5,068 matches
-
ele; b) daca ambele enunțuri sunt adevărate dar nu există legătură cauzală între ele; c) dacă primul enunț este adevărat iar al doilea fals; d) dacă primul enunț este fals iar al doilea este adevărat; William James propune o abordare pragmatică potrivit căreea orice idee care funcționează este adevărată; Friedrich Nietzsche a fost un reprezentant al pozitivismului. 18) Analizați conținutul enunțurilor și marcați cu: a) dacă ambele enunțuri sunt adevărate și există legătură cauzală între ele; b) daca ambele enunțuri sunt
ISTORIA ROM?NILOR TESTE PENTRU ADMITERE LA ACADEMIA DE POLITIE by DORINA CARP () [Corola-publishinghouse/Science/83159_a_84484]
-
el și falacios, ci sub semnul credinței cvasireligioase în comunism. Așa cum Aurel Baranga și Dinu Negreanu în Viața învinge îi cereau intelectualului șovăielnic să creadă nestrămutat în viitorul luminos desenat de Partid, Jean Georgescu și Victor Iliu îi cer țăranului pragmatic să creadă în Pământul Făgăduinței, colhozul sovietic care se va înstăpâni și la noi. Este începutul unui proces de alungare a gândului de pe teritoriul României, pentru a fi înlocuit cu mistica Partidului și mesianismul Tovarășului, avându-l ca model pe
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
monetară a eforturilor depuse este sub necesarul pentru a asigura subzistența. În această situație angajaților le este dificil să asocieze puterea obținută prin intermediul banilor cu ceva ce ar produce plăcere, deoarece lor banii nu le ajung să procure lucruri mai pragmatice și necesare. Persoanele care activează în instituții publice au alte definiții pentru putere, prestigiu, valori care vin din titulatura postului, cum ar fi, profesor, doctor, dar și din calitatea activității pe care o prestează, care nu poate fi transpusă în
Atitudinea față de bani by Gabriella Losonczy () [Corola-publishinghouse/Science/843_a_1654]
-
LOCUȚIUNILE PRONOMINALE ALOCUTIVE UTILIZAREA ÎN LIMBA ROMÂNĂ ACTUALĂ - MONICA VASILEANU În acest subcapitol voi avea în vedere câteva aspecte ale unei subclase de cuvinte mai puțin cercetate: locuțiunile pronominale alocutive. Voi observa specificul lor pragmatic, dificultățile de interpretare a statutului, particularitățile ortografice și caracteristicile sintactice, încercând să găsesc o explicație a tendințelor din limba actuală. 1. DEFINIREA SUBCLASEI - STATUTUL PRAGMATIC Locuțiunile pronominale alocutive se înscriu, prin funcția lor pragmatică, în clasa mai largă a formulelor
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
ale unei subclase de cuvinte mai puțin cercetate: locuțiunile pronominale alocutive. Voi observa specificul lor pragmatic, dificultățile de interpretare a statutului, particularitățile ortografice și caracteristicile sintactice, încercând să găsesc o explicație a tendințelor din limba actuală. 1. DEFINIREA SUBCLASEI - STATUTUL PRAGMATIC Locuțiunile pronominale alocutive se înscriu, prin funcția lor pragmatică, în clasa mai largă a formulelor de adresare. Sunt sintagme specifice registrului formal, emfatic politicos, formate dintr-un substantiv și un adjectiv posesiv de persoana a II-a. Utilizate în exprimarea
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
pronominale alocutive. Voi observa specificul lor pragmatic, dificultățile de interpretare a statutului, particularitățile ortografice și caracteristicile sintactice, încercând să găsesc o explicație a tendințelor din limba actuală. 1. DEFINIREA SUBCLASEI - STATUTUL PRAGMATIC Locuțiunile pronominale alocutive se înscriu, prin funcția lor pragmatică, în clasa mai largă a formulelor de adresare. Sunt sintagme specifice registrului formal, emfatic politicos, formate dintr-un substantiv și un adjectiv posesiv de persoana a II-a. Utilizate în exprimarea deferenței, ele au o frecvență redusă în vorbirea curentă
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
prin care destinatarul unui enunț este indicat explicit se numesc formule de adresare 1. Caracteristica lor principală o constituie decodarea deictică și din acest motiv elementele extralingvistice - gesturi, mimică, intonație - joacă un rol important. Clasele morfologice reunite de această funcție pragmatică sunt pronumele alocutive (personale și de politețe), numele în vocativ și interjecțiile de interpelare. Deoarece aparțin planului vorbirii directe, formulele de adresare au o mai slabă legătură gramaticală cu restul frazei și cele mai multe dispar când enunțul este transpus în vorbire
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
politeții negative, chiar polului superior al acesteia. Dacă seria Domnia Ta-Domnia Voastră-Domniile Voastre, deja utilizată în limba cotidiană, se supune acestei strategii, situația este puțin diferită în cazul onorificelor, deoarece ele se folosesc în coduri particulare guvernate nu de principii pragmatice, ci de reguli rigide, notate în lucrări normative. Locuțiunile pronominale pe care le voi analiza aparțin unor limbaje specializate, bine definite: limbajul diplomatic și cel bisericesc. Dacă politețea privește întreaga masă a vorbitorilor și este recomandată, nu normată, protocolul, în
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
erați Domniile Voastre la putere... (CDep., 1998) au fost rostite în Camera Deputaților, chiar în discuții contradictorii. Însă un citat precum Pe cât dorește domnia ta să pariem? (Internet, 2007) apare numai pe forumul acestei instituții, așadar într-un spațiu în care principiile pragmatice nu mai sunt respectate. Locuțiunile pronominale de tipul Măria Ta, Majestatea Voastră ilustrează problema T/V în același fel. Formulele vechi conțin adjective posesive indicând singularul persoanei a II-a: Măria Ta, Luminăția Ta. Compusele din perioada mai recentă, în
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
cu persoana a III-a, pentru situații precum De ce crede Majestatea Voastră că celelalte instituții ale statului român nu se bucură de încrederea românilor? (Ziua), rezidă nu numai în tendința de analiză a unor compuse, ci și în presiunea funcției pragmatice. Tocirea pronumelor prin uz cere găsirea unor formule cu un grad tot mai ridicat de politețe; o soluție o constituie adresarea la persoana a III-a. Locutorul își formulează intervenția ca și când destinatarul enunțului ar fi altcineva, iar destinatarul real ar
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
rădăcina lui vos), creând premisele unei influențe romanice tot mai puternice asupra sistemului pronominal de formule de adresare. 4. CONCLUZII Locuțiunile pronominale alocutive ocupă un loc aparte în cadrul formulelor de adresare, delimitat de caracterul oficial, emfatic, chiar protocolar. Caracteristicile lor pragmatice le influențează structura internă și comportamentul sintactic, creând posibilitatea unor interpretări diferite ale statutului. Construcțiile mai vechi, care conțin posesivul la persoana a II-a singular, sunt restrânse astăzi la texte cu iz arhaic sau la glume și ironii. De când
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
singularul a devenit neproductiv. Restrângerea uzului la contexte protocolare face ca sistemul acestor locuțiuni să fie opac majorității vorbitorilor, de aceea este necesară o clarificare a alocutorilor indicați prin fiecare sintagmă. Tot un model străin de exprimare a acelorași funcții pragmatice, și anume adresarea la persoana a III-a, asociată deferenței, stă la baza unei variante de acord - numit formal de gramatici - cu persoana a III-a. Tendința de reinterpretare a sintagmei conduce spre același rezultat: acordul cu persoana a III
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
vorbitorilor pentru formele simple este redată de raporturile ăsta vs acesta (65/24 de ocurențe), ăștia vs aceștia (12/0 ocurențe), asta vs aceasta (92/14 ocurențe), astea vs acestea (38/10 ocurențe). Unele adjective demonstrative capătă, în uz, valori pragmatice suplimentare. Adjectivele asta și ăsta pot exprima un sens depreciativ și în funcție de conturul intonațional cu care este rostită secvența care le conține: Eu sunt cam reticent cu modelingul ăsta (Verba). Însoțind un nume propriu, demonstrativul de apropiere poate primi interpretări
[Corola-publishinghouse/Science/85019_a_85805]
-
o propoziție relativă. Cu totul izolat, cu precădere în textele de tip religios, pronumele menționate apar și în tiparul substantiv determinat hotărât + (pronume semiindependent) + adjectiv. 1 În studiul de față vom relua unele aspecte discutate mai detaliat în articolul Utilizări pragmatice ale demonstrativului în limba vorbită actuală: asta vs aceasta, în Gabriela Pană Dindelegan (coord.), Limba română. Dinamica limbii, dinamica interpretării, București, Editura Universității din București, 2008 (sub tipar). 2 Vezi și observațiile cu privire la pronumele aceasta vs asta și acesta vs
[Corola-publishinghouse/Science/85019_a_85805]
-
aflate, gramatical vorbind, în relații de coordonare), fie "unități de rang diferit" (aflate, din punct de vedere gramatical, în relații de dependență, de subordonare). Cu alte cuvinte, structurile corelative asigură coeziunea textului prin reiterarea informației redată prin conectorii sintactici sau pragmatici. Structurile corelative realizează coeziunea textului funcționând - asemenea conectorilor - la diferite nivele: la nivel intrapropozițional (în interiorul propoziției), la nivel frastic (interpropozițional) sau la nivel transfrastic (discursiv). Corelația dintre unitățile sintactice se realizează prin două tipuri de construcții: structuri alcătuite din două
[Corola-publishinghouse/Science/85016_a_85802]
-
că pe lângă că... mai și La nivel discursiv (transfrastic) coeziunea prin conectare privește nu numai organizarea semantică și formală, ci și organizarea tematică a textului. În acest caz, coeziunea se realizează fie prin "convertirea" unor conectori frastici ("investiți" cu funcții pragmatice: dar, căci etc.), fie prin unități lexicale specializate (apropo de, or, mai precis etc.). În GALR se discută situația conectorilor transfrastici, făcându-se referire la capacitatea lor de a stabili conexiuni între două acte de vorbire, la diferitele roluri argumentative
[Corola-publishinghouse/Science/85016_a_85802]
-
întâmplă în România (G. Liiceanu, Despre limită). Ocurența lui pe de altă parte "desprins" din structura corelativă antrenează însă alteori modificări semantico-pragmatice. Astfel, se observă tendința de "golire" a sensului, pe de altă parte devenind un conector trasfrastic cu rolul pragmatic de trecere la altă idee sau de introducere a altei teme în discurs, temă legată - mai mult sau mai puțin - de cea anterioară (de tipul "în altă ordine de idei"/"în aceeași ordine de idei"): O altă măsură care va
[Corola-publishinghouse/Science/85016_a_85802]
-
așa cum s-a întâmplat în 2005, în principal pentru că aceste schimbări sunt greu de administrat și de către firme, și de către ANAF ("Cotidianul"). 5. CONCLUZII 5.1. Structurile corelative care asigură coeziunea textului prin reiterarea informației redată prin conectorii sintactici sau pragmatici constituie în limba română un sistem deschis, dinamic. 5.1.1. Alături de perechea corelativă nu numai..., ci/dar (și) în româna actuală este utilizată și structura nu doar..., ci/dar (și) mai puțin folosită și mai puțin flexibilă. Cele două
[Corola-publishinghouse/Science/85016_a_85802]
-
structura dacă..., atunci. In acest caz, este necesară o cercetare mai nuanțată care să evidențieze funcționarea sistemului în mai multe puncte ale lui, atunci fiind corelativ și în construcții temporale (atunci... când). 5.1.3. O transgresare spre clasa conectorilor pragmatici se produce și în cazul structurii corelative pe de o parte..., pe de altă parte, unde al doilea component tinde să devină conector pragmatic. Spre deosebire de totuși, conectorul pe de altă parte are tendința de a funcționa la nivel discursiv cu
[Corola-publishinghouse/Science/85016_a_85802]
-
fiind corelativ și în construcții temporale (atunci... când). 5.1.3. O transgresare spre clasa conectorilor pragmatici se produce și în cazul structurii corelative pe de o parte..., pe de altă parte, unde al doilea component tinde să devină conector pragmatic. Spre deosebire de totuși, conectorul pe de altă parte are tendința de a funcționa la nivel discursiv cu o semnificație "deviată". Graficul de mai jos ilustrează faptul că pe de altă parte este folosit ca pereche corelativă în concurență cu cealaltă ipostază
[Corola-publishinghouse/Science/85016_a_85802]
-
interzisă); Campania și alegerile sunt {și pentru consilieri} (y), {nu doar pentru starurile de ocazie. }(x) ("Adevărul"). 20 GALR îl menționează, de altfel, în cadrul discuției despre conectorii frastici și transfrastici, fără să insiste însă asupra lui: Unele adverbe au valori pragmatice, discursive, marcând roluri argumentative: concesia (totuși), acordul (într-adevăr) etc. [...]" (GALR II: 771). 21 Cf. GALR II: 592. 22 "În organizarea discursului, foarte importanți sunt conectorii de introducere a unei noi teme de discurs, care asigură totodată legătura cu tema
[Corola-publishinghouse/Science/85016_a_85802]
-
cartea De la macro la microunivers se fundamentează pe un suport științific riguros care punctează longitudinal și latitudinal noțiuni - în accepțiunea cea mai largă a termenului - ce compun obiectul fizicii. La rândul său, dimensiunea axiomatică a lucrării sa materializat în interpretări pragmatice, având ca suport cunoștințe din domeniul fizicii, matematicii, astronomiei, chimiei, biologiei, climatologiei etc. Perspectiva din care sunt prezentate fenomenele fizice este incitantă și poate determina interes ce atrage după sine o înțelegere profundă și legată de viața cotidiană, ceea ce conferă
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
fantastice umbrele spațiale ce ar permite atenuarea acțiunii razelor solare și, în consecință, scăderea temperaturii planetei noastre. Proiectul lui Angel ar putea părea nebunesc, dacă omul de știință nu l-ar fi conceput într-o manieră cât se poate de pragmatică. În spațiu, dar nu oriunde, nu la întâmplare, ci în punctul lui Lagrange, aflat între Soare și Pământ la 1,5 milioane de kilometri de noi (adică de patru ori distanța dintre Pământ și Luna), loc în care forțele de
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
a respectivelor fapte. 2.2. Cercetarea se naște din probleme și naște alte probleme! Prin urmare, niciodată nu există cercetare științifică acolo unde nu există o problemă de rezolvat, indiferent dacă problema este una de cunoaștere ori este de natură pragmatică, concretă. Dacă problema este una de cunoaștere, vom avea de-a face cu ceea ce numeam o cercetare teoretică sau fundamentală, iar dacă este vorba despre o problemă practică, concretă, cercetarea ce se va întreprinde va fi una aplicativă. În activitatea
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCATIEI. In: GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1744]
-
Otiliei și lui Dragoș, copiii mei ÎN LOC DE PREFAȚĂ Volumul de față reunește o serie de articole publicate în intervalul 2011-2013 (anexa), precedate de un text cu rol multiplu. Atât specificul fiecărei acțiuni care a generat realizarea articolelor, cât și caracterul pragmatic al reunirii lor induc o doză de eclectism. Există însă o rădăcină comună și o viziune care le înglobează, așa cum încercăm să arătăm în rândurile de față. În țara noastră, lipsa preocupărilor pentru comunitate ca structură socială fundamentală face ca
Inerţie socială în spaţiul românesc. Deschideri pentru o analiză funcţională a comunităţilor / Social inertia in Romania. Contributions for a functional analysis of the communities by Tudor Pitulac () [Corola-publishinghouse/Science/511_a_1258]