3,408 matches
-
Anghel Dima. În urma cutremurului din 4 martie 1977, biserica a fost avariată având nevoie de importante lucrări de restaurare executate între 1980 și 1984 din inițiativa părintelui paroh Sabin Verzan. Cu această ocazie au fost construite și clopotnița și cancelaria parohială. Deoarece vechea pictură a bisericii căzuse în mare parte, atunci s-a realizat și o nouă pictură, în tehnică frescă, de stil neobizantin, acoperind în întregime pereții interiori. Tot în aceeași perioadă au fost pictate și panourile cu icoane de
Cartierul Ferentari () [Corola-website/Science/303438_a_304767]
-
Maghiare, al Luptei pentru Libertate, între 1848 - 1849. Timișoara era asediată de trupele maghiare, dar conducerea militară a orașului a rămas fidela împăratului austriac. Conducătorul armatei maghiare, generalul Bem și-a amplasat tabăra în Freidorf. El se instalase în Casa Parohială, în timp ce aghiotanții lui s-au cazat în casele din sat. Printre aceștia s-a numărat și Sándor Petőfi. În parcul care există azi, și care îi poartă numele, există un monument vechi de 150 de ani care amintește faptul că
Freidorf () [Corola-website/Science/301452_a_302781]
-
cioplită în 1906 din marmură de Carrara, care era adăpostită într-o capelă în stil romanic, a fost trântită la pământ și deteriorată de un tânăr, rămas neidentificat. Piața Maria a jucat un rol important în istoria Timișoarei. De la casa parohiala reformată a pornit în 1989, Revoluția Română. Imagini
Iosefin () [Corola-website/Science/301470_a_302799]
-
evacuarea arbitrară a pastorului timi-șo-rean al Bisericii reformate László Tőkés fixată pentru data de 15 decembrie 1989) să devină pretext pen-tru o revoltă populară în Timișoara, transformată apoi, prin ra-di--calizare, în revoluție. În 15 decembrie s-au adunat în fața casei parohiale mai mulți enoriași care doreau să împiedice evacuarea pastorului. Fiind o zonă extrem de circulată, aproape de centrul orașului, mulți locuitori ai orașului se opreau pentru a afla ce se în-tâm-plă; ei au îngroșat, astfel, inițial involuntar, numărul celor adunați. În data
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
paraclis la Mănăstirea Chițcani ș.a. Arhimandritul Timotei Aioanei povestește într-un articol că însoțindu-l pe arhimandritul Sofian Boghiu, cunoscut pictor bisericesc la pictarea unei biserici din satul Slatina, numit și Drăceni din județul Suceava, acesta a văzut în biserica parohială o icoană a Maicii Domnului pictată de Irineu Protcenco. Părintele Sofian i-a cerut preotului paroh îngăduința de a avea icoana în chilia lui mai mult timp pentru a-l inspira în realizarea picturii, încercând să realizeze chiar o copie
Irineu Protcenco () [Corola-website/Science/313016_a_314345]
-
din 30 martie 1604 a celor trei preoți către Sfântul Scaun, iar preot era Iacob Sasul. O relatare anonimă scrisă doi ani mai târziu precizează că Baia era locuită de sași și unguri catolici, iar ""(...) aici se află o biserică parohială catolică de zid mare și frumoasă, clădită odinioară de soția unuia dintre acei principi ai țării și care e înmormântată acolo. Această biserică era mai bogată decât celelalte, dar Mihai (Mihai Viteazul n.n.) a despuiat-o de bogățiile prețioase, de
Catedrala Catolică din Baia () [Corola-website/Science/313078_a_314407]
-
catolice. Bandini a transcris inscripția de pe piatra tombală a doamnei Margareta. În anul 1661, viceprefectul Blasiu Koicsewicz face alte vizite în satele catolice din Moldova, notând că la Baia este o biserică de piatră, destul de mare, cu trei clopote. Casa parohială era din lemn. Aici mai exista o ""bisericuță a Sf. Apostoli Petru și Pavel, unde parohul slujește liturghia în anumite zile"". Aici mai rămăseseră doar 189 sași catolici, în afară de copii. Misionarul Vito Piluzzi din Vignanello preciza într-un răspuns din
Catedrala Catolică din Baia () [Corola-website/Science/313078_a_314407]
-
Seminariile Romano-Catolice din Iași și București, după care a fost trimis să-și continue formarea teologică la Colegiul "Bringole-Salle" din Genova (Italia), unde a fost hirotonit preot romano-catolic la 30 mai 1931. La revenirea în țară, a fost numit vicar parohial în satul Bârgăuani (jud. Neamț), iar în anul 1934, a deveni paroh în satul Grozești-Oituz (jud. Bacău), după ce fostul paroh, Pr. Ioan Ghergu, murise de tuberculoză osoasă. A reușit să finalizeze construcția bisericii romano-catolice din Oituz cu hramul "Sfânta Treime
Petru Pleșca () [Corola-website/Science/313109_a_314438]
-
se desfășoară aici. La noua editură au apărut publicații în mai multe colecții: seria Istorioare Morale, seria Religie, seria Viețile Sfinților . Pastorația tineretului catolic a reprezentat de asemenea una din preocupările majore ale episcopului Robu. El a susținut toate asociațiile parohiale în activitățile lor caritative și formative a tineretului. Merită menționată redactarea la data de 11 septembrie 1939 a "Normelor pentru pastorațiunea tineretului", în care arăta că scopul Bisericii este ""să formeze din tineri creștini adevărați, membri vii ai Bisericii, să
Mihai Robu () [Corola-website/Science/313135_a_314464]
-
ale Rozei-Cruce, 1891-1892) și "Prélude de La Porte héroïque" (Preludiul porții eroice a cerului, 1894). Urmându-și înclinația spre misticism, pune bazele unei biserici - Église métropolitaine d’art de Jésus-Conducteur - al cărei singur adept, trezorier, mare preot și redactor al buletinului parohial este el. La 18 ianuarie 1893 începe o relație cu pictorița Suzanne Valadon. După prima noapte împreuna o cere în căsătorie, care nu se înfăptuiește, dar Valadon se mută pe strada Cortot într-o cameră aproape de Satie. Îi compune "Danses
Erik Satie () [Corola-website/Science/313623_a_314952]
-
ajutoare bănești din partea Mitropoliei Moldovei și Sucevei, păstorită de către IPS Mitropolit Teoctist Arăpașu. Lucrările s-au efectuat sub directa îndrumare a părintelui Vasile Bostan, ajutat de soția sa, presbitera Elena, de arhimandritul mitrofor Teofil Pandele din Galați, epitrop și consilierii parohiali. Mulți enoriași au efectuat muncă voluntară pentru construirea bisericii. Printre cei care au efectuat danii de valori mari este amintită de pisanie familia lui Ilie și Maria Maftei din Slătioara. De asemenea, au făcut donații credincioșii din comuna Boroaia, în
Mănăstirea Slătioara (stil nou) () [Corola-website/Science/313664_a_314993]
-
de pridvorul bisericii, a fost construit un turn-clopotniță înalt de 25 metri, după modelul celui de la Mănăstirea Putna. Turnul este construit din zid și trei etaje plus cupola. La 50 m vest de biserică se află clădirea stăreției (fosta casă parohială). Clădirea este din zid, are un etaj și este acoperită cu tablă zincată. Ea mai adăpostește și trapeza, bucătăria, chiliile, camera oficială și salonul pentru primirea oaspeților. În curtea bisericii de lemn se află mormântul pictorului prof. Constantin Călinescu (1
Mănăstirea Slătioara (stil nou) () [Corola-website/Science/313664_a_314993]
-
Tudor. De la 1 decembrie 1974 și până în prezent, parohia Romeșu Rece este păstorită de preotul Crișan Vasile. Parohia numără la ora actuală 280 de familii și 850 de suflete. Între anii 2009-2010, s-au făcut lucrări de întreținere a bisericii parohiale, prin înlocuirea tencuielilor interioare și a picturii care era degradată și a fost repictată în tehnica „fresco”. Tot în această perioadă a fost înlocuit și mobilierul din interior, fâcându-se și reparații exterioare la această biserică. La bisericuța veche, monument istoric
Biserica de lemn din Someșu Rece () [Corola-website/Science/313682_a_315011]
-
biserică s-au făcut mai multe reparații de întreținere, dar cea mai importantă lucrare s-a făcut în anul 2010, când acoperișul distrus de intemperii a fost înlocuit cu un altul, tot de șindrilă. Lângă această bisericuță se găsește oficiul parohial. În parohia Someșu Rece există și credincioși aparținători cultelor baptiști și penticostali, cu care credincioșii parohiei trăiesc în bune relații. , comuna Gilău, monument istoric, a fost ridicată în 1763, conform inscripției de pe portalul de la intrare. Este construită din bârne de
Biserica de lemn din Someșu Rece () [Corola-website/Science/313682_a_315011]
-
au refăcut casele și gospodăriile. În locul bisericii din lemn arse în 1602 și-au construit această biserică din lemn, pe dealul numit "Vergheleu", cu iconostas datat 15 februarie 1694 și clopot inscripționat din 1696 cu litere chirilice. În această biserică parohială a Niculei a fost așezată icoana Maicii Domnului zugrăvită de meșterul Luca din Iclod în 1681 și cumpărată de nobilul român Ioan din Nicula, care a dăruit-o bisericii parohiale din sat. Conform procesului verbal încheiat la 28 martie 1699
Biserica de lemn din Nicula () [Corola-website/Science/314002_a_315331]
-
clopot inscripționat din 1696 cu litere chirilice. În această biserică parohială a Niculei a fost așezată icoana Maicii Domnului zugrăvită de meșterul Luca din Iclod în 1681 și cumpărată de nobilul român Ioan din Nicula, care a dăruit-o bisericii parohiale din sat. Conform procesului verbal încheiat la 28 martie 1699 de iezuiții conventului de la Cluj-Mănăștur, icoana ar fi lăcrimat în acel an din 15 februarie până în 12 martie, la fel ca icoana similară din Pociu, care ar fi lăcrimat în
Biserica de lemn din Nicula () [Corola-website/Science/314002_a_315331]
-
romano-catolică se celebrează liturghii în riț latin (romano-catolice) și bizantin (greco-catolice). Hramul bisericii romano-catolice „Sfântă Cruce”, este sărbătorit la 14 septembrie, data în care se celebrează „Înălțarea Sfintei Cruci”, atât în calendarul romano-catolic cât și în cel ortodox. Actuala casă parohiala,a bisericii este o construcție care a început în anul 1933, si care era o capelă, aparținând Bisericii Armeano-Catolice până în anul 1956, când la cererea parohului armeano-catolic, „"Pr. Clemens Koren, grav bolnav, capelă a fost dată în grija Arhiepiscopiei Romano-Catolice
Biserica Sfânta Cruce din București () [Corola-website/Science/314090_a_315419]
-
lipită de parohie, în anul 1989, a reușit să mărească existența capelă”. În anul 1992, s-a început construirea bisericii, care a fost consacrată pe 19 august 1998. Cam în aceeași perioadă s-au făcut reparații și la vechea casă parohiala, lângă care s-a construit și o grădiniță. Biserică mare spațioasa, aflată în vecinătatea pasajului Muncii, este o navă mare cu trei balcoane două laterale și unul dispus în spatele bisericii( unde stă corul în timpul activităților liturgice). Pe tavanul bisericii există
Biserica Sfânta Cruce din București () [Corola-website/Science/314090_a_315419]
-
catolici, o treime ortodocși. Trecerea frătenilor la catolicism s-a făcut cu biserică cu tot. Credincioșii rămași ortodocși și având de păstor pe fiul preotului unit și-au făcut o altă biserică, pe o altă vatră, și o altă casă parohială, lângă cea existentă. Biserica aceasta trecută la catolicism era din lemn și a dăinuit până la începutul sec. al XIX-lea, când după unele date, ea a ars până la temelii (se poate să fie anul 1810). În locul ei greco-catolicii și-au
Biserica de lemn din Frata () [Corola-website/Science/314115_a_315444]
-
timpului a făcut să fie necesare noi reparații în anul 2006, când s-a schimbat toată tabla de pe biserică și turn, care a fost și el înnoit în totalitate. Lângă această biserică era înainte vreme, în partea de nord, casa parohială. Mai jos de ea, în partea de vest, era casa sfătului (care mai există și azi) și alăturat ei, casa cantorului, demolată ulterior. Primul inventar al bisericii greco-catolice apare în acte la anul 1868, când preot paroh este Teodor Iulian
Biserica de lemn din Frata () [Corola-website/Science/314115_a_315444]
-
de ani mai târziu, inventarul e același, singura modificare fiind dată de apariția unui potir de argint cu chenar de aur pentru slujbă. Tot din acel inventar aflăm și starea celorlalte clădiri pe care le deținea parohia și anume: casa parohială are 3 încăperi și e acoperită cu trestie. Nu avem amănunte despre casa sfătului. Școala confesională apare în acest inventar în funcțiune și acoperită cu șindrilă. Preotul Teodor Iulian are meritul de a fi reînnoit școala confesională. În 1873 s-
Biserica de lemn din Frata () [Corola-website/Science/314115_a_315444]
-
este montată, acoperită și dată în folosință la zece octombrie același an, când cei trei meșteri primesc ultima tranșă din prețul total al lucrării de 1200 florini. Preotul Teodor Iulian a demarat în 1898 lucrările pentru construirea unei noi case parohiale. El dorea să se facă o casă nouă din lemn, acoperită cu șindrilă (cea veche era acoperită cu trestie). Întrucât biserica e săracă se ia hotărârea de a se vinde averea școlii care se pare nu se putea întăbula pe
Biserica de lemn din Frata () [Corola-website/Science/314115_a_315444]
-
veșnice, protopopul de Cojocna, I. Hațiegan îi trimite o scrisoare primului corator din Frata, în care îl anunță că li s-a numit un nou preot, în persoana lui Ioan Câmpean, de aceea să urgenteze finalizarea lucrărilor la noua casă parohială. Inventarul făcut în 21 noiembrie 1903 cuprinde biserica, acoperită din nou și casa parohială nouă, de lemn, compusă din 5 camere, din care 3 padimentate, cu târnaț de lemn, filigorie cu ferestre duble colorate, 5 uși și un cuptor; în
Biserica de lemn din Frata () [Corola-website/Science/314115_a_315444]
-
în care îl anunță că li s-a numit un nou preot, în persoana lui Ioan Câmpean, de aceea să urgenteze finalizarea lucrărilor la noua casă parohială. Inventarul făcut în 21 noiembrie 1903 cuprinde biserica, acoperită din nou și casa parohială nouă, de lemn, compusă din 5 camere, din care 3 padimentate, cu târnaț de lemn, filigorie cu ferestre duble colorate, 5 uși și un cuptor; în continuarea inventarului apar și vechile anexe acoperite cu trestie sau paie. Preotul Teodor Iulian
Biserica de lemn din Frata () [Corola-website/Science/314115_a_315444]
-
ferestre duble colorate, 5 uși și un cuptor; în continuarea inventarului apar și vechile anexe acoperite cu trestie sau paie. Preotul Teodor Iulian este cel care a trecut la folosirea limbii române în actele pe care le emitea din oficiul parohial. Până în 1870, toate actele păstrate în arhiva parohiei sunt în limba maghiară. Începând cu acest an, apar și acte în limba română; primul este o chitanță de mână. Tot el folosește pentru prima dată ștampilarea actelor, începând cu anul 1890
Biserica de lemn din Frata () [Corola-website/Science/314115_a_315444]