9,387 matches
-
învederează o perseverență îndârjită. Inițial tentat de dramaturgie, dăduse texte fără nerv, nejucate vreodată: De peste prag, dramă în trei acte (1906), Cine era?, comedie într-un act (compusă în 1910) și douăsprezece Scenete și fantezii (1911). Inexpresive se dovedesc și nuvelele cu subiecte florentine, incluse într-un volum din 1907; din fuziunea a două romane, Comedia dragostei (1919) și Lulu (1920), s-a ivit Viața dublă (1929), proză cu tramă psihologică. Oarecare ecou au avut însă romanele Bizu (1932), Firu-n patru
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
de dramatic efort de a smulge din operă inima adevărului ei, o împresurare mai abilă și mai stăruitoare pentru a găsi o cale spre secretul artei. EUGEN SIMION SCRIERI: Pași pe nisip, I-II, Fălticeni, 1906; De peste prag, Ploiești, 1906; Nuvele, București, 1907; Jean-Jacques Weiss et son oeuvre littéraire, pref. Émile Faguet, Paris, 1909; Les Voyageurs français en Grèce au XIX-ème siècle, pref. Gustave Fougères, Paris, 1909; Critice, I-X, București, 1909-1929; ed. 2, I-IV, București, 1920; ed. definitivă, I-
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
activist al Comitetului Central PCR. Este profesor, după 1990, la Universitatea „Spiru Haret” din București. Monografia Gib I. Mihăescu (1984; Premiul „B.P. Hasdeu” al Academiei Române) este structurată după un tipar clasic, cuprinzând biografia autorului și o descriere a operei de la nuvele până la romane, lucrarea încheindu-se cu un comentariu asupra dramaturgiei și activității de gazetar a sciitorului. O mare parte a studiului este consacrată analizei nuvelelor, clasificate în trei mari categorii: nuvele și povestiri din război și viața de campanie, nuvele
GHIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287271_a_288600]
-
este structurată după un tipar clasic, cuprinzând biografia autorului și o descriere a operei de la nuvele până la romane, lucrarea încheindu-se cu un comentariu asupra dramaturgiei și activității de gazetar a sciitorului. O mare parte a studiului este consacrată analizei nuvelelor, clasificate în trei mari categorii: nuvele și povestiri din război și viața de campanie, nuvele satirice și de atitudine socială și nuvele de investigație analitică, monografii ale unor obsesii erotice și traume sufletești. Aici G. rezumă de obicei subiectul, definește
GHIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287271_a_288600]
-
cuprinzând biografia autorului și o descriere a operei de la nuvele până la romane, lucrarea încheindu-se cu un comentariu asupra dramaturgiei și activității de gazetar a sciitorului. O mare parte a studiului este consacrată analizei nuvelelor, clasificate în trei mari categorii: nuvele și povestiri din război și viața de campanie, nuvele satirice și de atitudine socială și nuvele de investigație analitică, monografii ale unor obsesii erotice și traume sufletești. Aici G. rezumă de obicei subiectul, definește tematica, descrie universul obsesional și metodele
GHIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287271_a_288600]
-
nuvele până la romane, lucrarea încheindu-se cu un comentariu asupra dramaturgiei și activității de gazetar a sciitorului. O mare parte a studiului este consacrată analizei nuvelelor, clasificate în trei mari categorii: nuvele și povestiri din război și viața de campanie, nuvele satirice și de atitudine socială și nuvele de investigație analitică, monografii ale unor obsesii erotice și traume sufletești. Aici G. rezumă de obicei subiectul, definește tematica, descrie universul obsesional și metodele de investigare psihologică, insistând mai puțin asupra tehnicilor narative
GHIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287271_a_288600]
-
un comentariu asupra dramaturgiei și activității de gazetar a sciitorului. O mare parte a studiului este consacrată analizei nuvelelor, clasificate în trei mari categorii: nuvele și povestiri din război și viața de campanie, nuvele satirice și de atitudine socială și nuvele de investigație analitică, monografii ale unor obsesii erotice și traume sufletești. Aici G. rezumă de obicei subiectul, definește tematica, descrie universul obsesional și metodele de investigare psihologică, insistând mai puțin asupra tehnicilor narative și asupra rolului lor în modernizarea prozei
GHIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287271_a_288600]
-
de întristare, Rămas bun. Dintre prozatori se detașează, prin frecvența colaborării, Neagu C. (cu povestirile Colindă, Cândva, Icoană, Fragment), alături de care se pot reține numele lui D. Florea-Rariște, cu un fragment din romanul Conjugarea perifrastică, Dimitrie Gherasim, cu fragmente din nuvela Miron Costin, I. Gherasim, cu nuvela Urcuș spre lumină, Vasile I. Cataramă, cu două schițe: Un cadou și Șeful de cabinet. De notat colaborarea, tot cu proză, a viitorului istoric literar Al. Piru (Nopți și zile). Mai puțin abundentă și
GLASUL STUDENŢIMII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287295_a_288624]
-
se detașează, prin frecvența colaborării, Neagu C. (cu povestirile Colindă, Cândva, Icoană, Fragment), alături de care se pot reține numele lui D. Florea-Rariște, cu un fragment din romanul Conjugarea perifrastică, Dimitrie Gherasim, cu fragmente din nuvela Miron Costin, I. Gherasim, cu nuvela Urcuș spre lumină, Vasile I. Cataramă, cu două schițe: Un cadou și Șeful de cabinet. De notat colaborarea, tot cu proză, a viitorului istoric literar Al. Piru (Nopți și zile). Mai puțin abundentă și consistentă este publicistica literară, aceasta reducându
GLASUL STUDENŢIMII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287295_a_288624]
-
noroc în iubire, melancolicul, care eminescianizează impudic, se înseninează rareori. Amarul îl apasă și, cu „visurile spulberate”, e mereu gata să izbucnească în plâns. Și proza, chiar atunci când evocă întâmplări crunte și nenorocite răsuciri de destin (ca, de pildă, în nuvelele din Mărin ocnașul, 1923), e moleșită într-un sentimentalism fără speranță. Emotiv ca un adolescent întârziat, „trubadurul”, invadat de amintiri duioase și atașat de „nimicuri dragi”, are - ca și în stihuirile lui - „ochii scăldați în lacrămi”. Așa, în schițele și
GIULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287285_a_288614]
-
numărându-se George Gregorian, I. Brătianu-Vaslui, Nestor Ionescu, Nicolae Țimiraș, N. T. Cristescu, Constantin Muche, D. Karnabatt, Const. A. I. Ghica. Mult mai bine ilustrată este proza, a cărei abundență constituie chiar una dintre trăsăturile distinctive ale revistei. Apar aici schițe, nuvele și povestiri de o mare diversitate tematică, aparținând unor autori ca Mihail Lungianu, N. Davidescu, I. Peltz, Al. Cazaban, N. Batzaria, I. C. Vissarion, I. Dragoslav, Nic. I. Butucescu-Constanța, N. Pora, Petru I. Dobrescu, N. Porsenna, Ion Todericiu. Dacă este firesc
GLORIA ROMANIEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287300_a_288629]
-
de cotitură a evoluției structurilor literare, marcat de diversificare tematică și de ispita experimentului formal, G. venea cu remarcabile proze inspirate din realitatea cotidiană, cu precădere din zona ei „intimistă”. Construite convingător, hrănite din observarea atentă a „banalului”, povestirile și nuvelele vădeau capacitate de notație inteligentă, instituind impresia concretului, familiarului și autenticității; prin procedări comportamentiste, ele năzuiau să surprindă coordonatele unor psihologii. Piesa eponimă a cărții (un mic roman, de fapt) include două jurnale intime - al unei fete și al unui
GIUGARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287283_a_288612]
-
legătură între ele, care trezesc însă interesul prin justețea și minuția observației realiste, prin conturarea nuanțată a personajelor și a mediului acestora, prin expresivitatea și eleganța stilului. Primul roman al scriitorului, Condotierul (1970), e o cronică, în maniera acreditată de nuvele, a relațiilor din mediile intelectuale, cu focalizare asupra aventurii, ratate, de a se „realiza” a personajului central. Se manifestă aici un demers care avea să fie reluat în romanele Magdalena (1975) și O vacanță atât de lungă... (1978): „analiza relațiilor
GIUGARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287283_a_288612]
-
corespondentul la București al unor ziare germane. Până la intrarea României în război, tipărește „romanul” Oameni din Ardeal (1915, reeditat în 1919 cu titlul Pribegie) și este administrator la revista „Solia”, în care îi apar, sub semnătura Iuliu Giurgea-Bradu, articole și nuvele, acestea din urmă urmând a fi strânse, în 1917 (sau în 1918), în volumul Povestea primăverii, care, „suprimat” de cenzura germană, va fi retipărit în 1920. Internat într-un lagăr de prizonieri, probabil în Bulgaria, a scris poemul în proză
GIURGEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287286_a_288615]
-
cenzura germană, va fi retipărit în 1920. Internat într-un lagăr de prizonieri, probabil în Bulgaria, a scris poemul în proză Domnița Fărănume, dat la lumină după încheierea păcii, în 1920. O altă carte apărută tot atunci, Iedera (1921), cuprinde nuvele. Ulterior colaborează sporadic, cu proză, articole și traduceri, la „România nouă”, „Banatul”, „Universul literar”, „Îndreptar”, „Munca literară”, „Țara noastră”, „Familia” ș.a. Specializându-se în continuare ca traducător din limba engleză, a transpus în românește, în aproape un sfert de veac
GIURGEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287286_a_288615]
-
John Galsworthy, A.J. Cronin, Joseph Conrad, W.S. Maugham, Rudyard Kipling, Aldous Huxley, Lloyd C. Douglas, Mazo de la Roche, James Hilton, Peter Neagoe ș.a. Fără experiență și fără larg suflu epic, G. alipește în „romanul” Oameni din Ardeal câteva nuvele, ele însele nerotunjite. Povestea de iubire dintre doi tineri de etnii diferite este abandonată pe parcurs, iar aceea a intelectualului ardelean ce-și asumă o datorie față de conaționalii asupriți este abia schițată. Mai închegată este înfățișarea unui episod electoral, cu
GIURGEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287286_a_288615]
-
cu un personaj colectiv bine prins și câteva individualități notabile (preotul Mezdreanu, Mihoală). Unele dintre prozele adunate în Povestea primăverii se resimt de influența sadoveniană, în prezentarea cu discreție a unor „dureri înăbușite” ori a unor pasiuni puternice, sfârșite tragic. Nuvelele din Iedera sunt inspirate, în schimb, de scriitori străini, ele aducând personaje insolite (un dandy, un dresor de circ) și un mediu cosmopolit, descris cu precizie și cu un aplomb rar la noi în epocă. Notă aparte între scrierile lui
GIURGEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287286_a_288615]
-
vigilenței unui vechi stalinist cum era Mihai Novicov (Din nou despre roman, Critica și romanul). În 1964 Ștefan Bănulescu e prezent cu două dintre capodoperele sale, Mistreții erau blânzi și Dropia, alt prozator descoperit de revistă este Ion Băieșu, cu nuvela Sufereau împreună, în vreme ce lui Fănuș Neagu i se tipărește Vară buimacă. Tinerii critici Eugen Simion și Matei Călinescu comentează apariția unor volume de Marin Sorescu, Nichita Stănescu ori Ștefan Aug. Doinaș, care debutează editorial cu volumul Cartea mareelor, cuprinzând poeme
GAZETA LITERARA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287200_a_288529]
-
Țoiu, George Bălăiță sunt prezenți cu povestiri și fragmente de roman. Ștefan Aug. Doinaș publică Cinci balade vechi (24/1966), dintre care Sf. Gheorghe cel fals va fi, la scurtă vreme, pusă pe muzică de Tudor Gheorghe. D.R. Popescu semnează nuvela Duios Anastasia trecea (28-29/1966), Adrian Păunescu poemul Fântâna somnambulă (19/1966), placheta sa de debut, Mieii primi, fiind prezentată de Valeriu Cristea (51/1966). Din 1967 încep să colaboreze Gabriela Melinescu și Ana Blandiana, volumele lor, Ființele abstracte, respectiv
GAZETA LITERARA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287200_a_288529]
-
un moment dat, în cei care suie spre înălțimi („cei de sus”) și cei rămași în vatra veche a localității („cei de jos”), „roboții roșii” multilateral dezvoltați. Ansamblul are un pronunțat accent de critică socială și politică. Un volum de nuvele, Vinul de piatră (1997), consolidează profilul scriitorului, venind dinspre tradiția prozei realiste, dar abordând subiectele și cu instrumentele epicii metaforice. Învestigația socială este complinită de proiecții baladești, prezentând o lume de deasupra realității, iluminată de irizări fantastice. SCRIERI: Altarul de
GOANŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287302_a_288631]
-
asupra trofeelor romane. Se decide apoi să se consacre studierii limbii și literaturii române cu romanistul Mario Roques, care îl recomandă pentru o bursă la Institutul Francez din București. Aici a lucrat câțiva ani la redactarea tezei Influența franceză asupra nuvelei românești în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, adunând și material pentru întocmirea unei gramatici a limbii române. Obține prin concurs, în 1937, titlul de agregat universitar. Va fi profesor la Nisa, unde în 1943, împreună cu Elena Văcărescu
GUILLERMOU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287381_a_288710]
-
Colectivitatea apare, în viziunea romancierului, ca o formă devastatoare de agresiune a istoriei asupra individului. Prin proiectarea în fabulos, tema scapă șabloanelor. Un alt roman, Sâmbure înflorit (1990), continuă căutările din Defonia, asociindu-și dimensiuni ale unui poem geologic, iar nuvelele din Agent TFP: Omul nopții (1997) complinesc tematic și ca tehnică epică („arta învierii”) univesul din Ispita mării verzi (1986). G. se vădește în Celălalt (2000) și Brofft-Moft (2003) un eseist pătrunzător. SCRIERI: Începutul verii astronomice, București, 1978; Defonia, București
GURAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287386_a_288715]
-
edit., București, 1984; Mărturii: „Chestiunea evreiască”, introd. edit., București, 1996. Traduceri: Heinrich Heine, Opere alese, II, IV, București, 1971, 1975; Heinrich Mann, Țara huzurului, București, 1971; Alfred Andersch, Winterspelt, București, 1980; Arthur Schnitzler, Întoarcerea lui Casanova, introd. trad., București, 1982, Nuvele, introd. trad., București, 1984; Klaus Heitmann, Imaginea românilor în spațiul lingvistic german. 1775-1918. Un studiu imagologic, introd. trad., București, 1995; Martha Bibescu, Jurnal berlinez ’38, îngr. trad., București, 2001; Werner Lutz, Pe urmele marelui fluviu, București, 2002 (în colaborare cu
HANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287405_a_288734]
-
singură frază!” Pentru că unii scriitori, din a căror operă a tradus, precum Václav Havel, Milan Kundera și Bohumil Hrabal, erau atunci interziși în țara lor, însuși traducătorul a devenit acolo persona non grata. Traduceri: Jan Drda, Baricada mută, București, 1949, Nuvele, București, 1951; Marie Majerová, Sirena, București, 1950, Balada minerilor, București, 1965; Jiří Marek, Vorbește mama, București, 1953, Țara de sub ecuator, București, 1960, Panoptic de vechi întâmplări criminalistice, București, 1973, Panoptic de oameni păcătoși, București, 1977, Unchiul meu Ulise, București, 1978
GROSU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287371_a_288700]
-
Iosif Vulcan, continuând să trimită colaborări și la „Dimineața”, „Dimineața copiilor”, „Helios”, „Adevărul”, „Literatorul”, „Noi pagini literare”, „Viața literară”, „Revista copiilor și a tinerimii”, „Noua revistă română”, „Universul literar” ș.a. În 1921 intră în Societatea Scriitorilor Români. H. a scris nuvele și schițe, dar mai ales basme și teatru școlar, a făcut numeroase traduceri și localizări. Proza scurtă va forma substanța volumelor Schițe (1909), Un vis (1911), Fără noroc și alte nuvele (1914), Suflete zbuciumate (1921) și Scene banale (1927), iar
HARSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287415_a_288744]