14,398 matches
-
și este viu în vecii vecilor. Învierea lui Isus este semnalul și garanția multor altor învieri din morți de același fel care vor urma. Credință sau necredința în Cristosul înviat din morți împarte lumea în 2: în mântuiți și în pierduți. Cristos a înviat! Dacă spui din toată inima "Adevărat că a înviat!", ai înțeles esență Paștelui. Documentar radio realizat de Ioan Ciobota pentru Radio Vocea Evangheliei. Referință Bibliografica: Ce s-a întâmplat de fapt de Paști? / Ioan Ciobota : Confluente Literare
CE S-A INTAMPLAT DE FAPT DE PASTI? de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360872_a_362201]
-
imi trecea prin cap. Atunci a aparut Echim. Era un individ nu mult deosebit de cerșetorii pe care-i vedeai uneori la colț de stradă, jerpelit, slab, cu barbă prematur încărunțita. Părea că nimerise acolo din întâmplare, după cum caută cu privirea pierdută în stânga și în dreapta. Descoperindu-ne în cele din urmă printre numeroșii oameni adunați în spațiul acela restrâns, se apropiase de noi cu chipul luminat de satisfacția celor ce recunosc niște cunoștințe vechi. Bună ziua! ne spusese cu glas cântat, scoțându-și
LAGĂRUL de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360878_a_362207]
-
culmi te poți înălța. Dacă în Canada cunoscutul avocat a atins înălțimile în carieră, prăpastia din suflet rămânea aceeași - depărtarea de locurile și oamenii pe care i-a iubit dintotdeauna... „Sunt un băiat firav, cu părul de lan / Cu ochii pierduți, cu fruntea de ceață. / În fiecare dimineață / M-a fugărit fata Morgana-n Bărăgan” - spune Nichita în prima strofă a poeziei „Eu”, o adevărată radiografie a sufletului său, dăltuit din lutul Bărăganului. „Pe pieptul salcâmului plângeam în vânt / Noaptea-mi
NICHITA TOMESCU – REPREZENTANT JURIDIC AL CANADEI LA ONU, AVOCAT AL MAFIOŢILOR ŞI POET AL BĂRĂGANULUI! de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360856_a_362185]
-
la cele eterne...În ultimii zece ani, fiind suferind, îi era greu să se mai consacre și activităților românești, motive din care, omul și poetul Nichita Tomescu a fost mai puțin cunoscut decât avocatul distins al cauzelor, așa zise, dinainte pierdute dar pe care el știa cum să le câștige. Totuși, Nichita, chiar din această «retragere» continuă să simtă și gândească românește, pentru el și pentru noi. Chiar cu câteva săptămâni înainte de a muri mi-a trimis un poem pentru «Curierul
NICHITA TOMESCU – REPREZENTANT JURIDIC AL CANADEI LA ONU, AVOCAT AL MAFIOŢILOR ŞI POET AL BĂRĂGANULUI! de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360856_a_362185]
-
până în mistere / între gemenele sfere? Îmi dezbrac rănitul eu / Sub Talpa Lui Dumnezeu! Vino fiu al firii-nalte / rouă-a visurilor de carte / la Temple sub diademe / ai altare cu poeme! ( La Temple sub diademe ) Poate că în numele nostalgiei paradisului pierdut, poetul N.N.Negulescu creează un univers compensativ înlocuind ordinea istorică și cosmică printr-o ordine a poeziei care codifică universul într-un”Templu”, cu „visuri de carte”, „cu altare cu poeme”. Ca tipar formal, cartea, ca și poemul reprezintă un
LUPTA CU VISUL, ÎNTR-O CRONICĂ DE EXCEPŢIE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360906_a_362235]
-
Iar în suflet se face frig...(p.115). Un evident ton elegiac revede decrepit iubirea de demult, rememorându-i senzualul: Gând de magică iubire viscolește-n iarna mea (p.138); Din timpul nostru,/ Am rămas numai eu,/ De două ori pierdută/ Din iubire...(p.49); Cad frunze arămii din zare,/ Peste tristeți, peste tăceri,/ La noi în suflet este toamnă,/ Prilej de tainice-adieri (p.52). Senzualul stins într-un joc adolescentin își caută accentul de simbol: Ne atingeam mâinile-n grabă
DESPRE IMANENŢA ATRIBUTULUI de IULIAN CHIVU în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360927_a_362256]
-
Inefabil și diafan, ca un desen transparent, însă de o ironie subtilă, volumul „ Aparent “ al poetei Dacina Dan, premiată la Festivalul Național de Poezie „ George Coșbuc “, ediția a XIII-a, se impune cu naturalețea talentului. Ambivalenta real - imaginar, ideea reflexivității pierdute, imaginea deschisă și totuși, înșelătoare, a lumii, natura perisabila a ființei umane care și-a pierdut accesul la tot ce înseamnă etern, guvernează întregul volum. De asemenea, tot ce e simbol consacrat, se transformă în poezia Dacinei Dan, în contrasimbol
„APARENT/ ILLUSORY” O NOUĂ APARIŢIE EDITORIALA SEMNATĂ DE POETA DACINA DAN de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360912_a_362241]
-
cale să se prefacă-n pâine”/ insinuă ispititorul./ Iisus zâmbi spre ele,/ trezindu-le din somnul greu,/ și le schimbă în păsări./ „Nu doar cu pâine/ omul se hrănește,/ ci-n primul rând din zborul/ când piatra-și înflorește/ aripile pierdute/ din nou spre Dumnezeu:”// (Înaripatele pietre, p. 96). De observat că devenirea lui Iov permite prin analogie, configurarea personalității credinciosului. Alegerea îl scoate pe om din angoasă, dezvăluindu-i în profunzime ceea ce filosoful Kierkegaard numește „hotărârea în existență”, actul prin
IOV, OMUL LOVIT DE CEL RĂU de PETRE ISACHI în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360933_a_362262]
-
ca de hârtie sub un cer ca de sineală ce rotesc cocori în zbor nu știam de nicio toamnă și de nici un viitor... cromolitografii de vis azvârlea pe deal amurgul soare pârguit de toamnă într-un dulce fermecat luna mireasa pierdută dezbrăcată pentru o noapte se plimba pe cer alene ca o doamnă din bizanț avea ochii obosiți de nesomn buzele de anilină ne privea de sus frumoasa capul gol de lună plină răsărit din orizonturi ca o falnică metopă cu
POVESTE ROMANTICĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 999 din 25 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360975_a_362304]
-
Poeme > Sentiment > FERESTRE Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1145 din 18 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Ferestre închise M-am rătăcit în căutările acestui timp Sufletul meu, ferestre închise, Drum pietruit de cuvinte nespuse, Cărari - labirint de vise pierdute. Nu vreau să spun că nu mai am vise. Dar nu mai sunt colorate ca atunci, Cănd porumbeii albi zburau către ceruri. Ascult, dar nu mai stiu să înțeleg! De vina sunt zidurile, Apărute de nu știu unde, Care nu mă lasă
FERESTRE de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364078_a_365407]
-
enervant, lângă timpanele mele. Șarpele acesta viclean îmi mai moare câte un vis, câte-o speranță, dar am să-l ucid și voi rămâne stăpânul inelelor lui. Și-atunci... Șarpele... Sau poate ne vom ridica o statuie, la răscrucea viselor pierdute și vom vorbi acolo ca doi prieteni, așteptând iubirea mea, sau a lui., de parca asta ar mai avea importanță. Hai, prietene, nu mă mai strânge așa de tare să mai pot să respir... Leonid Iacob Referință Bibliografică: șarpele / Leonid Iacob
ŞARPELE de LEONID IACOB în ediţia nr. 942 din 30 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364159_a_365488]
-
coboară Doamne peste sufletul meu suflet târziu în viața mea șuvițe să pot pe mama mea s-o văd măcar în vis măcar odată mă simt încătușat de amintiri un sfârtecat de crudul infinit mă sting în Univers cu ochii pierduți te plâng te văd ca stea mi e dor adio adio mama mea ești țărână pustiul e timpul meu și încă trece adio adio mama mea ating mormântul mut cu palme cu priviri lăcrimând. Referință Bibliografică: Un sfârtecat de crudul
UN SFÂRTECAT DE CRUDUL INFINIT de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 934 din 22 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364178_a_365507]
-
dreptul un zevzec, înghit ca un flămând în sec. mi-ai spus vrute și nevrute, precum că-n viață pierdem multe și-acum adânc în piept trag aer și recunosc, am fost un fraier. o lacrimă se scurge mută. îmi ești definitiv... pierdută. Referință Bibliografică: voi regreta în chip și fel / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 947, Anul III, 04 august 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 George Safir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
VOI REGRETA ÎN CHIP ŞI FEL de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364189_a_365518]
-
răspunse hangiul de data aceasta în elină! Baraba făcu un semn cu mâna și hangiul dispăru după o ușă. Rămaseră singuri doar ei doi. -Așadar ești unul din ucenicii Lui! spuse Baraba direct. Omul îl privi ridicându-și încet privirea pierdută, dar nu spuse nimic. Baraba îi luă cana de lut fără să-i ceară voie celui din fața sa și gustă din conținut, însă ucenicul nu reacționă în nici un fel. Era doar apă, după cum avea să constate pufnind și eliberându-și
ANCHETA 12 (FRAGMENT DIN ROMAN) COMOARA de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364105_a_365434]
-
minunat devenise deodată /cântec /versul l-am trăit în forma stelară a galaxiilor/ Sunetele lăuntrice , inefabile - adevărat susur de astre - dezlănțuite de apariția frumuseții„flăcări de vulcan rostogolite în mine”vădesc virtuți incantatorii, aproape magice. Trăind permanenta nostalgie după paradisul pierdut, apariția femeii în decor a creat poetului o nouă stare de conștiință, convins fiind că alături de ea ( femeia), blestemul biblic își pierde orice putere. „într-o zi / plaja oceanului am găsit-o pustie / lipsită de sens/ fără versuri / fără poeme
EXEGEZĂ. EA TOT, EA ABSOLUT, EA UNIVERS...” , AUTOR GEORGE ADRIAN POPESCU ( EUNESCU) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 934 din 22 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364179_a_365508]
-
o veselie de întrebări te-am întrebat / cine ești tu / rouă care cazi pe atingerea degetului” ( Cine ești) Aflat într-o continuă efervescență, poetul transcede dincolo de spațiu profan „ pentru că ochiul meu intrase adânc în ochiul tău”, căutând lumina pură, paradisul pierdut, conștient fiind că „ azi femeia mea / a mea/ a mea / nu mai doarme niciunde”... și totuși „ în atingerile mele neliniștite”, acesta are senzația că „mă respirai / cum eu te respiram/ din miezul unui trandafir alb” (Altfel, firesc) Spațiul ideii este
EXEGEZĂ. EA TOT, EA ABSOLUT, EA UNIVERS...” , AUTOR GEORGE ADRIAN POPESCU ( EUNESCU) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 934 din 22 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364179_a_365508]
-
aproape două veacuri în urmă de bucureșteanul Petre Ispirescu, a devenit, puternic personalizat, un poem tragic, mustind de cele mai neașteptate tâlcuri, despre destin, conflict între generații, revoltă împotriva condiției umane, ideal, rost al individului pe lume, căutarea a paradisului pierdut, sacrificiu uman, durere, precum la daci, de a nu fi nemuritor ca zeii, testare a limitelor insului în încleștarea cu forțele stihinice ale naturii, pace, solidaritate, curmare a războaielor, omenie, comunicare, dragoste, singurătatea și tristețea omului într-un univers cel
RESCRIEREA – O FORMĂ DE INTERTEXTUALITATE de ION ROŞIORU în ediţia nr. 942 din 30 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364215_a_365544]
-
visceral obscur cățărată de cornul lunii despuiată pe calea lactee mare și stânci soare îmbătrânit ce arde pietrele pline de amărăciunea mării cine-mi sapă nisipurile cu chipul tău pictat pe dunele triste acolo găsesc numai inelul și umbra ta pierdută lorelai luni, 15 iulie 2013 Referință Bibliografică: lorelai și marea / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 927, Anul III, 15 iulie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Ion Ionescu Bucovu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
LORELAI ŞI MAREA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 927 din 15 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364254_a_365583]
-
privirile prin tara, observi cu bucurie că românii redescoperă valori autohtone pe care le-au cam uitat în anii de după 1989, orbiți de noutatea luciului din Occident. Acum oamenii merg iarăși cu cortul pe văi, învățământul recapătă treptat din terenul pierdut, stațiunile balneoclimaterice, acum refăcute, sunt neîncăpătoare pentru câte solicitări sunt, turismul, inclusiv traversarea Carpaților, se face pe șosele nou asfaltate, se caută liniștea unei colibe sau a unei chilii de mănăstire, ori într-o pensiune rurală, frumuseți care își recapăta
SPERANŢE PENTRU ROMÂNIA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363069_a_364398]
-
CREANGA DE CUVINTE În amiaza bunătății, se cuibărește lacrima mea, ce scaldă o creangă de cuvinte, și îmbobocesc lumini, când gânduri de noapte caută șchiopătând adăpost, când eu mă străduiesc să las la vatră tinerețea timpului puțin rămas, dar nu pierdut. PLĂPÂNDA PLOAIE Plăpânda ploaie îmi cere-adăpost când fuge de propria-i răceală. La mine în palmă băltește și-o sorb și simt cum răceala-i s-așterne-n albastrul ce-o cheamă. Devin sloi de gheață și simt din adânc chemarea din
CREANGA DE CUVINTE (POEME) 1 de CORNELIA JINGA HETREA în ediţia nr. 1036 din 01 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363195_a_364524]
-
al piticaniilor mentale. Consumatorii de droguri termină facultăți plătite de părinții inconștienți că cioara lor nu e altfel față de cele din cârd. Dacă ești conștient, te va durea capul și nu vei mai găsi nici o soluție de salvare. Totul pare pierdut și acceptat de toată lumea. Iar micul ecran are rolul lui progresiv de îndobitocire. Adolescența pare o pensie timpurie. Hazul e atâta de penibil, încât seamănă cu diareea. Se râde de orice și oricine, ignorându-se bășcălia de odinioară. De sub brațele
RADIOGRAFIA ZILEI-NAŢIUNE FĂRĂ RAŢIUNE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1317 din 09 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368291_a_369620]
-
Va lucra intens la cel de-al treilea volum, „Vals în întuneric”, patru ani în șir, șlefuind fiecare vers, voindu-se cântecul său de lebădă. Într-un fel cartea va fi „Cronica unei morți anunțate”, un vals trist al iubirii pierdute, un vals de Chopin înlocuind ftizia jucată pe clape cu „sfârâmarea organelor”, pregătind, resemnat, ultimul vals japonez, în care „la întoarceri/ sub evantaie/ sabia taie”. Îi va invita deseori pe cei trei ultimi prieteni întru Poezie sub unicul vișin(care
CONSTANTIN ARDELEANU DESPRE MIRCEA BRĂILIŢA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1333 din 25 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368267_a_369596]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > IUBEȘTE-MĂ DEPARTE Autor: Marin Bunget Publicat în: Ediția nr. 1757 din 23 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Pierdută, umbră verde, pe lacul plin de nuferi M-am rătăcit în mine... în urma ta cresc goluri. Îmi pleacă amintiri, când turme și când stoluri Și știu ce e tăcerea... și știu cum e să suferi. Mă veștejește dorul și frunza
IUBEȘTE-MĂ DEPARTE de MARIN BUNGET în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368306_a_369635]
-
FINIȘ, de Răul Bâz, publicat în Ediția nr. 1379 din 10 octombrie 2014. Vreau să-mi zacă trupul pe-un pat de spital, prăbușit pe-o rană, cu ochii căzuți, dârdâind de friguri, trist și animal, singur în salonul anilor pierduți. Să nu intre nimeni, câini legați de clanțe, nu vreau să mă vadă lumea cum ma sting, iar dacă vă-ntreabă, nu le dați speranțe: spuneți că-năuntru îngeri se preling. Nu, nu vreau transfuzii, nici medicamente, nu-mi mai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
fi așteptat viața să-mi ofere numai ce-i frumos. Citește mai mult Vreau să-mi zacă trupul pe-un pat de spital,prăbușit pe-o rană, cu ochii căzuți,dârdâind de friguri, trist și animal,singur în salonul anilor pierduți.Să nu intre nimeni, câini legați de clanțe,nu vreau să mă vadă lumea cum ma sting,iar dacă vă-ntreabă, nu le dați speranțe:spuneți că-năuntru îngeri se preling.Nu, nu vreau transfuzii, nici medicamente,nu-mi mai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]