mare în calea românului dornic să iasă în lume. Cultul lui Eminescu îl oprește să umble bezmetic prin Vestul care îl așteaptă nerăbdător să-i îndulcească traiul cu valorile gustoase ale Democrației... Este totuși și ceva oarecum adevărat și bun: acolo, în Occident, sunt așteptați românii în curs de emancipare. Așa este: cum ajung, li se dă (contra plată mai bună ca acasă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și bine articulat, împotriva celor care, vorbind de cultul (și mitul) Eminescu, consideră această realitate drept "idolatrie mortifiantă", mereu dăunătoare și care, după opinia lor, trebuie să înceteze. Cele 31 de capitole ale ultimei cărți, cu sau fără voia "europenilor" nerăbdători, reprezintă încă o statuie cu identitate valorică, a poetului Mihai Eminescu. O statuie care se numără cu demnitate pe lista monumentelor, în care se află și capodopera lui G. Călinescu (din 1932). Că vor fi în cartea lui Th. Codreanu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ori mă întorc după ora 2, iar seara după 10,30. Ocupație. Nu știu când vei veni, ce voi face, căci nu aș vrea să te fac să mă aștepți cu masa gata ore întregi. Vom vedea. Vino! Te aștept nerăbdător. Vezi ce s-a făcut cu buletinul roșu de la cununia civilă. Ne va trebui când vom face pe cea religioasă. Caută-l! Ți-am scris cam neglijent, îți scriu de pe câmp, având masă de scris doar genunchii. Hârtia îmi dă
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
cei 8 ani de internat. Marea majoritate dintre noi am fost copii lipsiți de mijloace materiale, fapt pentru care părinții noștri s-au zbătut foarte mult ca să poată face față întreținerii noastre la școală. Tocmai din aceste motive sunt foarte nerăbdător de a revedea colegii. Îmi pare rău de acei dintre noi care au căzut în război, dar personal nu îi voi uita niciodată, primul dintre ei este Titi Gheorghiu care, cum știi bine, alături de Ionel Săvescu, ne-a fost ca
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
la 1 iulie 1975. Cu drag, Iliuță și Lorica Mardare. Trifești, 8 aprilie 1977 Dragii noștri, Cu ocazia sfintelor sărbători, urăm întregii familii un călduros Hristos a înviat, mulți ani cu sănătate și fericire. Am primit scrisoarea trimisă și suntem nerăbdători a ajunge în clipa întâlnirii colegiale. Consimt toate obligațiile și te felicităm pentru frumoasa dar greaua răspundere de a ne reîntâlni. Mai multe rânduri despre noi vei primi pe curând. Iliuță și Lorica. Trifești, 11 mai 1977 Dragă Alecule, În
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
atât mai mult, cu cât se știe, spre sfârșit se simte marea necesitate a tovarășului de viață, care ne devine și rămâne prieten devotat și suflet ales. Dar, ce nu se poate în viață, vom recupera în scumpe amintiri. Sunt nerăbdător să-mi revăd dragii mei colegi și pe tine, Alecule, scump prieten și coleg, te mai anunț, mi-am schimbat domiciliul, iată noua mea adresă: prof. Iancu Coleașcă, str. Remus Opreanu nr. 12, etj. II, apt. 20. Am același telefon
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
sigur, în direcția revendicărilor minorității maghiare. În mediul rural, principala nemulțumire s-a observat la împărțirea pământului, în conformitate cu promisiunile făcute de guvernanți. Dovedind un spirit analitic, I. Rău, șeful Serviciului de Siguranță Arad, a constatat că țăranul este, în general, nerăbdător, deoarece „când i s-a spus că i se dă pământ, a doua zi el așteaptă să se și vadă pus în posesie”, iar amânările le consideră „rea voință” din partea autorităților. Pentru a agrava situația și a provoca nemulțumiri fățișe
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
sau ceva! dacă tu ești m... sau ciochistă eu nu-i dau să bea! serviți? mai bine iese radiografia în dialog, numai mîine seară ai tren spre Timișoara, ș-ajungi Oradea, distanța mare, șî nu mai ajung odată! așa sîntem nerăbdători, da' cîteodată nu mai vrem nimic! doamnă, am avut două fete șî trei băieți, i-am pus la locu' lor, am nepoți, lumina ochilor, lumina ochilor! acuma-s martalău bătrîn! mai este mult pînă la Pașcani, domnu', nu știți? vreo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Creta. Mai mult, el era, cel puțin teoretic, suveran asupra Bulgariei autonome și asupra Bosniei și Herțegovinei ocupate de habsburgici. Nici unul dintre guvernele balcanice nu se aștepta ca situația aceasta să dureze: toate aveau pretenții asupra acestor zone. Grecia era nerăbdătoare să anexeze Macedonia, Tracia și tot Epirul; Serbia era și ea interesată de Macedonia situată la sud de ea. În plus, cea mai mare parte a sîrbilor erau ferm convinși că Bosnia și Herțegovina le aparțineau de drept. Pentru Bulgaria
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
primit cu privire la excursii a fost o regretabilă neînțelegere, căci nu se poate imagina că cineva ar avea cu adevărat intenții de discriminare împotriva "prietenilor din Israel" și că, dacă încă dorim, putem chiar mâine dis-de-dimineață finaliza formalitățile de înscriere. Colegii, nerăbdători să afle motivul convocării mele, au primit informația cu un dram de neîncredere, însă dimineața, când ne-am înfățișat la standul "Inturist" din holul Palatului Conferințelor, am fost primiți de astă dată cu zâmbete prietenoase și am înțeles că, într-
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
la noi moșu' Vasile, un vecin de mai departe, de peste șapte case. Dragii moșului, haideți cu moșul, o să vă dau ceva. Doamne, cît de puțin ne-a trebuit ca să ne recăpătăm speranța! Mînuțele s-au prins de moșu' Vasile; mînuțe nerăbdătoare și ochi aprinși scînteiau a viață. Moșu' Vasile era slab ca un schelet, ochii erau în două enorme găuri scobite drept sub frunte și nasul era subțire, atît de subțire că ai fi putut să te tai în el. La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pentru pescuit și se aștepta cu înfrigurare ruperea digului. Ploaia aceasta cernea mărunt de atîtea zile și transformase digul în noroi. Chiar și așa, afurisitul ținea și scăpa doar pe ici pe colo cîte un șuvoiaș de apă. Oamenii devin nerăbdători, nemulțumiți pe dihania de dig care se încăpățînează aiurea, în timp ce ei stau ca proștii cu voloacele pregătite. Nu știu ce soluție au găsit, dar noaptea, în sfîrșit, digul s-a rupt de-a binelea. Unii spun că sătenii au contribuit cu hîrlețele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
buboi. Bătrînul ia din nou paharele celor doi și le golește de astă dată în paharul său. Iar zîmbește și dă paharul pe gît. Înainte de a trece la masa propriu-zisă, un ex-prim-ministru ne ține o alocuțiune. Cum eram flămînzi și nerăbdători, ne-am bucurat cînd acesta și-a terminat cuvîntul. Îl aplaudăm. Bătrînul se ridică vioi, se îndreaptă spre vorbitor, îi ia mîna, i-o strînge, îl bate pe spate, îl mîngîie pe creștet, pe chelie. Domnul ex-prim-ministru nădușește, scoate batista
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
apropie de mine. Facă-se voia lui Orula. Orula te-a cîntărit și-a spus că ești un om bun la suflet. Mai bun ca el, ăsta din poză. Spunînd astea omul meu schițează o grimasă spre Liviu. Și? întreb nerăbdător. A trimis furtuna și trăsnetele înspre acolo... Dar eu n-am vrut să fac rău fraților mei... Sigur, dar răul nu lucrează cu bisturiul. Finuțul meu n-a mai ajuns primar. Dar furtunile au produs atîtea pagube în România, încît
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
fi un soi de boierie nonșalantă. Aspiră la „sublimități“, cum râvnește arendașul la statura stăpânului. Sunt - vor să fie - „domni“, adică ce n-au apucat niciodată să fie. Iar a fi domn înseamnă, din punctul lor de vedere, a lovi nerăbdător cu biciul în cizmă, a ciupi galant posteriorul slujnicuțelor, a te lăsa servit cu o ciocoiască nesimțire, a chema la ordin pe toată lumea și a vorbi „radical“, plimbând prin gură „gingășii“ șugubețe, menite să seducă asistența. În realitate, nu reușesc
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
cu orice preț, deși n-are nimic de spus. E plin de glumițe, istorioare în doi peri, calambururi și grimase mucalite. E băiat deștept, tachinează „paradigma feminină a auditoriului“, enervează, în final, pe toată lumea. 2. Vorbitorul competent. Știe. Ascultă vag nerăbdător neroziile celorlalți și intervine decisiv, cu un aplomb mirandolian, pentru a tranșa lucrurile. E autoritar și enciclopedic. De la agricultură la teologie, nimic din ce e teoretic nu-i e străin. Poate da lecții fotbaliștilor și miniștrilor, taților de familie și
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
curentă, e mai ușor de suportat decât oratoria incontinentă, verbiajul torențial, limbuția încântată de sine. Cunosc foarte puțini oameni capabili să-și dozeze cuviincios exercițiile retorice. Cei mai mulți se lăfă ie impudic în propriile panglici verbale, dinaintea unui public tot mai nerăbdător, exasperat, gata să fugă sau să se refugieze într-o igienică picoteală. A ține discursuri prea lungi e simptomul unei boli complicate, greu de schițat în câteva rânduri. Mai întâi, e limpede că vorbitorul e fericit să se audă vorbind
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
un copil cu soțul femeii sterile. Fiica născută din această relație a fost îngrijită cu aceeași dragoste de ambele familii, care locuiau în același imobil ; toată lumea din jurul lor cunoștea situația. Etnologul îi îndeamnă deci la prudență pe juristul și moralistul nerăbdători să dicteze reguli. El subliniază că practicile și revendicările care șochează cel mai mult opinia publică - procrearea asistată permisă virginelor, celibatarelor, văduvelor sau cuplurilor homosexuale - își au chiar și ele echivalentul în alte societăți, care nu au de suferit de pe urma
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
la internat, care trebuia aprobată printr-un consiliu pedagogic, s-a transformat în felicitări adresate de către profesorii care ne întâlneau pe coridoare înainte de a intra în clasă. Au fost și unii profesori care nu au putut participa la spectacol, fiind nerăbdători să știe cum a fost și cum a decurs totul. După o dicutie în cancelarie, a venit în clasa dirigintele împreună cu directorul felicitandu-ne și propunandu-ne să mai dăm un spectacol și eventual să mai mergem și în alte
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93340]
-
înflorit și din spatele lui se vedeau haragii cu fasole înflorită, de toate culorile. Din capătul aleii mă întâmpina bătrânul felinar cu gaz al bunicului, iar pe cerdac mă așteptau florile de trifoi și câteva țesături neterminate ale bunicii. Lord păzea nerăbdător poarta, parcă înștiințat de venirea mea. Miresmele de vanilie ce se propagau din bucătărie se amestecau cu aromă exotică a fânețurilor și a florilor de câmp. Mobilă de nuc, albă ca neaua, mă trimitea cu mintea la castelele împărătești din
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
refuză, susținând că el o altă floare a zărit. Femeile sunt de acordă să ofere căprioara cea adevărată, numai dacă nănașul mai dă ceva pe deasupra. Și numai după ce acesta mai pune o foaie, două, mirele este invitat în celar, unde nerăbdătoare-l așteaptă mireasa, care-i face cadou cămașa cusută de mâna ei pe care acesta o și îmbracă. Se spune că dacă trasul cămășii peste cap se face cu ajutorul miresei atunci mirele toată viața va asculta de ce spune aceasta, de
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
a fost sacrificată: în timp ce studenții se trudeau să le fie ascultate și evaluate răspunsurile, Moscovici continua să-l informeze pe Ienceanu despre "câți draci nepotcoviți" are soacră-sa și, din când în când, se uita la ceas și se întreba nerăbdător: "ce se întâmplă dom'le cu acest Ciornei? O fi plecat acasă cu paltonul meu? Mai știi?...". Și notele au curs astfel: 5, 4, 4, 4,..... Când nu mai erau în sală decât doi studenți marele pocherist Georgică Focșa și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]