KorAP: Find »[drukola/base=păsa & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...114 115 116 ...145 >

3,617 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428

asistenții săi, lumea îi botezase Visătorii. Reușise să-i îndoctrineze. Iluzionismul era pentru el o religie. Câteodată, oamenii erau răniți în timpul repetițiilor sau chiar în timpul spectacolelor - uneori era vorba chiar de voluntari din public. Iar lui Weir efectiv nu-i păsa. Era de părere că magia este mai interesantă atunci când ai de-a face cu un factor de risc. Obișnuia să spună că magia trebuie să fie ca un fier încins, care să-ți însemneze sufletul. Producătorul începu să râdă sinistru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
preț de o clipă, apoi tăcu. Continuă: - Se poate ca domnul Weir să mă fi bătut, să fi țipat la mine și să îmi fi făcut viața un adevărat iad câteodată, dar a văzut ce era înăuntrul meu. I-a păsat de mine. M-a învățat să fiu iluzionist adevărat... Un nor umbri fața omului. - Și după aceea a fost luat de lângă mine. Din cauza lui Kadesky. El și nenorocita aia de afacere a lui l-au omorât pe domnul Weir... Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
lucrărilor de reparație în plină desfășurare în dormitorul său afectat de incendiu. În drum spre bucătărie, unde avea de gând să pregătească masa de prânz, Thom mormăi drept răspuns: - Lasă-i în pace, Lincoln. Nici că se putea să îți pese mai puțin de lemnărie. - E o chestiune de principii, îi replică pe un ton sfătos criminalistul. E lemnăria mea și neîndemânarea lor. - Mereu se poartă așa după ce termină un caz, îi spuse asistentul lui Sellitto. Ai vreun jaf complicat sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584

a trecut, iar felicitarea acesta va fi redundantă, așa că ți-aș fi recunoscător dac-ai putea ruga pe cineva să i-o ducă atâta timp cât e bolnavă. Știam c-am terminat de vorbit și sunasem ca un idiot, dar nu-mi păsa. Mi-a fost mai ușor după ce mi-am dat seama că n-aveam altă scăpare decât să-i dau felicitarea lui Stacey; îmi dădeam acum seama că e categoric ceea ce trebuia să fac, iar riscul pe care mi-l asumasem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
Trebe să-i zic mâine lu’ Denisha, m-am gândit, mă simt ca o prințesă din poveste, cam așa ceva, cu tipu’ ăsta care mă ia de mână și m-ajută. Era așa delicat și mă privea așa blând, parcă-i păsa de-adevăratelea să-mi fie bine. —Mersi, am zis. Și acuma nu-mi mai era deloc frică, naiba știe de ce. Era ceva în felu-n care se uita la mine care mă făcea să mă simt în siguranță și se trăsese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
corectă și trebuie să mă lăsați să contribui la mâncare și așa mai departe. — Va trebui să-mparți camera, bineînțeles. Se apropiaseră cât de mult se putea de a râde de mine, dar eram prea beat de încântare ca să-mi pese sau ca să mă-ntreb la ce cameră se referea Lena - ce naiba, nimic nu era prea mult pentru a fi luat în considerare. Aveam să i-o trag mamei, ca iubitul Lolitei, dacă asta urma să mă ducă la Stacey. — Bineînțeles

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
sunt sigură că am starea adecvată ca s-o fac cum trebuie. Ideea de a judeca ceva sau pe cineva acum este greu de luat în calcul și toate astea au făcut-o deosebit de neimportantă. Sincer, nu poate să-mi pese nici un pic cât de bine sau cât de rău își educă țara asta mizerabilă tinerii: îmi vreau doar viața înapoi. Dar apoi mi-am amintit cum m-a privit Charlie ultima dată când l-am văzut și știu că viața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
în caz de ceva. (Am un telefon lângă pat și un televizor al meu și parcă-i la hotel aici, că-s în rezervă! Mișto!!) Asta m-a supărat rău, că nu suportam gându’ s-o las singură. Nu-mi păsa de mine- chiar nu-mi păsa, că mă cam hotărâsem că nu mai vreau să trăiesc așa oricum, da’ știam că ea-i așa-ngrijorată și speriată și de asta mă simțeam așa nasol. Da’ am făcut-o și-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
telefon lângă pat și un televizor al meu și parcă-i la hotel aici, că-s în rezervă! Mișto!!) Asta m-a supărat rău, că nu suportam gându’ s-o las singură. Nu-mi păsa de mine- chiar nu-mi păsa, că mă cam hotărâsem că nu mai vreau să trăiesc așa oricum, da’ știam că ea-i așa-ngrijorată și speriată și de asta mă simțeam așa nasol. Da’ am făcut-o și-am reușit să nu plâng prea tare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
că și el avea aceeași părere ca mama dacă nu mă-ntorc, da’ nu puteam să mă agit din cauza asta. Adică, mă știe doar de-un an sau cât o fi, ce mama naibii, deci nu se poate să-i pese de mine cum îi pasă ei, indiferent cât de mult îi place să mă pipăie și din astea. Știi la ce mă refer? Da’ m-am prefăcut că-s supărată și din astea, că bietu’ prostănac plătește și și-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
un asemenea lucru îngrozitor, pur și simplu îngrozitor? Au trecut deja câteva săptămâni și nu mă mai pot gândi la nimic altceva. M-am întors la magazin peste câteva ore și porcăria dispăruse. Vreme de câteva minute nu mi-a păsat cine mă vedea - fie și groaznicul de Chipstead sau... sau ea însăși. Jur pe Dumnezeu c-am vrut doar să-ndrept lucrurile: am intrat fără să mă uit în jur și m-am dus direct la culoarul pentru bebeluși - voiam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
repede că nu era acolo. Am ieșit din nou și m-am agitat în sus și-n jos pe stradă cuprins de frenezie- știam că oamenii se uită la mine și că probabil eram un personaj ciudat, dar nu-mi păsa. Trebuia doar să fac ceva - să găsesc pe cineva căruia să-i spun. Am apucat-o pe o femeie cu cărucior și am încercat s-o-ntreb dacă nu cumva tocmai cumpărase niște orez pentru bebeluși, dar biata de ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336

ceas. Leigh îi surprinse privirea și clătină din cap. Nu mai putea aștepta. — Vă rog să mă scuzați, interveni Leigh. Dar trebuie să ajung la o întâlnire. Un prânz de afaceri, desigur, adăugă ea repede, deși evident nimănui nu-i păsa. Își strânse hârtiile în liniște, băgă totul în mapa de piele cu monogramă pe care o lua cu ea peste tot și ieși în vârful picioarelor din sala de conferințe. Tocmai trecea pe la birou să-și ia geanta când sună

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
angajat cu voce plăcută de la raionul de articole pentru bărbați acceptă să-i trimită prin curier un cadou până la ora șase. Leigh se zăpăci când acesta o întrebă ce ar dori; incapabilă să mai gândească limpede și fără să-i pese prea mult, îi zise să-i trimită ceva în jur de 200$ și că plătește cu cadrul ei American Express. Pe la cinci și jumătate când sosi coletul frumos ambalat, Leigh simțea că o să înceapă să plângă. Nu mai auzise nimic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
într-un garaj în oraș. Deci, ai vreo preferință? — Nu prea. — Haide, Leigh, zău așa. O s-o folosim foarte mult împreună. Chiar nu ai nicio preferință? — Nu știu...cele albastre, cred. Știa că e imposibilă, dar pe bune, ce-i păsa ei? Oricum Russell avea să vorbească întruna despre mașini indiferent ce-i plăcea ei, așa că nici nu vroia să se implice. — ‘Cele albastre’? Ești o răutate. Ușurată că el bătuse în retragere — lucru care se întâmpla mult prea rar — o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
ea calm. Te rog. — Tocmai am vorbit cu Jesse Chapman... Oh, slavă Domnului, se gândi Leigh, descleștându-și în sfârșit mâinile. Mă sună doar să-mi spună că Jesse și-a ales un editor. Știa că ar trebui să-i pese dacă el alesese sau nu editura Brooks Harris, dar se simțea mult prea ușurată. —... și a zis că i-ar plăcea să publice următoarea carte la noi. — Henry, e minunat! Mă bucur foarte mult. Și să știi că am să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
trebuie să-i cumpere de la duty-free shop — tocmai se evaporase. Geamantanul lui Emmy dispăruse și el, dar pastiluțele pe care Adriana insistase ca ea și Leigh să le încerce își făceau efectul magic: geamantan, ochelari, orice, nici că-i mai păsa. În soarele puternic de după-amiază, fetele stăteau prăbușite lângă geamantanele Adrianei și al lui Leigh — care, printr-un miracol, nu dispăruseră și erau intacte. Unde suntem iar? întrebă Leigh trăgând în zadar de bandana cu care își legase părul. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
care trebuiau să le aștepte la aeroportul Flamingo din Bonaire nu mai erau de găsit, iar geanta de cosmetice a Adrianei a dispărut și ea în cele douăzeci de minute de mers cu mașina, dar nimănui nu părea să-i pese. — Face călătoria mai ușoară dacă pierzi câte un bagaj la fiecare zbor, zise Adriana ridicând din umeri. Când au coborât din taxi la hotel, nu dormiseră de aproape douăzeci și patru de ore, se îmbătaseră, se treziseră din beție, pierduseră două bagaje

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
păreau falși câtuși de puțin... Mă rog, poate arătau doar un picuț falși, dar numai pentru cei care o știau pe Adriana dinainte și, așa cum spusese chiar Adi râzând, “Odată ce i-ai pus, sunt naturali”. Naturali sau nu, cui îi păsa când arătau atât de bine, fără cusur? Emmy se întrebase de mii de ori, de zeci de mii de ori, cum e să ai astfel de sâni. Sau, la drept vorbind, să ai sâni, pur și simplu. Fusese întotdeauna destul de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
că îl căuta soția. — Gândește-te la ce ți-am spus, Leigh, zise el ținând mâna pe receptor să nu se audă. Ea clătină din cap că da și se grăbi să iasă din biroul lui, fără să-i mai pese de usturimea pe care o simțea în călcâie. Secretara lui Henry apucă un teanc de mesaje și rapoarte și se repezi spre Leigh chiar când care aceasta se prăbuși pe scaunul de la birou. — Contractul ăsta trebuie semnat imediat ca să-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
instructoarea sau, mai rău, a lăsat-o însărcinată, iar Emmy habar n-avea. Cum de se întâmplase așa ceva? Cum de ajunsese ea să fie singură la aproape treizeci de ani, iar Adriana și Leigh — cărora nici nu părea să le pese — urmau să se mărite cât de curând? Era atât de nedrept! Poate că Duncan nu era un regizor faimos sau un superstar de televiziune, dar fusese bun cu ea de cele mai multe ori. Emmy nu era proastă; știa că lui îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
mentosană sau o lamă de gumă? întrebă Adriana, apucând-o strâns pe femeie de braț. Nu era o idee prea inspirată, dar era tot ce putea face pentru această femeie pe care abia o cunoștea. În plus, nici nu-i păsa ce spune atâta timp cât Mackenzie se oprea din vorbit. Era dureros să vadă așa ceva, era ca și când ar fi stat în primul rând la un spectacol în timp ce comicul încurca replicile sau cavalerul de onoare se bâlbâia când trebuia să țină un toast

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
care și eu și ea credem că va fi excelentă, o să facem o rubrică periodică. O s-o intitulăm “Ghidul braziliencei de manipulare a bărbaților”. — Oh, Doamne! Oh, Doamne! Adriana renunțase detot să mai facă pe serioasa, dar nici că-i păsa. — Știu! E fenomenal. Uite ce e, trebuie să fug la o ședință, dar o s-o rog pe secretara mea să facă toate aranjamentele pentru ședința foto. Închidem numărul din martie în două săptămâni, așa că va trebui să ne grăbim, deși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
apă. Stătea în cada hotelului deja de o jumătate de oră, când moțăind, când citind, sub jetul plăcut de apa caldă pe care o lăsa să curgă la interval de câteva minute ca să mai împrospăteze apa din cadă. Nu-i păsa că mâinile i se încrețiseră, că pe frunte începuseră să i se scurgă șiroaie de transpirație sau că era de-a dreptul iresponsabilă față de mediului înconjurător. Ce mai contau toate astea când putea să stea întinsă acolo în prima zi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
Lui Emmy nu i-au trebuit decât trei secunde să observe că nu purta verighetă — verificare obligatorie, dar neconcludentă — și alte cinci minute să constate că nu avea prietenă. — Nu ai o prietenă? se alintase Emmy dându-și seama, dar nepăsându-i că prea se pisicește. Probabil că sunt atâtea fete drăguțe care dau târcoale kibbutzului tău. Rafi a râs, iar Emmy a știut atunci că avea să se culce cu el. Ceea ce a și făcut în noaptea aceea, și în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]