3,713 matches
-
pe care o cunoscuse într-un local frecventat de artiști. A împrumutat o camionetă veche pentru deșeuri ca să plece cu ea în Italia, unde Laura voia să-și petreacă sejurul cu o prietenă făcând autostopul, amenințată rău de „papagalii“ care pândeau fetele sosite din nord. Și, în timp ce fratele meu se zgâia după coafuri tapate pe promenadă și pe plaje, cosmonauții și astronauții zburau prin cosmos, se vorbea de „schimburi atomice“, de un al treilea război mondial, ca urmare a crizei din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
ăsta? Răspunde-mi Gloria! Spune tu, care mi-ai surprins de două ori durerea dezbrăcată. Trebuie să mă reîntorc să te văd cât mai grabnic. Mi-e dor... ... „Mâine voi porni mai departe și mai sus, căci în vale mă pândește moartea. Când ajung pe înălțimile munților înzăpeziți, urmăresc de pe creastă urmele lăsate de schiurile mele cu cheltuiala unui efort nebănuit. Acolo, jos, printre crengile cu neaua brazilor, ritmice lovituri de bardă sapă existența arborelui condamnat. Încă vreo câteva izbituri repezite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
timp pentru a gusta până la fund din drojdia Înfrângerii, pentru a se abandona suferinței intime, solitare. În ultimul ceas și ceva se simțise ca și cum și-ar fi revenit după o anestezie cu cloroform, amorțit, dar conștient că o durere oribilă pândea de undeva, de la marginea stării de trezie, așteptându-l să Își recapete pe deplin simțurile. Acum o Înfruntă, se Încleștă de ea, i se abandonă. Alexander, când ieșise ultima oară din scenă, lăsase să se Înțeleagă că nimeni nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
rugăciunilor. Ca Mulligan la începutul lui Ulise, șoptesc, în timp ce mă bărbieresc: Introibo ad altare Dei... În afară de asta, se pare că, la treisprezece ani - și deja dincolo de toate miracolele din lada cu trucuri a catolicismului - mergeam totuși la biserică, numai ca să pândesc fata sâmbăta după-amiaza: cât mai aproape cu putință de confesional, cu o bancă în spatele codițelor. Până și despre secretele mărturisite la spovedanie trăncănește bucata de rășină pietrificată, galbenă ca mierea: gura mea îi va fi descris cu atâta precizie în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ca de un drog de muzica eliberatoare pe durata unui blues al învingătorilor transatlantici: Don’t fence me in... Aveam de celebrat supraviețuirea și de uitat coincidențele acesteia, așa cum mi le regizase războiul. Ceea ce fusese rușinos sau cumplit și ne pândea din urmă rămânea neinvocat. Trecutul și peisajul deluros care se formase din cauza gropilor comune era netezit de sâmbătă până duminică pe podeaua plană pentru dans. Abia atunci când, peste ani, am reușit să iau distanță și i-am pus pe pacienții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
meu părintesc și ale cărui mâini au strâns mănușa mea de șevro. Comparați: În al patrulea medalion din galeria mea se ițește un personaj oriental. Nici nu l-am chemat, nici nu-l rog să zăbovească: e străinul, evreul care pândește din fundul Înnegurat al poveștii mele, așa cum pândește, și va continua să o facă, dacă legislația prudentă nu-l trăsnește, la fiece carrefour al Istoriei. În cazul nostru, numele Oaspetelui de piatră e Samuel Nemirovsky. Vă scutesc chiar și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
mănușa mea de șevro. Comparați: În al patrulea medalion din galeria mea se ițește un personaj oriental. Nici nu l-am chemat, nici nu-l rog să zăbovească: e străinul, evreul care pândește din fundul Înnegurat al poveștii mele, așa cum pândește, și va continua să o facă, dacă legislația prudentă nu-l trăsnește, la fiece carrefour al Istoriei. În cazul nostru, numele Oaspetelui de piatră e Samuel Nemirovsky. Vă scutesc chiar și de cel mai mic amănunt referitor la acest ebenist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
apoi doctorul, cramponat de salcie mai ceva ca salamandra, i-a surprins ațâțând focul cu jurnale vechi și talaș. Dar stai să vezi ce făcea fiecare În timpul nenorocirii. Dama l-a urmărit pe Tai An ca o umbră; și a pândit clipa când el dădea să scoată juvaerul din tainiță. Dar Tai An nu murea de grija asta. Lui i se năzărise să te salveze. Ajutorul lui poate fi interpretat În două chipuri. Cel mai simplu e să cred că tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
-ți meargă binescu. Să cadă-n ploaie peste tine finochietto. Pujato, 19 octombrie 1946 Cu numele autorilor Cronicile lui Bustos Domecq (1967) PROLOG Înfrunt din nou, la insistențele unui Înveterat prieten și stimabil scriitor, inerentele riscuri și neplăceri care Îl pândesc cu obstinație pe autorul oricărui prolog. Ele nu se referă, desigur, la lupa mea. E rândul nostru să navigăm acum, precum homeridul, printre cele două stânci contrarii. Caribda: să biciuim atenția cititorilor abulici și șovăielnici cu o Fata Morgana de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
strecurătoarea, plină ochi dă vizuini, peluze și alte alea, și n-am căzut pă luat vro grăunță nici la pronosport, nici la ipodrom. Pă bune, situația a luat-o razna pă căi care mi-e frică dă iele. În zare pândea vaci slabe. În mahala, furnizorii nu mai vrea să-mi vânză pă Încredere. Când mă benoclau, pretinii d-o viață trecea strada pă ălălant trotal. Luat În zvasturi pă peste tot, mi-am zis, cum se și cuvine, că să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
pus-o pă umăr, am făcut otostopu la colț dă stradă și m-am reintegrat În Buenos Aires. Se petrecuse un șoz ciudat, care mie nu-mi cădea fisa, da plutea În văzduhu metropolei, un nușce cețos, un iz care mă pândea și fugea pă vechile mele urme: frontispiciu dân colțu casei Îmi părea mai mic și cutia poștală mai mare. Atracțiile dân strada Corrientes - pizzeria și fomeia - mi-a tăiat calea: cum nu-s chiulangiu, le-am ținut pept. Și ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și Norman. Ca psiholog, Norman Își cunoștea, Într-o oarecare măsură, subconștientul. Acesta nu-i mai crea probleme. Tocmai de aceea Harry și Beth se manifestau prin intermediul unor monștri, iar el nu. Norman Își cunoștea subconștientul. Pe el nu-l pândea nici un fel de monstru. „Nu. Greșit.“ Gândul Încolțit pe neașteptate Îl luă prin surprindere. Greșea oare? Reluă raționamentul și decise Încă o dată că, la urma urmei, avea dreptate. Beth și Harry erau amenințați de produsele subconștientului lor, iar Norman nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
un sărut urmat de un pumn în nas și că în asta constă, dincolo de toate, disperarea meseriei de scriitor. „-Oricît ai vrea să construiești”-îi spun„singura certitudine n-o are decît distrugerea. Orice far pus la marginea mării este pîndit de surpare.” Doctorul se oprește o clipă din plimbarea sa prin cameră și se uită atent la mine. „Da?”-replică el. „-Atunci, de ce nu te faci critic?” Deasupra mării vitraliului meu răsare încet soarele luminînd păsările, învelindu-le într-o
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
e moartea la îndemînă, de se joacă cu ea le dimensiunea holocaustului?” Nu-mi spune. Mă lasă să mă plimb printre statuile lor de o hidoșenie rară, la care craniul gol e ca arabescul repetat la infinit. Statuile sînt viața pîndită de moarte. Astfel de alcătuiri au provocat în zilele noastre atîtea morți subite privitorilor încît au trebuit să fie distruse sau îngropate la loc. Continui cu voce tare: „-De ce viața cu toate suferințele ei nu înseamnă pentru ei mare
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
și nu-i spun nimic. Ar rîde cu poftă. Mă îndîrjesc să gîndesc: „Iubesc durerea. Așa că în durerea morții voi deveni veșnic.” Sînt pasăre, V. din spital și hoinăresc pe cerul care acum nici că se mai deosebește de mare. Pîndit la fiecare pas de demoni răzbunători sau, doar răutăcioși, sportivi care vînează la întîmplare pîndind vreo inimă de înghițit. Te văd cum te încordezi presimțind înfiorat de o supremă bucurie: că ai să te zvîrcolești și ai să crăpi și
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Așa că în durerea morții voi deveni veșnic.” Sînt pasăre, V. din spital și hoinăresc pe cerul care acum nici că se mai deosebește de mare. Pîndit la fiecare pas de demoni răzbunători sau, doar răutăcioși, sportivi care vînează la întîmplare pîndind vreo inimă de înghițit. Te văd cum te încordezi presimțind înfiorat de o supremă bucurie: că ai să te zvîrcolești și ai să crăpi și n-o să te mai mîngîie nimeni. Ci, dimpotrivă, or să te calce cu toții în picioare
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
iubiri imposibile. Nu mai poți împiedica această irosire-n viață, pe jumătate lumină, emoție, sfială și dezrobire. Nu mai poți tălmăci fragila-ți durere de pe încheietura mâinii. Un rug de cuvinte aprinse între iubire și indiferență. Nimic nu mă mai pândește de parcă iubirea-mi ca o punte salvatoare pe un peron din ce în ce mai nesigur... Mâinile mele-n trupuri șterg parfumul dezastrului... Un ospăț înfruptat în văzduhuri bându-mi otrăvuri tot mai departe; Cu o sete nebună a unui timp neliniștit unde iubirile
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
fără ea. Știți cum se spune: nimic nu-ți dă curaj ca un vin tare, franțuzesc. Ei, de fapt vinul era chilian, dar nu contează. Adam a deschis ușa aproape imediat. Aș fi putut să bag mâna-n foc că pândise în hol, ascuns după perdea, ca să vadă când ajung. Poate că făcuse chiar asta. Reușea de minune să dea senzația că era la fel de nerăbdător și de afectat de întreaga situație ca și mine. Arăta puțin agitat. Începuse să dea înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
cu toții niște impostori. Trebuie să le lauzi dezinteresul (formulă Învechită). Să te miri că sînt Îmbrăcați ca și ceilalți oameni (formulă Învechită). SÎnt deseori invitați la petreceri. Ceea ce fac ei nu se poate numi muncă”. Coafeza de la șapte m-a pîndit cînd coboram scările de teamă să nu fiu Înghesuit În lift și mi-a strigat: „Tichie Face parte din ținuta obligatorie a oricui Își petrece viața studiind și scriind. Conferă o Înfățișare maiestuoasă celui care o poartă”. Apoi a răcnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
labele, ochelarii și furtunul de scafandru Îi derutează, asemănarea e totală. Unde mai pui că rechinii nu văd bine și au și boală pe foci. Închid televizorul. Sociologul pare să fie Băieșu, În costum de scafandru cu balanță pe viață, pîndind cu ferocitate foca, mamifer acvatic din ordinul pinipedelor, cu corp fusiform și membre transformate În lopeți Înotătoare (Phoca). ÎMBLÎNZIREA VIERMELUI Am fost ultimul scriitor care-a mai ocupat o cameră În vila nr. 4 de la Cumpătul. De la 1 octombrie o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
1997. Sau formidabila lovitură de cap pe care i-o aplicase Johnny taurului de pe pășune. Nu puteai să nu-l iei În seamă, era arhanghelul Mihai (Michael), chiar dacă nu arăta tocmai prezentabil. Gras, păros, scărpinîndu-se pe burtă, fumînd trabuc și pîndind cu un constant interes trecerea fie și evanescentă a unei cît de miniaturale femei prin fumul atîtor secole de aprige dispute teologice legate de Întrebarea cu acul. De undeva se auzi rîsul dantelăresei. Michael Își strînse aripile uriașe dar cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Richard al III-lea, șchiopătînd de la reumatism și ca să dea de Înțeles că nutrește o nemărginită dragoste pentru toți cei care l-au ajutat să ajungă pe podiumul pe care oricum ar fi ajuns, e infatuat din pricina bătrîneții care-l pîndește din culise, și, din generozitate, a lăsat impresia că simte aceeași dragoste adevărată și pentru ceilalți, tot restul lumii, cum ar fi albanezii ori Mihaela Rădulescu: „O noapte de dragoste adevărată este atunci cînd tremură carnea pe mine și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și-un proțap elegant Într-un superb joc de lumini prin perdeaua de ploaie miraculoasă de excepție, că iar Începuse să toarne, și odată cu primii stropi de sub rochia elegantă din piele alb-gri cu irizări turcoaz a fost aruncată jartiera sărbătoritei pîndită cu febrilitate și prinsă toată seara de Ionuț, fratele nașei, subsecretar de stat la Ministerul de Externe, ministrul a lipsit, și tot n-ar fi prins-o, dar nu au lipsit eleganta ciorbă de potroace, mămăliguța rafinată pentru doamne, vinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cu patimă asupra cufărului, amestecînd amfetaminele cu opiaceele și cu whisky, Înjumătățind numărul traficanților cunoscuți și devenind OMUL, inamicul public numărul 1 al tuturor „jazziștilor“ din branșă. Apoi a venit ziua de 24 octombrie 1947. Stătea Înghesuit În mașina lui, pîndind În parcarea de la Malibu Rendezvous, cu ochii pe doi vînzători de heroină aflați Într-un sedan Packard. Era pe la miezul nopții. Băuse whisky, trăsese un joint pe drum, dar pilulele de bendzedrină Înghițite nu țineau pasul cu pileala Îngurgitată. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
zis nimic de preț, s-a întors după un ceas cu o valiză cu haine și după alte două ceasuri cu două valize cu cărți și niște tablouri neînrămate și încă două valize sau mai multe în ziua următoare. Îl pândea să vadă ce fel de om este, părea un timid, dar niciodată nu poți ști cu tinerii ăștia care o dată trântesc câte un chef de te năucesc, cu toți zurbagii lumii, sau sunt rău-platnici sau te mai și fură. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]