13,698 matches
-
s-ar fi putut spune că îmi dădea ghes să mă apropii de ea vanitatea bărbatului ce se știa râvnit de o femeie. Pe vremea aceea, Angela era o fată cam uscățivă, cu fața de o albeață stranie, doar pomeții obrajilor îi păstrau o ușoară tentă trandafirie. Frapantă mi se părea a-i fi doar privirea, avea niște ochi luminoși, de parcă ar fi fost conectați la o sursă misterioasă de sporire a strălucirii lor. De copil, nu suportam să fiu obiectul
POVESTE DE IARNĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383142_a_384471]
-
de lângă mine în vagonul necompartimentat era liber, mi se pusese alături. În celălalt capăt al vagonului, Hodoșan și ciracii săi destupaseră tăricale. Hodoșan vorbea cel mai tare dintre toți, acoperind vocile celorlalți. Adina respira sacadat, aerul de munte îi rumenise obrajii, buzele arse de vânt îi deveniseră rubinii. Nu-mi spunea nimic, rămăsese multă vreme cu privirea pierdută pe fereastră, până începuse să se lase întunericul. Apoi i se făcuse somn și fără nicio reținere mă luase de braț și își
POVESTE DE IARNĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383142_a_384471]
-
de braț și își culcase capul pe umărul meu. Atât de aproape n-o avusesem niciodată. Îi simțeam căldura pătrunzându-mi în trup și inima începuse să-mi pulseze sălbatic. Părul ei blond, mătăsos, mirosind a aer proaspăt, îmi atingea obrazul. Poate lui Hodoșan i s-o fi șoptit ce se întâmplă, căci într-un moment de liniște, când parcă tot vagonul cufundat în obscuritatea serii aștepta cu respirația tăiată reacția lui, îl auzisem rostind cu vocea unuia ce dăduse pe
POVESTE DE IARNĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383142_a_384471]
-
îmi spusesem, privind cu coada ochiului spre chipul atât de apropiat al fetei de lângă mine, abia distingându-se în întuneric. Dar chiar în acel moment, la lumina fulgerătoare a unui canton, văzusem o mică perlă lichidă prelingându-i-se pe obraz. fragment Dan Florița-Seracin Referință Bibliografică: Poveste de iarnă / Dan Florița Seracin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2255, Anul VII, 04 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Dan Florița Seracin : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
POVESTE DE IARNĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383142_a_384471]
-
am văzut în mâinile mamei o traistă frumoasă, înflorată și cu ciucuri. Mama a zâmbit șăgalnic, spunându-mi : -Na, mă, viteazule! S-o umpli cu bolindeți! Și m-a sărutat pe ochi. De bucurie, am sărutat-o și eu pe obraji. A doua zi, m-am înființat la băieți, țanțoș, cu echipamentul din dotare. Băieții au rămas cu gura căscată, când au văzut traista cu ciucuri și bățul înflorat. Erau mai frumoase decât ale lor. Se uitau cu invidie. Petriță m-
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
Văzând că nu mai prind, după ce termina cu uratul o ceată, hop și eu cu „unu, unu!” De n-apuca biata gospodină să intre în casă. Venea la mine. -Tu de unde apăruși, mă țâcă? Singurel, singurel? Și mă mângâia pe obraji : -Așteaptă puiul mamii, că-ți aduc și ție un bolindete! Ce fericire! Traista începea să prindă formă. Însă, la o poartă, după ce am strigat urătura mea cu unu, unu, nimic! De partea cealaltă, câinele lătra să rupă poarta, dar gospodina
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > SFINX Autor: Radu Liviu Dan Publicat în: Ediția nr. 1086 din 21 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Țipătul vulturilor pe cremene își poartă crucea pe un semeț Caraiman, alunecă bătrâne brume pe obraz de Babe, din ochi de orbite de Sfinx Zamolxe înalță rugi nori de piramide înspre argintiul Ceahlău, sarcofage de lut în ulcioare cucuteni stropesc cu aghiazmă meleaguri străvechi de mute dureri, zăpada crește lângă un Om tot mai Hamangia, Pe
SFINX de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383247_a_384576]
-
spuse Delia lui Ștefan la telefon: Cristina dorește să facă aceste sărbători cu bunicii. Încă nu am curajul să o las singură acasă. Ea este Ludmila! Delia întinse mâna unei femei amețitor de frumoasă. Ochi negri migdalați, sprâncene fine, încadrau obrazul dându-i un aer enigmatic. Un nas grecesc, buze frumos conturate, înaltă, suplă. Se simțea femeia puternică stăpână pe soarta ei. Dar, vorbind despre soartă, greșea Delia. Femeia din fața ei era vulnerabilă, chiar dacă nu lăsa această impresie. Și Ludmila privi
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383265_a_384594]
-
să te las afară singură? - Lasă prăjitura, că o faci tu mai târziu! Hai, mamaie! Hai, te rog eu, din tot suflețelul meu! - Au, mânca-l-ar mamaie de suflețel! Și așezându-se în ciuci, în fața fetiței și sărutându-i obrajii roșii, îi spuse, eu voiam să termin prăjitura până când vor veni ei de la servici. Dar așa ... - Lasă mamaie, că am să le spun că eu am vrut să mă joc afară cu zăpadă, cu Mioara și cu Săndel, da? Că
COCOSANA ŞI ANOTIMPUL ALB de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383245_a_384574]
-
ușor din ațipeală și începea să alunge neaua în aer, de pe crengile pomilor. Gerul se ascuți și el o dată cu el, și începură să joace hora iernii într-o veselie, așa că cei care veneau acum acasă, simțeau pișcătura anotimpului alb în obraji și prin hainele groase, în timp ce Mioara, Săndel și părinții lor mergeau în vizită la Mălina, pentru a servi din delicioasa prăjitură Cocosana, făcută de mamaie Ana. Sfârșit Referință Bibliografică: Cocosana și anotimpul alb / Mihaela Moșneanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
COCOSANA ŞI ANOTIMPUL ALB de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383245_a_384574]
-
coșbuciană, în special. Mira sublinie faptul că nunta Marietei și-a lui Artemie fusese gândită de bunicul, s-ar fi zis, după Nunta Zamfirei. La remarca asta, se înșiră iar lanț de lacrimi de o parte și de-alta a obrajilor Marietei. Ca și-n poezie, mirii avuseseră mulți nuntași, mult popor/ Cu muzici multe-n fruntea lor. Cântaseră cu această ocazie lăutari craioveni și, mai presus, fusese adus chiar marele clarinetist al timpului, Iliuță Rudăreanu! Biata Marieta era atât de
CAPITOLUL 4 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383229_a_384558]
-
obțină un accept din partea familiei pentru câteva momente de relaxare activă. O nouă încercare. Un patinoar. Mira aștepta de aproape 20 de ani să simtă sentimentul acela de zbor, pe care patinajul ți-l oferă. Acea libertate, vântul înghețându-ți obrajii, fericirea de a dansa liber. Cu câțiva ani în urmă, Monica primise o pereche de patine cu rotile. Au fost împreună la cumpărături, iar Mira o lăsase pe fiica ei să o aștepte în fața magazinului. Când s-au reîntâlnit, Monica
CONTOPIRE -2- de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383275_a_384604]
-
din nou surpriză cu nașterea. Am fost blamat, criticat, spune cum vrei, pentru nenorocirea prin care am trecut amândoi, pierzându-ne copilul. Astăzi doresc să te consult la cabinet, vino la mine, după ce termini lucrul, te aștept. O săruta pe obraz, mângâindu-i abdomenul. — Vin, iubitule, voi avea ocazia să stau de vorbă cu tine, Remarc că nu prea ai timp pentru casa, iar ai venit târziu. Te-am așteptat, dar nu mi-a fost bine și m-am culcat. — Draga
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1800 din 05 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383291_a_384620]
-
în timpul somnului, trupul mic, descoperit, cum vegheam, uneori, nopți întregi asupră-ți, cum trezeam îngerii din somn și-i rugam să-ntindă aripile lor ocrotitoare... Copilul meu, bucură-te că mă ai, că-ți sunt încă mamă! Și lasă-mă obrajii să-ți mângâi, și fruntea s-o sărut - a binecuvântare. Referință Bibliografică: Dragoste de mamă / Vavila Popovici : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2343, Anul VII, 31 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Vavila Popovici : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
DRAGOSTE DE MAMĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383309_a_384638]
-
de mânia lui. Străjerul se grăbi să facă semn din cap că da, Încă năucit. — Firește... firește... la porunca dumitale. — Cheamă doi polițai ca să mă Însoțească de Îndată la Santa Croce. Bărbatul Încuviință din nou din cap, În timp ce Își freca obrazul. Poetul Îl văzu alergând spre camerele de gardă. Dar mai Înainte Îi simți privirea asupra gâtlejului, tăioasă ca un pumnal. Poate că trebuia să fie mai precaut, Își zise. Nu avea să fie prior pentru totdeauna. Era zi de târg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
știți deja multe despre acele fapte, poate chiar totul. Augustino nu reacționă de Îndată. — Îmi Închipui că ai examinat cu atenție mozaicul la care lucra meșterul, zise el după o scurtă pauză. Dante alungă o muscă ce Îi poposise pe obraz. — L-ați văzut și domniile voastre? — Colosul? Da, o dată, la puțin timp după ce Ambrogio se pusese pe treabă. Augustino nu mai adăugă nimic, așteptând ca poetul să reia discuția. Ar părea o reprezentație sacră despre visul lui Nabucodonosor, zise Dante prudent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
eroare, dacă din rătăcirea unui cârmuitor al cetății nu s-ar putea naște o pagubă pentru iubita noastră Florență. Nu ne sfida puterea. Nu se cade din partea dumitale. Dimpotrivă, Încrede-te În mărinimia Bisericii. Noi chiar dorim să ne oferim obrazul dinaintea sărutului Împăcării. Bonifaciu poate fi darnic, chiar și cu dușmanii. Noi știm de dificultățile dumitale domestice. Adăpostește-te sub marile noastre aripi și vei regăsi nu doar credința părinților dumitale, ci și ajutorul de care ai nevoie. Nici un cămătar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
bun, după ce adresaseră ceremonioase formule de salut la adresa magistrului. Abia atunci Cecco d’Ascoli păru să observe prezența lui Dante, care rămăsese lângă ușă. Coborî grabnic de pe estrada pe care era ridicată catedra, deschizându-și brațele și sărutându-l pe obraji. — Messer Durante, fii binevenit! Dacă aș fi știut că țineai să asiști la lecția mea aș mai fi adus În aulă Încă un jilț, ca să poți ședea În dreapta mea și să asiști ca un egal al meu. Dante Îi răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
către stele. Văzu o lumină ieșind de la una din ferestrele cămăruțelor și lunecând Încetișor spre capătul coridorului acoperit, urmată de o formă nedeslușită. Erau umbrele unor umbre. Pentru o clipită, flacăra opaițului, plecată sub o adiere de vânt, lumină un obraz descoperit. Dar imediat umbra o Înghiți, ascunzând-o vederii. Acum era abătut. Nu avea puterea de a se Întreba dacă femeia pe care o văzuse fusese cu adevărat Antilia. Pe mâinile lui erau niște dungi roșii. Trebuie să fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
și Scufița Roșie cu mine? Ce naiba erau prostiile astea și unde vroia să ajungă, În fond? Să mă impresioneze, să mă sperie, să mă facă să renunț? Nu Înțelegeam: dacă se răzgândise, n-avea decât să mi-o trântească de la obraz, nu să-mi livreze nebuloase infantile În chip de misterele Parisului și alte suspansuri ridicole. Am fost tentat să rostesc toate astea cu voce tare, dar m-am abținut și bine am făcut. Adam Adam continua să mă fixeze calm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
rămân permanent Între granițele științei istorice, să cultiv o abordare pozitivistă, factologică asupra lucrurilor, fără glisări În ezoterisme ieftine și senzaționalisme de duzină, și credeam că am reușit. Dar dacă domnul profesor Blacke are altă părere și mă tratează de la obraz de teozof, atunci nu-mi rămâne altceva de făcut decât să mă revolt, să-mi clamez pe toate drumurile sfânta indignare și, convins până În străfunduri că mi se face o oribilă nedreptate, să mă retrag la o solitară mânăstire de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
s-o și susțină cu vreun argument. De acord, era un mare fizician... Hawking... Nobel... chestii, dar astea nu erau dovezi. Cosubteranii le aveau? Îmi venea să mă ridic, să mă duc la masa unuia și să-l Întreb de la obraz: domnule... așa și pe dincolo... e adevărat? Mda, altă idee tâmpită! Încep să se Înmulțească - atenție, domnu’ Adam, obișnuința Începe la a doua crimă. Cine a spus asta? Camus, parcă. Buni și francezii la ceva: le lipsește profunzimea, dar sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
-o cum vrei, dar ține seama de ea. - OK! Acum trebuie să plec. Te sărut. Pentru femei, distanța de la vorbă la faptă e mai mică decât pentru bărbați, dar nu Întotdeauna ăsta este un lucru rău. M-a sărutat - pe obraz, e adevărat, nu fără o doză apreciabilă de afecțiune Însă. Cam maternă, după gustul meu, dar n-am mai apucat să i-o reproșez: deja ieșise pe ușă. (Reflecție: dacă băieții - respectiv, fetele - de pe-acolo și apar cu aceeasi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Adam Adam, că n-o să vă răspund. Mai contează ce credeam sau ce nu credeam eu?! Vali, prietenul evacuat din garsonieră, căruia i-am trimis textul pe e-mail (de printat și l-a printat singur), mi-a zis-o de la obraz când i-am cerut părerea: - Moșule, mie toată chestia asta mi se pare o prostie, o aiureală sinistră, da’ știi ceva? La câte aberații se publică În ziua de astăzi, cu una În plus sau În minus, tot aia e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
timp, pe pereți joacă lumina flăcărilor, mobilele picotesc, patul cu baldachin a adormit de-a dreptul pe cele patru picioare, Cosette a terminat povestea și rugămintea ei și-acum se uită la Broanteș pe sub gene, iar Broanteș bietul sta cu obrajii îmbujorați, cu inima în pieptu-i bătând cu foc deșteaptă, căci el visa privind-o la lupta ce-l așteaptă. Când iată că deodată... Dacă am fi unii din acei autori care se respectă, am pune mâna pe pană și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]