4,088 matches
-
zburat mult, tare mult, Micul Porumbel Rătăcit s-a simțit obosit și Însetat și s-a așezat pe o creangă acoperită de zăpadă ce aparținea unui rodiu care sta să Înflorească. A luat niște zăpadă În ciocul lui mic și, potolindu-și astfel setea, a Început să plângă după părinții săi. — Nu plânge, micule porumbel, a spus rodiul. Dă-mi voie să-ți spun o poveste. Povestea unui mic porumbel rătăcit. Hovhannes Stamboulian s-a oprit fără să Înțeleagă exact ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
nimic despre formă. — Am fost În camera monitoarelor și am urmărit imaginile transmise de roboți. Au Început să degajeze forma de sub corali. Și nu este rotundă, adică nu e o farfurie zburătoare, continuă Ted. Slavă Domnului! Asta-i va mai potoli probabil pe cei din tabăra celor săriți de pe fix. Zâmbi. — „Cu răbdare și cu vrere, faci din aguridă miere“, nu-i așa? — Cred că da, spuse Norman. Nu știa exact ce voise Fielding să spună, dar Ted avea o slăbiciune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
inaugurarea? — Da' ție chiar Îți lipsește instinctul de conservare? replică Barnes. Mă opun categoric, căpitane Barnes! — Am luat act, zise Barnes, Întorcându-i spatele. Acum să trecem la treabă. Tina, dă-ne semnalul video. Ted mai bombăni ceva, dar se potoli În momentul În care pe monitoare apărură primele imagini. Pe cel din stânga se vedea schela metalică complexă, de formă tubulară, ce susținea robotul. Acesta, cu motoarele și angrenajele la vedere, se găsea În fața peretelui metalic cenușiu și curbat al navei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
dat seama niciodată ce făcuse pentru că era În totală necunoștință de cauză față de ceea ce se Întâmplase cu adevărat. — Sunt convinsă că-ți convine mai mult povestea asta, spuse Beth. Se potrivește cu disprețul tău, tipic pentru un negru, față de femei. — Potoliți-vă, interveni Norman. — Nu poți să accepți puterea unei femei, continuă Beth. — Ce putere? Să ridici niște greutăți, asta Înțelegi tu prin putere? Asta e numai forță - și provine dintr-un sentiment de slăbiciune, nu de putere. — Ești un dihor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Cred că avem suficient aer. — Cred c-am să verific. — N-ai decât, spuse Beth, dar să știi că am lucrat cu meticulozitate. Norman se gândi că o nouă ceartă era pe punctul să izbucnească, dar Beth și Harry se potoliră. Ajunseră la trapă și se urcară În DH-8. CONSOLA — Jerry? Norman privea ecranul consolei. Cu excepția cursorului care clipea, nici un alt semnal. — Jerry, ești acolo? Nici un răspuns. — Mă Întreb de ce nu mai primim vești de la tine, Jerry, spuse Norman. Ecranul rămase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
VIPATI ÎN ZONA VOASTRĂ LA ORELE 1600 - 7-08 AUTOSET ÎNȘTIINȚARE REVENIRE LA SUPRAFAȚĂ NOROC SPAULDING STOP — Oare să fie adevărat? spuse Beth. — Mda, admise Harry. Cavaleria e pe drum. Dumnezeule mare! bătu Beth din palme. — Furtuna trebuie să se fi potolit. Au trimis navele de suprafață și vor ajunge aici În ceva mai puțin de șaisprezece ore. — Și autoset-ul, ce-i cu el? Răspunsul apăru imediat pe toate ecranele din habitat, sub forma unor mici dreptunghiuri În colțul din dreapta sus: 16
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
cu Harry. Asta era tot ce-și amintea. Nimic despre baloane. — Sigur, spuse Beth. Deoarece mesajul primit spunea că trebuie să confirmăm recepția, asta Însemnând trimiterea unui balon la suprafață. Și ne-am gândit că, Întrucât furtuna s-a mai potolit, condițiile de la suprafață ar fi destul de bune pentru a permite ridicarea balonului fără să plesnească firul de legătură. Așa că rămăsese problema cum să-l lansăm. Iar tu ai spus că ai să cauți comenzile necesare. — Nu-mi amintesc deloc. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
vilelor purtînd marca belle ăpoque și aliniate cu fațadele spre mare. momîia părea extrem de încîntată să se plimbe cu picioarele prin apă. Din cînd în cînd, Țopăia ca un copil, iar Bernard, jenat de această exuberanță, încercă să-i mai potolească agitația infantilă, ca și cum ar fi fost un tată ieșit la plimbare cu o progenitură rău educată. — Deci, reluă Bernard, dacă în acest moment ceea ce mi se întîmplă mie este real, înseamnă că exact în aceste clipe cineva visează această scenă
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
orele două a.m. Eu sunt, Înainte de orice, un luptător: din fotolii și tabureți, am improvizat o cazemată și am izbutit să salvez mare parte din veselă. Formento, care seamănă mai mult cu Ulise decât cu Diomede, a Încercat să-i potolească pe polemiști, aducând pe o tablá de lemn facturi asortate și Naranja-Bilz. Bietul Formento! N-a izbutit decât să sporească rezerva de proiectile lansate de detractorii mei. Când s-a retras ultimul pompier, dând dovadă de un devotament pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
linge pe degete, negrăit de desfătătorule Parodi. Lapte și miere! Empanadas prăjite În ulei la foc mic de două mâini bronzate; blidul În care lenevesc se mândrește cu armele și deviza Prințesei Hic jacet!. Un baston de malaca l-a potolit. Îl flutura În aer triplul muschetar Gervasio Montenegro - clac Houdin, monoclu Chamberlain, mustață neagră și sentimentală, parpalac cu manșete și guler de nutrie, plastron cu o singură perlă Mendax, picior Încălțat de Nombo și mână de Bulpington. — Mă bucur să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
oalile care iel le-a ciobit? Un gagiu d-acolo niciodată nu-și vinde pontu. De-ați fi văzut ce chestie nașpa a pățit Zarlenga. A dat dân umeri și-a scuipat parcă nu iera la el acas. S-a potolit pă loc și să făcuse visător; m-am prins c-o lăsase mai moale, pencă Îi iera teamă, nu?, că, de-i dădea ăle cuvenite, mai mulți avea să ne facem stol fără somație chiar În noaptea aia, profitând dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
grădină, își vedea de treburi, mama ne chema la masă, căci se făcea seară, mâneam și unul din noi ieșea afară ca din întîmplare și se întorcea cu știrea: "ăia tot se ceartă!" Tot n-au terminat, nu s-au potolit?" Nu, mai rău!" Fiindcă își spuneau povești lungi, cum a fost el pe la Pitești și s-a întîlnit cu alde Jugravu și ăsta, Jugravu, avea el o purtare așa, nu știu cum... De ce, mă? Nimic, nu vroia să spună. De ce mă, Jugravule
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
în râs. - Ești băiat vesel, zise Pavel, nici contrariat, dar nici molipsit de reacția mea. Nu m-aș mira să apară și dintre noi niște bețivi care să ceară același lucru. - Ce bețivi? am zis fără să reușesc să-mi potolesc râsul. - Avem destui bețivi! - Aici?! - Da, aici. N-am mai întîrziat mult. Mi-am dat seama că starea mea de spirit, cu râsul acela care nu înceta (cît mă gândeam și contemplam în minte ridicola știre, cât izbucneam în hohote
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
ale tale..." Și gândul îi zbura la biserică și chipul i se lumina... "De ce nu te duci și tu, maică, la biserică?" Era blândă și tolerantă cu mine, poate-poate o să mă convingă să nu uit în viață că biserica îi potolise ei toate neliniș- tile și îi ridicase sufletul din întunericul în care trăise când ne făcuse pe noi. Dacă s-ar fi dus de tânără, spunea ea, multe suferințe ar fi ocolit-o... "Te duci, maică?" Nu mă duc!" îi
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
e vorba de Doru Țuluș“. — Și de ce făcuse asta? Credeți că încerca să și întârzie propria anchetă? — Nu știu dacă fostul ministru Chiuariu știa în acel moment de ancheta respectivă. Nu era neapărat decizia lui de-a încerca să mai potolească elanul procurorilor anticorupție, care începuseră să trimită dosare. Cine sunt salvatorii DNA — Suntem, la data când vorbim, pe 11 iulie 2012. Domnule Morar, în aceste zile sunt manifestații în Piața Victoriei. În fiecare seară, un mic grup de oameni se
Preţul adevărului. Un procuror în luptă cu sistemul by Dan Tăpălagă, Daniel Morar () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1338_a_2715]
-
starea tatălui ei s-ar putea agrava și o îngrozea perspectiva de a face nunta fără ca el să fie de față. Deodată simți că i se făcuse o foame de lup. Și era genul de foame pe care o putea potoli doar un baton de ciocolată sau o gogoașă cu unt. Așa, își dădu seama uimită se simțeau probabil femeile însărcinate. V-ați gândit la o dată pentru nuntă? Camilla își strânse picioarele lungi și grațioase sub ea, pe canapeaua acoperită cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
cât putură de repede spre ieșire, unde lăsaseră mașina lor. — Mulțumim pentru ajutor, domnule polițist, își exprimă Fran recunoștința față de tânărul agent care le deschidea poarta. — Nu-mi mulțumiți mie, spuse el vesel. Eu n-am reușit deloc s-o potolesc. Celălalt domn, cel care era cu fiul lui, a convins-o. S-a descurcat admirabil cu ea. Lui ar trebui să-i mulțumiți. Fran se se uită în urmă, dar nu-l mai zări nici pe Jack, nici pe fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
asfințitului, peste casele curate și peste livezile verzi. Și deodată o cucoană își aduce aminte că mâncara se răcește - și toți își aduc aminte că n-au cinat încă, și se grăbesc spre case. Poftă bună, bun apetit, praful se potolește, lătrăturile contenesc, sara coboară peste liniștea oamenilor. Crâșma lui Moș Precu, 1904 Cânele a apărut prima dată în Voința națională, nr. 5853 din 21 oct.-3 nov. 1904. În Notele sale publicate în 1954, Profira Sadoveanu mărturisește că târgul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
înainte de revărsatul zorilor, călăream în galop întins pe Corbul meu, prin întunericul câmpiei nemărginite, subt un cer limpede, fără lună, plin de luminiți de aur. Mergeam repede tare; vântul zborului îmi vâjâia pe la urechi. Cum sticli în depărtare Iezerul, îmi potoli fuga. Cotii satul pe departe, și pe mal, în galop moale, mă întorsei spre căsuță, călăuzit de lumina care ardea acum ca și întâia oară. Mă gândeam cu inima strânsă că poate Marin n-a plecat pe baltă - și atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ce știi? Îți pui cușma pe-o ureche și te duci fluierând, ca vântul... Noi știm mai multe... noi suntem oameni de altădată... Petrișor își întoarse ochii spre ușa uriașă a hanului. Mogoș Ungurul nu se mai vedea; șleahul se potolea, și el se trăsese în întunericul lui. Iar în bătătură, sub plopii subțiri, la focurile care se zbăteau în întuneric, oamenii tăcură. Stăteau pe coaste și focul le rumenea fețele. Erau oameni nelămuriți, și fețe nelămurite; și Petrișor Damian, privindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ascultă... Să-ți spun eu o istorie cu ungurul și să vedem ce-ai să mai zici? Asta s-a întâmplat acu trei ani... Iaca, așa stam într-o sară aici, la focuri, sub plopi... și ca acuma focurile se potoleau, se potoleau, și pe urmă, odată s-au luminat ferestrele hanului... Iar oile ungurului erau în dosul hanului... Poposiseră cu ele ciobanii: i le aduceau de la munte. Și cum stam, dintrodată auzim clopotele sunând, și prind a se frământa oile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
-ți spun eu o istorie cu ungurul și să vedem ce-ai să mai zici? Asta s-a întâmplat acu trei ani... Iaca, așa stam într-o sară aici, la focuri, sub plopi... și ca acuma focurile se potoleau, se potoleau, și pe urmă, odată s-au luminat ferestrele hanului... Iar oile ungurului erau în dosul hanului... Poposiseră cu ele ciobanii: i le aduceau de la munte. Și cum stam, dintrodată auzim clopotele sunând, și prind a se frământa oile... Stau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
românului... și-l găsește acolo... era un om mititel și slab... pusese ceaunul subt osia de dinapoi a carului, dăduse sfredel în osie, și curgea pe borta sfredelului laptele oilor... Apoi a dat el laptele înapoi și oile s-au potolit... da’ el liniște n-a mai avut, că se tânguia prin somn, parcă-i fărma necuratul ciolanele... Și dimineața nici nu l-am mai văzut... Nici el nu mai era, nici carul... Da’ dumneata ce crezi, că dacă bei din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
fel deglasuri îngrijorate, și-și aminteau de iernile grele din trecut. Parcă vorbeau despre războaie și cumpene grele. În răstimpurile de tăcere, s-auzea afară șuiet de ape; și gazornița tremura, atinsă de suflările care intrau pe horn. Viscolul se potoli a doua zi dimineață, dar ninsoarea mai ținu o zi ș-o noapte. Când stătură fulgii, se întări frigul. Bordeienii ieșeau ca din fundul pământului și tăiau cărări. Fumuri se înălțau drept în sus și sunetele și glasurile loveau ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
o găină grasă în cinstea musafirului. Doi flăcăuași sprinteni trebăluiau prin gospodărie, prin șura curată și prin ocolul vitelor. - Și într-un târziu, după ce ospătai, gospodarul îndrăzni să se așeze mai la o parte pe prispă, și chemă cu glas potolit pe nevastă-sa: —Marghioliță, vină și-i bea și tu un păhărel de vin... După ce plecă femeia să-și vadă de stative - gospodarul, Niță Lepădatu, îmi povesti întâmplările vieții la curtea boierului Jor Avrămeanu. Îmi spuse toate, îmi vorbi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]