8,628 matches
-
când eram doi, La paharele din nopțile cu nori, uitate, Cum acoperiți de noaptea mirosind a zori, Așteptam lumina prin ferestrele deschise-n noi. Eu mă ascund de timp, singurătatea doare, Clopotul anunță o zi de sărbătoare, Spălați de ură pășim pe-un covor de flori Și privim în urmă, la ce-a rămas din noi. Azi mă gândesc la tine, ecouri umblă prin noi Și apusul lasă semne pașii din noroi. Ce poate timpul să mai uite? Mirosul de fum
MĂ GÂNDESC LA TINE.. de NICOLAE NISTOR în ediţia nr. 1930 din 13 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368949_a_370278]
-
mijlocește între noi, vei asculta spovedania mea și mă voi întoarce acasă vindecat și mângâiat. Nădejdea că voi fi alături de Tine în moarte ca să mă regăsesc în Viață în clipa Învierii Tale. Dăruiește-mi iertare și ajută-mă să pot păși cu tot sufletul în căutarea Ta. Vindecă-mi rănile sufletului și mă învață cât de mare și puternică este taina spovedaniei. "Adevărat, adevărat zic vouă... Cel ce mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu are viața veșnică"... Nu pot să
A NU CĂDEA ESTE PROPRIU ÎNGERILOR ... de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 1905 din 19 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368960_a_370289]
-
mai face, formula standart la care nu aștepți un răspuns neapărat. Dar „să înceapă cu ea", să încerce să o agațe ca pe una din alea, nu și-ar fi închipuit niciodată. Așa că îl trată cu o privire rece și păși demn spre casă. Cam pe la mijlocul distanței, o salută respectuos un alt bărbat, Grigori, vecin de bloc. Acesta avea toate motivele să-i fie îndatorat. Când se mutase, îi făcuse cadou un set de cratițe aproape nou nouțe. În plus, băiatul
TOŢI BĂRBAŢII SUNT LA FEL de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1905 din 19 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368965_a_370294]
-
nu cuprinde cuvinte, crucea nu mai stă înfiptă în trupul pământului. Acum 10 ani, la ieșirea din Peștera Sf. Apostol Andrei, cerul mi-a fost însemnat cu crucea sfântului. Până a-mi fi însemnat cerul abia suflam, abia vedeam, abia pășeam. Dincolo de semn am redevenit eu, copila care a redescoperit credința, într-un arc de curcubeu împlinit. Femeia care eram, sunt, păstrează însemnul în inima vie. Ioan: - Când tac e semn că-i de bine. Când răspund e tot de bine
CUIB DE PĂSĂRI SPIN (FRAGMENT) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368976_a_370305]
-
Poezie > Imagini > TESTAMENT Autor: Gabriela Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1975 din 28 mai 2016 Toate Articolele Autorului Acelora ce-n viață m-au iubit Eu le urez de sănătate. Căci fără ea ești veșnic chinuit, Și viața-ți pierzi,pășind spre moarte. Dacă Tu, dacă nu iubești, să nu te minți Că poți trăi în fericire! Trăind în patimi și dorinți fierbinți, Nu poți ajunge la iubire. Privind ceru-nstelat, tu ai să vezi Că stelele își iubesc luna. Și
TESTAMENT de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1975 din 28 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369079_a_370408]
-
în: Ediția nr. 1454 din 24 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului „Bătrâni cu obrazul de ghiață / și pași năclăiți în tristețe, Prin moarte-am trecut, nu prin viață. Noi n-am avut tinerețe”. (Radu Demetrescu Gyr) Dacoromânul creștin ortodox care pășește sub harul înțelepciunii Duhului Sfânt, indiferent dacă este liber, sau foarte liber, călăuzit însă de Adevăr și de Iubire capătă o înaltă noblețe sufletească în care sălășluiește deplina libertate a spiritului creator și mărturisitor: „De aceea, grăiește părintele Mihai Andrei
NAŞTEREA DOMNULUI ÎN PORFIRA VERDE A SUFERINŢEI ŞI A JERTFEI MARTIRILOR DACOROMÂNI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369000_a_370329]
-
îmbraci uniforma, o netezești și pleci spre școală. Astăzi, ea nu formează un unitar din ierarhia elevilor, ci din întreaga piramidă socială . Cu toții s-au omogenizat într-o exaltare națională: vecinii îți răspund salutului, nimeni nu te privește acuzator. Cu toții pășesc în nevinovăția idealului lor, drept înainte, zâmbind, plănuind reforme pentru locul lor de muncă. Bărbații galanți nu poartă azi pălării datorită soarelui, ci pentru a le apleca respectuos în semn de salut în fața doamnelor. Astăzi, sunt mai mulți pietoni decât
O ZI ÎN ROMÂNIA PERFECTĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370796_a_372125]
-
în viața mea a început să coboare lumina cea binefăcătoare, aducătoare de linște sufletească, iar pentru problemele mele am înțeles că Dumnezeu are soluții, de asemenea viitorul am început să-l văd luminos cu mari posibilități pentru mine de a păși spre veșnicie. Mă gândesc că astăzi viețile multor oameni sunt asaltate de întuneric spiritual și de frică pentru ziua de mâine mulți oameni își pun următoarele întrebări: Ce va fi în viitor? Cum vor decurge viețile noastre, sau cum ne
CĂLĂTORIND PRIN VIAȚĂ FĂRĂ TEAMĂ de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1824 din 29 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370825_a_372154]
-
ele extrăgeam pilde și poveți pentru mai târziu. Ea avea și o livadă cu pomi fructiferi în care mă cățăram în fiecare zi în câte unul să culeg fructe încă necoapte și în care îmi agățam de fiecare dată, rochia. Pășesc pe drumul care duce spre ulița copilăriei cu bucuria revederii locurilor natale...parcă inima îmi iese din piept datorită emoțiilor. Nu știu, de fiecare dată, mă simt parcă mai timidă când pășesc pe strada căreia îi spuneam „Valea Plângerii” când
ACASĂ- FILĂ DE JURNAL de VASILICA ILIE în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370867_a_372196]
-
în care îmi agățam de fiecare dată, rochia. Pășesc pe drumul care duce spre ulița copilăriei cu bucuria revederii locurilor natale...parcă inima îmi iese din piept datorită emoțiilor. Nu știu, de fiecare dată, mă simt parcă mai timidă când pășesc pe strada căreia îi spuneam „Valea Plângerii” când mergeam la școală datorită noroaielor și gropilor pline cu apă. Acum poartă numele pârâiașului din spatele grădinii de legume a curții părintești și este pietruită, dreaptă. Primăria s-a îngrijit să sistematizeze toate
ACASĂ- FILĂ DE JURNAL de VASILICA ILIE în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370867_a_372196]
-
în coarne că un pui de cerb. & TE-AM ZĂRIT ÎNTR-O GRĂDINĂ Te-am zărit într-o zi în grădina Păsări de aur străluceau în lumina Te-am luat de mînă și am zburat Spre cerul acela îndepărtat Grațioasa pășeai prin iarbă albastră În sufletul tău priveam că printr-o fereastră Mă tulburau ochii tăi mari și suavi În care cad bărbații și-ți devin sclavi Apoi ne-am întîlnit în livadă cu pere Și ți-am gustat sînii, i-
VOLUM POEZII 5 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370854_a_372183]
-
parcă, ca într-un vis, sau într-o adormire de poem. Nici nu știu pe ce străzi ale orașului am trecut împreună, ce vitrine am privit și ce biserici am vizitat. Știu doar că ne simțeam pe altă planetă. Adelina pășea alături de mine, ținându-mă de braț, transpusă și radioasă. Discutam de toate, fără vreo logică, fără continuitate. Ea îmi povestea, pe un ton copilăresc, diferite glume și isprăvi petrecute la facultate, având ca eroi anumiți profesori distrați. O ascultam atent
PENULTIMUL EPISOD) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2033 din 25 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370893_a_372222]
-
să plîng, Îmi iau partea de lume și degeaba o strîng, Ea e vîntul sălbatec, armăsarul de foc, Măi respir o secundă, dacă mai am noroc, Eu sînt muntele aprig încolțit doar de zei, Prometeici, gigantici, ca nărozii atei, Eu pășesc peste dealuri, cad în floarea de crin, Mă aud deodată galopînd și suspin- Eu sînt ultima ceață, sînt ciulinii de foc, Măi respir înc-o dată, nu aici, în alt loc ... & POEM ABISAL Pentru iubita mea Artemis vendredi 6 novembre 2009
JEUNE VIERGE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370859_a_372188]
-
să plîng, Îmi iau partea de lume și degeaba o strîng, Ea e vîntul sălbatec, armăsarul de foc, Măi respir o secundă, dacă mai am noroc, Eu sînt muntele aprig încolțit doar de zei, Prometeici, gigantici, ca nărozii atei, Eu pășesc peste dealuri, cad în floarea de crin, Mă aud deodată galopînd și suspin- Eu sînt ultima ceață, sînt ciulinii de foc, Măi respir înc-o dată, nu aici, în alt loc ... & POEM ABISAL Pentru iubita mea Artemis vendredi 6 novembre 2009
JEUNE VIERGE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370859_a_372188]
-
să plîng, Îmi iau partea de lume și degeaba o strîng, Ea e vîntul sălbatec, armăsarul de foc, Măi respir o secundă, dacă mai am noroc, Eu sînt muntele aprig încolțit doar de zei, Prometeici, gigantici, ca nărozii atei, Eu pășesc peste dealuri, cad în floarea de crin, Mă aud deodată galopînd și suspin- Eu sînt ultima ceață, sînt ciulinii de foc, Măi respir înc-o dată, nu aici, în alt loc ... & POEM ABISAL Pentru iubita mea Artemis vendredi 6 novembre 2009
JEUNE VIERGE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370859_a_372188]
-
-n strai de nori să mă îmbrace și să plecăm în cer, la bal. Mi-e dor să mai dansez în ploaie, chiar de-o aripă-n zbor mai am! Să simt cum cerurile toate mi se deschid, eu să pășesc Ca Eva cea neștiutoare cu fructul interzis spre-Adam Și să mușcăm din el. (Mi-e foame de dragoste!)... și-n mine cresc Atâtea vise de iubire, dar se destramă dureros Când nu mai plouă peste mine și norii pleacă-n
MĂ-NTREB, MĂ MIR... de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1928 din 11 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370947_a_372276]
-
moșul Gheorghe. Pornind pe “drumul de fier”, unde după o oră de mers, cu trecere și peste râul Buzău, căuta urmele Marelui erou. De la halta unde coborâse trebuia să treacă peste puntea-pod, mai aproape decât Mănăstirea din comuna pierdută. Călătoru: Pășea îndrăznind să se creadă însetat de-o bucurie. Pășea cu credința unui muritor nevinovat. Istoricul: Cu-n astfel de gând ai poposit cu speranța de-a găsi legende, chiar cu însemnele explorării echivalente muncii de Sisif, ori pline de utilitate
MONUMENTUL DE LA …URSOAIA! (LUMINA DE LA CERNICA STRĂLUCEŞTE ŞI ACASĂ) TABLOUL (SCENA) 2 de DUMITRU K NEGOIŢĂ în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370900_a_372229]
-
o oră de mers, cu trecere și peste râul Buzău, căuta urmele Marelui erou. De la halta unde coborâse trebuia să treacă peste puntea-pod, mai aproape decât Mănăstirea din comuna pierdută. Călătoru: Pășea îndrăznind să se creadă însetat de-o bucurie. Pășea cu credința unui muritor nevinovat. Istoricul: Cu-n astfel de gând ai poposit cu speranța de-a găsi legende, chiar cu însemnele explorării echivalente muncii de Sisif, ori pline de utilitate? Legende utile ca zefirul care adie și răcorește sufletul
MONUMENTUL DE LA …URSOAIA! (LUMINA DE LA CERNICA STRĂLUCEŞTE ŞI ACASĂ) TABLOUL (SCENA) 2 de DUMITRU K NEGOIŢĂ în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370900_a_372229]
-
din ciuturi vechi renaște, Renaștem noi, pribegii prin datina creștină, Când așteptăm, smeriți, Lumină-n prag de Paște. ÎN SATUL MIROSIND A PÂINE... Stă liliacul să-nflorească în satul cu miros de pâine foșnesc dorințe-n poala ierbii când noi pășim încet spre mâine privind cum se adapă cerbii... O lacrimă copilărească pe-obrazul nins cu alb de floare adastă-n tihnă, limpezită în roua dulce-a dimineții Din umbra clipei, hărăzită nectar să toarne-n cupa vieții, răzbate-o tainică
FLORILEGIU DE PRIMĂVARĂ (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/370996_a_372325]
-
rând, camelii din clopote curgea amarul Douăsprezece Evanghelii citea prelatul în altarul cu flori plecate-n rugăciune... Suntem în prag de sărbătoare ne străduim să fim mai buni și-n satul mirosind a pâine, cum dat ne este din străbuni, pășim încet, încet spre mâine căci este Sfânta Joie Mare.... un colț de pagină ruptă dintr-un măr înflorit ... seceta gândului peste buze arse poposind însetate pe trifoiul cu patru foi zâmbind sub poveri înrourate chemări depărtări visuri patimi adieri de
FLORILEGIU DE PRIMĂVARĂ (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/370996_a_372325]
-
toată ființa și din tot sufletul. Toată viața a purtat-o cu el, peste tot. A fost, este și va fi femeia lui. Nu se poate altfel... Au cinstit câte un păhărel de răchie. Măriuca parcă dansa de fericire, așa pășea prin casă. Ca o albinuță a pus o față curată de masă, a adus ceva de-ale gurii, dar cine să mai mănânce? Mămăliguța fierbinte și galbenă ca aurul se răcise fără ca să fie măcar atinsă. Fata se așeza când
UN GRĂDINAR ŞI O FLOARE ÎNTRE FLORI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370916_a_372245]
-
se părea că nu mai purta botinele cu toc, ci papucii de gumă furați de la bătrână. Din pachet se ridica spre ea mirosul unic al micilor. Cât timp putea să mănânce mici, putea să lase deoparte drumul greșit și să pășească pe unul corect. Ridică privirea către lumina care se apropia într-un sunet straniu și ascuțit de frâne și i se păru că Nicu se grăbea să ajungă la ea. Zâmbi ușor și îl așteptă nemișcată. Mihaela RAȘCU Târgu Mureș
VASILICA de MIHAELA RAŞCU în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370971_a_372300]
-
Chiar dacă acest model de aranjare al sălilor s-a pierdut, sentimentul că, odată, elevul care ocupa locul fruntaș era cel mai silitor, ne face - de ce să nu recunoaștem?- măcar pentru o clipă, să ni se umezească ochii de emoție. Când pășesc în această instituție de învățământ, oare ce sentimente îi încearcă pe acei oameni care au învățat aici, în această școală? Pe primarul movilean, Dumitru Panțuru, de exemplu, pe directorul adjunct al școlii, prof. Mirela Tarța, pe renumita notară brăileană Lenuța
ŞCOALA GIMNAZIALĂ MOVILA MIRESII de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 1019 din 15 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/370990_a_372319]
-
cu siguranță! Școala va rămâne pentru mulți dintre noi acel loc magic, care ne cheamă, ne așteaptă și unde ne întoarcem, cu nostalgie, mereu. Așadar, în fiecare zi de 8 noiembrie, de ziua ei, școala movileană ne așteaptă să-i pășim pragul și să-i povestim despre peregrinările noastre prin viață, despre tot ce am mai învățat, de atunci, de când ne-am luat rămas-bun de la ea. Să reînnodăm de fiecare dată firul poveștii pe care am început-o pe la vârsta de
ŞCOALA GIMNAZIALĂ MOVILA MIRESII de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 1019 din 15 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/370990_a_372319]
-
bazilică, iar comportările sale pe scenă, ca și în exterioritatea scenei sunt în unire cu inima publicului! Ca linele mângâieri de la claviaturile orgii se lipesc melodiile Marinei Scupra de strunele sufletului, iar odată atrași de farmecul artistei, cei care-i pășesc perimetrul cântecului ei cu floare pe hotar, vecină cu soarele surâsului își fac lumina ochilor și gazdă a iubirii inima. Este o artistă ce întronează influxul clipelor pe scenă, ori pe ecran, atât pentru ca spectatorii să-și îngăduie a se
MARINA SCUPRA. SCENA I SE POTRIVEŞTE CA PANTOFUL CENUŞĂRESEI... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/371015_a_372344]