4,003 matches
-
iubi acest suflet până la moarte, Iar după ea, o inocență va stăvili suav corpul meu, Îl va dărui iar și iar, a suta sau a mia oară. De ce iubirea e atât de dureroasă uneori? De ce când vreau să o mai potolesc, ea nu se lasă înduplecată? Când ne certăm vine la mine și îmi spune: „Ești o proastă! Băiatul te iubește, tu ce faci? Ești o marionetă! Ești o egoistă!” Dar mai presus de toate, ești o biată fată inocentă! NECAZUL
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
mâna veseli. Au dat-o și cu Laur cu excepția secretarului, care nu s-a mișcat, iar el nu îndrăznea, fiind prea departe sau prea sus... poate prea sus pentru el! Au fost poftiți să ia loc și imediat s-a potolit agitația celor din sală. Ei doi erau foarte apreciați din start, fiindcă lucrau la Șantierul Național al Tineretului... secretarul nici nu s-a uitat la Laur, parcă era inexistent. El se întreba, dacă cumva nu fusese recunoscut, ceea ce ar fi
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
doi pași vrând să-i demonstreze că-i egala lui. Urcau și îi simții răsuflarea aproape în ceafă, o lăsă să se apropie mai mult iar când îl prinse de mână pricepu că n-o poate refuza la nesfârșit; își potoli ardoarea fugind mai încet și trăgând-o după el. Hormonii dansau neîntrerupt, transpirația și mai ales dorința își arătaseră fața; încetini ritmul... aveau peste 10 minute avans față de ceilalți. Acum escaladau cu efort cea mai înaltă creastă a unui tel
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
regnuri se împrăștie cu furie. Cine va ieși biruitor? Marea nesfârșită cu irizații sângerii amestecă suflarea delfinilor captivi care-și strigă stupoarea pe căi neștiute. Noaptea ninge cu flori mari de piersic vizionată prin binoclul cu infraroșii iar furtuna a potolit-o un armăsar de argint, amestecat printre lianele rătăcite ale sălciilor pletoase de prea multe drumuri încâlcite și prăfuite. Mugurii au îmbobocit din nou în crusta frunzelor putrezite de peste iernile nenumărate; tunete fără străfulgerări m-au aruncat sub pământuri... indigoul
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
se transformară în bulbuci. În capsula semirotundă, ermetic închisă toți urmăreau desene animate la televizor. Instantaneu în noul portal se făcu îngrămădeală... serveau cereale cu lapte! Radu luă fericit o linguriță, apoi alta și le pierdu șirul! Afară furtuna se potolise, stelele se iveau pâlpâind. Acum avea posibilitatea s-adoarmă cu misiunea îndeplinită... era fără grijă, pusese baterii la toate jucăriile! Ce-i place să folosească cuvinte deosebite! Îi lasă cu gura căscată pe cei mari. Azi de exemplu învățase o
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
pat, trecu peste noi, se îmbrăcă pe bâjbâite și își luă tălpășița fără comentarii; era foarte târziu sau mai degrabă devreme. Bine că plecase... aveam acum loc să ne înghesuim! Nu ne-am obosit să tragem yala și ne-am potolit încolăcirile. I-am șoptit: - Ai scăpat de Edy... poți să nu mă mai săruți! - Ești nebun! Ce treabă am eu cu Edy? Ne-am văzut înainte de ale noastre! Nimic... nu mai era între noi! Eram în sfârșit singuri. Însă liniștea
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
nici un sunet; simte instinctiv trupul cunoscut al mamei, întinde mânuțele, apucă strâns sânul plin cu lapte și lacom, începe să-l sugă; șoaptele bucuroase ale femeilor s-au transmis bărbaților, - Mănâncă... Laur mănâncă! Agitația tăcută a urbei și vifornița se potoliseră. Pe stradă felinarele luminau simptomatic casele și salcâmii nemișcați în gerul care se muiase. Fulgii mari de nea, așterneau zăpada uniform și peste locurile unde nu se depusese omătul. În casă era liniște și cald. Prea multe lucruri nedezlegate și
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
dată după dimineața aia de pomină. Eu firav, slăbit de boală, ea mai frumoasă ca oricând, mândră și trufașă. Încolțită într-o pauză, mi-a spus că nu are ce să mai vorbească cu mine. La insistențele mele, m-a potolit, spunîndu-mi că are alt prieten de la alt liceu. Analiza realizărilor mele variază în funcție de starea mea de spirit. Când sânt supărat pe mine, mi se pare că nu am făcut nimic în viață și că totul a fost superficial. Sânt foarte
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
românește, prostie. Nu e bine să vorbești românește când ești plecat din țara. Niciodată nu știi ce surpriză poți să ai. Când am ajuns în Spania în căutarea lui Ingrid, s-a întîmplat ceva care ar fi trebuit să mă potolească pe viață. Umblam de bezmetic pe plajă cu un român pe care l-am cunoscut acolo. Avea obiceiul să agațe nemțoaice așezîndu-se în soarele lor. Știi cum e, simți chiar dacă ai ochii închiși când cineva îți ia soarele. Săracele, se
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
a fost greu să rezist de altfel nici nu am rezistat și mi-am adus aminte de armată. E cumplit să faci laba în frig. Am înțeles și ce înseamnă un hotel de pasaj. Până la ora 5 nu s-au potolit. După care la 7 mi-a sunat ceasul. Am colindat toate centrele de Travaille Temporaire. Dezamăgirea creștea o dată cu apropierea nopții, dar nu neapărat din cauza refuzurilor, a mai mult din cauza perspectivei petrecerii încă unei nopți în camera de hotel cu tranzit
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
ca nu cumva să se intersecteze cu a lui. Știți ce tremuratul ăla pe care eu îl bănuiam plâns, sau măcar tuș convulsivă? Habar nu aveți, gagiul râdea, domne', râdea de prăpădea, convulsia venind de la încercările lui disperate de a potoli râsul, nesimțitul dracului, în vreme ce eu frizam asfixiat. Nu ți s-a întîmplat la școală, pe vremuri, să te bușească râsul și nu te poți abține, sau mai târziu, în cine știe ce ședință importantă când trebuie să fii serios cu orice preț
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
un cur frumos care ne-a băgat în boală pe toți, pe mine încă din prima noapte din Poiană, când bombeul lui nu m-a mai lăsat să plec să-mi văd familia. A... să nu credeți că s-a potolit, l-a lăsat și pe arhitect, pentru un puști care lucra pe la Canal+, cu vreo zece ani mai mic ca ea, numai că de data asta a plecat la dentist și nu s-a mai întors, lăsîndu-l pe săracul arhitect
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
ce vreau, stau așa ca o moluscă. Ciudat, și pe vremea când eram în Franța, deși veneam dintr-o țară unde totul se închidea la ora 22, după ce am colindat până m-am săturat toate barurile de noapte, m-am potolit, și-mi ajungea doar faptul că le știam deschise, acolo, nonstop, că pot merge să beau ceva la orice oră, dar rar am mai călcat prin ele. Așa și acum. Am o mie de soluții și nu apelez la nici una
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
chiloți și tricou pe ea. Arta cu chiloții. Ziua mi-era jenă să mă uit după ea, așa că noaptea nu mă mai săturam să o tocesc cu privirea. Am privit-o nopți întregi. După prima săptămână am început să mă potolesc. Nu mă refer la privit, ci mai mult la starea mea. Eram calm, resemnat și indolent la tot ce se întîmpla în jurul meu. Făceam cele mai multe carturi. Atunci a început și ea să rămână peste noapte cu mine. Nu ne futeam
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
și nu de dorul meu". Era plecat, așa că m-am întors și, cu spume la gură, am smuls toată instalația din priză. Am luat-o în brațe, am sărutat-o și nu m-am oprit decât câteva secunde să-mi potolesc respirația, că gâfâiam după ce coborâsem și urcasem în fugă treptele și știi că nu te poți săruta gîffind. A fost destul. Am adormit fără să-mi dau seama. Și eu, și ea. Ne-am mai trezit din când în când
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
ieșit din cameră m-am repezit la ușă și am încuiat-o. Cred că și-a dat seama că-i doar în chiloți când a auzit cheia în broască. A început să bată în disperare. Îi dispăruse și râsul. "Dan, potolește-te, trece lume pe coridor, dă-mi drumu'." "Te rog să ne ierți, avem puțină treabă, tu mi-ai sugerat", am îngînat, după care, liniște. Am mai stat câteva secunde, să-i mai aud puțin disperarea, dar nimic. Am deschis
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
acesta e charter." Tăticu', cum să fie charterul mai scump decât curzsa regulată, asta o știu și copiii, mi-a venit să-i zic, bașca vorbești cu unul care lucrează în turism și făcea trei zboruri pe zi în India. "Potolește-te", mi-am zis. "Vrei să pleci, plătești și lași circul deoparte, nu vrei să pleci, omul ăsta amabil îți dă motive să terăzgîndești, unul după altul. Fii bărbat! Decide-te." "Și cât trebuie să-i dăm pilotului?" întreb șmecher
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
faptul că acum relația noastră este perfectă, indiferent de cu cine ne împărțim viața. Ne plângem unul pe umărul celuilalt când e rău și ne împărtășim bucuria când ne e bine. El vânează în continuare, sau poate s-o fi potolit, că tare bună e fata cu care umblă în ultima vreme. Independentă și pe cât de frumoasă, pe atât de inteligentă, care m-a atras încă dinaintea relației ei cu trăgaciul iubitei mele Roses, dar pe care niciodată nu am atacat
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
sută cincizeci de zile. $8 1. Dumnezeu și-a adus aminte de Noe, de toate viețuitoarele și de toate vitele care erau cu el în corabie; și Dumnezeu a făcut să sufle un vînt pe pămînt, și apele s-au potolit. 2. Izvoarele Adîncului și stăvilarele cerurilor au fost închise, și ploaia din cer a fost oprită. 3. Apele au scăzut de pe fața pămîntului, scurgîndu-se și împuținîndu-se și, după o sută cincizeci de zile, apele s-au micșorat. 4. În luna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
și i-a zis: "Iată, fratele tău Esau vrea să se răzbune pe tine, omorîndu-te. 43. Acum, fiule, ascultă sfatul meu: scoală-te, fugi la fratele meu Laban în Haran, 44. și rămîi la el cîtăva vreme, pînă se va potoli mînia fratelui tău, 45. pînă va trece de la tine urgia fratelui tău, și va uita ce i-ai făcut. Atunci voi trimite să te cheme. Pentru ce să fiu lipsită de voi amîndoi într-o zi?" 46. Rebeca a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
al doilea, celui de al treilea, și tuturor celor ce mînau turmele: "Așa să vorbiți domnului meu Esau, cînd îl veți întîlni. 20. Să spuneți: "Iată, robul tău Iacov vine și el după noi." Căci își zicea el: Îl voi potoli cu darul acesta, care merge înaintea mea, în urmă îl voi vedea față în față, și poate că mă va primi cu bunăvoință." 21. Astfel darul a trecut înainte, iar el a rămas în tabără în noaptea aceea. 22. Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
mărgăritare. Nu-mi amintesc să fi văzut vreun sătean, adult sau vârstnic, care să treacă nepăsător pe lângă un mănunchi de spice, un știulete sau un cocean, un cartof sau o sfeclă, aflate pe drum, fără să le ridice. După ce își potolea foamea („cu ce da Dumnezeu”), ceea ce mai rămânea din bucate și chiar firimiturile erau strânse cu grijă și date animalelor și păsărilor. Aruncarea, irosirea unei bucățele de mămăligă sau pâine era socotit un păcat. Pâinea, „pâinea cea de toate zilele
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
călca pe vreunul din ele. Sau se rătăceau prin sertarul cu nasturi al mamei și, când mama băga mîna-n grabă, se-nțepa în țumburușele ascuțite ca acele și auzeam atunci faimosul "crăpare-ar fierea-n tine, că nu te mai potolești o dată!" După o vreme însă, cu o perseverență de furnică, ai mei ajungeau din nou la concluzia că trebuie să-mi ia o jucărie, și mă alegeam cu altă mizerie de tablă, pe care mă grăbeam, la rândul meu, s-
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
vâslașului. Iahuben se întoarse spre vâslaș și abia acum zări pe slujbașul de lângă ei. Voia să spună ceva și nu știa ce. Grăi la întîmplare: - În Ta Nuter viața-i frumoasă... Robul rome îl privi cu scârbă. Biciul nu-l potolise, parcă îl întărîtase mai mult. Auta se uită și el la acest rob și simți cum îl doare și pe el trupul, deși nebătut. Vâslașul aruncă printre dinți: - Poți să spui de trei ori că lupul e capră, lapte de la
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
săvârșise, muntele cel mai înalt din pragul punții de pământ care lega insula de azi de întinsa țară vecină începu să scuipe foc și noroi fierbinte din gura lui ridicată peste nori, și mari cutremure zguduiră glia. Când muntele se potoli, iar oamenii, trecîndu-le spaima, începură să umble din nou pe locurile vechi, văzură că la poalele Muntelui de Foc unde fusese înainte câmpie, acum băteau valurile mării în stânci; vechea punte de pământ o înghițise marea. Auta strânse cu degete
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]