3,372 matches
-
prea pieptiș în sus! Totuși, starea vremii rămăsese principalul pericol, soarele nu voia să iasă, cerul rămânea cenușiu. Mereu speram ca după următoarea curbă, apoi după următoarea, să înceapă coborâșul. Nici o șansă până la "Palmă”!. De sus, firesc, am admirat priveliștea, (analizând serpentinele pe care urma să le coborâm), după care ne-am dat drumul la vale. Trebuie spus că pe amândoi ne îngrijorase (fără s-o recunoaștem nici unul), dificultatea traseului de urmat. La vale, mergeam ca din pușcă, până când panta
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
strict, mi-a zis că nu mai sunt locuri. Am insistat, dar degeaba. Plictisită poate, până la urmă mi-a recomandat să merg să mănânc ceva, și să revin mai târziu. Văzându-l apoape, am ales restaurantul din parc. Acolo, o priveliște dezgustătoare: o femeie beată, în ultimul hal. Venit s-o ia acasă, bărbatu-său a pălmuit-o, i-a scăpat capul pe ciment, ce mai, a fost un spectacol tare urât. Pentru ca impresia despre oraș să fie întregită, așteptam degeaba
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
îndrumat spre sediul CAPului, numai că am dat peste o căldare cu supapă care m-a udat tot. Eram obișnuit să urc pe serpentine, încît acea cabană știută de mine "Pasul Oituz”, a apărut neașteptat de repede. Acolo, fascinat de priveliștea sălbatică a stâncilor golașe, îndulcită de căpițele de fân și țarcurile din leațuri lungi, împrăștiate, din cauza diferențelor de altitudine, când pe culmi când în jos, atât de departe că abia distingeai omul pe care-l bănuiai cosind, miam odihnit
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
fiind cu două biciclete), drumurile aglomerate, am hotărât s-o luăm spre Ion Creangă. Prin Cotu Vameș am ajuns la podul de peste Siret, remarcând oamenii mereu fără noroc pierzători de timp în van - cum îi consider eu pe pescari, savurând priveliștea limpede spre munții de departe. Prin Ion Creangă, la intersecția cu drumul spre Icușești, ne-am înțeles din priviri să pedalăm într-acolo. N-am apucat să spun că trebuia să revin acasă în jurul orelor 12.00, fiindcă stabilisem
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
la asta nu mă așteptam), nu știam cum să reacționez. I-am dat un leu și, numai că nu mi-a pupat mâna...; mi-a mulțumit, chipul îi devenise luminos. La întoarcerea spre șosea, ieșind din Războieni lăsam în urmă priveliști minunate, niște case în curțile cărora trebăluiau gospodarii; îmi ziceam "poate sunt urmașii celor care-l slujiseră pe domnitor în lupte, sau care-și pierduseră viețile în bătălii”. În amintirea uneia dintre ele s-a ridicat monumentul, în amintirea luptei
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
fiindcă la ieșirea din sat, utilaje specifice pregăteau drumul pentru asfaltare. Mai bine mai târziu decît niciodată, doar că asfaltul avea să fie numai prin sat. Efortul depus pe când pedalam pe pietriș la deal, avea să-mi fie compensat de priveliștile pentru vederea cărora aș face orice sacrificiu. Printr-o pădure, pe un drum care cu greu putea fi numit așa, pe lângă o altă casă a unui alt pădurar, (dotată cu cerberii lătrători aferenți), am ajuns într-o zonă tare vitregită
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
în argint, având o valoarea intrinsecă inestimabilă). Pe lângă pavilionul nerestaurat, după ce am neglijat niște înaripate supărăcioase, la drum, cu peisaje demne de penelul unui pictor, spre Butea. Parcursesem vreo 25-26 kilometri fără dificultăți mari. La deal, lungimea drumului devenea supărătoare. Priveliștile compensau oboseala și căldura devenită supărătoare; noroc de un izvor amenajat , loc de popa și odihnă. La Butea, localitate în care mai fusesem cu bicicleta când eram elev, am găsit noul pe străzi. Știam că prin anii 50, un preot
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
sonor de Montgomery. Noaptea dormim În Poughkeepsie - Hyde Park, unde se găsește locuința și mausoleul familiei Roosevet, pe malul fluviului Hudson. A treia zi vizităm Încă patru ferme. Prânzul Îl luăm la un bufet pe o colină, de unde avem o priveliște minunată. De aci ne dăm seama cât de rațional e utilizat terenul, frumos presărat cu ferme, ce de departe indică bună gospodărie și cu o rețea bogată de căi de comunicație. Prin Binghamton, seara, ajungem la Ithaca. Mâncăruri și prieteni
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
scene neplăcute. La 4 dimineața ciripitul a mii de păsări și o culoare ce izvorăște dintr-o lume de basme mă atrage. Străbat cu piciorul crângul din față și văd o tăbliță ce-mi Îndreaptă pașii spre „Inspiration point”. O priveliște grandioasă Îmi apare. În fund o cascadă cu stânci multicolore de jur Împrejur, din toată gama de culori creată de natură. E un modest Început al regiunii colorate - Colorado - ce atinge sublimul În statul Colorado și În regiunea deșertului pictat
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
În regiunea deșertului pictat din Arizona. Pornim de aici În sus. La un moment dat, un drum secundar se desparte cu indicația: „spre muntele Washburne. Verificați apa la radiator”. În plin parc, muntele are 3458 metri Înălțime, de unde avem o priveliște asupra Întregului relief. Din vârful său coborâm 10 kilometri cu motorul stins. Străbatem un defileu colorat și cotim spre vest pe o șosea ce Începe să defileze prin fața vestitelor izvoare de apă fierbinte „geiserele”; izvoare intermitente de apă, deseori clocotită
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
noastre, adică călușeii. Dulapul e mai mare, mai Înalt. Dar ce aspect gigantic are „Montagne russe”, pe care nu-l putem ocoli. Urcăm În el, urcăm și urcăm, de nu se mai termină. Ajunși În vârf ni se oferă o priveliște măreață, fără să ne dăm seama ce ne așteaptă. Coborâșul e amețitor. Am impresia că de aici nu mai scăpăm. Fac semne disperate, dar zadarnice. Trecem prin grote Întunecose, fetița plânge iar eu Înfig picioarele și mâinile de-a latul
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
Corvallis, orașul doarme profund, În aerul Împrospătat de ploaie. Suntem acum În valea Villamette. Orașul are doar 8.000 locuitori și În noapte ne apare ca o oază incandescentă. Ne urcăm la etajul 7, la hotel. De acolo avem o priveliște originală. Vecină cu hotelul e o clădire cu 4 etaje. Tot acoperișul acestei clădiri a fost transformat de proprietarul hotelului Într-un orășel de copii, frumos ornamentat, cu măsuțe, scăunele, statuete, totul frumos și bogat iluminat. Dimineața, prima grijă a
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
lucrare sosită pentru mine de la Berlin, de ani și ani. Parcul șanțului turcesc, unde au fost săpăturile armatei turcești când cu asediul Vienei, roiește de tineri și tinere. Mă urc prin Grinzing, pe dealul Kahlanberg de unde e cea mai frumoasă priveliște asupra Vienei. Traversăm și Praterul, renumit pentru uriașa lui roată „Riedenrad”. În fine, merg și În Gersthofen prin Wahringenrstrasse, unde În strada Ferro nr. 4/8 am locuit la cea mai bătrână pereche vieneză, familia Alois Kengel, fabricant de lichioruri
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
YCR în drum spre poalele Tâmpei. După ce am depășit Ploieștiul, am ales intenționat varianta de drum mai dificilă, cea prin Cheia, tocmai pentru a ne îndestula din... amrutul descris mai devreme; acțiunea s-a dovedit a fi o reușită, deoarece priveliștea ce ni se desfășura dinaintea ochilor a justificat opțiunea și a asigurat rețeta subtilei poțiuni divine. Dacă tot veni vorba de traseu cred că, din toate punctele de vedere, ar trebui luat în considerare de către sahaja yoghinii ce au drum
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
Stejaru, exprimând altruismul dar și nostalgia locuitorilor, scria în cronica din Făt-frumos nr.4/1935: „În afară de regretul sufletesc estetic după Suceava voievodală și pitorească (a dangătelor de clopote și a țârâitului de greieri, printre negre, vechi zidiri și a vastelor priveliști peste nespuse nemărginiri de țară), revistei FătFrumos, mutându-și scaunul de la Suceava la Cernăuți, nu prea încearcă alt regret, văzând cât de cu vrednicie o înlocuiește, publicația domnului Gh. MaximBurdujanu Crainicul Cetății. Ajunsă acum la capătul anului II (1934) Crainicul
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Prietenia” de Gh. Ionașcu, „Mama” de Lidia C. Puiu, „Ne cheamă Țara”, de Emilian I. Franchievici, și poezie:C.I. Eșanu, Dragoș Vicol, Petre Bucșa, Radu Scraba, Mircea Larionescu. Continuă a se publica: actualități literare, șarade, enigme, carte de vizită magică, priveliști din Bucovina, Valea Bistriței aurii. * Miorița este numele unei publicații străjărești scoasă de elevii centurei a VIII-a a Liceelor „Mitropolit Silvestru” și „Aron Pumnul”. Pornită sub părinteasca oblăduire a dlui comandant de ținut prof. Vlad Bănățeanu, revista conține lăudabile
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
fi fost condamnați la dușuri scoțiene și nu la muncă silnică, fusese curată rătăcire a minții. Acolo, vederea unor bărbați care își spală rupturile în vasul din care mănîncă, pentru a le cîrpi apoi cu ace improvizate, te deprima. Aici, priveliștea acelorași bărbați, disprețuind frigul și bălăcindu-se ca animalele în sînul naturii, era reconfortantă. Aerul era pur, lumina nu-mi venea printre gratii și mă simțeam liber și neîngrădit ca într-un alt început de lume. Cîmpia înghețată, ce se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Basarab Mărfuri, Calea Griviței grav lovite. Am văzut un tramvai surprins în mers ; conducătorul mort stătea căzut cu pieptul lipit pe comenzi. Ieri după-amiază am fost în cartierul Grivița. De la Gară la bulevardul Basarab nicio casă - nici una - n-a scăpat neatinsă. Priveliștea e sfâșietoare. Se mai dezgroapă încă morți, se mai aud încă vaiete de sub dărâmături. La un colț de stradă trei femei boceau cu țipete ascuțite, rupându-și părul, sfâșiindu-și hainele, un cadavru carbonizat, scos tocmai atunci de sub moloz. Plouase
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
cuie bătute în perete cu tocul pantofului. Nu avea un dulap, doar o măsuță pe post de birou, înghesuită între pat și geamul micuț prin care niciodată nu intra destulă lumină, deoarece vizavi începuse să se construiască un bloc imens. Priveliștea sa era un zid, cu locuri goale în care trebuiau să intre viitoarele ferestre. Un schelet gigantic de fier și beton în care nu locuia nimeni, fără nicio arhitectură interesantă, fără niciun stil romantic, fără culoare, drept de sus până
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ridică, cu mic-cu mare, se adună În jurul „bunului Despot” și Îl ajută să scape de necaz, iar mai marii lumii Îi strâng emoționat mâna. Nu ai cumva impresia, În fața unei asemenea Figuri, de a trăi Încă o dată Istoria și priveliștile ei mărețe de groază, iar vechile idei și principii despre libertatea și demnitatea persoanei seamănă tot mai mult cu acele costume uzate, purtate În multe spectacole de actorii unei piese și care sunt aruncate la magazia cu decoruri?! Persoana de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ploile dure și În care, pierduți prin păduri dense și văi ce nu se mai termină, pierzi adesea din vedere ținta, vârful, de parcă el ar Înceta să fie, de parcă fusese o halucinație! - privești „În jos” și Întreaga, fantastica și cristalina priveliște, panorama atâtor culori și forme de relief Învinse de tine ți se dăruie ca o recompensă pentru acea „altă” oboseală pe care o simți În oase - dar e o oboseală voită de tine, nu impusă de alții, o oboseală fericită
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
plâng Însă poate prea tare, uitând sau Îndulcind În memorie dezastrul dinainte de 1989. Mi-a sărit În ochi o secvență dintr-un film turnat În anii comunismului: imaginea unui bulevard din inima Bucureștiului. Deși am trăit tot timpul În București, priveliștea mi s-a părut acum stranie: o stradă aproape goală, câteva mașini ici și colo, totul „liniștit“ și fără culoare. Astăzi, pretutindeni este viață, poate prea multă și prea dezordonată. Pe străzi e o forfotă neîntreruptă (oare se mai și
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
a lui Ceaușescu! Celui care pornește să descopere Bucureștiul Îi sunt garantate surprizele. Exceptând monotonele cartiere noi de blocuri, unde știi dinainte că după un bloc urmează alt bloc, În partea mai veche a orașului fiecare pas aduce o altă priveliște. Nu sunt două clădiri asemănătoare una lângă alta, nici ca stil, nici ca dimensiuni, nici ca Înălțime (nimic mai variabil ca altitudinea Bucureștiului, de la turnuri până la căsuțe aproape una cu pământul). Lângă un bloc cu zece etaje descoperi o casă
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
citi de pe bancheta din spate a taxiului care tocmai se înfige în trafic plecând de pe Wall Street exact în momentul în care Timothy Price observă cuvintele, dar un autobuz se interpune, reclama pentru Les Miserables, pe coasta busului, blocându-i priveliștea, însă lui Price, douăzeci și șase de ani și angajat la Pierce & Pierce, pare să nu-i pese pentru că-i spune șoferului să dea radioul mai tare, „Be My Baby“ la WYNN, iar șoferul, un ne-american, îl dă mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
lui Sarah. Primul lucru pe care l-am observat era fereastra deschisă, cu perdelele umflate de vântul cald de seară. Am aprins lumina, am intrat în camera stil faux-français și m-am uitat pe fereastră. Chitara mă împiedica să cuprind priveliștea cum trebuie, așa că am dat-o jos și am pus-o cu grijă pe mocheta din piele de vacă. Dedesubt îi puteam vedea pe cei doi bodygarzi de la intrare discutând cu două fete care încercau să intre fără invitație, toți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]