5,162 matches
-
Mircea Eliade, Mihail Sebastian și Alice Botez (textele consacrate acestei autoare pasionate de metafizică, pasiune deprinsă la școala lui Nae Ionescu, compun de fapt o veritabilă micromonografie), urmați de contemporanii Cărtărescu (apreciat ca scriitor, dar sancționat moral drept un "Casanova postmodern" pentru De ce iubim femeile), Petru Cimpoeșu (primul în topul Doamnei Profesoare), Matei Vișniec (interesant, dar prea tehnic), Nichita Danilov (imaginativ, deși prea pletoric), Gabriela Adameșteanu (admirabilă în Dimineață pierdută, nu însă și în Provizorat, unde face concesii gustului actual pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
de carte (Paolo Coelho, Carlos Ruiz Zafon, Andrew Davidson, Simon Toyne, Amelie Nothombe, Amos Oz). Așa cum anticipam, elementul comun al tuturor cărților comentate îl constituie farmecul povestirii, chiar și atunci când aceasta e delegitimată parodic, ca în varianta acreditată de narațiunile postmoderne ale lui Italo Calvino. O atitudine critică față de povestire (și nu mai puțin față de "magia iubirii", celebrată la noi de un Eliade) au avut cehul Milan Kundera, din literatura căruia Elvira Sorohan nu analizează decât mecanismul ironiei din Gluma și
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
15 iunie a apărut însă și primul roman, de politică-ficțiune, cu un titlu cutremurător, Il faut abattre DSK (Doborîți-l pe DSK), de Jean-Pierre Jub, despre ieșirea din închisoare a lui Dominique Strauss-Kahn peste treizeci de ani! Iată cum literatura epocii postmoderne nu mai are răbdare și o ia înaintea timpului, anticipînd asupra unor evenimente reale. E de-a dreptul science-fiction de acum, doar în perspectiva unui univers multidimensional fiind posibilă simultaneitatea trecutului, prezentului și viitorului, toate evenimentele fiind deja acolo... Adevărul
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
ne-a găsit, cumva, sub forma unor particule spulberate, devenite astfel prin fracționări succesive multiple, determinate de un individualism bolnav, pe fond de bunăstare și timp liber obligatoriu, particule ce nu mai știm, sau nu mai putem pudoare și deriziune postmoderne! să iubim pentru totdeauna. E deja mare lucru dacă reușim s-o facem mult timp, longtemps. Dar pentru a ajunge acolo, trebuie să forțăm mîna utopiilor, să eliberăm viața, moartea, ființa de lanțurile social"libertare". Paradoxal, șocant și nespus de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
cititor, din indiferent ce spațiu ar proveni, are tentația, poate inconștientă, de a situa în timp și mai ales în spațiu evenimentele ce i se înfățișează, dintr-o nevoie firească de identificare și așezare în verosimil pe care experimentele autoreferențiale postmoderne nu au făcut-o să dispară. Nouă, celor de dincoace de Cortina de fier ni se pare că acțiunea se petrece în mod evident în zona de influență sovietică, dacă nu chiar acasă la mama Rusie, dat fiind numele slav
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
portret al lui Michel Foucault, și de premiul Renaudot al lui Emmanuel Carrère, ce istorisește viața controversatului și misteriosului Limonov, iată că și acest mare premiu literar francez este acordat unui gen ce tinde să instituie o modă: un mixaj postmodern, care nu e nici cu totul roman, nici biografie, nici eseu, dar care (re)aduce în atenție un personaj public a cărui existență a marcat într-un fel sau altul destinele contemporanilor, "stropindu-le" cu acea aură de legendă care
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
cerebrale nu au făcut, cel mult, decît să ascută pana și mințile criticilor blazați, dar publicul larg cititor a avut și va avea mereu nevoie de acele ținuturi imaginare prin care sufletul să-i rătăcească în voie. Iar literatura noastră postmodernă a pierdut sau a uitat gustul poveștii, considerînd-o facilă și ineficientă estetic, orientîndu-se aproape exclusiv spre genuri narcisiste, sau la granița documentarului, ceea ce a condus la reorientarea rapidă a cititorilor, în momentul în care li s-a permis să viseze
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
care ne înconjurăm pînă la sufocare. Locul comun ca neloc al unei singurătăți tot mai dureroase, colajul ca naufragiu al omenescului. Iar dincolo de toate aceste plimbări prin conștientul și sub conștientul nostru rătăcit, nu mai puțin derutant este și exercițiul postmodern de interogare a propriilor resorturi ficționale și a cons trucției narative, pe care Emmanuelle Pireyre le face și le desface sub ochii noștri. Feeria generală apare ca un dispozitiv ludic polivalent, un soi de instalație de artă contemporană în care
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
discuție precum "Îmi plac cartofii prăjiți" și "Nu-mi plac evreii" și era aproape același lucru. Involuntar aproape, din (S)cufundarea (posibilă traducere în limba română a titlului) lui Ono-dit-Biot ajungem la o radicalizare a punctelor de fugă în perspectiva postmodernă în care viețuim. Avem, pe de o parte, tendința securizantă de racroșare la lucruri și valori consacrate, la mituri și eroi, la cărți fundamentale și frumusețe naturală, senină, chiar cu riscul unei înțepeniri într-o durată nemișcată și într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
a început să caute codurile ascunse, mai ales că notele pregătitoare ale Cărții dezvăluiau un creator pasionat de numerologie, organizîndu-și opera în jurul lui 5, 7 sau 12... Dar diversele tentative de descifrare au dat greș pînă la urmă și perspectiva postmodernă s-a întărit: nu există niciun cod, Arta nu-l poate înlocui pe Dumnezeu, iar ultimul poem al lui Mallarmé este un eșec sublim. Ce cred specialiștii notorii în opera lui Mallarmé despre "decodificarea" propusă de Meillassoux? De pildă, Bertrand
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Houellebecq avant la lettre, dar cu un plus de savoare romanescă. Aceleași coordonate majore le regăsim și într-un roman din 2010, Incidences, pe care mulți critici o consideră ca pe cea mai reușită din întreaga sa creație. Roman "moralist" postmodern, tragic și ironic, disperat și dureros, despre răni nevindecabile, despre nepu tința absolută a iubirii, text înclinînd adesea spre filmul de groază, țesînd o exasperantă plasă empatică în jurul unui monstru, o creatură nihilistă și ratată, ce devine însă tot mai
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
insolente, inedite, minimaliste, impasibile, în care resorturile psihologice tradiționale sunt ignorate, dacă nu chiar complet răsturnate, pînă la absurd. Umorul, spiritul ludic și plăcerea provocării cititorului, a demontării tuturor pactelor de scriitură și lectură fac, de asemenea, parte din această postmodernă "înviere" a romanului francez. Deși nota dominantă a reprezentării trupului la cei trei autori asupra cărora se oprește cu predilecție (Toussaint, Redonnet, Chevillard) este una negativ-destructivă, Lidia Cotea demonstrează strălucit că are distanța critică necesară pentru a-l percepe și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
ucigaș, însă cruzimea temperată de fer voarea anatemelor, enormitățile exasperante, contradicțiile vitale și salturile spectaculoase sunt tot acolo, sensibile sub suprafața netedă a perfecțiunii verbale. În România, la fel ca în Franța, Cioran a trăit dureros con fruntarea între spiritul postmodern și "moartea lui Dumnezeu", de unde și meditațiile sale recurente asupra rolului divinității. Acolo, ca și aici, a practicat excesul și a făcut să tremure dogmele, din pura plăcere a jocului, dar mai ales din sfîșietoarea acceptare a unei fata lități
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
am evocat dintru început aceste două figuri majore ale literaturii române și franceze Ionesco și Cioran e și pentru că expresiile ironice sau derizorii ale contradicției în cazul lor nu par neapărat să țină de un Zeitgeist fin-de-siècle, de o condiție postmodernă decăzută, de un traumatism post-război sau de conștiința unei ciclicități civilizaționale spengleriene. Fără a le exclude însă, există probabil în această afinitate naturală cu dezastrul o înclinație esențială a naturii românești. Nu e vorba doar de o permanentă poză retorică
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de hîrtie, dar care se sprijină în fapt pe numeric? A fost destul de simplu și-a proiectat "monstrul" în exterior, sub forma unor personaje și aventuri așa-zis horror, dar pe care le tratează limpede cu acea distanțiere ironică, parodică, postmodernă. De fapt, profită de această ipostaziere pentru a "înțepa", în trecere, miturile distorsionate ale unei civilizații ce a luat-o la vale, care a sfărîmat, cu corectitudinea politică și alte utopii contemporane, relațiile umane, ca și reperele esențiale ale oricărei
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Colecția ACADEMICA 101 Seria Filosofie Camelia Grădinaru este doctor în Filosofie din anul 2008, cu teza intitulată Discursul filosofic postmodern. Jean Baudrillard. Cadru didactic asociat la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" Iași (20052007), membru al Seminarului de Logică discursivă, Teoria argumentării și Retorică din cadrul Facultății de Filosofie și Științe Social-Politice a aceleiași universități, precum și redactor de carte. A semnat studii introductive
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
introductive, articole și recenzii în reviste de specialitate și dicționare. A tradus Yves Cattin, Marile noțiuni filosofice. Metafizică și religie (2006) și Jean Piaget, Formele elementare ale dialecticii (2007), volume apărute la Editura Institutul European Iași. Camelia Grădinaru, Discursul filosofic postmodern. Cazul Baudrillard (c) 2010, Institutul European, pentru prezenta ediție INSTITUTUL EUROPEAN, editură academică recunoscută de Consiliul Național al Cercetării Științifice din Învățământul Superior Iași, str. Lascăr Catargi nr. 43, 700107, OF. P. 1, C.P. 161 euroedit@hotmail.com; www. euroinst.ro
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
European, 2010 Bibliogr. ISBN 978-973-611-685-8 I. Carpov, Maria (pref.) 14(44) Baudrillard, J. Reproducerea (parțială sau totală) a prezentei cărți, fără acordul Editurii, constituie infracțiune și se pedepsește în conformitate cu Legea nr. 8/1996. Printed in ROMANIA CAMELIA GRĂDINARU Discursul filosofic postmodern Cazul Baudrillard Cuvânt înainte de Maria CARPOV INSTITUTUL EUROPEAN 2010 Cuprins Cuvânt înainte / 9 Introducere / 19 Partea I. Cartografieri ale postmodernismului / 25 Capitolul 1. O posibilă "arheologie" a postmodernismului / 27 1.1. Periodizare sau "postperiodizare"? / 27 1.1.1. Pericolele periodizării
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
sau "postperiodizare"? / 27 1.1.1. Pericolele periodizării / 27 1.1.2. Indicii "arheologice" / 39 1.2. Postmodernismul filosofic. Scenariul francez / 45 1.2.1. De la poststructuralism la postmodernism / 45 1.2.2. Câteva exemple / 49 1.2.3. "Cotitura" postmodernă / 53 1.3. Periodizări ale fenomenului în spațiul românesc (Există un postmodernism românesc? Repere periodizatoare) / 59 Capitolul 2. Disputa dintre moderni și postmoderni / 65 2.1. Cum se poate obține o "definiție" a postmodernismului? / 65 2.2. Postmodernism sau/și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
2.1. De la poststructuralism la postmodernism / 45 1.2.2. Câteva exemple / 49 1.2.3. "Cotitura" postmodernă / 53 1.3. Periodizări ale fenomenului în spațiul românesc (Există un postmodernism românesc? Repere periodizatoare) / 59 Capitolul 2. Disputa dintre moderni și postmoderni / 65 2.1. Cum se poate obține o "definiție" a postmodernismului? / 65 2.2. Postmodernism sau/și postmodernitate? / 67 2.2.1. Modernitate și postmodernitate imagini teoretice / 67 2.2.2. Modernitate versus postmodernitate? / 73 2.2.2.1. Proiectul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
4. Între modernism și postmodernism / 116 2.3.4. Alte apropieri ale termenului / 119 2.4. Puncte de reper pentru o schiță a postmodernismului / 125 Anexă / 137 Capitolul 3. Discurs și retorică în postmodernism / 139 3.1. Caracteristici ale retoricii postmoderne / 139 3.2. Discurs sau scriitură? / 147 3.2.1. Scriitură și scriere / 149 3.2.2. Scriitură, text, discurs / 152 3.2.3. Perspective ale scriiturii / 160 3.2.3.1. Scriitură textuală și scriitură non-textuală / 160 3.2
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
consum și spectacolul său / 224 4.3.1.3. Sfârșitul transcendenței / 242 4.3.2. Implozia modernismului. Elemente proto-postmoderne / 246 4.3.2.1. Societatea schimbului simbolic / 251 4.3.2.2. Cultură și micropolitici / 257 4.3.3. "Carnavalul postmodern" / 262 Capitolul 5. Hiperrealitate și simulare / 271 5.1. Realul și "ceea ce este mai real decât realul" / 271 5.1.1. Hiperreal și imaginar / 272 5.1.2. Hiperrealitate și iluzie / 273 5.1.3. Hiperrealitate și mass-media / 275 5
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
5. Seducție și deconstrucție / 340 Capitolul 7. Strategii ale scriiturii baudrillardiene / 347 7.1. Caracteristici și limite ale scriiturii baudrillardiene. Baudrillard și seducția scriiturii / 347 7.2. Strategii discursive și retorice caracteristice / 356 7.3. Oublier Baudrillard? / 360 Concluzii. Filosofia postmodernă o filosofie autofagă? / 363 Bibliografie / 373 Abstract / 385 Résumé / 389 Cuvânt înainte Discursul postmodern: o ipostază emblematică Postmodernismul este, în filosofie ca și în toate domeniile unde poate fi recunoscut, o chestiune care nu pare să se caracterizeze prin tranșări
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Caracteristici și limite ale scriiturii baudrillardiene. Baudrillard și seducția scriiturii / 347 7.2. Strategii discursive și retorice caracteristice / 356 7.3. Oublier Baudrillard? / 360 Concluzii. Filosofia postmodernă o filosofie autofagă? / 363 Bibliografie / 373 Abstract / 385 Résumé / 389 Cuvânt înainte Discursul postmodern: o ipostază emblematică Postmodernismul este, în filosofie ca și în toate domeniile unde poate fi recunoscut, o chestiune care nu pare să se caracterizeze prin tranșări definitive, unanim acceptate de comunitatea care-l practică sau, într-un fel sau în
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
mai puțin a unei teorii unitare. Situația favorizează apariția tot mai multor postmodernisme, "deteritorializarea accentuată, lipsa oricăror tentative de fixare, precum și fragmentarea însoțită de diseminare, care se aplică asupra fenomenului însuși". Deseori, nici măcar autorii ce ar putea fi calificați drept postmoderni nu sprijină clarificarea conceptuală, unii dintre ei refuzând pur și simplu atribuirea acestei etichete, alții situându-se pe o poziție ambiguă, adică sunt și nu prea sunt postmoderni, valorizând și semantizând atributul după circumstanțe. Pe deasupra, postmodernismul nu a apărut din
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]