4,439 matches
-
din vremea lui Macrinus și alte două monede). Descoperirile indică existența unei așezări și în preajma carierei romane de calcar. Prin lucrările de consolidare-conservare efectuate de către Muzeul de Istorie Turda și Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca obiective importante cum sunt: turnul de Nord-Vest, un turn de curtină, porta decumana și principia sunt astăzi puncte vizitabile. Obiectele descoperite aici sunt expuse la muzeele din Turda, Cluj-Napoca, Aiud, Budapesta și Viena. La castru se poate ajunge cu mașina pe două drumuri de access: pe lângă Colegiul
Castrul roman Potaissa () [Corola-website/Science/306992_a_308321]
-
a explorat în 1612-1613 coasta de vest a golfului Hudson, descoperind gura fluviului Nelson și insula Mansel. Expediția lui Jens Munk din 1619 s-a încheiat și ea cu o tragedie, doar 3 oameni din 64 supraviețuind. Căutarea Pasajului de Nord-Vest a dus în 1631 la expedițiile conduse de Thomas James, care a descoperit golful ce-i poartă numele și respectiv de Luke Fox (sau Foxe) care a descoperit Bazinul Foxe și peninsula Foxe. În 1670, succesul comerțului cu blănuri început
Golful Hudson () [Corola-website/Science/307006_a_308335]
-
utilizate de către companie până la începutul secolului XX. În 1870, monopolul comerțului cu blănuri a fost abolit, iar Țara lui Rupert, cu o suprafață de aproximativ 3,9 milioane km, a fost anexată la Canada, formând o parte a Teritoriilor de Nord-Vest. Începând din 1913, golful a fost cartografiat în detaliu pentru a putea fi identificate capacitățile pentru navigația în zonă. Aceasta a dus, după Primul Război Mondial la dezvoltarea orașului Churchill, Manitoba ca port oceanic, cu importanță deosebită în exportul de
Golful Hudson () [Corola-website/Science/307006_a_308335]
-
bușteni și pământ și cazemate din beton pentru arme grele și 25.000 km de tranșee deschise. Până și tunurile de pe "Crucișătorul Aurora" au fost demontate și mutate pe Înălțimile Pulkovskie din sudul Leningradului. După ce trupele sovietice ale Frontului de Nord-Vest au fost înfrânte și alungate din republicile sovietice baltice, Wehrmachtul și-a croit drum spre Ostrov și Pskov. Pe 10 iulie, ambele orașe au fost cucerite de germani. În scurtă vreme atacatorii au cucerit Kunda și Kingisepp, după care au
Asediul Leningradului () [Corola-website/Science/306999_a_308328]
-
faptul că au uitat arcadiana, un dialect muntos obscur si dialectul cipriot, departe de centrul erudiției grecești, această invazie de oameni și limbi e asemănătoare cu rezultatele la care s-a ajuns prin investigațiile arheologico-lingvistice moderne. Greaca de vest si nord-vest este cea mai puternică și mai precoce diviziune, cu cea de "non-vest" în subdiviziunile ionic-atic (sau atic-ionic) și eolic vs. arcado-cipriot, sau eolic și arcado-cipriot vs. ionic-atic. De obicei, grupul de "non-vest" e numit "greaca de est". Grupul arcado-cipriot descinde
Limba greacă veche () [Corola-website/Science/307052_a_308381]
-
folosit în general în Orientul Mijlociu sau Africa, dar mai nou și în Europa și America. Originile sale se găsesc la granița Indiei cu Pakistanul. Originea narghilelei este veche de peste o mie de ani și se pierde pe tărâmurile Indiei de nord-vest la granița cu Pakistan. La început construcția narghilelei era simplă, având la bază nuca de cocos și un tub atașat acesteia. Era folosită pentru fumatul opiului și hașișului. Istoria narghilelei se continuă în Imperiul Persan care cuprindea atunci Pakistanul, Afganistanul
Narghilea () [Corola-website/Science/307065_a_308394]
-
di Nonantola, Assessorato alla Cultură, 1991, 192 p., în Ars Transsilvaniae, ÎI, p. 214. 10 · B. Muradin Katalin, Faragott köszoszékek Erdélyben, Ed. Metem-Polis, Budapesta-Cluj Napoca, 1994, în Ars Transsilvaniae, V, 1995, p. 195. · Ioan Godea, Biserici de lemn din România (nord-vestul Transilvaniei), Ed. Meridiane, Bucureᗰti, 1996, în Ars Transsilvaniae, VI, 1996, p. 187. · Aurel Chiriac, David Zugravu, Editura Fundaᘰiei Culturale Române, Bucureᗰti, 1996, în Ars Transsilvaniae, VI, 1996, p. 188. · Muzeul Naᘰional de Artă Cluj. Galeria Naᘰională, Cluj-Napoca, 1998, în Ars
Marius Porumb () [Corola-website/Science/307140_a_308469]
-
gimnaziul din Bitolia, azi în Republica Macedonia, apoi paroh la biserica greco-macedoneană din Budapesta. A crescut însă la Veria, localitate aflată într-un grup de alte așezări aromânești - Marușea, Șelea de Sus, Șelea de Jos, Xirulivad, ce se continuă spre nord-vest, până la actuala graniță a Greciei cu Iugoslavia, cu un alt șir de comune și târguri locuite de aromâni, unele mai noi, altele mai vechi, cum sunt Neaguste, Cândrova, și Grămaticova, Fetița, Paticina, către muntele Caimaccealan. O regiune deschizându-se și
George Murnu () [Corola-website/Science/307188_a_308517]
-
Ancel susține că Sabin Manuilă a avut o orientare rasistă și că a spionat în favoarea Statelor Unite ale Americii. Capitolul la care se face referință anterior se referă la colaborarea lui Sabin Manuilă cu cercetătorul german Wilfried Krallert, în legătură cu maghiarizarea etnicilor germani din nord-vestul Transilvaniei. Wilfried Krallert i-a înmânat lui Manuilă o hartă de o importanță excepțională, alcătuită de savanții germani, o hartă a componenței etnice a nordului Transilvaniei, întocmită la ordinul guvernului de la Berlin. Această hartă va fi folosită la Convorbirile de
Sabin Manuilă () [Corola-website/Science/307198_a_308527]
-
2003 - 2005, cosumul de caolin fiind în anul 2003 de 45 milioane de tone. Cuvântul caolin provine din chineză 高嶺土 fiind denumit după locul 高嶺 Gaoling (chin. găo lĭng = movilă albăl) care este numele unei localități din China situat în nord-vestul provinciei Jiangxi unde s-a găsit caolin. Denumirea de caolin a fost adusă în secolul XVIII de către doi călugări iezuiți francezi în Europa unde a înlocuit denumirea de "argilă albă" sau "pământ de Passau". Există două forme de zăcăminte (depozite
Caolin () [Corola-website/Science/307275_a_308604]
-
este presupusă a fi ultimul strămoș comun al dialectelor grecești, inclusiv a limbii miceniene, a dialectelor grecești clasice, atic-ionic, eolic, doric, a dialectului de nord-vest și, în cele din urmă, a limbii grecești comune (Koine) și a neogreacăi. Unii erudiți includ fragmentara limbă antică macedoneană, fie ca descinzând din mai vechea limbă "protoelină", sau incluzând-o, prin definiție, printre dialectele limbii protogrecești. Protogreaca ar fi
Limba protogreacă () [Corola-website/Science/307300_a_308629]
-
baza dealului Alasmal se găsește un crater lat de 100 pași (cca 30 m). Terenul aici alunecă mereu, fiind foarte instabil. În acest loc a fost până nu demult o mină mare de sare numită Carolina. Partea minei Carolina dinspre nord-vest a fost prea aproape, respectiv a fost chiar pe marginea masivului de sare, din care cauză s-a surpat și de atunci se surpă mereu, pământul scurgându-se în mina care avea o adâncime maximă de 94 stânjeni (cca 178
Lacurile Durgău () [Corola-website/Science/307301_a_308630]
-
dialectele ei erau vorbite în Peloponesul sudic și estic, în Creta, Rhodos, unele insule din sudul Mării Egee, unele orașe de pe coastele Asiei Minor, sudul Italiei, Sicilia, Epir și Macedonia. Se acceptă, în general, că doricul provine din Munții Epirului, din nord-vestul Greciei, locul de baștină al grecilor dorieni. Dialectul s-a extins în toate celelalte regiuni în timpul invaziei doriene (circa 1150 î.Hr.) și a colonizării ulterioare. Prezența unui stat doric (Doris) în Grecia centrală, la nord de Golful Corint, a condus la
Limba greacă dorică () [Corola-website/Science/307330_a_308659]
-
s-a extins în toate celelalte regiuni în timpul invaziei doriene (circa 1150 î.Hr.) și a colonizării ulterioare. Prezența unui stat doric (Doris) în Grecia centrală, la nord de Golful Corint, a condus la teoria că dialectul doric provine din Grecia de nord-vest sau poate de dincolo de Balcani. Totuși, nu se știe exact unde era granița preistorică și dacă îi cuprindea și pe macedonenii antici (vezi Tableta blestemului Pella). Depinde de clasificarea aleasă dacă grupul de dialecte dorice se potrivește cu clasificarea completă
Limba greacă dorică () [Corola-website/Science/307330_a_308659]
-
considerat ca făcând parte din grupul doric sau că doricul face parte din grupul nord-vestic, ori că cele două sunt subgrupe ale greacăi vestice, aceasta nu este decât o distincție verbală: dialectele și gruparea lor rămân aceleași. Dialectele grecești de nord-vest diferă de cele din grupul doric în două însușiri generale: dativul plural al declinării a III-a în ("-ois") (în loc de ("-si")) și ("en") + acuzativ (în loc de ("eis")). Dialectele sunt, după cum urmează:
Limba greacă dorică () [Corola-website/Science/307330_a_308659]
-
centrul raional până la centrul regional Cernăuți este de 69 km. În prezent, raionul se învecinează în partea de sud cu raionul Noua Suliță, în partea de vest cu raionul Zastavna, în partea de est cu raionul Chelmenți, în partea de nord-vest cu raionul Borșciv din regiunea Ternopil și în partea de nord-est cu raionul Kameneț-Podolsk din regiunea Hmelnițki. Partea de nord a raionului are ca graniță naturală râul Nistru. Teritoriul raionului se află în zonă de pădure, predominând cernoziomurile. În raionul
Raionul Hotin () [Corola-website/Science/307359_a_308688]
-
și 2 cu 6. Mutația F508del (notata uneori cu ΔF508) este cea mai frecventă mutație. Frecvență ei este variabilă în funcție de populație, variind între ~90% la pacienții din populațiile Europei de nord și 50% în sudul Europei. Existența acestui gradient sud-est → nord-vest a fost explicată prin avantajul selectiv al heterozigoților față de deshidratarea produsă de diareea provocată de enterotoxine bacteriene. Diagnosticul molecular poate fi realizat prin căutarea țintită a mutațiilor frecvente în populația de origine a pacientului sau prin secvențializarea completă a fragmentului
Fibroză chistică () [Corola-website/Science/308516_a_309845]
-
și el în această zonă. Deși în împrejurmi au avut loc masacre asupra populației românești (Ciumărna, Treznea) satul Stâna a fost ferit (și datorită faptului ca în acest sat toată populația era românească). În octombrie 1944, în timpul luptelor pentru eliberarea nord-vestului Ardealului, prin sat au înaintat trupele Diviziei 18 Vânători de Munte (16 octombrie), dinspre Chichișa. Cele două coloane au fost întâmpinate cu foc puternic de artilerie și arme automate, de către forțele germane ce încercau să mențină creasta munților Meseș. În
Stâna, Sălaj () [Corola-website/Science/308612_a_309941]
-
Sound, gura Connecticutului în Oceanul Atlantic. Necătând la dimensiunea sa, statul are variații regionale în topografie și cultură, de la moșiile bogate a "Coastei de aur" a Fairfield County până la munții laminați și fermele de cai din Litchfield Hills a Connecticutuluiu de nord-vest. Regiunile rurale ale Connecticutului, cât și orășelele din colțurile din nord-est și din nord-vest ale statului contrastează mult cu orașele sale industrializate, amplasate dealungul autobanelor costale de la hotarul cu New York până la New Haven, apoi spre nord până la Hartford, deasemenea mai
Geografia statului Connecticut () [Corola-website/Science/308627_a_309956]
-
topografie și cultură, de la moșiile bogate a "Coastei de aur" a Fairfield County până la munții laminați și fermele de cai din Litchfield Hills a Connecticutuluiu de nord-vest. Regiunile rurale ale Connecticutului, cât și orășelele din colțurile din nord-est și din nord-vest ale statului contrastează mult cu orașele sale industrializate, amplasate dealungul autobanelor costale de la hotarul cu New York până la New Haven, apoi spre nord până la Hartford, deasemenea mai departe pe coastă până la New London. Multe orașe sunt amplasate în jurul unui parc mic
Geografia statului Connecticut () [Corola-website/Science/308627_a_309956]
-
Acest articol descrie geografia Italiei. Italia este un stat suveran european, situat în cea mai mare parte pe Peninsula Italică și cuprinzând și câteva insule la Marea Mediterană, cele mai importante fiind Sicilia și Sardinia. Se învecinează cu Franța la nord-vest, Elveția și Austria la nord și Slovenia la nord-est. De asemenea înconjoară două enclave independente: San Marino și Vatican, și are și o exclavă înconjurată de Elveția numită Campione d'Italia. Capitala Italiei este Roma. Italia constă în principal dintr-
Geografia Italiei () [Corola-website/Science/308724_a_310053]
-
peninsulă (poreclă "Stivale"-cizma) care se extinde în Marea Mediterană, unde împreună cu două mari insule, Sicilia și Sardinia ("Sardegna"), creează diferite compartimente ale mărilor: Marea Adriatică la nord-est, Marea Ionică la sud-est, Marea Tireniană la sud-vest și în final Marea Ligurică la nord-vest. Munții Apenini ("Monti Appennini") din centrul peninsulei, merg spre est, unindu-se cu Alpii, care apoi formează un arc, închizând Italia în nord. Aici se află și o lagună aluvionară mare, Laguna Pad-Veneția, străbătută de Râul Pad și de mulți
Geografia Italiei () [Corola-website/Science/308724_a_310053]
-
Armate Vistula, Kurt von Tippelskirch și Hasso von Manteuffel s-au predat alături de subordonații lor Aliaților occidentali. Pe 4 mai 1945, feldmareșalul britanic Bernard Law Montgomery a primit din partea amiralului Hans-Georg von Friedeburg predarea necondiționată a forțelor germane din "Olanda, nord-vestul Germaniei, inclusiv din Insulele Frisiane și Heligoland și alte insule, din Schleswig-Holstein și din Denmarca... inclusiv a tuturor vaselor maritime din aceste zone". Cum amiralul Karl Dönitz era și comandantul operațional al unora dintre aceste forțe, capitularea acestora a fost
Sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial în Europa () [Corola-website/Science/308037_a_309366]
-
este una dintre cele mai vechi mănăstiri din Republica Moldova. Este situată în zona centrală a țării, la aproximativ 40 km nord-vest de Chișinău, în ținutul deluros împădurit care purta odată numele de Codrii Lăpușnei. Considerata de mulți istorici, ultimul bastion al arhitecturii voievodale din Republica Moldova, aparținând spațiului cultural românesc. Prima mențiune documentară a Căprianei este cea din 1420, când într-un
Mănăstirea Căpriana () [Corola-website/Science/308078_a_309407]
-
situl de la „Promoroace-Gârla lui Chifor” (la 200 m vest-sud-vest de Satu Nou), cu așezări din secolele al II-lea-al III-lea e.n. (epoca romană) și din secolele al XI-lea-al XII-lea; situl de la „Promoroace-Nord” (la marginea de nord-vest a aceluiași sat), ce conține așezări din eneolitic (cultura Cucuteni una faza A, alta faza AB), secolele al II-lea-al III-lea e.n., secolele al VIII-lea-al X-lea și al XVI-lea-al XVII-lea; ultimul sit
Comuna Șcheia, Iași () [Corola-website/Science/308115_a_309444]