8,290 matches
-
S-ar putea să-mi ucidă izvorul ce aprinde nerușinat felinare. Mă ridic să ating liniștea desăvârșită a conștiintei, ochii largi ai odăilor neprihănite judecă. -Bunico, toate proptelele s-au prăbușit nu mai știu sădi pomi! Peste reveria ultimei opriri patima se face frunză, cea mai albă margine de lume se clădește sub același pom de salcâm. (foto-carul din fata casei) Referință Bibliografică: Izvorul ce aprinde nerușinat felinare / Maria Ileana Belean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 265, Anul I, 22 septembrie
IZVORUL CE APRINDE NERUŞINAT FELINARE de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366693_a_368022]
-
o apă, Ca pe o curgătoare zămislire, Când fiecare stea vrea să încapă În ochii tăi cu raze de safire. Neîmpăcat m-afund în vechi istorii Cu pagini mirosind a flori de ceară, Cu ecoul pașilor printre ruine, Măsori și patimi de odinioară. 07-07-11 Perpetuum mobile Ați venit, v-ați crescut copiii, ați muncit, ați râs, ați plâns. Ați făcut case, cu grădină spre vecini, ați cântat și-ați blestemat, v-ați privit în oglinda din adâncul răcoros al fântânii: ați
POEZII de STELIAN PLATON în ediţia nr. 191 din 10 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366689_a_368018]
-
Îmi pare rău că nu i le-am cerut. Îmi aduc aminte că una din ele spunea: „Când plecăm din lume nu luăm cu noi nici greutatea scamei”... Un mare jucător la cursele de cai, acest Nichita Tomescu! Fusese o patimă a lui care durase foarte mulți ani. Într-o zi însă a spus: „Gata, de acum n-am să mai joc” și n-a mai jucat. „Era un om puternic!”, a încheiat nea Mitică și în ochii lui se putea
„CÂND PLECĂM DIN LUME, NU LUĂM CU NOI NICI GREUTATEA SCAMEI” de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366668_a_367997]
-
tras-o spre mine, simțindu-i spinarea deasupra buzelor și i-am sărutat fiecare petecuț de piele înroșită. O mușcam la rândul meu de umăr, iar ea vibra toată. Niciodată nu am văzut o femeie cum se dăruiește cu atâta patimă! Simțeam că am pătruns până în străfundurile neexplorate încă, însă ea se încorda, zvâcnea în stânga și în dreapta și apoi, relua acest dans până rămânea înțepenită, strângându-mă în brațe, cu unghiile înfipte în carne. Explozia celor două descătușări ne-a paralizat
PLIMBAREA PE MARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366666_a_367995]
-
este dacă dorește și dacă este pregătit să primească, în smerenie și ascultare, această sfințenie oferită lui, din dragoste și din nemărginita milostivire a lui Dumnezeu. Mai întâi Crucea pe care el trebuie să răstignească pe omul cel vechi cu patima și stricăciunea sa, și apoi harul și puterea de a lupta neîncetat pentru creșterea omului nou în el, a acelei vieți noi și sfinte la care a fost făcut părtaș. Participăm la Sfânta Împărtășanie doar fiindcă am fost făcuți sfinți
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366664_a_367993]
-
lumea lui SAMSON IANCU este precum carpeta de pe peretele unei case de mahala,- o țesătură în care femeia oacheșă și cu cerecei din aur-sadea, retează în incisivii ca de sălbăticiune tânără, tija unui trandafir sângerând. Roșu! Durerea nu mai contează. Patima mustește, se învârtoșește în cartea de față. Există o ,,faună,, în care personajele au nume dintre cele mai ciudate, fără să aibă acte de stare civilă și nici convenții legiferate, - este un LOC - miracol . Pulsul clipei se zbate în jugularea
SAMSON IANCU, UN INVINGATOR IN FATA OPULENTEI EUROPE de MELANIA CUC în ediţia nr. 195 din 14 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366704_a_368033]
-
moștenit de cei blânzi, așa cum se precizează în Evanghelia Sfântului Apostol Matei, în Predica de pe Munte, în cele nouă Fericiri. Proorocul și Profetul Moise este "...cel ce ca un păstor priceput conduce ca pe niște oi, prin viețuirea pustie de patimi, de materii și de plăceri, apoi spre muntele cunoștinței de Dumnezeu, Cel văzut pe înălțimea înțelegerii, gândurile ce înclină încă spre pământ și caută plăcerea acestuia; cel ce ocupându-se acolo în chip încordat cu contemplații adecvate duhovnicești, după părăsirea
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366665_a_367994]
-
prea strânse rădăcini de mijloc cuprind timpul petrecut prin degete și gând atâta liniște într-o secundă viața a uitat să mai trăiască a închis ochii și-a început să se întrebe de ce o izbește dorul de ce sângele moare în patimi de doi de ce noaptea visul e viu de ce îneci privirea în povești și spunem că valul ne strigă pe nume ne strângem în cerc suspine în ritm și zborul e pal privește pustiul doar vântul ne știe prin gând să
DOAR VÂNTUL ŞTIE PRIN GÂND SĂ NE UMBLE de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 199 din 18 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366736_a_368065]
-
adus vin și rachiu de la crama gospodăriei și le-a dat pe mâna lui tanti Veta, care se ocupa de obicei cu bucătăritul pentru oaspeții veniți de la raion sau regiune, când erau cazați la camera de oaspeți. Examinarea în „săptămâna patimilor”, cum o denumise în glumă directorul școlii, a decurs conform instrucțiunilor primite de la secția de învățământ a regiunii: „Niciun analfabet sau fără opt clase în comună!”. Așa că toți înscrișii au promovat examenele, fie că a fost un an sau trei
BANCHETUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365466_a_366795]
-
religie a umanității. Prin acest volum Adrian Munteanu sporește zestrea estetică și lirica a poeziei românești contemporane cu inedited interpretăriu ale unor teme cu limbaj îndrăzneț,cântând și “încântând” locurile natale, unde oamenii isi vaită nefericirea, dar și alunecând spre patimă trupeasca și promovând conștiința eternității prin artă populară promovată de Junii Brașovului. Unele sonete avânt rădăcini în paragrafe din Biblie stârnesc frisoane metafizice, punând întrebări retorice despre existența. Poetul interpretează teme că adorația religioasă și speră să remodeleze lumea cu
PARADOXURILE DIN SONETELE LUI ADRIAN MUNTEANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365607_a_366936]
-
tradiția seculară a parcurgerii ultimului drum nefiind peste tot în lume, evident, la fel. Despre Luca se poate spune că nu s-a simțit „acasă” în niciuna dintre cele două lumi. Nici Spania și nici România nu îl iubeau cu patimă. Ba aș îndrăzni să spun că nu îl iubeau deloc. Pentru amândouă, el era un fel de număr statistic înscris în condici de naștere ori de prezență la locul de muncă și-atât. Nu reprezenta o ființă, o Ființă cu
ROMÂNUL ÎNGROPAT ÎN PĂMÂNTUL ALTEI PATRII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365583_a_366912]
-
de dragul de a câștiga o oarecare bătălie. Într-un război pierd toți combatanții. Indiferent în ce tabăra se află. De multe ori, fără să ne dăm seama, jignim. Atacăm sufletele de lângă noi cu vorbe aiuristice. Și, de cele mai multe ori, punem patimă în cuvintele grele pe care le rostim într-o ceartă. Oare ce rost au toate aceste torturi? Meteahna această o avem toți. Din păcate, nu reușim să scăpăm de ea. Suntem flecari, palavragii. Vorbim aberații. Bârfim de dragul de a cleveti
«STIHURI MELANCOLICE de DRAGOȘ MARIUS CHIRIAC în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365614_a_366943]
-
zac tăcute visând viață nouă și frunzele căzute și rime scrise-n rouă Rugă Doamne, Închide-mă-n floare să pătez iubirea de culori. Ascunde-mă-n mare să mângâi trupul țărânii cu valuri. Presară-mă-n vânt să alin patima cu adieri. Scrie-mă-n cuvânt să sting așteptarea cu înțelesuri. Doamne, închide-mă-n floare ascunde-mă-n mare presară-mă-n vânt mă scrie-n cuvânt! © ovidiu oana-pârâu Referință Bibliografică: Doine / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
DOINE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365651_a_366980]
-
curat, cel mai generos, cel mai gustos, cu spirit înhămat cu hamuri de fireturi sufletești alături de caii vieții ce trag șareta timpului spre rai de veselie, gust de dulceață și cântece de inimă, de minte, de iubire, neiubire, drag, dor, patimă lumească, uniformă cu miracolele cosmosului! Din stăpânirea domnilor, boierilor și podgorenilor istoriei, în grija societății Cotnari, vinul acesta e într-un strop din pahar, cât într-o seamă de doctorii! Paharul de Cotnari e frate cu mirabilul cântec pe care
COTNARII DOMNEŞTI, VINURI ÎNMIRESMATE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365655_a_366984]
-
zorești... Nu e timp de amânare, apa lacului îngheață Lotușii schimbați la față se topesc într-o oroare L-aș lua pe fiecare și în săn mi l-aș ascunde, Dintre tulburate unde să-mi învie de ardoare ...Și de patima ce-am strâns, aruncată pe un astru Cel mai depărtat, sihastru, unde m-am ascuns și-am plâns.... Vin, deși nu e Nirvana, nici măcar Semiramida... Știi...s-a sfărâmat clepsidra, risipită-n Ghetsimana... Însă ceea ce nu știi, e că îngerii
AM SĂ VIN... de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365664_a_366993]
-
25 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului aud un madrigal de îngeri, în toamnă sfinte mângâieri și tot mă forfotesc atingeri, din frunza verde până ieri... mi se preling pe umeri lacrimi, din plânsul de stejar bătrân și bruma arde multe patimi și e pustiu pe caldarâm... îmi tremură toiagu-n mână și rătăcesc cu ochii-nchiși; degeaba Domnul mă amână, degeaba ochii-țin deschiși... Referință Bibliografică: aud un madrigal de îngeri / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 664, Anul II, 25
AUD UN MADRIGAL DE ÎNGERI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 664 din 25 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365678_a_367007]
-
cum bate inima/ acestui bolnav de cântec/ n-o să vă vină a crede că-s eu.” Metaforele ventilate, inovative și deloc la îndemâna oricui, rezistă trecerii în materializarea și receptarea poemelor sale: „Doar ochii sunt orbi. Restul e lumină./ Cearșafuri de patimi întinse la uscat./ Dintr-o întâmplare,/ inima mea bună/ într-o fântână de lacrimi/ s-a înecat./ Du-te!” Fiecare nouă lectură înseamnă o altă descifrare a semnificațiilor conținute. Practic, autorul ne deschide un univers al oglinzilor prin care se
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
dor,/ de zborul ce-ntârzie Clipa”. Asemenea poeților Nichita Stănescu și Gheorghe Tomozei - frați buni de „drum lung” - și Theodor Răpan, în felul său, caută Calea spre Înalt: „Cu sufletul mi-am gândit mângâierea înspinată/ a scrierii./ Cu mâna-nmănușată în patimă și speranță./ În vis nevisat./ Cutezând să trec hotarul de foc/ n-am greșit aflându-te pe tine,/ pe tine, veșnic Cuvânt/ de întors pe înserate la pruncii mei...” Trăiește sincer, cu sfințenie, în credința Poeziei, bântuit de frisonul incertitudinii
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
inimii, temător și îndumnezeit ateu...” De dincolo de cuvântul scris se aud voci profetice pe care artistul le încorporează în esența omenească: „Pentru tine plâng, Poezie, mireasă a neavutului dor, cu genunchii inimii răsuciți ca o salcie bătrână, fără de seamăn, cu patima ochiului străfulgerată, atât de dulce, atât de tainic! Așadar, acest cântec de iarbă și lacrimă de codobatură azi, ți-l închin, desfătare, în pântecul minții mele ascuns, măr neaflat.” Fiecare vocabulă vibrează de o armonie interioară izvorâtă din preaplinul poeziei
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
Cine știe să vadă, cine știe să se apropie, cine cu cine rezonează, cine știe să le asculte, cine știe ce este viețuirea, cine știe „dezdurerarea” - acesta este perimetrul de atac confesional. Autorul se lasă pe sine deoparte, acum poartă în suflet patimile tuturora, le retrăiește viața afectivă mângâind și nemurind moartea lor „cu moartea pre moarte călcând”. Ca și Umberto Saba, el iese din el însuși, pentru a trăi viața tuturora. Mai mult decât patimă este curiozitatea de a o izbândi la
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
pe sine deoparte, acum poartă în suflet patimile tuturora, le retrăiește viața afectivă mângâind și nemurind moartea lor „cu moartea pre moarte călcând”. Ca și Umberto Saba, el iese din el însuși, pentru a trăi viața tuturora. Mai mult decât patimă este curiozitatea de a o izbândi la etajele cele mai înalte ale văzduhului. Numai în acele creuzete înalte simte că se plămădește adevărata Poezie. Nu întâmplător i-a ales pe aceștia. Ar mai fi putut selecta și după alte criterii
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
indoor pe-acest tărâm oamenii se hrănesc cu versuri și poartă hlamide făurite din bancnote fluide aici este kitsch să fii bogat în acest univers luna este un soare travestit și psihopat mi-e dor de amforele voastre străine de patimi celeste și vreau să mai rămân în huma picturilor rupestre! metapoezie există două feluri de poezii: prima e cea care se devoră pe ea însăși până devine o stare o îndoială un suspin o iluminare iar a doua născătoare eternă
CARTEA CU PRIETENI XXXXIX- LAURENTIU BELIZAN de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 706 din 06 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365748_a_367077]
-
emblemă orașului", numai Andaluza și-a spus părerea cu glas tare: "ia te uita, le-a pus aici ca să-și ia rămas bun cei care au jucat tremurând din tot corpul cuprinși de febră jocului de noroc" și sublinia această patimă cu gesturile ei. Și nu ne-au trebuit multe zile până să ne încercăm ți noi norocul în fața acestor atractive diavolești mașinării de tocat banii. Am jucat doar ca sa ii simțim gustul, nu se făcea din partea noastră să le întoarcem
O VACANŢĂ EXOTICĂ LA LAS VEGAS de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365969_a_367298]
-
chemare a hăului, dar m-am oprit la timp. Poate mi-am oprit norocul, mai știi!!! Îmi venea să întorc gândul și pe partea diavoleasca a ademenirii, dar mi-au venit în minte lecțiile dramatice ale celor căzuți în această patimă. După ce am închiriat o mașină, ne-am instalat într-un apartament confortabil și elegant. Cand să ne lăsăm mașină la garaj, am avut un moment amuzant. Am fost întâmpinați de unul dintre angajații hotelului îmbrăcat elegant în uniformă și ne-
O VACANŢĂ EXOTICĂ LA LAS VEGAS de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365969_a_367298]
-
II al cărții, poartă „Zâmbetul eternității”. „Soare, tihnă, împlinire” și pace, liniște, lumină - sunt cărămizi de construcție a edificiului poetic al acestei autoare. Nu lipsesc însă din bagajul poetic locuri comune: țărmul amintirii, valurile unui vis, bolta nemuririi, izvor de patimi, „Viața e o pasăre ce zboară”; stele tremurând; aripi de speranță, la ceas de seară, parfum de primăvară, dorul de senin și altele. În acest capitol, deși poemele sunt construite pe catrene, ele nu mai au forma fixă a sonetului
METAFORA IUBIRII NESFÂRŞITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366123_a_367452]