155,605 matches
-
alternarea să prezinte similitudini cu socializarea primară. O primă consecință semnificativă a acestei similitudini este că reușita unei alternări și uneori chiar rezultatul ei stă în infantilizarea indivizilor supuși acestui proces, fie și numai sub forma reducerii sau anihilării autonomiei personale. Un studiu asupra evoluției mentalității în totalitarism poate urmări chiar această infantilizare progresivă în diferite domenii ale socialului. Ideologia și propaganda comunistă în proiectul lor de alternare a lumilor refac toposul socializării primare la nivel discursiv. Lumea promisă este una
Despre condiția literaturii în socialismul real by Dan Lungu () [Corola-journal/Journalistic/16533_a_17858]
-
prea mult. Secolul XX a fost secolul emigrărilor, al expulzării, al azilului politic sau economic, ca urmare a renegocierii de granițe, tulburărilor politice, frustrărilor naționaliste și rasiste, dar poate și ca urmare a unei neliniști a individului, a unei nesiguranțe personale care nu te lasă să-ți găsești locul, obligîndu-te mereu să-l cauți sau să-l inventezi. În eseul ei publicat imediat după război, Arendt deplîngea soarta dezrădăcinaților, socotindu-i victime ale acestei vremi agitate, inși condamnați pe vecie să
Spre mileniul electronic by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16545_a_17870]
-
celui ce inițiază experimentul - li se oferă a doua șansă - anularea decesului iminent: A muri (sau nu). Islandezul Fridrik Thor Fridkrisson propune o incursiune în lumea labililor psihici, Îngeri ai universului, posibili martiri ce încearcă disperat să pună o ordine personală în iraționalul din jur. Atunci cînd nu mai sînt capabili de nici un fel de autocontrol, pur și simplu ei își "accelerează" sfîrșitul. Soluție aleasă în mod surprinzător și de persoane cu o existență normală și chiar prosperă, bîntuiți totuși de
SALONIC: 2000 + 1 speranțe by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16543_a_17868]
-
de matur ca să-l pună în versuri - unele memorabile - cu pasiune, eleganță, inventivitate și umor (Portocala mecanică, O limuzină intelectuală, Adulterinul, Geopoetică ș.a.). Abil este poetul atunci când apelează doar atât cât trebuie la formulele magice ale predecesorilor imprimând versurilor farmecul personal în ciuda evidentelor ecouri din suprarealiști sau din optzeciști pe care, de altfel, și le asumă: "fii mai atent când înoți în cuvinte, îmi spui tu/ curentele literare sunt precum curentele oceanice - calde și reci/ umanismul, gellunaumismul și celelalte curente calde
Poeme pentru orice ocazie by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16553_a_17878]
-
sau patru decenii. Și m-a surprins un lucru. în prima mea tinerețe, abia intrat în lumea literară, nu primeam cine știe cîte scrisori, deși nu locuiam în București; ceva mai tîrziu, numărul scrisorilor crește pe măsura înmulțirii contactelor mele personale și a brumei de celebritate de care mă bucuram; numărul scade din nou la un moment dat, iar astăzi se apropie de zero. M-am întrebat de ce. Un răspuns relativ evident este că, în anii '80 mai ales, renăscuse teama
Specii pe cale de dispariție by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16549_a_17874]
-
și iresponsabil. E drept însă că succesul unui asemenea discurs presupune și un electorat pe măsură, orbit de resentimente și acționînd mai ales sub formă de reacție afectivă, refuzînd 'uzul rațiunii', discernămîntul lucid și realist între posibilități (social-istorice) și dorințe personale (care, nu arareori, vin în contradicție cu cele ale ansamblului societății). Din păcate, în viața socială și politică românească a ultimului deceniu au prevalat - contraproductiv - reacțiile și atitudinile visceral-afective asupra deliberării calme și responsabile și a deciziilor circumstanțial realiste. Inconsistența
"LIMBAJ LEMNOS" by Valeria Guțu Romalo () [Corola-journal/Journalistic/16551_a_17876]
-
împotriva comunismului, dar și ca mesaj politic de durată. Cronicarul se teme că implacabilul editorialist al EVENIMENTULUI ZILEI n-a prea înțeles sau n-a vrut să înțeleagă faptul că dizidenții anticomuniști au recomandat votarea lui Ion Iliescu sacrificîndu-și convingerile personale, pentru a împiedica producerea unui rău incomparabil mai mare decît alegerea lui Ion Iliescu. Cornel Nistorescu, din cîte ne amintim, s-a despărțit de fostul regim totalitar, deoarece regimul însuși nu mai exista. El n-a făcut un gest măcar
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16547_a_17872]
-
fostului dictator vorbindu-i despre existența unui caiet cu coperte negre din plastic ce a aparținut lui Stalin, furat de unul dintre membrii Biroului Politic și îngropat în aceeași noapte de 12 martie 1953 chiar de bătrân, pe atunci gardian personal al oficialităților partidului. Moartea suspectă și violentă a martorului înainte de a-i fi indicat misteriosul loc, îl convinge pe istoricul american să rămână ilegal în Rusia și să continue cercetările. Prilej pentru romancier să înfățișeze un tablou cutremurător al actualei
Spectacolul lui Stalin by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16572_a_17897]
-
într-altul, ci un fel de punte afectivă între toți cei din jurul ei. Maryna nu există decît alături de cei care o cunosc și o iubesc, sau dimpotrivă detestă. Înainte de a fi un subiect cunoscător și apt de trăiri și aspirații personale, ea este obiectul dorinței și gîndirii celorlalți. America, ca topos al depărtării și înstrăinării, nu numai că nu o ajută să fugă din ea însăși, dar chiar o obligă să se descopere și să se accepte așa cum e. Romanul e
O Europă interioară by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16563_a_17888]
-
grădinar Michael, care străbate o țară bântuită de război ca să-și ducă mama acasă, în satul de baștină, moartea acesteia pe drum este o tragedie mult mai profund simțită decât macrocosmosul brutal în care trăiește, și în care nici suferința personală, nici experiența închisorii nu-l fac să-și abandoneze demnitatea. John Michael Coetzee este un autor sud-african pentru care - ca și pentru scriitorul britanic de origine poloneză Joseph Conrad, deși în alte condiții - engleza nu a fost ceea ce se numește
"Disgrace" de J. M. Coetzee by Maria-Sabina Draga () [Corola-journal/Journalistic/16565_a_17890]
-
albilor în Africa de Sud. Chestiunea diferențelor de rasă inerente, discutate obsesiv ori de câte ori e vorba, într-un sens sau altul, despre această țară, este imaginată de Coetzee ca o variantă a diferențelor dintre oameni. Într-adevăr, înainte de a fi confruntat cu șocul personal al atacului fermei fiicei sale de trei bărbați negri, profesorul David Lurie s-a făcut și el, la rândul său, vinovat de o violență morală asemănătoare. Evenimentul căruia i se datorează concedierea sa de la Universitatea Tehnică din Cape Town, aventura cu
"Disgrace" de J. M. Coetzee by Maria-Sabina Draga () [Corola-journal/Journalistic/16565_a_17890]
-
obligațiile morale ale albilor în Africa de Sud. Într-adevăr, hotărîrea lui Lucy de a nu acționa împotriva copilului care, însă, îi va aminti toată viața de trauma prin care a trecut, este un act suprem de responsabilitate, dar și o încercare personală de a anihila, împreună cu diferențele rasiale cărora li se datorează această experiență, și propria-i suferință. Dorința ei de a fi o mamă bună este o metaforă a credinței în posibilitatea de a transforma răul în bine, conflictele în dragoste
"Disgrace" de J. M. Coetzee by Maria-Sabina Draga () [Corola-journal/Journalistic/16565_a_17890]
-
că pentru a putea stabili reperele normative ale moralei, pentru a putea decide ce înseamnă să ai o ținută morală, Frankfurt se consideră obligat să răspundă mai întîi la alte întrebări, ca de pildă ce înseamnă să ai o identitate personală, cum se manifestă ea, ce este libertatea, în ce măsură sîntem produsul unei istorii în care se întîmplă să ne ducem viața ori dimpotrivă, propria noastră operă, sau cum ne definesc și ne formează pe fiecare din noi idealurile noastre personale. De
Cine sîntem cu adevărat by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16582_a_17907]
-
identitate personală, cum se manifestă ea, ce este libertatea, în ce măsură sîntem produsul unei istorii în care se întîmplă să ne ducem viața ori dimpotrivă, propria noastră operă, sau cum ne definesc și ne formează pe fiecare din noi idealurile noastre personale. De cele mai multe ori, ipotezele de la care pornește scriitorul sînt de bun-simț, mă-ndoiesc că ele ar putea fi lesne contestate. Dar ele constituie totodată deplasări subtile și interesante de la gîndirea mainstream a epocii noastre. De pildă: ca trăsătură distinctivă a
Cine sîntem cu adevărat by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16582_a_17907]
-
-o, dar și al alegerilor și intențiilor noastre. Spune-mi de ce anume îți pasă, ce te frămîntă, că să-ți spun cine ești. Nu rațiunea ne definește, ca făpturi superioare animanelor, ci faptul că luăm decizii, că ne exprimăm voința personală într-un mod distinct de toți cei din jurul nostru sau de oamenii altor secole și ai altor civilizații. Felul în care ne dorim anumite lucruri, energia pasiunilor, aspirațiilor și ambițiilor noastre, chiar a celor absurde, lipsite de logică sau rațiune
Cine sîntem cu adevărat by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16582_a_17907]
-
lui sînt utopice, dar numai dacă omitem să le citim în cheia eticii și a moralei. Să le recunoaștem, așadar, componenta normativă: nu sîntem, ci ar trebui să fim, făpturi capabile de discernămînt și de decizii consecvente cu identitatea noastră personală. Oare în România acestor zile, decizia electoratului reflectă identitatea noastră colectivă, sau e o aberație ivită tocmai din neputința de a lua o decizie? În momentul de față mă tem că orice răspuns am da e la fel de sinistru. Harry G.
Cine sîntem cu adevărat by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16582_a_17907]
-
foarte puține excepții, jurnalul intim, în schimb, avem, la jumătatea anilor optzeci, un efort concertat al criticilor de a-l defini. Ce se întâmpla, de fapt? Se forța dinspre critică înspre literatură, dinspre rețetă către practică, reanimarea genului consacrat vieții personale. Se scriau, de asemeni, studii despre epistolar. Cu alte cuvinte, critica presa asupra literaturii ca să producă modele de existență normală, să îi reînvețe pe oameni să se perceapă și să se accepte ca indivizi, cu tot ceea ce decurge din această
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
în călătoria sa prin literatura română a introdus decada, drept criteriu de distincție între promoțiile literare, termen inventat de el, pentru a nuanța între generațiile literare. Asta l-a făcut să aibă și în literatură o, să-i zic, hartă personală, pe care a construit-o încetul cu încetul, potrivit acestor criterii care i-au adus prieteni care se simțeau promoționați de el, dar care l-au părăsit ori s-au răcit de el atunci cînd nu se mai simțeau bine
Ulici al meu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16603_a_17928]
-
istoric și etic, vărsată însă în prezentul etern al prozei beletristice, nu a "celei mai despuiate", cum dorește a se prezenta, ci mustind de sucuri acide. "Ca de obicei, conform axiomei "secretului de partid", sîntem convocați cu o zi înainte personal: acest apel nu poate fi transmis soțiilor, copiilor sau bunicilor; ce s-ar întîmpla dacă dușmanul ar afla la ce oră și unde se adună centrul vital al națiunii?". Sau: "După-masă, de la ora 15.00, se vor studia "materialele": este
Duplicitatea lui Titus Popovici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16589_a_17914]
-
după romanul omonim al unui scriitor irlandez - William Trevor. Toate aceste elemente justifică prezența în Festivalul filmului britanic a acestui cineast, armean de origine, născut la Cairo acum 40 de ani, stabilit în Canada și creator al unei opere foarte personale și obsesivă prin tematică, barocă și contrapunctică în structura narativă și hipnotică prin efectul asupra spectatorilor. Mai simplu, în aparență, decât alte filme ale lui Egoyan (de altfel, el mărturisea într-un interviu, că "întotdeauna mi-am dorit să captez
Chintă regală by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16581_a_17906]
-
-uri, La tarara și Troika. M-au acompaniat. Și am priceput altfel confesiunea lui Norman Manea din Suplimentul de cultură editat de Polirom la Iași. Din ce în ce mai bun, mai viu și, uneori, emoționant. Ca textul amintit al lui Manea Sumară geografie personală. Și Guliveriada Adrianei Babeți, sursă inepuizabilă de invenții lingistice, de imagini, de conexiuni, de teritorii pe care circuli liber. Liber. Aș vrea să citiți cîteva rînduri, traduse rapid din spaniolă, un cîntec-poveste care vorbește despre drum, rost, lumină, destin, despre
Amintiri cu Papa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11829_a_13154]
-
și modulează liric o atitudine reflexiv-combativă. Un război de o sută de ani, volumul de debut, este (în pofida titlului cu o simbolistică belicoasă) poate singurul moment artistic de respiro al autoarei, care își scoate acum la lumină imaginile și obsesiile personale, acea zestre netransmisibilă din imaginarul fiecărui scriitor. Dar "camera albă" și "războiul de zăpadă", statuia celebră din piață și sala de disecție, ca o casă fără oglinzi, încep deja să pulseze radioactiv, răsfrângând din conștiința poetei în a cititorului razele
Poemul provocat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11813_a_13138]
-
Dumitru Hurubă l După cum ne ajută mintea să deslușim din știrile televizate, vizitele de lucru ale domnului președinte Băsescu sunt, cel puțin pentru mine și prietenul Haralampy, un înduioșător și pe alocuri răscolitor exemplu personal, despre felul în care avem datoria să învățăm aplicarea practică a trăitului bine în România. Astfel, pentru început, dar și pentru reechilibrarea psiho-financiară și mentală, în cazul celor mai vulnerabili din acest punct de vedere, după majorările de la 1 aprilie
Noi știri TV sau metode de a-l face pe român să vorbească singur by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11872_a_13197]
-
film drept de artă cu inima împăcată, deși a luat César-ul în '89. Nu mi se pare suficient de elaborat și există incongruențe. Dar e o raritate dintr-un punct de vedere. Mulți regizori fac lungmetraje pe care le numesc "personale" și care sunt eșecuri tocmai din această cauză. Pe când Besson ia o poveste personală - dacă nu mă înșeală memoria, părinții lui erau scafandri, el practica acest sport și dorea să devină biolog marin - și o tratează profesional, dar fără a
În apărarea Marelui albastru by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11845_a_13170]
-
mi se pare suficient de elaborat și există incongruențe. Dar e o raritate dintr-un punct de vedere. Mulți regizori fac lungmetraje pe care le numesc "personale" și care sunt eșecuri tocmai din această cauză. Pe când Besson ia o poveste personală - dacă nu mă înșeală memoria, părinții lui erau scafandri, el practica acest sport și dorea să devină biolog marin - și o tratează profesional, dar fără a ascunde duioșia pe care i-o inspiră. Nu știu dacă lui Jung i-ar
În apărarea Marelui albastru by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11845_a_13170]