4,211 matches
-
pământului; o funcționa prin organizarea colectivă a muncii. -Treptat obștea sătească și-a pierdut trăsăturile gentilice străvechi, bazate exclusiv pe relații de rudenie și a căpătat un caracter teritorial, îndeplinind mai multe funcții: social-economică, politică, religioasă și culturală. -mai multe obști s-au grupat în uniuni de obști numite de Nicolae Iorga “romanii populare”, din care au luat naștere ulterior: cnezatele și voievodatele. -Conducerea era încredințată unor cnezi sau juzi cu funcții judecătorești și administrative; o puterea unor cnezi s-a
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
muncii. -Treptat obștea sătească și-a pierdut trăsăturile gentilice străvechi, bazate exclusiv pe relații de rudenie și a căpătat un caracter teritorial, îndeplinind mai multe funcții: social-economică, politică, religioasă și culturală. -mai multe obști s-au grupat în uniuni de obști numite de Nicolae Iorga “romanii populare”, din care au luat naștere ulterior: cnezatele și voievodatele. -Conducerea era încredințată unor cnezi sau juzi cu funcții judecătorești și administrative; o puterea unor cnezi s-a extins peste mai multe sate dintr-o
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
conduse de un sfat orășenesc, alcătuit din 12 pârgari și un șoltuz, respectiv un județ. -În plan juridic, pentru o lungă perioadă de timp, obiceiul nescris al pământului, jus valachicum, a constituit principalul izvor de drept pentru românii organizați în obști libere. În sec. XIV-XV a început uniformizarea legislativă, influențată de: scrierile juridice bizantine Codul lui Justinian; coduri de legi maghiare în Transilvania - Tripartitumul lui Werboczi (1517); Un rol important era jucat de scaunul de judecată al nobilului și cel de la
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
școală, îngăduindu-și emendații clandestine, inserții, plombe frizând calamburul și colajul, "face din poezia lui Eminescu un fel de text de consum, al ei propriu, iar din autor un cobai sub o lupă. Și acest lucru, sub acoperirea aplauzelor de obște." N. Georgescu, un inițiat (nu de sfiim să-l numim astfel) în eminescologie, unul dintre puținii destinatari virtuali ai "Scrisorii către editorul eminescian, integral din anul 2000" semnate de Perpessicius în 1971, rămâne un lucid, o conștiință critică performantă atunci când
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
profitabile. Unitatea socială și politică de bază era tribul, care era la rîndul lui alcătuit din clanuri. Tribul, unit prin legături de familie și prin permanente certuri cu vecinii, deținea controlul asupra pășunilor și a ținuturilor împădurite, care erau proprietatea obștii. Alături de Albania învecinată, Muntenegrul era probabil cea mai primitivă regiune din Balcani, dacă nu chiar din întreaga Europă. S-a apreciat că în prima jumătate a secolului al nouăsprezecelea populația număra doar aproximativ 120000 de locuitori, din care 20000 erau
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
era critic în perioada aceea, deoarece principala sursă de existență a țăranului era creșterea vitelor. Cel care poseda o bucată de pămînt pe care o cultiva își putea duce vitele la păscut pe pășunea și să adune lemne din pădurile obștii. Nu exista o lipsă de pămînt. Dacă traiul pe o moșie devenea insuportabil, țăranul putea pur și simplu să fugă. Regulamentele Organice au dus la anumite schimbări fundamentale. Deosebit de important era faptul că boierul era considerat drept proprietarul pămîntului; familiile
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
era faptul că țăranii, cu excepția, poate, a celor din prima categorie, nu au primit o suprafață de pămînt suficient de mare pentru întreținerea familiilor lor. Pe lîngă aceasta, boierul păstra controlul asupra pădurilor și al pășunilor considerate pînă atunci proprietatea obștilor și folosite pentru creșterea vitelor. Schimbarea aceasta a avut un efect imediat asupra regimului alimentar al locuitorilor. Existau mai puțină carne și mai puține produse lactate, porumbul devenind baza alimentației în mediul rural. Grîul de calitate era vîndut ca recoltă
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
un tren. Cînd a fost prins, ca să demonstreze că nu era un infractor de rînd, el a dezvăluit planul revoltei. Deținînd aceste informații, autorităților otomane le-a fost foarte ușor să pună mîna pe cei implicați în conspirație. Levski și Obști au fost spînzurați. Eșecul acestei tentative i-a determinat pe Karavelov și pe alți cîțiva să iasă din comitet. Ei considerau că un ajutor din afară, oricare ar fi fost acesta, chiar dacă doar din partea altor state balcanice, era indispensabil în vederea
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
muzicii, lăsîndu-și corpul să vibreze - armonic sau disarmonic - în ritmul ei." A rezultat un spectacol-capodoperă, elaborat în parteneriat. Partenerii erau de ranguri socotite îndeobște inegale. Dar cei din echipa "academică" au avut înțelepciunea de a nu se sinchisi de ce socotește "obștea" și de a colabora pe picior de egalitate cu muzicianul-țăran Ioan Pop, care nu stă prea bine cu buchea cărții, dar care strălucește prin profesionalism, inteligență, forță creatoare, intuiție, mobilitate și gust. Sub imboldul și cu sprijinul colegilor săi, el
O vară fierbinte pe Iza by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/8710_a_10035]
-
n-aibă". Răspunsul ar fi fost "că nu este obiceiul creștinilor să puie tot dintr-un neam domni, sau crai, sau împărați, ci din alegerea țării să se puie, că pot fi și oameni răi dintr-un neam, pe care obștea nu-i va pohti [...] că ar fi domni samavolnici, să facă ce vor vrea sau rău sau bine și nimeni să nu-i oprească, aceasta este obiceiu rău, păgânesc, care, noi fiind creștini, nu vom da, că vom avea păcat
Visul român by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15089_a_16414]
-
privită de anonim ca un "ficleșug asupra țării și domnului", și prezentată ca o dorință de evidențiere personală lipsită de responsabilitate. Pentru prima dată, cred, apare într-o cronică dezbătută problema salvării "patriei" în strânsă legătură cu "folosul cel de obște": "că cel ce gândește să-și răscumpere patria lui din robia tirănească întâi trebuie să caute folosul cel de obște [...] Iar a începe cineva lucrul căutând numai folosul său osebit și nu de obște, cum acești scriși mai sus căuta
Visul român by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15089_a_16414]
-
responsabilitate. Pentru prima dată, cred, apare într-o cronică dezbătută problema salvării "patriei" în strânsă legătură cu "folosul cel de obște": "că cel ce gândește să-și răscumpere patria lui din robia tirănească întâi trebuie să caute folosul cel de obște [...] Iar a începe cineva lucrul căutând numai folosul său osebit și nu de obște, cum acești scriși mai sus căuta, pe urmă ocară și alte rele se întâmplă". O delegație este trimisă pentru a-l opri pe Haizler - orice mișcare
Visul român by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15089_a_16414]
-
strânsă legătură cu "folosul cel de obște": "că cel ce gândește să-și răscumpere patria lui din robia tirănească întâi trebuie să caute folosul cel de obște [...] Iar a începe cineva lucrul căutând numai folosul său osebit și nu de obște, cum acești scriși mai sus căuta, pe urmă ocară și alte rele se întâmplă". O delegație este trimisă pentru a-l opri pe Haizler - orice mișcare de trupe ar atrage invazia turcilor și tătarilor și pustiirea țării. "Neamțul" însă vede
Visul român by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15089_a_16414]
-
împărat, carii făcând legătură precum s-au căzut creștinilor, n-ați vrut să păziți tocmealele și legăturile, cum zic la noi, la neamți, parola, ce le-ați călcat și toate legăturile și ați stricat și parola". Cât despre "folosul de obște", și aici funcționează alte criterii, căci "Haizler zise că nu să poate nici o mântuință fără primejdie și făr' de pagubă". Până la urmă "neamțul" este luat prizonier de turci și mai are ocazia să-i spună lui Brâncoveanu câteva cuvinte memorabile
Visul român by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15089_a_16414]
-
au și făcut, că l-au mai înmărit de cum au fost cu 240 de pungi și cu aceasta s-au împăcat și l-au primit de s-au împreunat." Se pune întrebarea firească dacă această politică mai slujea "folosului de obște" sau nu. Dar ce anume voia să apere "clasa politică" prin această maleabilitate extremă care ducea compromisul până, sau chiar dincolo, de limita admisibilă? Concret, se urmărea "pacea" și "odihna" țării. Dar în ce scop, care era "proiectul ideal" de
Visul român by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15089_a_16414]
-
și mai frumoasă înțelegere și adeverire, cum cînd zicem: "dă-ne nooă, Doamne!" în loc să zicem "dă-ne, Doamne!". Exemplul perfect de raționalizare a limbii - în acord cu proiectul clar formulat de construire a unui registru "înalt", depărtat de "limba de obște" - , apare la Budai-Deleanu. în dialogul din Dascălul românesc (manuscris circa 1815-1820), autorul îl pune pe dascăl să condamne "acest chip de grăire" ("L-au chemat pre el; mi-au dat mie; te-or mîntui pre tine"), atestat și în cărțile
"Pleonasmul legiuit" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14495_a_15820]
-
de posibilități uzurpatoare practic nelimitate. Constatăm cu tristețe că, victime ale fripturiștilor de diverse spețe (fripturiști care pot fi tot atât de bine - sau de rău - politicieni ori oameni de litere), cei care au militat într-adevăr pentru valorile democratice, pentru asanarea obștii românești mutilate de comunism și postcomunism, rămân la periferie, priviți cu condescendență, dacă nu de-a dreptul prigoniți de indivizii ajunși în fruntea bucatelor. Cameleonismul noilor privilegiați a trecut fără complexe de la roșul bolșevic la albastrul NATO." (p. 360) Aproximativ
Confesiuni incomode by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8212_a_9537]
-
mai vechi farmacii din România, cea din 1795, de peste două veacuri de prefaceri, se scrie în continuare. Este istoria unei străvechi ctitorii care-și află obârșia în truda seculară a gospodarilor acestui ținut, de oameni născuți pentru fapte în slujba obștei. Jurământ Fragment din textul jurământului de la 1652, cel mai vechi din țara noastră, depus cu ocazia instalării farmaciștilor orășenești (aici, cel al farmacistului Gasparus Krammer) „Eu Gasparus Krammer(...) , jur(...) că după ce voi fi primit ca farmacist orășenesc(...) , mă voi sili
Agenda2006-02-06-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284624_a_285953]
-
fie grija noastră, viitorul Europei, bine că ne-am găsit și noi să ne dăm "cu părerea" etc.). Nu pot să nu deschid o paranteză asupra definitiv deviatei sintagme "a-și da părerea", care, din sens contributiv - ne dăm părerea obștei, o dăruim, să-i fie de bine - ceea ce înseamnă că avem încredere în părere, socotind-o demnă de luat în seamă, insomniile civice având rost - dar și în obște, care poate judeca utilitatea părerii, ei bine, din sens contributiv a
Actualitatea by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15647_a_16972]
-
a-și da părerea", care, din sens contributiv - ne dăm părerea obștei, o dăruim, să-i fie de bine - ceea ce înseamnă că avem încredere în părere, socotind-o demnă de luat în seamă, insomniile civice având rost - dar și în obște, care poate judeca utilitatea părerii, ei bine, din sens contributiv a ajuns să fie folosită chiar și de intelectuali în sens dubitativ: dăm "cu" părerea, șase-șase, poartă-n casă, hazardul să trăiască, iar dacă nu "iese", atâta pagubă, mai aruncăm
Actualitatea by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15647_a_16972]
-
elita intelectualității basarabene - fac parte și scriitorii. Mai reprezintă scriitorimea din Republica Moldova o forță capabilă să provoace seisme socio-politice similare celor de acum douăzeci de ani (când s-a obținut victoria în lupta pentru limba română) ori divergențele din interiorul obștii i-au diminuat credibilitatea și puterea de influență? - Dar scriitorimea din România este capabilă să provoace "seisme socio-politice"? O cheamă cineva sub drapel? Vedeți cât de impropriu este să atribui "misiuni" și "ordine de zi" unor oameni cărora nu s-
Vitalie Ciobanu:"România este o foaie albă pe care urmează să scriem ceva. împreună." by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7710_a_9035]
-
salvarea existenței fizice sub călcâiul unei oligarhii rapace și criminale... De ce să lupți cu morile de vânt, e mai simplu să-ți iei lumea în cap, cum au făcut-o sute de mii de basarabeni. Sigur că "divergențele din interiorul obștii" au diminuat credibilitatea și puterea de influență a scriitorilor. Uniunea Scriitorilor de la Chișinău s-a angajat în ultimii 18 ani în diverse campanii de susținere a unor potentați, care ne-au lăsat apoi cu ochii în soare. Nu are rost
Vitalie Ciobanu:"România este o foaie albă pe care urmează să scriem ceva. împreună." by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7710_a_9035]
-
fericirea era considerată o stare predominant colectivă, marcată fiind de sărbători și superstiții. Potrivit lui Arlette Farge, odată cu instalarea epocii moderne, ceea ce s-a pierdut din secolul al XVIII-lea a fost sensul colectiv al bucuriei și apetitul participării la viața obștei. Cetățeanul mileniului trei este mult mai preocupat de sensul privat al vieții decît predecesorii săi: Pentru cei mai mulți dintre noi, într-adevăr, fericirea este înainte de toate o chestiune privată: să ai un apartamaent, copii, să faci carieră etc. Am pierdut uneori
Fericirea fără speranță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9523_a_10848]
-
ce pare, la prima vedere, compromis. Curajul care-l insuflă pe individul de bună-credință se află la antipodul "curajului" obraznic al lichelei, după cum sinceritatea e și ea calitativ disociată, etajată după calitatea sufletească a celor ce-o practică. Într-o obște a valorilor bulversate, dacă nu de-a dreptul inversate, în care se impune tot mai mult "sentimentul angoasant că nu știi ce să faci cu libertatea", Octavian Paler se obstinează a rămîne sincer, deci curajos. Deoarece sinceritatea unei conștiințe care
Un director de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16063_a_17388]
-
considerat drept ultimul savant al culturii antice, sunt o dovadă a cît de docți puteau fi purtătorii patrafirului cu purpură. În ochii contemporanilor, hispanicul Isidor s-a distins prin statornicia cu care a sprijinit răspîndirea vieții monahale, la elanul închinat obștilor mînăstirești adăugînduse grija de a ridica în Sevilla o bibliotecă ajunsă celebră prin valoarea textelor din rafturile ei. Scrise în ultimele două decenii de viață (615-636), Etimologiile lui Isidor numără 20 de cărți acoperind tocmai domeniul artelor liberale, rezultatul fiind
Filonul Etimologiilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2558_a_3883]