2,986 matches
-
asalt francez asupra insulei sardiniene La Maddalena, unul dintre liderii expediției fiind chiar Bonaparte. Acesta și familia sa au trebuit să fugă în Franța continentală în iunie 1793 din cauza înrăutățirii relațiilor cu Paoli. În iulie 1793, Napoleon a publicat un pamflet pro-republican, " Le Souper de Beaucaire" (Cină la Beaucaire), care i-a câștigat admirația și sprijinul lui Augustin Robespierre, fratele mai mic al liderului revoluționar Maximilien de Robespierre. Cu ajutorul tovarășului său corsican Antoine Christophe Saliceti, Bonaparte a fost numit comandantul artileriei
Napoleon I () [Corola-website/Science/297278_a_298607]
-
verva, de ironie fină și atingătoare. S-a discutat despre subiectivitatea memorialistului și cîteva dintre spiritele mai inclemente (între ele Camil Petrescu) au protestat în articole de o descurajantă agresivitate. Eugen Lovinescu sub zodia seninătății imperturbabile (1933) e un asemenea pamflet, nici primul, nici ultimul de care Lovinescu a trebuit, în lunga sa carieră, să ia cunoștință cu o amărăciune ce știe să se convertească — însă, la timp — într-o atitudine de luptă. Adesea, adversarii se recrutează din rîndul foștilor sburăturiști
Eugen Lovinescu () [Corola-website/Science/297282_a_298611]
-
despre evoluția poeziei române. G. Călinescu indică obiecțiuni asupra metodei critice lovinesciene, și, în ce privește studiile junimiste, e de părere că acestea sînt cu desăvîrșire fără valoare (T. Maiorescu e „mai degrabă o eroare") etc. Îi contestă priceperea și, coborînd la pamflet, numesc pe Lovinescu „marele-eunuc" al literilor române. Dușmanii reali ai criticului îi urmăresc articolele, cu o intere tradusă, tot așa, în e agresive, insultătoare. La acestea criticul răspunde totdeauna stăpînire de sine și superioară ironie îngăduitoare. Efectul neînchipuit, și chiar
Eugen Lovinescu () [Corola-website/Science/297282_a_298611]
-
fost numit secretar permanent al Academiei Române, devenind o autoritate recunoscută în numismatica românească. Ca secretar al academiei, a asistat publicarea colecțiilor de documente istorice făcute de Constantin Hurmuzachi (30 de volume, București, 1876 - 1897), precum și alte acte și documente în afară de pamflete politice minore. În 1907, în timpul ultimei guvernări a lui , I.I.C. Brătianu, ministru de interne, și generalul Alexandru Averescu, ministru de război, au condus acțiunea de reprimare a țăranilor răsculați. A murit într-un spital de boli mintale, fiind suferind și
Dimitrie A. Sturdza () [Corola-website/Science/297351_a_298680]
-
1883, Brătianu a fost singurul lider al liberalilor, cu ajutorul lui C.A. Rosetti, prietenul și aliatul politic al său timp de aproape patruzeci de ani. În afară de a fi un politician important al României în timpul anilor critici 1876-1888, fost și scriitor. Pamfletele sale politice în franceză: "Mémoire sur l'empire d'Autriche dans la question d'Orient" (1855), "Réflexions sur la situation" (1856), "Mémoire sur la situation de la Moldavie depuis le traité de Paris" (1857) și "La Question religieuse en Roumanie" (1866
Ion C. Brătianu () [Corola-website/Science/297349_a_298678]
-
1917 face călătoria la sudul Dunării care, mult mai târziu, se va esențializa în romanul "Jocul cu moartea". Continuă să citească foarte mult, fiind arhivar la Judecătoria din Turnu Măgurele. 1920 - Debutează în ziarul "Victoria" din Turnu Măgurele cu un pamflet, "Mai puțină ingratitudine", cu referire la pensia mizerabilă a văduvei lui Coșbuc. 1921 - Publică în "Ziarul științelor și al călătoriilor", sub pseudonimul Mitroi Th. Ștefan, articolul "Note de drum", povestind o experiență de viață ce va fi transfigurată în "Jocul
Zaharia Stancu () [Corola-website/Science/297578_a_298907]
-
din 1946, Sadoveanu a dat vina pe vechea clasă politică pentru problemele cu care se confruntau țăranii români, învinuindu-i chiar și pentru inundația din acel an. Până atunci, partenerii săi politici se foloseau de faima sa literară, iar în pamfletul său electoral scria: „Nu există nici o îndoială că miile de cititori ai operelor sale se vor grăbi la 19 noiembrie să-i dea votul” După instalarea regimului comunist în 1948, Sadoveanu sprijină total autoritățile comuniste. În 1952, după adoptarea celei
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
țărănimea română era cea mai primitivă din toată Europa, și că nici măcar în Turcia această clasă n-a fost lăsată atât de mult în urmă ca aceea din regatul român. Această revoltă sângeroasă l-a făcut pe istoric să scrie pamfletul "Dumnezeu să-i ierte", publicat în "Neamul Românesc". Textul, împreună cu programul de conferințe despre agricultură și programul pentru ajutorarea victimelor l-a făcut din nou adversar al Partidului Național Liberal, care îl făceau pe Iorga instigator. Istoricii și-au amintit
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
Armata Germană. Încă membru al Parlamentului, Iorga s-a alăturat autorităților în capitala provizorie Iași, dar s-a opus planurilor de relocare a guvernului în afara Moldovei asediate în Republica Rusă. Aceast argument a făcut subiectul unui discurs parlamentar, tipărit ca pamflet și distribuit militarilor: „Fie ca câinii acestei lumi să se înfrupte din noi mai repede decât ne-am găsi bucuria, calmul, și prosperitatea acordată de străinul ostil.” Totuși a permis stocarea unora din caietele sale în Moscova, împreună cu Tezaurul României
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
a imaginat Senzualismul. Voltaire a fost un scriitor prolific, si a produs în aproape fiecare opere literare de forma (piese de teatru, poezie, române, eseuri, lucrări istorice și științifice, pește 21.000 de scrisori și peste două mii de cărți și pamflete). Multe din lucrările sale de proza și idile I au fost scrise că polemici.Voltaire a respins filosofia pesimista și a încercat să orienteze un curs de mijloc în care omul a fost capabil să găsească virtute morală prin rațiune
Voltaire () [Corola-website/Science/296879_a_298208]
-
și întreg cenaclul îi oferă o recepție zgomotoasă. Deoarece experimenta dificultăți financiare, discipolii și colaboratorii organizau strângeri de fonduri în numele său. Astfel, la 18 aprilie 1898, "Adevărul" anunța șezătoarea literară menită să strângă fondurile necesare pentru publicarea operei poetului. Publică pamfletul "Falimentul clerului ortodox român" în "Vocea învățătorilor" în care își exprimă dezamăgirea legată de deznodământul „chestiunii Ghenadie” și de felul cum este condusă biserica ortodoxă: "Literatorul" reapare la 20 februarie 1899 avându-l secretar de redacție pe Ștefan Petică, dar
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
de asemenea publicată în hindusă. În plus, scria aproape zilnic diferitelor persoane și publicații. Gandhi a scris câteva cărți, incluzând autobiografia sa - „Povestea experimentelor mele cu adevărul”, „Satyagraha în Africa de Sud” despre zbuciumul său de acolo, Hind Swaraj (Autoguvernarea indienilor), un pamflet politic. De asemenea, a scris pe larg despre vegetarianism, dietă și sănătate, religie, reforme sociale, etc. Gandhi scria de obicei în gujarati, deși a revizuit și traducerile cărților sale în hindusă și engleză. Operele complete ale lui Gandhi au fost
Mahatma Gandhi () [Corola-website/Science/298364_a_299693]
-
anului 1907, l-au determinat pe Caragiale să publice, în noiembrie 1907, la București, broșura: "1907 din primăvară până'n toamnă", un celebru eseu referitor la cauzele și desfășurarea marii mișcări țărănești din primavara lui 1907. Înainte de a-și publica pamfletul în broșură, Caragiale a trimis primul capitol ziarului vienez, "Die Zeit", întâia și cea mai însemnată parte a viitoarei broșuri, care l-a publicat la 3 aprilie 1907, cu semnătura: "Un patriot român", arătând tot ce s-a petrecut înainte
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
stilistică diferite: Prin modul de a scrie și prin diversitatea preocupărilor, articolele politice ale lui Caragiale au devenit sinteze satirice concentrate. O mișcare caracteristică a făcut să alterneze observația de moravuri cu generalizarea și cu construirea ironică de tipuri. Cu privire la pamfletul caragialian trebuie remarcat textul din "", greu de clasat într-un gen și așa destul de elastic. Din relațiile lui Caragiale cu publicațiile anilor 1870 - 1910, dincolo de constatarea unui interes care s-a prelungit până la capătul existenței sale, Caragiale a înnobilat genul
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
suporter al mișcărilor de eliberare din America de Sud. În 1967 s-a întâlnit în Bolivia cu Régis Debray, un asociat al lui Che Guevara. A publicat scrierile unor personalități ca Fidel Castro, Che Guevara, Ho Și Min, și o serie de pamflete despre desfășurarea revoluțiilor din colonii și Orientul Mijlociu. Ca comunist a fondat organizația GAP (Gruppi di Azione Partigiana) în 1970. GAP a devemit a dpia organizație teroristă formată din timpul „Anilor de conducere.” A murit la 14 martie 1972 în timpul unei
Giangiacomo Feltrinelli () [Corola-website/Science/297191_a_298520]
-
contracararea postului Radio Europa Liberă în cadrul proiectului zis "Melița și eterul". Actualmente, micul său trust de presă publică revista "Politica" și ziarul "Tricolorul". Vadim Tudor a fost dat în judecată de mai multe ori pentru insultă și calomnie, după publicarea pamfletelor apărute fie sub semnătura sa, fie sub pseudonimul "Alcibiade", în revistele "România Mare" și "Politica". Poezia pamflet „În apărarea lui Eminescu”, scrisă la începutul anilor 1980, ca răspuns la un articol al rabinului Moses Rosen, care denunța revenirea antisemitismului în
Corneliu Vadim Tudor () [Corola-website/Science/297233_a_298562]
-
publică revista "Politica" și ziarul "Tricolorul". Vadim Tudor a fost dat în judecată de mai multe ori pentru insultă și calomnie, după publicarea pamfletelor apărute fie sub semnătura sa, fie sub pseudonimul "Alcibiade", în revistele "România Mare" și "Politica". Poezia pamflet „În apărarea lui Eminescu”, scrisă la începutul anilor 1980, ca răspuns la un articol al rabinului Moses Rosen, care denunța revenirea antisemitismului în cultura română și făcea referire la unele poezii antisemite ale lui Mihai Eminescu. a trezit reacții în
Corneliu Vadim Tudor () [Corola-website/Science/297233_a_298562]
-
iubiri nobile și necarnale, neorientate spre procreație, ca aceea care are drept obiect femeia. A fost elaborat ca termen de către publicistul, traducătorul și omul de afaceri austriac Karoly-Maria Kertbeny pentru descrierea atracției sexuale pentru persoanele de același sex, în cadrul unui pamflet din 1869 care se referea la o lege prusacă care condamna sodomia. Preocuparea pentru sexologie și, în special, pentru subiectul homosexualității i-a fost stimulată de scrierile juristului german Karl Heinrich Ulrichs, cu care a purtat, de altfel, și o
Homosexualitate () [Corola-website/Science/298001_a_299330]
-
la București. Dezorientarea care cuprinsese intelectualitatea poloneză în fața avântului mișcării muncitorești din ultimele două decenii ale secolului al XIX-lea a afectat și creația lui Sienkiewicz. Romanele "Fără dogmă" și "Familia Polaniecki" fac apologia tradiționalismului catolic, iar " Vârtejuri" rămâne un pamflet la adresa revoluției din 1905. În timpul primului război mondial, Sienkiewicz organizează în Elveția, împreună cu Ignacy Paderewski, "Comitetul de ajutorare a victimelor războiului din Polonia". Moare la 15 noiembrie 1916 la Vevey, Elveția. Osemintele i-au fost aduse în patrie în 1924
Henryk Sienkiewicz () [Corola-website/Science/298185_a_299514]
-
cărți legate de mișcarea revoluționară. Lenin a fost un personaj activ în Partidul Social Democrat al Muncii din Rusia (PSDMR), iar din 1903 a condus fracțiunea bolșevică după ruptura cu menșevicii, ruptură care a fost inspirată, cel puțin parțial, de pamfletul său "Ce este de făcut?". În 1906 a fost ales în prezidiul PSDMR. În 1907 s-a mutat în Finlanda din motive de siguranță. A continuat să călătorească în Europa și să participe la numeroase întruniri socialiste, inclusiv la Conferința
Vladimir Ilici Lenin () [Corola-website/Science/298197_a_299526]
-
Deși bolnav de cancer la ficat întemeiază împreună cu Sadoveanu și Grigore T. Popa revista „Însemnări ieșene” ca un ultim efort creator. Primăvara lui 1937 îl prinde la Viena, într-un sanatoriu, de unde trimite ziarului "Adevărul literar" (23 mai 1937) un pamflet de solidarizare cu Sadoveanu, care fusese greu atacat în presa vremii și de protest față de huliganismul care lua amploare în presa română. Articolul acesta a fost publicat postum. Poetul a decedat la 7 mai în casa lui Demostene Botez, la
George Topîrceanu () [Corola-website/Science/297552_a_298881]
-
lui Luther. A contestat cele șapte taine și declara că principiile îi împiedicau pe țărani să meargă pe calea mântuirii, ceea ce oferă o dimensiune socială reformei. În acest context, apare ruptura dintre Luther și Muntzer, întrucât Luther a scris un pamflet prin care menționa că țăranii sunt "turbați", iar Muntzer trebuia prins și ucis după război. Ulrich Zwingli a activat la Zurich, unde și-a dezvoltat gândirea teologică simultan cu Luther. El considera că împărtășania era un ritual simbolic. Martin Bucer
Reforma Protestantă () [Corola-website/Science/297535_a_298864]
-
contribuția sa la dezvoltarea liricii românești sub influența baudelairianismului. Opera sa poetică, de o originalitate exemplară, reprezintă o altă vârstă marcantă a literaturii române. A scris, între altele, teatru, proză (notabile fiind romanele "Cimitirul Buna Vestire" și "Ochii Maicii Domnului"), pamflete, precum și literatură pentru copii. A fost printre autorii cei mai contestați din întreaga literatură română. Pseudonimul Arghezi provine, explică însuși scriitorul, din "Argesis" - vechiul nume al Argeșului. Ovid S. Crohmălniceanu propunea în studiul consacrat operei poetului din "Istoria literaturii române
Tudor Arghezi () [Corola-website/Science/297548_a_298877]
-
Românească", "Teatru", "Rampa", și în revistele lui N. D. Cocea "Facla" și "Viața Socială", dar și în revista "Cronica" în colaborare cu Gala Galaction; s-a aflat într-o perioadă în care a avut o activitate literară prolifică, scriind versuri, pamflete politice și articole polemice cu care și-a câștigat notorietatea în cercurile teatrale, politice și literare ale vremii. Cocea a contribuit la succesul lui Arghezi, publicând unul din primele poeme ale poetului, "Rugă de seară". În această perioadă, Arghezi a
Tudor Arghezi () [Corola-website/Science/297548_a_298877]
-
Versuri de seară". În 1936 apare "Cimitirul Buna-Vestire", roman, dar care poartă subtitlul "poem". În 1942 vede lumina tiparului romanul "Lina", de fapt un lung poem în proză. În 1943, sub genericul "Bilete de papagal" (ziarul "Informația zilei") publică îndeosebi pamflete usturătoare, pentru care e cercetat de poliție. La 30 septembrie, apare pamfletul "Baroane", în care îl atacă pe ambasadorul german Manfred von Killinger. Ziarul e imediat confiscat, scriitorul e închis la București și în lagărul de la Tg. Jiu. Va fi
Tudor Arghezi () [Corola-website/Science/297548_a_298877]