4,130 matches
-
în lat, desluși siluete subțiratece, cu um- 374 DANIEL BĂNULESCU fines, jugulând pe nesimțite și cel de-al doilea capăt al strungii de stradă. - Predolene... - Mmîh. Ordonați! zâmbi strâmb cel ce fusese strigat. - Jeane! Puștiul... E de belea. Dar o pățim noi. Dumirește- ni-l tu. - Prelucrează-l cu vigoarea și înțelepciunea ultimelor experimente psihologice! - Copile, nu știu cum te vei acomoda dumneata... înmuie vocea, bingănind, tartorul profilor. Dar, dacă inspirația ta dă greș, nouă, forurile superioare ne vor pisa capetele, ca pe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
nici vulgar, ci doar parcă tăvălit prin solzii unui peștișor argintiu. Pe platforma zgrumțuroasă a Foișorului de Foc se opri un sfert dintr-un minut să-și tragă sufletul. Era o zonă a Bucureștiului în care nu știu cam ce pățea sufletul lui, dar se cam zvârcolea. Patru minute mai târziu, lua pe bombeul traiectului său și Turnul Televiziunii. Fentând prin stânga, atacând prea strâns turnanta în dreptul unei antene parabolice, își aruncă privirea să descifreze însemnarea cu marca de fabricație a
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
importante, Maiestate! trâmbițară mulțimile, azvîrlindu-se și pocnind de-a dreptul cu pântecele pe caldarâmul denivelat, îmbibat cu apă și rumeguș zdrențuitor de gheață. Ține-o numai pe lucruri importante și-ai să vezi tu, până la urmă, ce-ai să pățești!... - Mă, voi înțelegeți ce vorbesc eu aici?! îi admonestă cu amărăciune Căpetenia și indigenii îi făcură semn că da, să continue, să șadă extrem de destins, că ei erau foarte atenți. Să-i dea bătaie înainte. Ei îl înțelegeau. - Fîl-fîl! murmură
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
domnul Vodă să ne verifice cum gândim și dacă avem curajul să scriem asemenea rezultat!” Trece la subiectul de geometrie unde le-a dat o problemă frumoasă. Nu îi vede rezolvarea totuși, deși intuiește că se apropie de final. Când pățește așa îl trec transpirațiile, nervos o judecă de la început. Se grăbește, fiindcă îi este teamă că se termina ora și nu putea vorbi cu Magi care avea ceas de mână. Oricum avea impresia că ora era pe terminate. Deodată îi
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
jos ! Stani se gândea revoltat. - Tot el, nesimțitul, face pe năpăstuitul! Angelescu știa că și-a făcut un dușman, însă nu-i păsa. - Un elev! Se gândea disprețuitor ! Ajuns acasă le-a povestit părinților, cu lacrimi în ochi ce a pățit. Nu voia să se mai întoarcă la școală. Nu i-a mai ars nici de învățat în ziua respectivă! Nu putea să mai raționeze. - Dă-i naibii cu școala lor! Ura în acele momente liceul. - Mai bine mă duc la
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
director comunist și pe vremea comuniștilor! Nu l-a convins nimeni de contrariu. Un bulbucat! Iar fizica era de aici înainte pentru el o materie oarecare, de tocilari! Știa că băieții mai mari din mahala, pe care îi informase ce pățise ar fi tranșat imediat conflictul. Îl hârjoneau mereu: - Când ne distrăm puțin cu profesorul ăla al tău? Avem chef să îl încingem! Dar nu merita să riște deși corecția aplicată profesorului nu putea fi identificabilă sau poate tocmai de aceea
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
care se ivea. A prins drag de mersul și mai ales urcările pe munți, coborâșul fiind mai dificil și pândindu-i multe alunecări însă trebuia făcut, fiindcă de obicei< te duci undeva dar și te întorci! De fapt toți au pățit la fel. Plecau vinerea sau sâmbăta, benchetuiau o noapte la Poiana și după aceea în munți. Dormeau în cabane, adesea în sălile de mese când nu mai găseau locuri, fiind aglomerație, însă Georgică le-a arătat frumusețea muntelui și s-
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
tărie, mănânci ceva, le punem pe bucătărese să-ți facă niște cartofi prăjiți cu un cotlet, avem și patricieni proaspeți. Ce vrei? - Unchiule ai ciorbă de burtă? - Ce s-a întâmplat, nu o mâncai până acum? - Să vezi ce-am pățit; era un frig prin București de crăpau pietrele, eu eram după o beție cruntă pe care o făcusem la niște fete și dimineața, când am plecat de acolo, cu doi amici, unul dintre ei propune să mergem la ciorbă de
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
acoperiș, iar lingă poartă gâfâia un porc creț. Casa, albă, spoită cu var și împodobită cu preșuri, totul lună, să nu te-atingi! La început fură stingheriți și unii, și alții. Aglaia vorbea pentru toți: c-o fi, c-o păți, că boul bălții. Se vedea bine că mai cununase oameni. - Da fata pe unde e? se miră ea prefăcută. - Dincolo, e cam sperioasă, nedusă-n lume, s-a rușinat, zise dogarul, și strigă la ea: Lino, ia vin, tată... De
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
încă sângele, se bălăbăneau scurt, izbeau aerul la întîmplare și, ajunse la o ușă groasă, erau despărțite de o mână dibace. - Ce faci, Marine? îl întrebă Chișcă, tovarășul lui. - Ce să fac, mă băiete, sânt cam ostenit... - Da ce-ai pățit? - Am băut aseară cu un cumnat și m-am făcut puzderie. Fata lui chircită, îmbătrînită devreme, se strânse ca un sac. Avea și o inimă grea. - Nu știu ce mi-e. M-aș plimba într-o grădină frumoasă, mi s-a urât
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
prietenia celorlalți. Se întețise ramazanul. Nu mai era chip să se miște nici unul. Morți au șezut, nemîncati, nebăuți. O zi, două, a mers. Pe urmă a început să-i scurme și mai rău foamea. Vai de mama lor ce-au pățit! Era și-un frig de nu te mai sculai. Nicu-Piele privea cu jind la bălegarul codoșului. Slăbiseră, le crescuseră bărbile, erau palizi de vedeai prin ei. A șasea zi, Ciupitul a avut un vis grozav. Era într-un leșin lung
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
vorbească la ziuă meșterilor și să le spună pentru ce se adună fondurile balului, cum făcea în fiecare an. Avea acasă, cu a Iui, doi copii mari, dați la liceu, să învețe, și nu i se întîmplase niciodată ce-a pățit în noaptea aia. Bozoncea îl mirosise. I-a șoptit Didinei: - Ăsta e, ai grijă de el... Pungașii mestecau stingheriți și Sandu îl îmboldea pe sub masă pe ăl bătrin: - Nu așa, Gheorghe, că-mi vine jitia când te văd, parcă ești
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Se uitau nevestele de la mese, se uitau meșterii, înjurau în gînd: "Uite-al dracului!" Cum să nu te umfli de mîndrie? Didina își apăsa pieptul pe brațul lui și meseriașul se pierdu. Începu să trăncăne. C-o fi, c-o păți. Uitase de toate. După un dans o aduse la masă, îi pupă mâna și, uluit încă, se așeză la locul lui. Bău pe nerăsuflate și își pironi capul în pământ. Nevestele nu se întorseseră. Se ridicase Gheorghe și Paraschiv să
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
apă și-i împinseră țurloaiele în ligheanul cu jar. Paraschiv, negru de durere, se scutură ca de un frig mare și căzu peste ei. Au crezut că-l omorâseră. -Lau luat și pe Gheorghe. Codoșul tremura ca varga. -Spune, că pățești la fel! rânji șeful. . Ăl bătrân îi apucă mâna să i-o pupe. - Dom' comisar, gîndește-te la bătrânețele mele! Nu știu nimic! Să-mi moară ce-am mai scump dacă știu ceva! - Caii, unde sânt caii? - Iartă-mă, dom' șef
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Fane se ștergea la gură și adăuga: - Mai dă-ne cîte-o adormire! Nevasta cârciumarului măsura rachiul, privea prin prăvălie, își mai chema bărbatul, mușteriii povesteau de-ale lor: - Păi să-ți spun eu, domnu Aristică, zicea nea Fane, ce-am pățit cu una de i-am tăiat-o pe mă-sa... Glasul autopsierului se pierdea în zgomotul cârciumii. Până închidea Stere prăvălia, se turteau amândoi. N-ar mai fi plecat. - Încă o sticlă de lampă și ne ducem, se ruga nea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
asudate aduceau de departe cu o marmură spălată cu apă. . <■ - îți place? curmă fata tăcerea. -Da. - Nu-i bine? Procopie se întoarse spre ea, curios: .-. . 263 - Ia spune-mi, nu ți-e teamă că într-o zi ai s-o pățești dacă mai vii singură pe aici? Veta clipi nedumerită: - Adică ce să pățesc? Studentul nu știu ce să-i răspundă. - Vreau să spun... ce-ai face, de pildă, dacă ai da peste hoți? Copila nu se gândise. - Eu știu? Da nu mi-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
fata tăcerea. -Da. - Nu-i bine? Procopie se întoarse spre ea, curios: .-. . 263 - Ia spune-mi, nu ți-e teamă că într-o zi ai s-o pățești dacă mai vii singură pe aici? Veta clipi nedumerită: - Adică ce să pățesc? Studentul nu știu ce să-i răspundă. - Vreau să spun... ce-ai face, de pildă, dacă ai da peste hoți? Copila nu se gândise. - Eu știu? Da nu mi-ar face nimic, sânt sigură. - De... Ochii ei se aprinseră mânioși. - A, de ce
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
vă pricepeți? Puneți căciula pe-o ureche și vă vedeți de treaba voastră, dar ia să stați ca noi lângă copii, ați ști și ce-are-n cap, și ce-are-n suflet. Nu mai doarme Veta noastră de când cu studintu ăsta și-o să pățim una lată de-o să se ducă vestea! Ce-ar fi să-i zici tu să-și ia ce-i al lui și să plece unde-o vedea cu ochii, să ne lase în sărăcia noastră? Tramvaistul s-a mai gândit
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pe Bozoncea și pe-a lui, mai frumoasă, veselă, cum u stă muierii bine în focul vârstei. Lipsea numai Oacă, dus în dealul Filaretului, cu coliva-n piept, și Titi Aripă. A întrebat ăl bătrân de ei. Ruda Didinei o pățise cu starostele. Ce-i venise într-o zi, n-avea parale, se lipise de-un orb. Băgase mâna în banii de pomană. Nu zici că -la adus Dumnezeu pe Bozoncea tocmai atunci! -La văzut, cât era de-ai lor, -la
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
se uite ea-n cărți, să vadă ce-i și să ți-l dezlege... Coana Marița ședea într-o casă de lut, spre ulița zidarilor. N-avea nici gard, nici poartă, numai niște uluci putrede, căzute. Încă spunea Spiridon: "Așa pățesc curvele astea de-au petrecut la tinerețe cu hăndrălăii! Le pedepsește Dumnezeu pentru câte case au stricat și câte muieri au lăsat pe drumuri!" Și asta cam așa era. În tinerețe, coana Marița fusese femeie frumoasă. O știa lumea. Trăise
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
oasele de atâta cărat. Nu lăsau o casă necântată, nici o ureche de om primitor nedesfătată. Lăutarii petrecuseră la nunți boierești și la chiolhanurile pungașilor, știau chichirezul meseriașilor,, se întorceau cu viorile pline 333 de poli, osteniți, călcând rățește. Câte nu pățiseră! Parcă nu-i suise unul nebun, Titi Aripă, în pom într-o iarnă, pe o vreme cumplită, să-i cânte de acolo Veșnica pomenire, că-i suise, ce erau să facă? Cine ar fi scăpat de mânia lui Picu Calată
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mea ceva... Și s-a aplecat la urechea nătângului, ca s-audă numai el înjurătura cumplită pe care-o trimitea primarului. Cât despre coana Marghioala a lui Mială, să nu le mai vadă pe celelalte babe, liniștită acum că nu pățise nimic. Și-a cumpărat morcovi, scutise doi poli cel puțin, prețul nisipului, putea să guste cum o da primăvara un morcov proaspăt, dospit o iarnă întreagă. Și-acum, la câtva timp de la întîmplarea aceasta, după ce le lăsa să dumice liniștite
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ar mai avea ce acoperi dintr-un suflet născut îngropat! Ați privit marea în momentele ei de plictiseală? Parcă-și agită valurile din scârbă de ea însăși. Le trimite să nu se mai întoarcă. Dar ele revin, revin neîncetat. Așa pățim și noi. Cine ne întoarce spre noi înșine, când ne sforțăm mai mult a ne îndepărta? Nevoia tainică de a te abandona mării, de a te risipi în frământarea zadarnică a tuturor mărilor, să nu fie un gust de plictiseală
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
pentru orice antropologie pesimistă. Omenirea nu-și poate permite luxul și fanteziile anarhiei. Dacă am scoate armata din istorie, devenirea universală ar semăna unei lecții de pedagogie. Se vede treaba că toate întîmplările au fost sângeroase, că tot ce am pățit până acum s-a născut din fioruri. Petele roșii creează strălucirea istoriei. Durerea este substanța devenirii. Armata reprezintă teroarea organizată. Sânt însă excepții,care alcătuiesc, la drept vorbind, singura ei scuză. Să ne gândim ce a însemnat pasiunea gloriei la
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
schimbării produsă nu prin acțiune, ci prin criză, prin cumularea nereușitelor și eșecurilor. „Vestea bună” pentru populație era „vestea proastă”, eșecurile și nereușitele. Defularea supremă era comunicarea a cărei structură era „Ai auzit de ultima prostie/ultimul eșec.../ce am pățit.../ ce ne-a mai făcut Ceaușescu?”. Dincolo de raționalitatea strategiei - orice nou eșec, un pas înainte către căderea regimului -, inevitabil, s-a conturat un complex emoțional pervers: satisfacția compensatorie a eșecului care anesteziază frustrarea inacțiunii. În perioada tranziției, matricea generatoare a
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]