25,546 matches
-
Ecaterina Hanganu Potecile cerului Povestiri pentru secolul XXI Coperta : Florentina Vrăbiuță (c) ECATERINA HANGANU (c) EDITURA JUNIMEA, IAȘI ROMÂNIA Ecaterina Hanganu Potecile cerului Povestiri pentru secolul XXI EDITURA JUNIMEA IAȘI 2009 Nu te teme ! În sala mare a cerului senin erau strânși cu toții și așteptau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Ecaterina Hanganu Potecile cerului Povestiri pentru secolul XXI Coperta : Florentina Vrăbiuță (c) ECATERINA HANGANU (c) EDITURA JUNIMEA, IAȘI ROMÂNIA Ecaterina Hanganu Potecile cerului Povestiri pentru secolul XXI EDITURA JUNIMEA IAȘI 2009 Nu te teme ! În sala mare a cerului senin erau strânși cu toții și așteptau. Avuseseră timp cam vreo patru veșnicii și ceva să studieze omul, iar acum momentul lucrării scrise venise. Exact, al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
lume și să aducă iarăși acolo, în munții din suflet, Calea, Adevărul și Viața. Dar în oglinda lemnului tu te-ai uitat vreodată ? Îngerul care mângâie "Eram mai mic decât tine, nepoate, când s-a întâmplat asta... își începu bătrânul povestirea. Dar, vezi tu, noi, copacii, ținem minte. Totul. Anii, vremea, vremurile... totul e înscris aici, în trunchiul nostru, ca niște cercuri în jurul inimii noastre fiindcă inima e tot ceea ce trece prin timp, susține timpul și ne susține și pe noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
În stare de veghe. Autorul reușește să deruleze aproape cinematografic fapte și Întâmplări, să creioneze personaje. Portrete. El sugerează vizual, aproape pipăibil, realitățile, fie ele și Închipuite, pe care le abordează literar. Iată, spre edificare, un scurt pasaj, extras din povestirea lui Petrică Staniște despre o misiune de cercetare: „Undiță și-a lăsat sacul de merinde În seama mea și a pornit. Se târa ca un șarpe. Știa să se adăpostească după orice buruiană. La un moment dat, a dispărut, ca
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
vedea relațiile interumane... Pot să spun că am primit o lecție deosebită În acest sens... Dar, să lăsăm astea pentru altădată. Acum, să-ți spun ce am discutat cu ea... Gruia asculta cu respirația oprită. Când profesorul și-a Încheiat povestirea, a remarcat: ― Bine gândit, domnule profesor! Nu ne-ar rămâne decât să avem răbdare... ... ― Ce dorești de la mine? - au fost primele cuvinte răstite ale doctorului Cuc adresate pirandei, care l-a așteptat cu Înfrigurare În cămăruța de la poartă... ― Apâi, domnu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
În salon. ― Doamnă soră șefă, să nu uiți să-i faci injecțiile prescrise pacientului - a ordonat doctorul Pas. ― Numai să-mi aduc cele necesare și le voi face imediat, domnule doctor... Deși au avut prilejul să râdă cu poftă În urma povestirii hâtre a țăranului după ce au ieșit din salon, cei doi medici au plecat tăcuți, cu privirea În pământ și cu noian de gânduri În cap. Când au ajuns aproape de cabinetul profesorului, s-au oprit... Au privit unul la altul, cu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Toaibă - mi-a Întins el o mână cât două de-ale mele. ― Petrică Staniște - m-am prezentat eu, Întinzându-i mâna... Tata Toader privea la Petrică cu chip plin de lumină și zâmbet cald. Ceilalți din jur, pierduți În labirintul povestirii cu har nemaipomenit a lui Petrică, au răsuflat ușurați parcă... ― Chiar așa s-au petrecut faptele, tată Toadere? - a Întrebat profesorul Hliboceanu. ― Ei. Le mai Înflorești și Petrică. Așa-s eu. La mini mai mult face treaba decât vorba. La
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
nu! Așa că, Într-o misiuni de cercetare, În care știi când pleci, da’ nu știi când te Întorci, dacă nu ți-ai luat apî, ești pe jumătate mort... ― Când am văzut că totul e În regulă - a reluat Petrică firul povestirii - ne-am prezentat la căpitan. Era cam pe la prânzul mare. ― Sunteți gata, copii? - a Întrebat căpitanul, ca de fiecare dată când misiunea se anunța grea. ― Suntem gata, domnule căpitan - a răspuns Toader. ― Atunci, În flanc câte unul, după mine, marș
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
frână. „Ți s-a părut, Petrică. Da’ mai știi?” Tocmai atunci a ajuns la noi zgomot clar de locomotivă, care pleacă de pe loc cu greutate În spate. Zgomotul a venit de undeva din stânga. Tensiunea pe care o strecura Petrică În povestire se oglindea cu limpezime pe chipurile celor din preajmă. A continuat pe același ton: „Treaba Îi cam albastră, Petrică, flăcăul moșului Dacă o luăm la stânga, Îi călcăm pe coadă pe cercetașii lui Ivan” - a apreciat Toader. Atunci mi-am spus
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
tu, Păpădie, pe cel de dincolo de pilon. Eu voi supraveghea terenul. Aveți un minut pentru a vă așeza În dispozitiv” - a stabilit Toader sarcinile. În Hanul Cercetașului era o liniște deplină. Aproape că se auzeau bătăile inimilor celor de față... Povestirea lui Petrică, Însă, Își urma firul: ― Păpădie, ca o pisică, a pornit să-l dibuie pe cel de dincolo de pilon. Eu am pășit ca zefirul spre cel din fața mea... Când Toader și-a dat seama că fiecare e la locul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
privire șugubață, care spunea de la sine: „Omul vorbește da’, din când În când mai Întreabă de sănătate și cea ulcică cu vin”. Drept urmare a pus mâna pe ulcica cu vin și a dat-o de dușcă. Apoi a reînnodat firul povestirii: Noi ne-am retras la adăpostul unor tufari, cărându-i pe cei doi ruși, din care unul făcea „nani” de voie... „Tu, Păpădie, și cu Undiță, care știți rusește, ajutați-mă să aflu de unde până unde au ajuns ei aici
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ne da seama dacă activitatea la magazii și În gară a Încetat. Încetase. „Voi, care plecați, țineți pumnalele la Îndemână În orice clipă” - a ordonat Toader. ― Da’ știu că era exigent, tata Toader - nu s-a abținut Gruia să puncteze povestirea. ― Dar și comandant - a completat Petrică lauda. Mergeam În fața șirului, cu atenție deosebită. Undiță Îmi călca pe urme. Când am ajuns În punctul unde fusesem dimineață, ne-am oprit. „De aici, Undiță trece În față, eu după el, iar voi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
lui Petrică, În hazul celor din jur. ― Apoi ne-om sacrifica, scumpa noastră gazdă. Alta nu avem de făcut - a răspuns Nicu, ridicând ulcica cu vin... După ce și-au ogoit pofta de plăcinte și setea, au rămas În așteptarea continuării povestirii lui Petrică... ― N-au trecut nici câteva clipe și Toader a luat comanda. „Petrică și Păpădii, o luați pe făgaș și mergeți ca visul... Dacă observați ceva suspect, cântă cucuveaua, că acuma, iarna, doar n-a cânta pitpalacul. Noi vom
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de pericol, ne-am oprit, să ne tragem sufletul și să luăm În gură măcar un pesmet și o Înghițitură de apă, fiindcă rom am mai gustat noi când simțeam că ne pătrunde frigul În oase... În acest loc al povestirii, Petrică s-a oprit. A dus ulcica la gură și după ce și-a ostoit setea a continuat: ―„Îmi pare rău după pumnalul meu” - l-am auzit vorbind pe Păpădie. „Da’ ce s-a Întâmplat cu el?” - l-am Întrebat. „Păi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
am tras cu mare greu În făgașul salvator al gârlei!... Norocul nostru a fost că În acest timp avionul lua din nou Înălțime. Altfel nu știu dacă amândoi ne mai aflam acum la această masă... Când Petrică a ajuns cu povestirea aici, lui tata Toader i s-a umezit geana și un oftat de regăsire s-a auzit din piepturile celor din jur. ― Geamătul lui Toader trăda o durere de nesuportat! L-am târât cât am putut mai adânc În lungul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ar fi fost de față la Întâmplare. ― „Nicule, du-l imediat În sala de operație și pregătește-te pentru a mă ajuta, poate Îl putem salva” - a fost răspunsul profesorului. Despina era numai ochi și urechi. Trăia fiecare moment al povestirii lui „tati”. Lia Îl privea cu ochi umed și aduceri aminte din captivitatea ei În Ardealul cedat ungurilor, pe care le suprapunea peste momentele povestite de Nicu. Parcă s-ar fi petrecut ieri... Și-a furișat privirea către Despina, spre
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
din lume, spunându-și: „Da! Sunt liberă și ei sunt ai mei! Ai mei sunt!!!” După un răspuns la strângerea de mână și o privire scurtă spre Lia, pentru a confirma că i-a Înțeles gestul Nicu și-a continuat povestirea. ― Împreună cu profesorul Zenit, am intrat În sala de operație, unde sergentul rănit era pregătit pentru intervenție... După două ore de muncă Împreună cu profesorul Zenit - cu spectrul morții rănitului pe masa de operație plutind deasupra noastră - am reușit să oprim hemoragia
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
peste ani cum a murit bolnav și schingiuit în beciurile închisorii din Sighet, ca mai toți cei care erau bănuiți de colaborare cu "Sumanele negre" din Munții Moldovei. Și ca toți opozanții regimului. Dora nu îl întrerupe, presimte că din povestirea pe care Ciprian o continuă, ca pe o epopee dureroasă care se cere destăinuită, va afla și detalii care o interesează direct. Când eram mici, Dragoș era mai lipit de mama care era, ca și el, visătoare, sensibilă la poezie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cu țara de atâția ani, tot ce spuneți este interesant mai cu seamă că sunt și eu în căutarea unor urme, îndeletnicire care desigur nu are prea multe taine pentru dumneavoastră. Vă rog deci să continuați. Cine știe dacă această povestire nu va întâlni firul abia început al căutărilor mele ? La un moment dat, pe care nu îl pot fixa foarte bine în timp, oaspeții tatei au început să aibă un alt comportament, să fie cu mult diferiți de cei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
folosesc ades aceste daruri pentru ei. Dumnezeu mi-a dat niște puteri pe care voi le numiți "supranaturale", pentru că știe cât am pătimit și cât am păcătuit fără voia mea. Și încă ceva, te rog să mă tutuiești, altminteri curgerea povestirii mele se va poticni mereu în piedica distanței dintre noi, or ceea ce am eu de spus se poate spune doar unui prieten apropiat. Dar spune-mi, este foarte important : ai păstrat în suflet credința moștenită de la părinții tăi ? Simion era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
schimbă. Și-apoi nu poate ignora că ea însăși a trădat și îl judecă cu o altă măsură. "Tel père, telle fille..."6 își reproșează totuși cu amărăciune. Teodorei nu îi scapă frământările prin care trece Dora și își oprește povestirea prin invitația de a vizita "domeniile". Se anunță schimbarea vremii. O spun oasele mele și o confirmă culoarea cerului. O să ningă din nou și o să fie furtună. Îți propun să ieșim cât mai este frumos ca să vezi conacul și pădurea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
-o pe lume pe sora ta, pe Minodora. Deși pregătită sufletește pentru a primi această mărturisire, Dora simte că firul respirației e pe cale să se curme. Se străduiește să respire adânc și să nu întreabă nimic, iar Teodora își continuă povestirea de parcă ar fi spus niște cuvinte oarecare. Pentru Dora, epoeea Teodorei pare să se desfășoare pe un fundal violet, așa cum era veșmântul pe care îl purta spiritul surorii ei întâlnit pe alte tărâmuri. Intensitatea cu care am trăit cele trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
pe care nu o prea înțeleg. Sămânță de cânepă ! Dar asta este canabis curat, nu-i așa ? Ei, canabis... Are ceva proprietăți liniștitoare și ți-am preparat amestecul ca să poți urmări cât mai liniștită, cu cât mai mult calm, continuarea povestirii mele. Nu are nimic din nocivitatea produselor chimice, asta ți-o confirmă cu certitudine farmacista modelată de privațiunile și impasurile vieții. Deci... Unde eram ? Venise ziua... Da. M-a trezit, într-un zori de zi, un vis : se făcea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de pâine aspră neagră și îndesată și ne-a coborât din nou în beci unde ne-a dat niște saci pe care să dormim. Și unele bestiile au suflet... Dar ce ai ? Ai devenit palidă. Te-am prevenit că urmarea povestirii mele nu este prea veselă. Ți-am dat și canabis, după cum spuneai... Să îți mai fac un amestec cu miere ca cel de alaltăieri ? Nu am nimic, te rog să continui. Ce este ascultarea istoriei tale și a Minodorei pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
pierduți și mai ales dorul de o viață normală. O aduceam în brațe, înfășată în scutece sfâșiate din mizerabile cerșafuri de pat de spital de lagăr, o aduceam pe Alindora, fructul violării copilului-mamă, a Minodorei, sora ta. Teodora își întrerupe povestirea. O tăcere lungă se lasă împreună cu seara de iarnă care se grăbește să cadă odată cu fulgi care ating, cu un susur, fereastra. Dora privește în noaptea albă, fără să vadă altceva decât gândurile ei tulburătoare : "Alindora... Alindora Bosch, doctorița anestezistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]