3,686 matches
-
pe care aproape orice fel de vorbire ar fi profanat-o. Am regretat întotdeauna că nu am povestit nimănui despre Hartley. Nimeni n-ar fi înțeles, nimeni n-ar fi putut înțelege. Era preferabilă sterilitatea austeră a tăcerii. Una dintre ororile căsniciei este aceea că partenerii, cel puțin așa se presupune, trebuie să-și povestească unul altuia totul. „El e!“ Fără îndoială, discutaseră astăzi despre mine. Detestam ideea că, în toți acești ani, pălăvrăgiseră probabil despre mine, mă îndepărtaseră din preocupările
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
acum n-o puteam suporta pe Rosina. Indescriptibila ei prezență în casa mea era un sacrilegiu. Priveliștea chipului ei impertinent mi-ar fi stârnit o furie dincolo de orice margine a rațiunii. N-aș fi îndurat o ceartă vulgară, îmi producea oroare; și n-aveam cum să scap de ea. M-am strecurat în vârful picioarelor, cu pași mari, de-a lungul digului și am ocolit casa, ieșind pe pajiștea din spate. Acum puteam privi în bucătărie. Da, era Rosina, între două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
un fel de complicitate la o crimă, la acceptarea unor lucruri, bucurându-te cu lăcomie de prezent, chiar dacă tot ce te înconjoară e iad curat. În cazul meu, trebuie să adaug, această complicitate nu implică discuțiile vulgare sau obscene. Am oroare de pornografia frustă. A trebuit, cu câtva timp în urmă, să le dau câteva lecții zdravene în acest sens lui Perry și câtorva altora. Nu lui Wilfred. Wilfred n-a fost niciodată spurcat la gură. Așadar, după ce am reflectat și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
chip cu totul neprevăzut. Asemenea eretic poate fi persecutat de atunci și până la sfârșitul vieții de cine știe ce oribilă și absolut neașteptată revelație, care să se prefacă într-o obsesie aproape obscenă. Or, eu mai aveam de luptat cu propria-mi oroare superstițioasă față de statutul marital, această inimaginabilă condiție de intimitate și robie reciprocă. Oricum, logica situației mă împingea acum forțat către asemenea primejdioasă și execrabilă aventură. Era primul pas pe care trebuia să-l fac, încercarea de a răspunde la prima
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
putut intra în casă până la trei noaptea când, în sfârșit, m-am deșteptat, și afară ploua, și atunci a început să mă bată și nu voia să mă mai lase să mă culc... — Hartley, te rog, nu-mi mai povesti ororile astea. Nu vreau să le mai aud și, oricum, totul a luat sfârșit. — Ah, am fost atât de proastă, atât de proastă, și, desigur, Titus nu s-a împăcat niciodată cu școala, toate mergeau pe dos, toate, și nici măcar nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Hartley, continuând să mă privească, păru să mediteze. Pe urmă răspunse, vorbind rar: — Poate pentru că trebuia ca o dată - și am știut întotdeauna lucrul ăsta - să povestesc cuiva, să spun, să istorisesc cuiva toate aceste blasfemii pe care tu le numești orori. Și, după cum ți-am mai spus, eu n-am avut niciodată prieteni. Ben și cu mine am trăit atât de retrași, atât de mult numai între noi doi, și foarte închiși, am dus un fel de viață ascunsă, ca niște
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
un anumit fel, eu te-am făcut să vii, așa cum oamenii se lasă, ademeniți către distrugere, nu către bine, ci către dezastru și moarte. Asta-i ce-am realizat toată viața mea, nu un cămin, nu un copil, ci numai orori. Mi-am adus aminte de cuvintele lui Titus: „E o fantezistă“. Și, fără îndoială, era și puțin beată. N-ar fi avut nici un sens să încerc acum să combat nebunia din cuvintele ei. Am strâns-o puternic în brațe. Încetează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
nu? Dacă Ben ar accepta, lanțurile s-ar sfărâma și îngerul meu ar păși în libertate. Sau dacă Hartley ar putea fi determinată să-l vadă în chip de criminal, acest lucru i-ar putea aduce binecuvântarea unei totale răsturnări: oroare, dezgust, frică, într-o formă mult mai eficient violentă. De-ar exista numai un indiciu autentic! Ce dracu scrisesem eu pe bucata aceea de hârtie pe care o ascunsesem atât de dibaci de mine însumi? Da, era vital să bat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
pura și hidoasa ură împotriva mea; și ca să pot înțelege nebunia lui, mi-era de ajuns să văd cât de nebun puteam fi eu însumi. Într-adevăr, la baza nebuniei mele se afla durerea, pierderea acelui băiat atât de prețios, oroarea morții lui subite, îmbinate cu senzația că fusesem victima unei ticăloșii datorate hazardului. Unicul balsam pentru moartea lui Titus îl constituia ura și convertirea nemijlocită a suferinței în furie răzbunătoare, deliberată. Ca într-un război civil, singura consolare era să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
un mod de a scormoni adevărul din tine, de parcă minciuna pe care intenționai s-o spui ți se transforma chiar pe buze în adevăr. Oricum, acum n-avem de gând să-i spun nimic. Cum aș fi putut dezvălui cuiva ororile care-mi hărțuiau mintea? — James, pleacă la Londra. Am să vin și eu, în curând. Am să vin să-mi pun apartamentul la punct. Nu mă mai chinui acum. Doresc pur și simplu o zi sau două de singurătate și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
simțisem nevoia să mă odihnesc; și acum, brusc, mă lăsasem pradă trândăviei. Dar în golul creat de dispariția ei definitivă, se ivea Titus, reîntorcându-se să reclame de la mine partea de vină și de durere care i se cuveneau lui. Ororile remușcării abundă în condiționale neîmplinite. Nu izbuteam să stăvilesc proliferarea unor bine conturate viziuni de fericire, care nu-și cunoșteau propria zădărnicie. L-aș fi luat pe Titus cu mine la Londra, ar fi urmat școala de actorie, ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de odihnă. Și oare cum reușești să ieși din bardo? Nu-mi mai puteam aduce aminte ce-mi spusese James. De ce nu-i cerusem niciodată să-mi explice? Oare o să mă întâlnească și pe mine acolo, sub forma unei persistente orori, o abominabilă fantomă a mea, creația minții lui? Dacă așa era să fie, mă rugam ca atunci când o să-și dobândească eliberarea, să nu ajungă să mă uite, ci, prin milă și îndurare, să se apropie, în sfârșit, de adevăr. Oricare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și vehemențe trecătoare. De ce ni se spune să nu arătăm ce a construit Ceaușescuă? Nu putem micșora criminalitatea anilor de dictatură arătând că s-au construit blocuri și metrouri, ca și când românii ar fi trebuit să trăiască în barăci. Dar câte orori s-au produs? Câte abuzuri? Câte crime? Fiecare confesiune, fiecare istorie în parte face parte din istoria națională, din istoria tragediei trăită de poporul român în cinci decenii de comunism. Niște savanți occidentali au descoperit că la naștere ochii cârtiței
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
de față se încadrează în acest domeniu al istoriei, blamat de unii și susținut de alții. Dacă imediat după Revoluție câțiva istorici au început cu pași timizi să realizeze interviuri cu foștii luptători din munți, cu cei care au cunoscut ororile sistemului penitenciar, sau cu alte categorii de victime ale regimului comunist, odată cu trecerea anilor interesul spre aceste tip de surse a crescut considerabil, și, pe lângă cei care au continuat aceste demersuri pe cont propriu, au apărut chiar și preocupări instituționalizate
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
Vezuviu, că am tăcut în mine parcă. În ’90, când ne-a scos decretul lui Roman la pensie la 56 de ani, am zis: Doamne! Și de 17 ani mereu mă gândesc... și aș vrea să vorbesc cu cineva despre ororile ăstea ale comunismului, să nu le mai aibă nici nepoții nepoților noștri. Omul se naște liber și un stat totalitar nu poate să fie niciodată benefic pentru popor. Comunismul ăsta e o ciumă și toate lumea trebuie să audă. Și
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
pentru colectiv, ești pentru acte de teroare! Fii atent ce îți spun... și acte de teroare e scris și aici... Când îl lua pe ălălalt la bătaie, de frică, nu știa să mai zică „acte de teroare”, zicea „acte de oroare”! Și atuncea am știut și eu, și chiar și ceilalți, pentru ce suntem arestați... Bun. Ca să spun ce nu mă privește pe mine, nu știu dacă e permis... Da’ mai bine nu trebuie să spun... Ce-a pățit Istrate ăsta
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
atins puncte extreme în instituțiile de asistență socială. Dacă populația a găsit mijloace informale de completare a resurselor, instituțiile sociale au devenit victime totale ale regimului de economii. Nu este întâmplător faptul că imediat după 1989 Occidentul a găsit cu oroare situații greu de imaginat în multe dintre instituțiile sociale pentru copii și pentru persoane cu handicap. Ca urmare a acestei situații, instituțiile au intrat în centrul atenției guvernării, precum și a multiplelor programe externe de ajutorare. După '90 s-a produs
HOTĂRÂRE nr. 829 din 31 iulie 2002 privind aprobarea Planului naţional antisaracie şi promovare a incluziunii sociale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/144305_a_145634]
-
Cuba. În Est, căderea Imperiului Otoman a pavat calea spre democrația modernă și laicizarea statului succesor, Turcia. În Europa Centrală au apărut state noi, precum Cehoslovacia sau Iugoslavia. Generația de artiști de după Primul Război Mondial, confruntată pentru prima dată cu ororile unui război care nu dădea semne că s ar apropia de sfârșit, a fost una dintre cele mai radicale din istoria umanității. Intelectualii, dezertorii, refugiații politici, toți revoltații împotriva absurdității acestui conflict se reunesc în mod regulat în jurul scriitorului român
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
a scrie cu un ochi critic despre experiențele avute în război. Romanul din 1929 Im Westen nichts Neues al lui Erich Maria Remarque a reprezentat un best-seller la nivel mondial, ca urmare a manierei realiste și brutale de a prezenta ororile luptelor pentru a cuceri tranșeele, din perspectiva infanteriștilor germani. Alte romane de succes au fost: A Farewell to Arms ( Adio Arme) al lui Hemingway, Death of a Hero (Moartea unui erou) al lui Richard Aldington, Der Streit un den Sergeanten
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
din orbite, asemeni unui nebun. Dacă există picturi care produc o impresie „extraordinar de deprimantă”, în creația artistului spaniol, drumurile artei și ale frumuseții s-au separat, temele pictate necesitau alte categorii estetice, incluzând și „urâtul”. Privirea lui Goya transformă oroarea realității în opere pline de dramatism. Concepția medievală asupra frumosului a fost reprezentată de filosofia creștină, păstrând idei și soluții din Antichitate, cărora li s a schimbat semnificația sau le-au fost adăugate elemente noi. În ceea ce privește cultura muzicală, în această
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
pot fi numite muzică, artă. Ne dau impresia că sunt forma idealizată a lucifericului, o modalitate supremă de exorcizare a urâtului prin toate formele sale. Numindu-și turneul „Călătoria morții”, albumele Gata pentru moarte, trupa care se fundamentează pe tema ororii, morții și a sângelui (așa cum membrii ei recunosc) numără zeci de mii de fani din toată lumea. Acesta este procesul îngrijorător care își pune amprenta asupra mentalității tinerilor, le schimbă percepțiile asupra vieții într-un mod negativ. Sintetizând cele afirmate mai
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
gândirea limpede și sufletul curat. Condițiile acelor temințe sunt inimaginabile astăzi, dar tocmai de aceea trebuie neapărat cunoscute: lipsa celor mai elementare forme de îngrijire medicală, frigul, înfometarea, tortura fizică și sufletească, frica, groaza și teroarea, munca epuizantă, tot arsenalul ororilor, până la dezumanizarea și diabolizarea prin reeducare, au fost crucea grea pe care martirii din temnițe au purtat-o pe spatele lor torturat. Principalele centre de detenție se aflau la Aiud, Pitești și Târgu-Ocna. în aceste tenebre unii au murit, alții
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
nlightened. Org/article. Php? id article=195</footnote> Voiculescu a participat activ la mișcarea „Rugului Aprins” de la Mănăstirea Antim, iar pentru aceasta a și fost condamnat. Distrus de boală, poetul a fost eliberat pentru ca să moară acasă. Temnițele au fost spații ale ororii, pe care cei care i-au rezistat prin credință le-au transformat în locuri sfinte, de o frumusețe izvorătă din cel mai de netăgăduit adevăr. Părintele Justin Pârvu de la Mănăstirea Petru Vodă a numit Aiudul altar sfânt. Acolo au fost
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
găsește în natură și îl emancipează prin arta sa. Se creează, astfel, o distanță între percepțiile proprii și realitate, distanță care transformă de fapt subiectele urâte într-o operă de artă frumoasă, la care se admiră tehnica desăvârșită și nu oroarea obiectului însuși. Așadar, estetica a devenit un nume care definește o întreagă categorie de concepte: ideea de frumos, producerile sale, sistemul artelor. Dacă ideea de frumos este totuși dezvoltată, analiza asupra urâtului devine esențială. Un aspect important constă în faptul
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
de foarte multe ori dincolo de satira obișnuită, grotescul monstruos, cutremurător al personajelor și scenelor nu e cel al unor simple caricaturi. Își tratează privitorii fără "delicatețe" cu o anume brutalitate, nemenajandu-le deloc sensibilitatea, ci punându-le în față întreaga oroare: pe uriașul reprezentând pe Saturn devorându și copii îl vedem mușcând efectiv din corpul omenesc însângerat, deja fără cap, din mâinile lui. „Pentru a putea să-și dezvolte geniul, a trebuit să riște ca arta lui să înceteze să mai
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]