19,586 matches
-
despărțită de soț și de fiul adolescent (care se întorseseră în cel mai scurt timp de unde veniseră, incapabili de a se adapta), deși are o diplomă de inginer, acceptă un post în secția de curățenie a unei mari fabrici de pâine din Ierusalim. Nimic senzațional până aici. Romanul începe în clipa în care, grav rănită de explozia unei bombe, femeia moare după câteva zile la spital. Nimeni n-o revendică (n-avea niciun fel de acte de identitate asupra ei, cu excepția
Expiere și renaștere by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4957_a_6282]
-
dramă a văzduhurilor, a zonelor înalte, eternul conflict dintre suflet și spirit” (p. 20). La Hydra, impresia se fixează în câteva simboluri ale ofrandei, ale generozității și veșniciei: „Hydra este o stâncă ce se ridică din mare aidoma unei uriașe pâini pietrificate. Este pâine transformată în piatră pe care artistul o primește ca recompensă pentru eforturile sale atunci când zărește pentru prima oară țara făgăduinței ...Chiar stâncile, și nicăieri n-a fost Dumnezeu mai generos cu ele ca în Grecia, sunt simboluri
Grecia lui Henry Miller by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/4991_a_6316]
-
a zonelor înalte, eternul conflict dintre suflet și spirit” (p. 20). La Hydra, impresia se fixează în câteva simboluri ale ofrandei, ale generozității și veșniciei: „Hydra este o stâncă ce se ridică din mare aidoma unei uriașe pâini pietrificate. Este pâine transformată în piatră pe care artistul o primește ca recompensă pentru eforturile sale atunci când zărește pentru prima oară țara făgăduinței ...Chiar stâncile, și nicăieri n-a fost Dumnezeu mai generos cu ele ca în Grecia, sunt simboluri ale vieții eterne
Grecia lui Henry Miller by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/4991_a_6316]
-
în gheare de vulturi și aduse „vânătorilor de comori”, cu nestemate imprimate în carne. În „Porumbu-i galben, nu e timp”, tema lagărului („concentrarea” oamenilor și concentrarea cuvintelor) revine. Formularea e o adevărată ecuație: „O lopată cu vârf = un gram de pâine”. Punctul zero al existenței. „Nu se dădea mare atenție vârstei celor ridicați. Uneori erau luați chiar copii, ori oameni mult mai în vârstă. Transportul în vagonul de vite dura mai multe săptămâni... Viața cotdiană consta în coloana de muncă, muncă
„Cuvintele dictează ce trebuie să se întâmple“ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4992_a_6317]
-
cursul Postului Mare se postește astfel: în primele două zile (luni și marți din săptămâna I) se recomandă, pentru cei ce pot să țină, post complet sau (pentru cei mai slabi) ajunare până spre seară, când se poate mânca puțină pâine și bea apă; la fel în primele trei zile (luni, marți și miercuri) și ultimele două zile (vinerea și sâmbăta) din Săptămâna Patimilor. Miercuri se ajunează până seara (odinioară, până după săvârșirea Liturghiei Darurilor mai înainte sfințite), când se mănâncă
Postul Paștelui: Sfaturi pentru păstrarea energiei () [Corola-journal/Journalistic/44053_a_45378]
-
și bea apă; la fel în primele trei zile (luni, marți și miercuri) și ultimele două zile (vinerea și sâmbăta) din Săptămâna Patimilor. Miercuri se ajunează până seara (odinioară, până după săvârșirea Liturghiei Darurilor mai înainte sfințite), când se mănâncă pâine și legume fierte fără untdelemn. În tot restul postului, în primele cinci zile din săptămână (luni-vineri inclusiv), se mănâncă uscat o singură dată pe zi (seara), iar sâmbăta și duminica, de două ori pe zi, legume fierte cu untdelemn și
Postul Paștelui: Sfaturi pentru păstrarea energiei () [Corola-journal/Journalistic/44053_a_45378]
-
sforăitul Aniței de a ieși din adăpostul său nocturn spre a înfrunta primejdia necunoscută (200). Două versuri din Tristele lui Ovidiu amintind spaima fugarilor din Troia pustiită (I. 3, 25- 26) servesc ca reper al iureșului furnicilor din bucata de pâine scuturată la masă (Așa de spărieți și nedumeriți mi-nchipui că trebuie s-o fi împuns de fugă troienii lui Priamus, când îi luă Achile cu jărdia de la spate - 221). Avertismentul lui Romulus că va ucide pe oricine va sări
Un călător „anacronic” by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4403_a_5728]
-
tăblia mesei. Întâi văzu mâinile roșii și umede, brațele goale; apoi, cu o neliniște crescândă, tremurul ușor al sânilor, sub bluza învechită, clătinându-se ritmic în timp ce freca. Se duse la sobă și se întoarse cu cafetiera și o farfurie cu pâine prăjită. În timp ce îi servea cafeaua, simți niște sâni tari și țepeni apăsându-l insistent pe spate. Nu făcu nici o mișcare până ce nu se desprinse de el. Apoi ea îl privi o clipă, din celălalt capăt al mesei, cu fixitatea blândă
JULIÁN RÍOS - Cortegiul umbrelor () [Corola-journal/Journalistic/4411_a_5736]
-
de generalul Oprea la Ministerul Apărării, sub strașnica ispită de a lepăda USL și de a trece la democrați ( ?!) ori la progresiști ( !?!) - privesc acum Guvernul ca pe o mană cerească...Cum poți să-ți iubești odraslele fără să le pui pâinea pe masă ? Cum să le ajuți să nu le fie frig fără să le dai veșminte? Cum să le oprești suspinele fără o tolbă de zaharicale? Chiar mai greu, cum să le convingi nu doar să înghită în sec din
Vosganian: Ţara asta a mea, ca la nimenea () [Corola-journal/Journalistic/44253_a_45578]
-
după ele?”, remarcă Vosganian. Nu e nimic peiorativ în ce am spus despre odrasle. Într-un fel sau altul, suntem cu toții copiii democrației. N-am avut, încă, timp să ne maturizăm. Avem, acum, un bun prilej. Când eram copil, aveam pâinea pe cartelă. Fiecare dintre noi avea un sfert de pâine neagră. Când o primeam, după amiază, era caldă și bună. Mâncam jumătate din coltucul meu doar în drumul de la brutărie până acasă. A doua zi mi se lipea, flămând, burta
Vosganian: Ţara asta a mea, ca la nimenea () [Corola-journal/Journalistic/44253_a_45578]
-
am spus despre odrasle. Într-un fel sau altul, suntem cu toții copiii democrației. N-am avut, încă, timp să ne maturizăm. Avem, acum, un bun prilej. Când eram copil, aveam pâinea pe cartelă. Fiecare dintre noi avea un sfert de pâine neagră. Când o primeam, după amiază, era caldă și bună. Mâncam jumătate din coltucul meu doar în drumul de la brutărie până acasă. A doua zi mi se lipea, flămând, burta de spinare ori priveam cu jind către cei mai răbdători
Vosganian: Ţara asta a mea, ca la nimenea () [Corola-journal/Journalistic/44253_a_45578]
-
vitregi” pe reprezentații partidelor aflate până nu de mult la putere, vicepreședintele PNL apreciază că ”împreună cu acest nou Guvern și cu marea sa familie (...) trebuie să începem să vorbim și despre cum se dospește, nu doar despre cum se mănâncă pâinea. Care, vorba poetului, fie cât de rea, tot mai bună-n țara mea. Țara asta a mea, ca la nimenea”, conchide el.
Vosganian: Ţara asta a mea, ca la nimenea () [Corola-journal/Journalistic/44253_a_45578]
-
lipsa alimentelor este devastatoare. Există gazde care fac economie la mâncare pe seama româncelor, iar condițiile de cazare sunt adeseori unele hororr. Situațiile descrise de îngrijitoare au aceeași temă: foamea. Oamenii mărturisesc că se culcă flămânzi, după ce au primit ceai cu pâine sau două găluște ori un blid cu ceva „fără gust ori culoare”. „Am noroc că mai am o săptămână și plec, că altfel ajung acasă piele și os; tura asta am făcut foamea” - se bucură o doamnă aflată la muncă
Povești îngrozitoare ale îngrijitoarelor românce din Austria: Trebuia să spălăm pe jos cu chiloți folosiți () [Corola-journal/Journalistic/44324_a_45649]
-
luxul săracilor” ( Poetul bătrîn își declamă faima, 2). Nu fără a adăuga un sarcasm specific: „Dumnezeu face toate lucrurile frumoase, poeții vin doar și pun hoțește semnătura” (ibidem). Spre a notifica în alt loc că se formează cozi la Apocalipsă, pîinea ca și poezia revenindu-le doar celor sătui. Să fie aici o aluzie la gloria unor barzi cărora li se recunoaște meritul în exces? Cu alibiul unui „complex”, autorul se refuză unor preciziuni: „mă văd nevoit să dau afară un
Un manifest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4589_a_5914]
-
scris. M-ar interesa. Claustrat de iarnă ca într-un submarin gata de imersiune. Văd prin hublou zăpada adunată în curte, în grădina vecinilor, pe stradă. M-aș simți foarte bine, dar sunt muncit de vinovăție, fiindcă cea care aduce pâinea de toate zilele, laptele și alte alea este T, eu fiind declarat inapt. Suntem bosumflați. Nu putem ieși din casă. Ba-i vântul prea tare, ba-i prea frig, ba ninge, ba-i polei. Facem considerații catastrofice: vezi acuma de ce
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4590_a_5915]
-
metri Nu aș mai recunoaște-o nici chiar pe mama. Dac’ am pățit ceva? Ce s-a-ntâmplat? - Nimic. Mi i-am distrus făcând ore de clasă: Lumina proastă, soarele, Veninoasa lună mizerabilă. Și la ce bun? Ca să câștig o pâine fără nici o scuză, Împietrită cum e și chipul burghezului Cu gust și cu miros de sânge. De ce ne-om fi născut ca oameni Dacă ne dau o moarte de animale! Din pricina excesului de muncă, uneori Văd forme ciudate plutind prin
Premiul Cervantes pentru un antipoet by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4636_a_5961]
-
și zâmbește întunericului de acolo.” Eu, când urc scara seara, privesc întunericul din mansardă. Nu zâmbesc. Ca să ne ducem la Alexandra, pe frigul ăsta, luăm un taxi. Primim obișnuita lecție, astăzi cu o formulă frapantă: „Până mâncai un colț de pâine, se ridica un bloc.” „- Câți ani aveai dumneata când a murit Ceaușescu? întreabă T. -Păi, să vedem...Un an.” Ar fi de făcut o psihanaliză, sau fenomenologie, a diminutivelor care au invadat televiziunile („Geruțul”, îi roagă T să spună). S-
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4551_a_5876]
-
un sat ca toate celelalte sate. Trăiau în el oameni triști și oameni veseli, oameni care lucrau și oameni care se odihneau. Unii aveau bani, alții nu. Unii aveau copii, alții nu. Străzile erau lungi și înguste și miroseau a pâine. În satul Nimica-Toată, ceva extraordinar nu se întâmpla niciodată. Locuitorii altor sate ziceau de obicei: „În satul Nimica-Toată nu se întâmplă nimic niciodată! Cât e de pașnic și de liniștit satul Nimica-Toată!” Dar oamenilor din satul Nimica-Toată le plăcea această
Povestea Satului Nimica-Toată by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/4553_a_5878]
-
a doua poezie, cea aparținîndu-i lui Nichita Stănescu, este construită pe aceeași muchie dintre pretextul politic și textul poetic, destul de distanțate între ele. Titlul poeziei este „Inimă în luna Mai”, dar restul poeziei este despre un brutar visător, care visează pîini în formă de inimi. Tot aici, în această pagină întîi, o trimitere la pagina a 3-a, încadrată într-un chenar roșu, anunță publicarea în revistă a unei „scrisori inedite a lui Lucrețiu Pătrășcanu către Lucian Blaga”. Promptitudinea cu care
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/4575_a_5900]
-
pedepselor cumplite care se abăteau asupra imprudenților. Lena Constante a avut prilejul să se afle în aceeași celulă cu femei care n-aveau altă vină decît că, ele sau bărbații lor, dăduseră un blid de lapte sau o bucată de pâine unui fugar. Față cu oroarea denunțului care o aruncase pe ea însăși în temniță, aceste omisiuni de denunț, care nu se datorau neapărat ignoranței, în care, în pofida tuturor riscurilor, se manifesta cel mai banal reflex de omenie, trebuie să-i
Omisiunea de denunț by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4361_a_5686]
-
toate poemele, foarte scurte, uneori de două versuri, sunt scrise/ puse între paranteze, într-un soi de autonegare: „(ferestrele patrulează în cadență/ căruța de la miezul nopții trece prin sat/ se sting pe rând poeziile scrise/ la lumina reșoului/ colțul de pâine de pe noptieră/ seamănă cu un cap de rechin)” - marșul funebru, în prima secțiune. Tot aici, viața mea e o poezie, care-l citează atât de explicit - și de asumat - pe Bacovia, sfârșind, în schimb, ca mai toate textele lui C.
Punerea în paranteză a poeziei by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4370_a_5695]
-
întrebărilor jurnaliștilor. Enervat, Dan Voiculescu l-a întrebat pe bărbat: Cine te-a trimis?” ”Te-a trimis Traian Băsescu. Crede-mă!”. Bărbatul i-a aruncat lui Dan Voiculescu, în față, câteva sute de lei, spunându-i că reprezintă TVA la pâine și i-a repetat că justiția se va pronunța în dafavoarea sa. Dan Voiculescu le-a spus apoi jurnaliștilor că este de părere că bărbatul a fost plătit: ”Are cameră să pară unul dintre voi. A strigat ceva înainte să
Dan Voiculescu, scandal la IPJ Ilfov: Te-a trimis Băsescu? by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/43806_a_45131]
-
ținta atacului a fost premierul Vlad Filat și nu cancelarul german. Miercuri seara, Angela Merkel a sosit la Chișinău, unde a fost intâmpinată de premierul Vlad Filat chiar pe aeroport. Cancelarul german, a fost primit în cadrul unei ceremonii oficiale - cu pâine și sare -, urmată de o serie de întălniri cu oficialii moldoveni.
Angela Merkel atacată cu un cocktail Molotov la Chişinău () [Corola-journal/Journalistic/57695_a_59020]
-
subsolul după gustul meu. Ba chiar l-am și izolat fonic, ca să pot cânta la vioară fără ca ea să apară ca o furie și s-o rupă în două pe coapsă. Adeseori rămân acolo mai multe zile la rând. Mănânc pâine, jambon, brânză, mere. Am un vas de fiert apa electric și pot să-mi fac cafea și supe. M-aș duce la Villejuif din când în când. Aș respira alt aer, m-aș simți depeizat, aș bea un pahar de
RÉGIS JAUFFRET - Microficțiuni by Irina Mavrodin () [Corola-journal/Journalistic/5863_a_7188]
-
Știu că am avut împreună o fată și un băiat, dar adeseori pun capul unuia pe trupul celuilalt. Sau dublez imaginea unuia pe trupul celuilalt. Anii au trecut. Cred că nu-mi mai iau medicamentele. Poate că înghit bucățele de pâine, au aproape aceeași culoare. Mă uit la vioară și nu îndrăznesc să mă ating de ea. Ultima oară când am cântat la ea, țipa de parcă i-aș fi smuls corzile. De când cad pe scară, soției i s-a făcut milă
RÉGIS JAUFFRET - Microficțiuni by Irina Mavrodin () [Corola-journal/Journalistic/5863_a_7188]