5,084 matches
-
Pot să vin cu tine? — Nu. Îmi pare rău, Piticot. CÎți bani avem? — Paișpe dolari și șaișcinci de cenți. Îi am la mine. — Au mai zis și altceva? — Nu. Decît că o să te-aștepte pînĂ te Întorci. — Mama o să se plictisească să le tot dea de mîncare. — Le-a dat deja de prînz. — Și ce mai făceau? — Stăteau doar, pe verandă. I-au spus lu’ mama să le dea carabina ta, dar eu o ascunsesem deja În magazie, de cînd i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
alea n-ar fi trebuit să le fac. Te iau. Dar poate doar pentru vreo două zile. — Sigur. CÎnd Îmi zici că nu mai vrei să vin mă-ntorc acasă. MĂ Întorc oricum, dacă văd că te deranjez sau te plictisesc sau că trebuie să cheltui prea mult cu mine. — SĂ facem un plan, Îi spuse Nick Adams. Se uită În susul și-n josul străzii, apoi la cerul pe care treceau norii Înalți și albi de după-amiază și la șepcile albe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Asta nu se poate. — Știu. Da’ tu ce te-ai gîndit să facem? Ar trebui să culegem niște zmeură și eu aș Încerca să Împușc ceva potîrnichi sau măcar una. Putem prinde oricînd păstrăvi. Da’ n-aș vrea să te plictisești de păstrăvi. — Tu te-ai săturat vreodată de păstrăvi? — Nu. Da’ cică mulți oameni se satură. — Eu nu m-aș sătura de ei. De știu că te saturi imediat. Dar de păstrăv sau de cățĂrat nu te saturi niciodată. Știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
deloc așa de simplu. — Da’ hai s-o ținem așa o vreme. PĂi cred că avem și dreptu’, cel puțin o vreme. Poate că nu chiar c-am avea dreptu’ la asta. Însă o putem face. Da’ n-o să te plictisești teribil de mine? — Nu. După ce făcuseră ultima dată nu se mai simțea atît de singur, așa cum se simțise aproape mereu, indiferent unde era și cu cine. Nu mai simțise singurătatea aceea a micii morți Încă de cînd făcuseră dragoste prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ar fi Îngrozitor dac-am fi genu’ Ăla de oameni care se calcă pe nervi și ar trebui să ne certăm ca să putem face dragoste? — Noi nu sîntem așa. — Eu, una, o să-ncerc să nu fiu. Da’ n-o să te plictisești să fii doar cu mine? — Nu. — Însă acum te gîndești la altceva. Da. MĂ-ntrebam dacă găsim pe undeva un Miami Daily News. — Adică ediția de după-amiază? — Voiam să mai văd ce-i cu treaba aia din Spania. — Rebeliunea militară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
fi putut să fii tatăl meu? Dacă te făceam la paișpe ani. MĂ bucur că nu ești, spuse. Doamne, ce complicat ar fi. Și-așa e destul de complicat, cred, pînĂ reușesc eu să privesc mai simplu. Crezi c-o să te plictisești de mine pentru că am douășdoi și dorm toată noaptea și mi-e foame-ntruna? — Și ești cea mai frumoasă fată pe care-am văzut-o și ești minunată și tare ciudată-n pat și e mereu o plăcere să vorbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
pas, zi după zi și respectă fiecare promisiune făcută ție sau ei. Așa pot s-o iau de la capăt, se gîndi, și s-o fac cum trebuie. Ai ajuns un moralist Îngrozitor. Dacă nu ești atent, o s-ajungi s-o plictisești. N-ai fost tu mereu un moralist? CÎteodată. Nu Încerca să te minți singur. CÎteodată, În diferite momente, În diferite locuri. Nu te păcĂli singur. Bine, Conștiință, spuse atunci. Da’ nu mai fi și tu așa solemnă și didactică. Fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
beau cu tine prima oară. — Nu mai inventa chestii. Nu inventez nimic. Chiar așa am făcut. — Fata mea, nu te-apuca să inventezi peste măsură. Nu inventez nimic. Nu mi-am păstrat fecioria pentru că m-am gîndit că te-ar plictisi și, pe lîngă asta, Într-un timp renunțasem să mă mai gîndesc la tine. Dar absintul l-am păstrat pentru noi. Pe cuvînt. — Aveți absint adevărat? Îl Întrebă Roger pe chelner. — N-ar trebui s-avem. Da’ am ceva. — E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
altceva. — O să fie nemaipomenit cînd o s-ajungem acolo și tu o să te-apuci de lucru. „E cam obtuză“, se gîndi. „Sau poate că asta-i face ei absintul?“ Însă spuse doar asta: — Da, o să fie. Dar tu n-o să te plictisești? — Normal că nu. — CÎnd mă pornesc cu scrisul, muncesc foarte mult. — O să muncesc și eu. — Ar fi distractiv. Ca domnul și doamna Browning. N-am apucat să văd piesa asta. — Trebuie neapărat să faci mișto, Roger? — Habar n-am. „Revino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
pe bune? — Da, așa cred. — Mai bem unul? Îmi spui și ce s-a Întîmplat mai departe? Uite, În legătură cu genul Ăsta de lucru am avut mereu Întrebări. Da, mai bem unul. Și-ți spun și restul poveștii, dacă nu te plictisesc. — Roger, să nu te mai aud niciodată că spui asta, că m-ai putea plictisi. MĂ plictisesc uneori eu de mine ca dracu’. Așa că mi s-a părut firesc să te Întreb. Hai să mai bem unul și după aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mai departe? Uite, În legătură cu genul Ăsta de lucru am avut mereu Întrebări. Da, mai bem unul. Și-ți spun și restul poveștii, dacă nu te plictisesc. — Roger, să nu te mai aud niciodată că spui asta, că m-ai putea plictisi. MĂ plictisesc uneori eu de mine ca dracu’. Așa că mi s-a părut firesc să te Întreb. Hai să mai bem unul și după aia-mi povestești. Whisky cu sifon și gheață (În engl. În orig.) . Pește oceanic asemănĂtor cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Uite, În legătură cu genul Ăsta de lucru am avut mereu Întrebări. Da, mai bem unul. Și-ți spun și restul poveștii, dacă nu te plictisesc. — Roger, să nu te mai aud niciodată că spui asta, că m-ai putea plictisi. MĂ plictisesc uneori eu de mine ca dracu’. Așa că mi s-a părut firesc să te Întreb. Hai să mai bem unul și după aia-mi povestești. Whisky cu sifon și gheață (În engl. În orig.) . Pește oceanic asemănĂtor cu peștele-cu-spadă. . G-men
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mare și jovială începe să se schimonosească din cauza îngrijorării - și sunt sigură că expresia mea e responsabilă de asta. Trebuie să dreg cumva lucrurile. —Douăzeci de kilometri! exclam detașată. E dat naibii! Cum poate cineva să reziste atât?! Eu mă plictisesc după câteva sute de metri! — Plictiseala nu e prima mea grijă, răspunde Matt. Eu mi-aș face probleme în legătură cu un atac de cord. Patrick m-a bătut întotdeauna la cap să merg cu el la sală, dar nu m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
din Portugalia,... cred că tu erai la toaletă sau..., în sfârșit, nu erai de față și eu l-am întrebat cum a fost în vacanță. Și el mi-a zis că a fost OK, dar că ați ajuns să vă plictisiți unul de celălalt și chiar voiați să vă întoarceți. Simt literalmente cum îmi fuge sângele din obraji. Îmi văd fața în oglinda cu ramă argintie de pe peretele din fața mea - Daisy are o mulțime de astfel de oglinjoare prin toată casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
murmure vecernița... Pe de altă parte, e destul să citești Retraits...” „Ce anume erau?” „Statutele ordinului, redactate destul de târziu, să zicem, În epoca În care ordinul era deja pe ducă. Nimic nu-i mai rău decât o armată care se plictisește din cauză că războiul s-a terminat. De exemplu, la un moment dat se interzic Încăierările, rănile făcute creștinilor din răzbunare, legăturile cu vreo femeie, calomnierea fratelui. Nu trebuie să pierzi un sclav, să te Înfurii și să zici «o să mă duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
și, la fiecare generație, cad iarăși În aceleași erori și orori; evenimentele nu se repetă, dar se aseamănă... Se termină noutățile, surprizele, revelațiile. Pot să-ți mărturisesc dumitale, acum, când doar Marea Roșie ne ascultă: nemurirea mea a ajuns să mă plictisească. Pământul nu mai are secrete pentru mine și nu-mi mai pun speranța În semenii mei”. „Curios personaj”, am comentat eu. „E clar că Agliè al nostru se preface că-l Întruchipează. Gentilom matur, cam fezandat, cu bani de risipit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Îi răspunse altcuiva de la masă că nu zisese niciodată așa ceva. „Cum nu ați spus? Ați spus că n-ați dat niciodată peste cineva nevrozat de propriul său divorț, ci Întotdeauna de divorțul celuilalt.” „Poate, nu-mi amintesc,” zise atunci Wagner, plictisit. „Iar dacă ați spus-o, nu voiați să spuneți ceea ce am Înțeles eu?” Wagner tăcu câteva minute. În timp ce comesenii așteptau fără ca măcar să Înghită ce-aveau În gură, Wagner făcu semn să i se toarne un pahar de vin, privi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
să mă uit pe manuscrisele dumneavoastră cu un spirit de umilință. Sunt convins că până și În textul cel mai dezolant voi găsi o scânteie, dacă nu de adevăr, măcar de minciună bizară, iar adesea extremele se ating. O să mă plictisesc numai acolo unde apar lucruri banale, iar pentru plictiseala aceea o să mă despăgubiți dumneavoastră. În funcție de plictiseala pe care am s-o Încerc, mă voi limita la a vă trimite la sfârșit de an o notiță scurtă, pe care o voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mai au Îngeri păzitori: eu sunt unul dintre aceștia...” „Dar de ce m-ați adus aici?” Altă voce: „Ce faci, dragă Balsamo, te joci de-a mitul nemuritorului?” „Imbecilule”, nemurirea nu-i un mit. E un fapt.” Tocmai voiam să plec, plictisit de trăncăneala aceea, când Îl auzii pe Salon. Vorbea cu glas scăzut, cu Încordare, ca și cum ar fi ținut pe cineva de braț. Am recunoscut vocea lui Pierre. „Fugi de-acolo”, zicea Salon, „n-o să-mi spui că și dumneata ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de mult, oamenii nu se clinteau de pe marginea drumului. Am înțeles, din autobuz, că peste două zile urma să vină Michael Jackson. Cum se închiseseră fabricile și minele, iar băncile falimentaseră, oamenii nu aveau unde să se ducă. Oricum se plictiseau acasă. Noi doi eram niște norocoși - aveam unde să ne ducem. O țineam pe Sabina de mână, peste linia roșie care separa sexele în autobuz. Mi-o imaginam cu mine în pat, sub pătură, șoptind: noi doi, Piti, numai noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Dacă de fapt totul era o conspirație ca, după ce-mi fusese furată inocența, să mi se răpească și libertatea? Am luat-o prin centrul aglomerat și nu ne-am oprit decât la fotograful din fața poștei. Lângă el se învârteau plictisiți în lanț un pui de urs și altul de leu. Erau hazlii și sălbatici. Mersul lor trăda perfecțiunea, privirea le era fixă și feroce -noi, cei din jur, care îi priveam cu admirație și sadism, ne simțeam umiliți. Mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cu hojmălăii ăia fără să le zici nimic? Când asistau la o lecție puteau, cel puțin, să râdă pe seama profesorului, să li se ridice adrenalina când se simțeau amenințați cu un doi. Așa, însă, școala nu mai avea nici un fun. Plictisiți de ei înșiși, zăceau în bănci toropiți ori cădeau într-o veselie isterică: se ciupeau, îmbrânceau, scuipau. Fetele se machiau la nesfârșit, își făceau unghiile una alteia sau își storceau coșurile. Odată la jumătate de oră un geamăt răgușit: hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
repede și-l aruncă într-o dispoziție softcore. Deschise computerul, tastă increase your johnny. N-avu curajul să-și deschidă mail-ul. Vagabondă o vreme pe tot felul de site-uri: fetish, interracial, threesome, hotmilfs, stockings. În cele din urmă se plictisi. Deschise yahoo messenger-ul: în față îi sări caseta cu știri din yahoo insider: în Afganistan talibanii decapitaseră un ostatic italian răpit în urmă cu două săptămâni. În Germania un canibal inculpat a recunoscut că, în urmă cu doi ani devorase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
început să car apa din chiuvetă la baie. O vărsam în vasul de WC. Făceam cam două ture pe minut. Din sufragerie a ieșit și Octav. Părea să se bucure că în sfârșit trecusem la o activitate care nu mă plictisea în așa hal încât să adorm în timp ce vorbeam. - Pot să te ajut cu ceva? - Nu, nu, merci Octav, ești drăguț, i-am răspuns deplasându-mă fulgerător cu oala de-a lungul axei bucătărie-baie. - Bine, atunci pe miercurea viitoare? - Da, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
dialogul satisfăcând curiozitatea fetiței ajunsă la vârsta întrebărilor. — Și ce dacă? Nu mai avem, mămăligă, pâine, fasole, varză. — Și ce dacă? Nu mai avem ce mânca. — Și ce dacă? Murim de foame. Hai, terminați! îi avertiza Paulina. Nu v-ați plictisit de-atâta pălăvrăgeală. — Ce-i aia? Au! Vai de capul meu. Alte șiruri de întrebări, alte răspunsuri, alte născoceli. Ce mă fac cu ea, Paulino? mai răspunde-i și tu, îi plasează dialogul nevestei care fiind mai experimentată cu copiii
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]