3,139 matches
-
moartea. Jurnalul cu autodestinație respectă În cel mai Înalt grad clauza secretului. Autorul dobândește astfel nu doar exclusivitatea lecturii, ci și posibilitatea deschiderii unui dialog intratextual. Autorul din această categorie (căreia Îi asociem și pe Kafka, Pavese și Virginia Woolf) privilegiază meditația care pornește de la notații anterioare. Transformat Într-un fel de scriere care se alimentează din propriile obsesii, jurnalul consfințește un deces care, În fapt, n-a avut loc: excluderea definitivă a celui de-al treilea personaj, care poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
un spațiu ce amenință să se Întindă la nesfârșit. Avantajul jurnalului intim, spre deosebire de șevalet, constă În faptul că el nu acoperă nuanțele, trăsăturile ori formele abia schițate, pentru a le Înlocui cu altele mai ferme: În jurnalul intim, acumularea orizontală privilegiază instituirea senzației de materialitate și de mișcare paralelă la realitate. Ceea ce pictorul ascunde prin reveniri succesive asupra aceleiași părți din tablou, scriitorul se vede condamnat să lase expus privirii. Acest refuz al palimpsestului condamnă jurnalul intim la acumularea și exhibarea
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
al universului, locul În care Începe și sfârșește ceea ce omul nu poate cunoaște. Prin urmare, un discurs centrat tocmai asupra persoanei Întâi este un discurs asupra universului Întreg. El legitimează, astfel, orice pretenție a acestuia de a ocupa un loc privilegiat Între simbolurile culturale ale lumii. Mai mult decât atât, fiind un apanaj al eului, autoportretul pare forma cea mai legitimă dintre toate cele produse de imaginația scriitoricească. Nici descrierea, nici dialogul, nici portretul nu pot aduce În propria apărare argumentele
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
încît adevărul, care poate constitui o armă de apărare într-un sistem legal, poate fi, în alt sistem, o circumstanță agravantă a ofensei. Însă oricare ar fi criteriile legale, un proces pentru calomnie este o încercare de a nega statutul privilegiat de ficțiune al romanului. Principalul motiv care stă la baza majorității protestelor împotriva operelor literare este mai degrabă defăimarea decît minciuna, însă pot apărea și acuzații de nesinceritate, mai ales atunci cînd adevărul este arma de apărare. Astfel, într-un
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
albe este o contribuție, impecabil articulată metodologic, la explorarea tipologică a romanului american, aflat în curs de a-și impune canoanele proprii, în contrast cu cele europene consacrate. Conform lui C.-P., într-o atare întreprindere poetica ar beneficia de o perspectivă privilegiată asupra structurii multiplu etajate a romanului: planul tematic, arhitectura interioară, procesele semnificative și, respectiv, funcționarea retorică a discursului. În studiul lui C.-P., capodopera lui Herman Melville, Moby Dick, devine paradigma tare a unui tip de roman numit epopeic-simbolic (mitopoetic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286426_a_287755]
-
va vorbi de la sine, ci va spune ceea ce va auzi și vă va vesti lucrurile care vor veni» (In 16,13). Nu este vorba, desigur, de vreo metodă de necromanție îmblânzită, ci de iscusința cercetării neîncetate a realității, fără a privilegia propriul sine și, în mod deosebit, propriile angoase și frici. Mărturia Sf. Paul, «în picioare, în mijlocul Areopagului», nu dă dovadă doar de o mare forță, ci și de o rară dibăcie, iar această dibăcie nu este valabilă doar pentru «atenienii
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
de creație-creativitate înseamnă să îmbrățișezi și să mărturisești că există multe căi pentru a transmite viața și multe feluri de a fi creativi prin care să colaborăm la lucrarea neîntreruptă a creației. În plus, a ști să renunți la relația privilegiată de cuplu, ce se trăiește cu o singură persoană, înseamnă să fii capabil să arăți că există alte tipuri de relație privilegiată, precum aceea ce se trăiește, de exemplu, la nivel comunitar. De asemenea, a ști să renunți la relațiile
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
aduce clarificări, ba chiar și pentru a fascina, ne-am obișnuit să ne folosim de simbolul fecioriei, al nunții, al fecundității pentru a vorbi despre viața consacrată în toate ipostazele sale. Însă, dacă am asculta cuvintele Domnului, ar trebui să privilegiem mai degrabă imaginea eunucului, care nu-i înglobează doar pe bărbații consacrați, ci și pe femeile consacrate. Acestea din urmă, de obicei, se simt atrase de iconografia nupțială, deși există anumite inconveniente. Un text din profetul Isaia ar putea fi
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
acela de a pierde totul: și persoanele, și instituțiile. Devine din ce în ce mai clar că viitorul vieții consacrate în sens larg, nu este viață consacrată în sens strict. În sânul structurii antropologice din zilele noastre este mult mai puternică tendința de a privilegia itinerarii personale decât aceea de a merge cu turma pentru a urma, în ceea ce privește viața fraternă, reguli prestabilite și fixe. Faptul că dreptul canonic a restabilit așa-numitele ordo virginum și ordo eremitarum - de altfel, într-o constantă expansiune - este un
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
punctul de a-și închide cercul ei. Dacă de la Sf. Pahomie încoace - excepție făcând neîntreruptele întoarceri la lavra eremitică și fenomenul beghinelor din nordul Europei - s-a insistat pe viața comunitară, astăzi se simte tot mai mult nevoia de a privilegia sensibilitatea și grija față de itinerariile personale ori ale unor grupuri mici, prin noi forme de viață religioasă, dar și înlăuntrul celor antice. Misiunea, datoria noastră, este tocmai aceea de a cultiva cel puțin o fărâmă de viață comunitară, acordând o
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
supraviețuirea statului român ca entitate politică și teritorială independentă, adică În calitate de actor internațional recunoscut și cu drepturi depline. Acest comportament trebuie Înțeles În perspectiva mai largă a subsistemului În care activa România: pe de o parte, căutând o relație strategică privilegiată cu marile puteri - Îndeosebi cu Puterile Centrale -, iar pe de altă parte, urmărind să se afirme ca o putere regională sau, mai exact, ca un echilibrator al balanței regionale de putere. România În această perioadă este adesea tratată ca o
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
poli de putere din subsistem. Înțelegând foarte bine pericolul pe care Îl reprezentau atât Austro-Ungaria, cât și Rusia, și percepând o balanță strânsă Între cei doi poli În regiune 1, politica externă și de securitate românească a valorificat poziția geostrategică privilegiată de care dispunea și a urmărit, În mod constant, să se afirme ca echilibrator al balanței de putere din propriul său subsistem - În raport cu puterile de rangul său -, ca bază a unei relații privilegiate cu marile puteri ale subsistemului În vederea consolidării
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
de securitate românească a valorificat poziția geostrategică privilegiată de care dispunea și a urmărit, În mod constant, să se afirme ca echilibrator al balanței de putere din propriul său subsistem - În raport cu puterile de rangul său -, ca bază a unei relații privilegiate cu marile puteri ale subsistemului În vederea consolidării securității naționale. De pildă, implicarea României În cel de-al doilea război balcanic (1912-1913) reprezintă clar o decizie de balansare Împotriva Bulgariei care prin câștigarea războiului, putea să ajungă să domine spațiul balcanic
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
din acea perioadă. Astfel că strategia de securitate națională a României a fost construită, așa cum este, de altfel, tipic pentru sistemele hegemonice, În jurul Pactului de la Varșovia patronat de URSS. În perioada anterioară creării URSS, România se bucura de un statut privilegiat de stat echilibrator Într-un subsistem alcătuit În marea lui majoritate din state-tampon Între doi sau mai mulți centri de putere continentali, ceea ce Îi oferea o libertate de acțiune și un control mare asupra propriei sale politici externe și de
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
sfârșitul secolului al XIX-lea, expresia cultural anthropology desemnează studiul comparativ al etnografiei și etnologiei, concepute ca o colecție de date, și analiza lor sistematică. În ceea ce-i privește, autorii britanici preferă expresia "antropologie socială" celei de "antropologie culturală", pentru că privilegiază studiul faptelor sociale și al instituțiilor. În anii 1950, Claude Lévi-Strauss a introdus în Franța uzajul anglo-saxon al termenului "antropologie" (fără adjectivul "culturală") ca studiu al ființelor umane sub toate aspectele lor. Ca și în Statele Unite, termenul detrona, fără să
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
cu caz, terminologia rudeniei, regulile de descendență, de căsătorie, de rezidență. Dar putem privi aceste structuri în moduri diferite. Polemici foarte aprinse au opus pe partizanii analizei formale a sistemelor de rudenie (Bronislaw Malinowski vorbea ironic despre algebră) celor care privilegiază practicile efective. Anumiți autori apreciază chiar că rudenia este un domeniu artificial și că nu putem separa referințele la rudenie de celelalte sfere ale vieții sociale, în special economice și juridice. Dezbateri vii au opus pe teoreticienii rudeniei, care studiază
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
putem separa referințele la rudenie de celelalte sfere ale vieții sociale, în special economice și juridice. Dezbateri vii au opus pe teoreticienii rudeniei, care studiază formarea grupurilor sociale (familii nucleare, familii întinse, neamuri, clanuri, triburi etc.), celor ai căsătoriei, care privilegiază schimburile matrimoniale între grupuri. Unul dintre domeniile care dovedesc în mod elocvent că societățile umane pun la punct sisteme comparabile și în număr finit este acela al terminologiei rudeniei: cum denumim sau cum desemnăm diferitele clase de neamuri? Antropologii pot
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
și de structurile de putere difuză. Calul de bătaie al filosofilor post-structuraliști studiul discursurilor ca formă a puterii a fost preluat din mers de toate științele sociale, inclusiv de antropologie. Începând din anii 1970, producerea discursurilor a devenit un loc privilegiat de studiu al relațiilor de putere: Cine spune adevărul? Cine are dreptul să vorbească? Cine controlează cuvântul? Mult timp, etnografii au căutat să explice mecanismele puterii, ale politicii și ale dreptului societăților numite societăți "tradiționale", eliminând legăturile datorate politicii coloniale
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
transformat în mod de producție. Totuși, orice război opune în mod necesar unități politice localizate. Expresia "războiul împotriva terorismului" se poate dovedi eficientă ca slogan politic, dar pe plan antropologic ea nu are nici un sens. Dacă teoriile sistemului social au privilegiat mai întâi o viziune relativ statică, fundamentată pe tipologii etnice rigide, ele au cedat locul unor analize care pun în lumină în același timp caracterul construit istoric al grupurilor etnice, în special prin dreptul colonial, și caracterul eminamente dinamic al
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
este o disciplină de răscruce, dar trebuie să adăugăm acum că schimburile sunt adesea mutuale. Atașamentul numeroșilor sociologi față de antropologie și etnografie începe, fără îndoială, la sfârșitul anilor 1950, când sociologii din Chicago, impulsionați de Robert Park, au început să privilegieze observația și ancheta de teren. Ei au fost urmați de sociologii de la Universitatea din San Diego, apoi de mulți alții în lume, în special de către cercetătorii pe care îi numim "interacționiști" și "etno-metodologiști". Să precizăm că nu este vorba de
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
a-și stimula curiozitatea datorită culturii sale antropologice. Acest exercițiu, practicat pe o durată semnificativă, deosebește "terenul" de reportaj. De vreo douăzeci de ani, numeroși autori își pun întrebări asupra acestui curios gen literar care este etnografia. În general, ei privilegiază explicația prin contextul colonial, apoi postcolonial. Această explicație se impune oricum; totuși, trebuie să fim precauți cu neofuncționalismul care constă în a interpreta totul ca pe un simptom al epocii. Explicația exclusivă a unei opere prin condițiile istorice și culturale
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
numai indivizii pot produce societatea. Prin urmare, este absurd să spui individ și societate, în măsura în care individul nu se poate imagina singur și în el se incorporează în mod inevitabil o parte din colectiv. Între polii ordinii și dezordinii, perioada actuală privilegiază mai degrabă a doua stare, după cum valorizează îndoiala mai degrabă decât certitudinea, particularul mai mult decât generalul. Criticii constată caracterul haotic al lumii și implozia marilor povestiri. Publicațiile recente subliniază până la saturație natura "ficțională" a noțiunilor globale ale antropologilor evoluționiști
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
ciclice formulate în cadrul sociologiei se încadrează: teoria circulației elitelor a lui Vilfredo Pareto, văzută ca motor al schimbării sociale; și teoria lui Pitirim Sorokin care vede schimbarea socială ca o succesiune ciclică între cele trei tipuri de cultură, senzorială (ce privilegiază valorile materiale, empirice, senzoriale), ideatică (ce pleacă de la premiza că natura realității este spirituală, imaterială și se centrează pe valori ce pot fi întâlnite în diverse religii și filosofii spirituale) și cultura idealistă (care este intermediară între primele două și
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
în relație de interdependență reciprocă, care este simbiotică, mai degrabă decât societală.(Robert Park 1952, apud Linda Stoneall, 1983: 67). Ecologia umană își extrage multe din ideile ei din comparația între comunitățile umane și cele subumane (plante și animale) și privilegiază aspectele legate de interdependență, simbioză, de competiție pentru supraviețuire, fiind interesată de colectivități și nu de indivizi luați separat. De asemenea ecologia umană pune accent pe aspecte legate de distribuția resurselor naturale, pe caracteristicile spațiale ale comunităților, preferând metaforele de
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
o dorință mai scăzută sau inexistentă de a părăsi satul. În capitolul anterior legat de semnificațiile sociale ale comunității am analizat primii doi indicatori din lista de mai sus, prelucrările (cantitative și calitative) relevând faptul că Tălmăcelul are o poziție privilegiată față de Ludoș în ce privește identificarea locuitorilor săi cu comunitatea satului, credința că satul lor este diferit de alte sate, și credința în bunul renume al satului lor. Astfel, în Tălmăcel ideea de comunitate are mai multă consistență, este o realitate mai
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]