6,405 matches
-
că a fost un „șiretlic“ bun, deși gunoiul se ia lunea și este, oricum, treaba lui taică-tău. — Ce dimineață frumoasă pentru asta, am zis. O dimineață frumoasă să-ți pui câinele să-și facă nevoile la poarta unui străin nevinovat. Pe loc femeia noastră a tras de lesă și a zis: —Grăbește-te, Zoe. Acum avem un indiciu. Ce mai nume pentru un câine! Apoi s-a întâmplat ceva îngrozitor, femeia mi-a „aruncat“ o privire - ochii ni s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mai mult. —Cât? M-a studiat. —Cincizeci? Am ezitat. Nu era din cauza banilor, era senzația bruscă, neplăcută, că mă trăgea pe sfoară. Că femeia asta nu era cu adevărat un medium, ci doar o escroacă care prindea în mreje turiști nevinovați. —Patruzeci, a zis, confirmându-mi bănuielile. Nu e din cauza banilor, am zis, gata să izbucnesc în lacrimi. Speranța lăsa locul dezamăgirii. Numai că, dacă nu ești medium, te rog spune-mi. E important. Desigur, sunt medium. Poți să iei legătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
vedem doar seara când puteam să luăm cina într-un loc select. Toată gașca era acolo, așezați în șir pe banchetele de pe hol. Nicholas m-a observat. —Marfă! Uite-o pe Miss Annie. Astăzi pe tricoul lui scria „Winona e nevinovată“. Mitch era rezemat într-o rână de perete și s-a aplecat să mă vadă. —Hei, micuțo. A întins piciorul să mă atingă. — Cum a fost săptămâna asta? — Oh, știi tu, am zis. La tine? —Cam la fel. Ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
și Racey sunt prieteni vechi! De ce urmăresc doi prieteni vechi? Îmi zic, e sărit. Sărit și nebun. Și nu e zdravăn, pe deasupra. El: Nu, nu sunt prieteni vechi. Mămica și tăticul erau. Eu: Dar ăsta e totuși un motiv perfect nevinovat ca ei să se întâlnească. El (clătinând din cap): Nu. Pentru că apoi s-a stârnit oareșce vrajbă în jurul unui transport de arme din Orientul Mijlociu și lui Skinner Chinner i s-a făcut felul. Colin: Împreună cu o mare parte din crème
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Orașul nostru e mare și încă pe timp de pace nu e lucru ușor să procuri alimentele de care are nevoie. Fiecare zi care trece își ia lotul ei de victime, iar Cel-de-Sus ne va cere cândva socoteală pentru toți nevinovații pe care i-am lăsat să moară. Le-am putea pretinde locuitorilor sacrificii dacă le-am făgădui o eliberare în curând, dacă o puternică armată musulmană s-ar afla în drum spre noi pentru a despresura Granada și a-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
bazare, agitându-se pe sub porți, după care se pierdu într-un hammam. În vinerea următoare, la ceasul când îmbulzeala era cea mai mare, a luat cuvântul în moscheea sa obișnuită, cea mai frecventată de emigranții andaluzi. În modul cel mai nevinovat din lume, a început să povestească „viața exemplară a unui om foarte respectat pe care n-am să-l numesc“, evocând banditismul, jaful, dezmățul, cu aluzii atât de precise, încât toți cei de față au început până la urmă să șușotească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de fals, pentru ce îmi face necontenit promisiuni pe care nu și le ține. Prietenul meu rămase nepăsător. Mi-am tras sufletul. — În orașul ăsta sunt mii de oameni care intervin neîncetat în favoarea unei rude despre care pretind că e nevinovată, și care e uneori ucigașul cel mai sălbatic, sau despre care pretind că e întreagă la minte, dar care seamănă adesea cu nebunul care m-a tras pe sfoară, rudă pe care o înfățișezi ca fiind tămăduită de lepră, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pe câtă groază. Zeruali ținea ochii întredeschiși, dar nu mai mișca. Harun se apropie de el, neîncrezător, îi cercetă pulsul, îi atinse pleoapele, apoi se ridică, deloc tulburat. — Omul ăsta merita să moară ca un câine la picioarele celei mai nevinovate dintre victimele lui. Înainte de căderea serii, Harun îl îngropase pe Zeruali sub un smochin, fără să-i fi scos nici veșmântul, nici încălțările, nici giuvaericalele. ANUL FURTUNII 918 de la hegira 19 martie 1512 8 martie 1513) În anul acela, Fatima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
care îi sunt credincioase, îl întrerupse Vitellius, neliniștit. — Trebuia să le oprească la Roma, unde are destui dușmani. Galba face greșeli. Nu le-a plătit legiunilor din Italia sumele promise, ucide prea mulți suspecți de trădare, dintre care mulți sunt nevinovați... I-a decimat pe marinarii din Misenum care voiau să intre în legiuni pentru că așa le promisese Nero. Și asta nu-i tot... Avariția lui Galba a înfuriat populația obișnuită cu generozitatea lui Nero. Crede-mă, are puțini susținători. — Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
mei. Știam că are să-mi îngăduie să te iau imediat de acolo. Părea chiar bucuros să te predea, fiindcă era sigur că te vom pedepsi. Dar noi nu suntem ca romanii și știm să-l deosebim pe vinovat de cel nevinovat. Preotul cel bătrân încuviință grav. — Tu nici măcar nu știi cum se ține un pumnal. O iubeai pe Velunda... Tu ești un om blând, zise un tânăr războinic, aranjându-și pe umăr haina scurtă din blană. Valerius ținea cupa în mâini, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
la două nopți după ritul funerar în cinstea preotesei, spunea bărbatul în timp ce hangiul îi punea în față un vas cu mâncare de grâu. Ia spune, Hector, medicul a fost judecat? Vitellius își scoase mantia. Nu. Tribul meu consideră că e nevinovat. Însă medicul le-a transmis batavilor vești importante de la Roma, despre care tu nu ai știință. Oare mesagerii mei sunt mai înceți decât ucigașul ăla? — Mai întâi răsplata mea. Vitellius aruncă pe masă un săculeț burdușit. Hector se uită înăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
că tu însuți ai otrăvit-o. Biata femeie... Ai ascultat profeția aceea că vei domni multă vreme dacă ai să-i supraviețuiești. Vitellius clătină din cap, izbucnind în hohote. — Dușmanii mei... n-au făcut decât să mă denigreze. Eu sunt nevinovat. — Liniștește-te. Ai plâns în fața poporului, în fața palatului, la Rostra, în timpul adunării. Încetează cu plânsul. Acceptă propunerea lui Antonius Primus și abdică. — Poporul mă iubește și nu vrea să abdic. Eu aș pleca imediat din Roma, fiindcă nu mai pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Valerius. Deodată se iscă un vânt ce părea să vină din tărâmurile tainice ale lumii de dincolo. În fața lui Valerius se ivi trupul Velundei, străpuns de lovituri de pumnal. O văzu așa cum o găsise la rădăcina frasinului sacru, cu chipul nevinovat, palid și tunica îmbibată de sânge. Văzu apoi trupul lui Salix în arenă, și trupurile tuturor gladiatorilor sacrificați de Vitellius, și pe toți cei uciși în războiul civil. „Acum“, își zise furios Valerius. Răsufla greu, din cauza emoției. Își sprijini vârful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pe canapea mă aștepta iubirea necondiționată a celui mai loial prieten, Droll, Saint Brenardul meu de peste 70 de kg, pe care, printr-un gest nebunesc l-am respins ca o brută. Era o supărare transferată pe cea mai credincioasă și nevinovată ființă. Eram furios pe tot și pe toate. Nu pot să uit cum s-a întins la picioarele mele privindu-mă în ochi. Avea atâta durere în priviri, nedumirire, întrebări fără răspuns, că aproape mi-au dat lacrimile. Nu știa
“Ah, aceşti adolescenţi”. In: ANTOLOGIE:poezie by Denis David Damşa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_673]
-
astfel viață idealurilor de grație masculină - gorila cu mustăți. E băutură câtă vrei și bani de aruncat, grămezi. Refamiliarizați cu propriile trupuri, încălziți, gresați, îngrijiți, au cu toții o culoare senzuală: i se spune sănătate de taur. Așadar, această revărsare, această nevinovată catastrofă evoluționistă - ei, eu, și Holly sau Golly sau Lolly, vioaia mea amică cu rochia ei umflată de vânt - am pășit prin căldura turbată, îndreptându-ne spre fabrica de zgomot care stătea încordată pe buci, forțându-și constipația cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
chipul slavei, al lui Hristos. „Typos-ul în care se coboară sfințenia invizibilă trebuie să se acomodeze cu ceea ce îi oferă în schimb vizibilul...or , istoria oamenilor se confundă cu istoria crimei și a urii împotriva lui Dumnezeu și a celui nevinovat; prin urmare, vizibilul nu poate primi în el întipărirea invizibilului decât în modul propriei sale uri ucigașe față de invizibilul însuși”8. Dar sensul acestei suferința este iubirea însăși, deoarece, așa cum afirmă Fericitul Augustin (Predica 27, 6) desfigurarea exterioară a lui
Monştri şi gargui în arta medievală. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Codrina-Laura Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_943]
-
întâmplat cumva din această cauză: au fost plasați la orizontală ca să fie ajutați să-și revină, dacă mă-nțelegi. Ar trebui, poate, să fim îngropați în picioare, dacă-mi permiți această scurtă incursiune în necrologie. A fost o biată glumiță nevinovată, fără nici o intenție morbidă, și sper că n-ai luat-o în sensul respectiv. — Rochia, spuse Vultur-în-Zbor. — O, scuzele mele sincere dacă am dat impresia că evit să vă răspund spuse Virgil Jones. Departe de mine gândul, domnule, departe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
atmosfera. — întotdeauna m-am gândit că muntele Calf este ca un lingam uriaș, bălăcindu-se într-un yoni care este Marea, adăugă el și se văzu nevoit să-i explice nedumeritului Vultur-în-Zbor: O circumlocuție sanscrită, dragul meu Vultur. O glumă nevinovată. Mă tem că am un simț al umorului oarecum impenetrabil. Apoi tristețea coborî din nou asupra lui și continuă: — Deși de ce anume aș vedea locul ăsta nenorocit ca fiind de-a dreptul falic, n-aș putea spune. în definitiv, singurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
fotografii. Fetița, scumpa, sărăcuța de ea, spuse Mătușica, să aibă ea așa o cocoașă! Cocoașa, cocoașa, cocoașa cămiloasă. Ea, Frumoasa Doamnă cu Cocoșenii. Sau Doamna fără Milă. Ceruri milostive, care nu vă schimbați, uitați, priviți uniforma, micuțul strai călugăresc, micuțo, nevinovată ca de la mănăstire, spune șapte ave maria și el nu va mai pleca. Uite, trecutul. Pune-l în cufăr pe scumpul poet gropar, pune-l acolo, ca să rămână neschimbat, pune-l în cufăr și păstrează-l, chitit, împăturit, același pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
univers. Imaginează-ți efectul. Oamenii înnebunesc. Asta e tragedia în K. Tuturor le e frică de propriile minți. Și mie mi-a fost odată, dar acum nu mi-a mai rămas prea multă. Cam cât la Taica William, nu? Glume nevinovate. Pot să-ți atrag atenția asupra unei teorii? Un tip din K - o să-l întâlnești - se crede filozof, Ignatius Gribb, Ignatius Q. Gribb. Q de la Quasimodo. I.Q. Gribb, înțelegi. N-am știut niciodată dacă inițialele ilustrau stilul lui de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Auzi, irelevanță. — Ești conștient, domnule Jones, spuse el semeț, de statutul meu de Ordonator? Domnul Jones nu spuse nimic. — Văd că ești, continuă arțăgoasă vocea. Așadar, îți amintești, fără îndoială, Prima Regulă a acestei nobile vocații. Domnul Jones îl privi nevinovat. Acum, că pătrunsese în ascunzătoarea îstrașnică) a gorfului, simțea cum furia i se domolește. Poate că ar trebui să ți-o reamintesc! se răsti gorful. Poate că asta te va face să te abții de la asemenea aluzii. Dacă nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
sa, lui Vultur-în-Zbor îi veni să râdă. — în mod sigur te-ai făcut bine dacă poți să faci glume din astea, zise el. — Dragul meu, spuse Virgil, asta n-a fost o glumă. — Știu, spuse Vultur-în-Zbor, încă râzând. O poantă nevinovată. Virgil înălță din umeri. — Virgil, repetă Vultur-în-Zbor, cine sau ce e asta? Grimus. — Da, spuse Virgil Jones. — Un lucru trist, spuse Virgil Jones în timp ce urcau. Mediul cuiva este cu mult mai epic decât persoana respectivă. Evenimentele pot fi epice. Oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ordonate. Irina îi răspunse cu un zâmbet răutăcios: — Draga mea, vezi prea multe în povestea mea. E doar o poveste, atâta tot. Poveștile sunt niște chestii complet lipsite de importanță. Așadar, de ce nu ne-ar oferi un strop de plăcere nevinovată prin forma lor bine ticluită? Eu, una, prefer oricând frumusețea ordinii în locul chipului boțit al vieții. Dumneata ce-ai de spus, domnule Vultur? — Nu sunt sigur, zise Vultur-în-Zbor. Depinde dacă ești sau nu convins că toate cercurile mici ale lumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Elfrida în el, Vultur-în-Zbor în spatele lui, Irina sprijinită de marele frasin de care era legat leagănul. Umbreluța de soare a Elfridei așezată lângă cea a Irinei, închisă și inutilă în umbra liniștitoare a copacului. Elfrida zâmbind cu o plăcere copilărească nevinovată, Vultur-în-Zbor zâmbind cu jumătate de gură, ca să-i țină companie, Irina fără nici un zâmbet, cu ochii ei gri în dosul pleoapelor închise, la jumătatea drumului dintre vis și realitate. Leagănul balansându-se regește, cu mișcări domoale, asemenea copacului. Nici măcar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
timp de când nu mai fusese cu vreo femeie. Și în aceeași clipă se gândi la Irina Cerkasova, la soțul ei cel nevolnic, la fiul ei idiot și la sarcina ei împietrită. Elfrida Gribb era atrăgătoare în ciuda îsau din cauza?) aerului ei nevinovat. Farmecele Irinei Cerkasova erau afișate mult mai clar. Ea era cea mai disponibilă dintre cele două. Dar a doua în ordinea preferințelor, își spuse el, și fu surprins de acest gând. Surprins și apoi îngrijorat de consecințele pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]