3,276 matches
-
alți apropiați și-a hrănit Voiculescu bucuriile, succesele. Deci, s-a spus, „Din țara zimbrului” i-a adus premiul Academiei, apoi, înaltul for al scriitorimii, Societatea Scriitorilor Români, l-au primit în anul 1920 membru al ei, cu drepturi și onorurile timpului. Tot în același an, la 6 ianuarie este numit medic al Domeniilor Coroanei, funcție care îi prilejuiește alte avantaje, dar el rămâne omul care nu profită de surprizele vieții. În literatură continuă să fie cunoscut tot ca poet semănătorist
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
pedantă și de prost gust, scurta lui din piele întoarsă îi mirosea de la o poștă a import, considera că este de fapt o mică secătură lașă, abilă, gata să acapareze tot ce-i poate oferi societatea, funcții, obiecte de lux, onoruri, o licheluță meticuloasă care n-ar ierta-o nici pe mumă-sa dacă ar fi la o adică. Chiar așa îi spusese: licheluță. Și dacă, supărat la culme, el încerca să se apere, Alexe îl întreba cu vocea lui inflexibilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
95 de ani în urmă: "Luni, 17 mai 1920. La orele 9,30, trenul regal intră în gara Cernăuți. Din toate piepturile izbucnesc urale nesfârșite. Muzica militară intonează Imnul Regal, iar o companie cu drapel din Regimentul 3 Grăniceri dă onorul. [...]. M.S. Regele (Ferdinand s.n. V.P.) în uniformă de grănicer, purtând buzduganul, însoțit de A.S.R. Principesa Elisabeta, de dl. General Averescu, [...] trec în revistă compania de onoare. Primarul orașului, Părintele G. Șandru, a prezentat pâinea și sarea, rostind un călduros
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
în limite statale. Cu atât mai mult sunt excluse acestea de actul slujirii lui Dumnezeu. Se poate vorbi aici de un exil motivat de conștiința libertății. Insul nu se simte expulzat, ci eliberat. Eliberat mai întâi de „pohtele” lumești: bogăția, onorurile, domnia. Dar să nu intrăm pe terenul supozițiilor, ci să adăugăm încă două nume importante pentru tema în discuție. Pribegia unei familii boierești din Moldova l-a creat, am putea spune, pe cărturarul Miron Costin. Surghiunul rusesc al lui Cantemir
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
în limite statale. Cu atât mai mult sunt excluse acestea de actul slujirii lui Dumnezeu. Se poate vorbi aici de un exil motivat de conștiința libertății. Insul nu se simte expulzat, ci eliberat. Eliberat mai întâi de „pohtele” lumești: bogăția, onorurile, domnia. Dar să nu intrăm pe terenul supozițiilor, ci să adăugăm încă două nume importante pentru tema în discuție. Pribegia unei familii boierești din Moldova l-a creat, am putea spune, pe cărturarul Miron Costin. Surghiunul rusesc al lui Cantemir
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
Îndeaproape acest miracol. Căci e una din puținele estancias unde patrimoniul național al tradiției se păstrează viu și viguros. În pofida ingerinței stăpânului casei, bărbat tiranic și de modă veche, nici un nor nu ne va umbri reuniunea prietenească. Mariana va face onorurile, fără doar și poate că În chip delicios. Vă asigur că atare voiaj nu-i un capriciu de artist: medicul nostru de familie, doctorul Mugica, m-a sfătuit să-mi tratez energic acest surmenage. Cu toată cordiala insistență a Marianei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
lu un pretenar. Lașu ăla și-a făcut dreptate cu mâna propie, sustrăgându-se dă la cod, care purtare mandea sunt primu s-o repudiez dă la mine. Ar fi dă regretat pă d-antregu dacă firma dă filme care cu onor o conduci n-ar recunoaște truda mea pă io trudesc pentru ea, care muncă io bucuros i-am sacrificat ăi mai buni ani dân veață. Al tău cu toată dragostea, (urmează semnătura) O dată băgat răvașu la cutia poștală care ie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
literele de tipar: Foaia din Alberuela Îi oferă bizonului cea mai sinceră ospitalitate. Farul din Ballobar nu-l mai exclude cu regularitate. Elita Parnasului Îi iese hotărât și În goana mare În Întâmpinare. Orgolios, contele Își aduce protejatul la curte. Onoruri și soaréle. Jovellanos, sărută-l pe frunte. Atari binemeritate sclifoseli nu ne vor Îndepărta de momentul tihnit pe care ni l-am propus pentru această lovitură. Oricât de ciudat ar părea, nimeni nu a dat atenție până acum celei mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
lemn care se clătina la fiecare pas al său, pe culoarul întunecat în care se vedeau cinci uși de lemn alb pe o parte și alte cinci pe cealaltă. Aduc îndată, domnule, și apă și rahat-locum, intră în notă, sînt onorurile gazdei." L-a lăsat cîteva minute singur. O odaie scundă, toată clădirea era turtită, făcută probabil din paiantă, cu pereți subțiri, dar răcoroși vara. Un pat îngust, un lighean smălțuit, o cană de porțelan cu cioc, o oglindă cojită în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se cuvine, însă, din păcate, cinstirea acestora vine, oricum, întotdeauna prea tîrziu pentru a-i mai atinge. Nu știu cum s-a întîmplat la noi, însă cei mai curajoși, întotdeauna, au murit prea repede, întotdeauna înainte de a se mai putea bucura de onorurile celor mai puțini curajoși. Poate de aceea sînt și mai puțin cunoscuți în lume decît eroii dumneavoastră, care nu doar că au fost curajoși, au fost și norocoși, așa încît pot să-și organizeze serbările cuvenite cu mai multă tragere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
culme, auzise că șanțurile, șanțurile lui, fuseseră astupate cu totul, se organizaseră chiar două parăzi, muzică de fanfară și defilare militărească, cot la cot, a detașamentului de "gardă civică". August Stoicescu nu stătuse pe treptele magazinului de fierărie ca să primească onorul, cum era de așteptat, ci se găsea chiar în fruntea flăcăilor, care stârneau praful plini de zel. În locul lui stătuse maiorul Stavri, care măsura din ochi distanța și înălțimea la care era ridicată talpa. De la ultima defilare patrularea se întețise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
moartea lui Stalin, capacul cazanului nostru s-a întredeschis puțin, Dimitri Dimitrievici a trebuit să suporte o încercare și mai penibilă pentru artist: tentația gloriei oficiale și societatea unei ideologii dominante ce îi erau străine... Și, poate, ciocanul greu al onorurilor, al gloriei tardive, al ascensiunilor sociale a dat o lovitură și mai dură operei lui Șostakovici în anii 1950-’60 decât întreaga critică din anii 1930-’40“. Drujinin a fost cooptat ca altist în Cvartetul Beethoven, în locul profesorului său V.
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
să nu vă supărați, voiam să vă spun că a venit nevastă-mea... M-a găsit... —Ei, foarte bine... Cred că nu-ți pare rău... —Cucoane Petrache, eu nu-s așa de bucuros... Eu sunt un om care-mi păzesc onorul meu, cucoane Petrache... Eu am făcut oastea la vânători, am fost sergent, și domnu maior Vintilă ne zicea așa: Onoru, domnilor, fără de asta un om nu poate trăi pe lume... Neculai Dragoș înghiți ceva greu și mă privi cu luare-aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
potica. Cum mă văzu, nevasta vătafului se sculă în picioare, își pături grăbit șorțul roșu și deodată se întoarse și dispăru pe ușa neagră a șandramalei. Eram curios să văd pe femeia care înșelase pe Dragoș, care călcase în picioare onorul lui Dragoș, deși o femeie care își înșală bărbatul e ceva destul de obișnuit. Calul ajunsese suflând pe culme. Îl oprii. Polixenia ieși deodată în prag. Se opri, cu mânile împreunate și lăsate în jos. Nu îndrăznea să se uite la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de la imaginație și de la vise. Acolo era domeniul meu, imperiul meu, acolo puteam fi monarh absolut, pontifex maximus, Michelangelo, orice. Nu mă stânjenea nimeni, nu mă contrazicea nimeni. Eram admirat, adulat, uns cu suc de mirt, mă bucuram de toate onorurile posibile. Asta mă ajuta să suport o existență ticăloasă, meschină, cioplind cruci pentru alții ca, apoi, închizînd ochii sau noaptea în somn, să mă duc într-o altă lume, unde nu-mi lipsea nimic. Cu mâinile sub cap, întins lângă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
judecă lumea întreagă. El e etalonul, vreau să spun unitatea de măsură... — Dar parcă Eugen Simion e mai breaz... — E altceva. În primul rând nu scrie romane ilizibile. Apoi, ultima sa carte e de nivel european. Îi plac și lui onorurile, de acord, dar are anvergură și, se pare, chiar eficiență în activitatea lui. Biblioteca Academiei e o reușită. Ca să nu mai spun că e prietenul meu de ani și ani și, recent, colegul meu la ziar... — Ce mai e și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
gestionarul se execută. Când acesta termină de făcut ceea ce i se ordonase, primul secretar îi întreabă pe cei de lângă geam: “E bine, oameni buni?”... “E bineeeee!”... Părăsi chioșcul și-și continuă drumul spre sediu. La intrare, milițianul îi prezentă, regulamentar, onorul. Îi răspunse plictisit. Ajunse, în sfârșit, în birou. Ceru, prin secretara tehnică, legătura cu Direcția Comercială. După numai câteva secunde auzi: “Tovarășul director Nedelcea e în telefon, gata să vă raporteze!” “Măi Nedelcea, tu de ce nu-ți instruiești oamenii să
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
în schimb, fiecare să amintească totuși de cealaltă. ― Comprendo! Matteo clătina din cap. Era încântat. Prințul își formulase comanda concis, dar, în același timp, deosebit de plastic, ca un veritabil artist. ― Crezi că poți să faci așa ceva, Matteo? ― Va fi un onor si o piacere, serenissimo, se faceam ceva tanto deosebit. Veți primi mia desene chit de presto putem. Clopotul din dealul Mitropoliei, agățat, ca un ceaun, în trei bârne de lemn, tocmai bătea sfârșitul slujbei, când tânărul Iancu sări din sanie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
șoimului său. Marele dragoman avea mâini fine, cu unghii foarte lungi, bine lustruite. Mâini de femeie. Privirea ochilor mici era schimbătoare. Trecea cu ușurință de la cruzime la o blândețe placidă, inexpresivă, privire de fanariot, de om care nu-și dobândea onorurile prin strădanii proprii, ci și le cumpăra. Și, cu această privire, își continuă ideea: ― ... m-aș putea bucura, pe de o parte, de protecția, poate chiar de prietenia țarului, iar, pe de altă parte, aș scăpa definitiv de grija acelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și decorații sclipitoare. Iosif Fonton, consilier de la Curtea Imperială, Mehmed Galib, ministrul de Externe al Sublimei Porți, Martar Zade, Abdul Halip, înaltul cancelar al ienicerilor, contele Andrei Italinski, generalul Ivan Sabaneiev și restul persoanelor din subordine. Garda militară le dădu onorul și un personal de elită, anume instruit pentru această zi importantă, îi conduse imediat, cu temenelele de rigoare, în marea sală. Semnarea tratatului în numele Majestății Sale Sublime și Prea Puternice, împăratul tuturor rușilor, și al Fericirii Sale, puternicul sultan al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Dimitrie, în 25 octombrie, la Sumla, marele dragoman Dimitrie Moruzi avu parte de un frumos discurs de mulțumire, cu multe zâmbete și temenele, pentru contribuția sa la semnarea tratatului de pace dintre Rusia și Turcia, în complicatul ceremonial oriental al onorurilor supreme. Prin mâinile marelui vizir, însuși sultanul îi dărui un minunat caftan. Apoi ușile sălii de ceremonii se deschiseră și marele dragoman păși încrezător peste prag în soarele de afară. O clipă simți adierea blândă a toamnei pe frunte. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
îndoit, trăind ca într-o închisoare... Vei albi de spaimă, căci sabia va fi aproape de gâtul tău... Vei fugi iar... Vei reveni în acest oraș... Apoi în altele... La mare cinste... Văd capete încoronate... Oameni cu decorații pe piept... Nobilime... Onoruri, strălucire... Le dai la spate pentru iubire... Da, iubirea nu te va părăsi... Va fi cu tine și acolo, într-un loc îndepărtat... unde te vei stabili... Vei pune temeliile unui mare oraș... Orașul tău, pentru o femeie... Hm!... Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Întreg Paradisul stă încremenit. Coboară spre zări pământene Isus, Ocean de iubire spre lume venit. Nimic nu se mișcă, nici vânt nu adie, Pe cerul senin nu zăresc nici un nor. E-un mare miracol, sfântă solie Azi, Domnu-n splendoare primește onor. Solemnă natură tace. E seară Și Tatăl divin de durere-i pătruns, Căci Fiul lui drag alege să moară, Trădat mișelește de omul ascuns. Dar jos pe pamant se-aprinde-o lumină, Speranța-ncolțește în cel păcătos Și-o cruce din veac
Simbolul Cr?ciunului by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83253_a_84578]
-
nu se mai Întâmple, spuse el aruncându-i un zâmbind dezarmant. Dar acum suntem cu toții aici, deci putem Începe? Nicholson făcu semn că da, Încercând să zâmbească și simțindu-se În siguranță. Simțindu-se vizibil mai bine. — Agent, faci tu onorurile? Logan Îi pasă lui Watson două casete audio nou-nouțe, iar ea le desfăcu din ambajal și le fixă În aparatul de Înregistrat prins de perete, după care repetă Întocmai operațiunea cu două casete video. Aparatul făcu un clic și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
cel mai tiran dintre tirani, Elohim!“ Mulțimea Îi făcu loc și ea se strecură printre indivizii tăcuți și o porni jeluindu-se prin deșert. Trupul ei muritor se Întorcea În lupanar, iar duhul ei se strămuta Într-o altă nălucă. ONORURI POSTUME Faptele s-au petrecut cam pe la o mie nouă sute douăzeci și trei sau douăzeci și patru. Și cred că a fost vorba de Hamburg. Era În perioada crahului financiar și a inflației galopante, cînd cîștigul zilnic al unui docher se ridica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]