3,904 matches
-
slujnică lăsată grea și părăsită apoi de un vagmistru, îmi sfătuiesc prietenul să calce, ca din greșeală, pe un cablu desprins de furtună și căzut pe un drum desfundat de ploaie. Sau să alunece „din nebăgare de seamă”, într-o prăpastie, împins acolo de o veche preferință. Numai că voi cunoaște adevărul, și pentru prima oară invidios, îmi voi scoate briciul din casa de bani, ca să-mi tai cu el o bătătură care mă înțeapă până în creier, când încalț pantofii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
purtări frumoase. Parcă Fenimore i-ar fi lăsat un mesaj după moarte, prin care Îi spunea: nu ți-ai trăit viața din plin. Amintindu-și momentul În care citise adnotarea cu caligrafia ei frumoasă, simți deschizându-i-se la picioare prăpastia Întunecată a depresiei și disperării. Ceasul Începu să bată ora. Recunoscător pentru că Îi distrăgea atenția, Își Încordă auzul să numere bătăile. Una... două... trei... patru. Tăcerea reveni. Ora patru. Încă patru ceasuri mai trebuiau să treacă până când Smith avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de o coajă de pâine cazonă, care făceau pereche cu spaime de diferite mărimi, mai lăsau să se strecoare și ceva care să semene cu înțelegerea situației generale? Oare băiatul de șaptesprezece ani devenea conștient de începutul sfârșitului, de toată prăpastia și de măsura a ceea ce, mai târziu, s-a numit „prăbușirea“? Atunci când prima mea încercare de a face ordine în harababura din capul unui tânăr soldat a cărui cască prea mare îi aluneca tot timpul și de-a pune această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
douăzeci de foi - era plin. Am desenat, de asemenea, benzi transportoare dezafectate, care arătau ca niște gulere încrețite. Mai apropiate sau mai îndepărtate, buldozerele care stăteau ca niște insecte la marginea gropilor îmi ofereau motiv după motiv. Privirea aruncată în prăpăstii create de mâna omului lăsa să se vadă mai mult decât se găsea acolo și declanșa cuvinte care, mai târziu, în romanul O câmpie vastă, propuneau perspectiva estificării Vestului și alte lucruri la fel de sumbre, spuse pe deasupra abisului. Pe urmă, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
un besugo etatea Înaintată la care se poate bucura de venerația nepoților. Dar eu nu-s nici pe departe un bătrân besugo, căci abia de sunt un tânăr bărbat. Ce mai pot face oare acum, când, gata să mă-nghită, prăpastia se cască sub mine ca o stridie zemoasă? De altminteri, nici măcar nu-i vorba doar de păgubitoarea și hazardata-mi persoană; prea-minunata Madame Hsin ia noapte de noapte căruțe cu veronal, tocmai din pricina neobositului nesomn al stâlpilor legii, care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
un compatriot cu care să mă nechez, n-am cum să-mi omor vremea. Unde să dai dă unu care să poți juca cu iel truco În doi? Deși pe Mandezu nu mă prinzi la un truco În doi. Canci. Prăpastia crește tot timpu, că lipsește aia care pă vulgărește Îi zicem subect dă vorbă, și dialogu stă pă loc. Străinardu ie iegoist, care nu-l privește decât ce-i a lui. Oamenii dă p-acilea trăncănesc decât dă alde Lagrange
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
târzie a scheletelor noastre... Și brațele mele rămân veșminte de soare și duhuri, iar strigătul se rupe din mine ca o cascadă albastră unde mai bat clopotele singurătății... REZISTENȚA SOLARĂ M-am prăbușit într-o toamnă în cea mai mare prăpastie a suferinței, durerea mi se apropia de diferite chipuri ce-au existat de-a lungul anilor în sufletul meu. Mă avertizau în ochii mei obosiți și plini de mânia dezbrăcată în chinurile cerului. Îmi repetam că nu am decât 34
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
să nu existe riscul să-l confunzi cu binele. O lume în care cineva să-ți ceară să alegi între a te juca cu prințesa cea frumoasă din grădina parfumată și a te lăsa mâncat de balaurul cel hidos din prăpastia puturoasă. Ei, asta nu e deloc o alegere greu de făcut, nu? Nu e o alegere în urma căreia să agonizezi din cauza gândurilor, care să nu te lase să mai pui geană pe geană noaptea, așa-i? Să fii o victimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
uluitoare tehnologia a ajuns cît un minuscul semn de adio la orizont, omenirea gîfÎind cu brațele Întinse și două sute de ani În urma ei. Așa că Într-o artă depinzînd atît de mult de tehnică cum e filmul, s-a căscat o prăpastie violentă Între formă și fond. Fondul nu mai ține pasul cu excesul de tehnică care face lucrurile și mai greu de digerat. Stomacul se dilată. Ochiul se Închide. Deoarece exact În ochi sare risipa contondentă de talent ingineresc pentru punerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pasă ție? Negroteii ăia ți-au violat femeia, așa că ai făcut ceea ce trebuia făcut. Care e problema, căpitane? Exley zîmbi. Jack Îl taxă drept zîmbetul unui om care stă cu un picior În hău și cu celălalt țopăie la marginea prăpastiei. — Căpitane, despre ce...? — Nu, motivele mele sînt treaba mea și iată și presupunerea mea: Hudgens avea o legătură oarecare cu chestiile alea pornografice și avea și un dosar legat de tine. De-aia ai fost atît de interesat de afacere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
sexului lor) ori de lipsa de înțelegere și neacoperirea vorbei cu fapta Îdintr-odată vini cu mult mai mari ce țineau și de structură sufletească, dar și de educație și de trecere mult prea ușoară prin viață), nici chiar de amenințătoarea prăpastie dintre idealul imaginat și realul palpabil ce nu se suprapunea cu nici un chip celui dintâi, ci este posibil să fi fost acoperită de un fapt ce avea să dăinuie încă multă vreme neînțeles de el; adică nu putea înțelege cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și am vorbit despre cartea pe care o scriam, m-a lăsat s-o iau. Simplu ca bună ziua. Findlay oftă, cuprins de admirație. — Splendid, Michael, splendid. Mă uluiește economia mijloacelor tale de investigație. Sper însă că, având în vedere această prăpastie dintre capacitățile noastre, să nu mă consideri cu totul nevrednic de încrederea ta. Cu alte cuvinte, poate că a sosit în sfârșit momentul să-mi împărtășești conținutul acestei note enigmatice. Dar nu v-ați terminat povestea. Mai târziu, în noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
fost una dintre ultimele pe care i le-a trimis. Devenise inutil să pretindă că mama și fiul mai aveau ce să-și spună: și peste încă doi ani, se va adăuga între ei și distanța fizică pentru a mări prăpastia neînțelegerii și indiferenței. Fiind invitată la a cincizecea aniversare a zilei de naștere a lui Mortimer, Mildred avea rara ocazie să arunce o privire în viața prosperă a familiei Winshaw. Pe parcursul majorității lungilor ei ani de văduvie, familia părea s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
viața ei nevinovată? Era ca și cum pe ecran ar fi început să apară crăpături și această cumplită realitate se scurgea afară: sau ca și cum bariera de sticlă se prefăcuse în mod miraculos în lichid și fără să-mi dau seama alunecasem peste prăpastie ca un Orfeu visător. Toată viața încercasem să-mi găsesc drumul spre cealaltă parte a ecranului: de la vizita mea la cinematograful din Weston-super-Mare. Însemna că în sfârșit reușisem? Doctor Gillam m-a prevenit în privința aparatului respirator. Mi-a spus să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
au decăzut atît de mult în ochii poporului? Este adevărat că predica și grija pentru suflete au fost abandonate, după cum spuneam, aproape în întregime în mîna Clerului inferior. Acestea, fiind sfinte prin esența lor, ar fi putut salva Clerul de prăpastie; și cum cea mai înaltă treaptă a sacerdoției strălucea pînă și în propriii ochi nu prin altceva, decît prin bogăție și putere, către aceste bunuri își îndrepta în mod firesc privirea și sacerdotul de rînd, invidiindu-și Episcopul; și, așadar
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
abandonat rapacității acesteia, adevărata existență a Bisericii părea că este în pericol; în scurtă vreme, pînă și noua organizare a Bisericii părea pierdută în ruinele provocate de măcelul care în același timp cu progresul ecleziastic a adus-o pe marginea prăpastiei. Biserica a fost adînc afectată, iar credința sa abia dacă putea să o mai susțină în criza prin care trecea. Înspăimîntată, a strigat către divinul său Întemeietor, care adormise în bărcuța aflată în derivă. El s-a trezit și a
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
care se întărea centrul și devenea mai activ? Împrejurări de acest fel au făcut necesar pentru capul Bisericii să ia hățurile în mîini, care în mod regretabil căzuseră din mîinile sale, așa încît să nu cadă și carul ceresc în prăpastie? Dacă mai rămîne ceva libertate în cadrul Bisericii (și fără libertate Biserica are atîta viața cît un om care este lipsit de aer), aceasta trebuie găsită la Scaunul de la Roma, iar nu la Episcopii supuși prinților ecleziaști. Totuși, trebuie să se
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
mormînt, să dea seama asupra comportamentului său înaintea divinului judecător 174. 81. Încercările din partea puterii laice să cîștige controlul asupra alegerilor episcopale au fost mult înlesnite de separările dintre oameni și Cler care au rezultat din cauzele deja examinate. Cum prăpastia se adîncea, oamenii au devenit mai corupți, alegerea unor păstori merituoși nu mai era o preocupare majoră pe de o parte, pe de altă parte, lăcomia era un motiv din ce în ce mai important pentru candidații care concurau pentru averea, onorurile și demnitățile
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
existau alte mijloace, iar împăratul se lăsa sedus de perfidele sugestii și zavistii din partea prelaților care îi țineau companie, situația s-a înrăutățit, și a trebuit să fie excomunicat. Dar nu numai Clerul corupt l-a atras pe Henric în prăpastia atîtor rele220, ci el voia să le mențină încă și a împiedicat încetarea luptei. Era și firesc ca lupta să nu poată înceta fără ca dușmanul să fie înfrînt, iar unicul dușman era corupția acestui cler de curte. Să presupunem că
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Toate acestea explică limpede motivul pentru care acești oameni au ajuns la disperare atunci cînd au auzit faptul că Henric se împăcase cu Papa; atunci s-au folosit de cele mai cumplite mijloace pentru a-l face să recadă în prăpastie, rupînd din nou legăturile cu Pontiful și cu Biserica 221. 100. Mai este necesară vreo altă probă că drepturile imperiale nu erau obiectul acelor nefericite și lungi lupte? Să urmărim ce s-a întîmplat un secol mai tîrziu între Henric
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
principe sau ce politică se ridică atît de sus încît să-și dea seama că acea libertate evanghelică a Episcopilor ar fi împiedicat guvernul statului să facă excese, ar fi fost cea care putea să-l tragă înapoi de pe marginea prăpastiei în care îl împing fie lipsa de considerație, fie patimile guvernaților? Cîte state ar fi fost salvate de revoluții și de anarhie, dacă această prețioasă libertate, un adevărat balsam acolo unde există, ar fi împiedicat coruperea Statelor creștine, dacă ea
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
nu există încă în istorie un exemplu de națiune care să fi epuizat toate schimbările pe care o astfel de lege i le-ar fi impus; fiecare națiune s-a confruntat cu unele extreme, dar s-a întors de pe marginea prăpastiei care se căsca înaintea sa și fie că s-a apropiat de Biserica catolică, fie a căzut în prăpastie. Lăsînd însă deoparte acest caz de moarte prin apostazie și întor-cîndu-ne la celelalte două rele ale națiunilor creștine, tirania și conjurația
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
de lege i le-ar fi impus; fiecare națiune s-a confruntat cu unele extreme, dar s-a întors de pe marginea prăpastiei care se căsca înaintea sa și fie că s-a apropiat de Biserica catolică, fie a căzut în prăpastie. Lăsînd însă deoparte acest caz de moarte prin apostazie și întor-cîndu-ne la celelalte două rele ale națiunilor creștine, tirania și conjurația împotriva Statului, cred că națiunea catolică afectată de aceste două rele nu va înceta să fie agitată pînă cînd
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
secolul trecut l-au susținut, căci pentru ei Grigore este ticălos Grigore cel drept, care cu atîta mărinimie și-a lăsat viața sa liniștită pentru a se lupta cu tiranii, a apăra poporul oprimat și a salva creștinătatea de pe marginea prăpastiei. În ochii lor, Grigore pare că este mînat de ambiție, este abominabil și trebuie disprețuit de omenire! Dar lăudat fie Cerul care i-a făcut pe Protestanții înșiși să recunoască în Grigore al VII-lea adevăratul apărător al omenirii, nu
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
nu-mi venea să cred cât de bine mă simțeam deja. Cine ar fi ghicit că te poți reface complet după doar treizeci și șase de ore de la o tentativă de suicid? Era mai ușor decât să cazi într-o prăpastie. Trebuie să le trimit fetelor din New York o carte poștală, m-a fulgerat un gând. Vreau să spun, trebuie să afle prin ce mi-e dat să trec. Ne-am plimbat pe jos până în sătucul din apropiere, să cumpărăm câte ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]