3,150 matches
-
particulele coloidale aflate în apă, venind în contact cu un solvent ce nu e miscibil cu apa, absorb o mare cantitate din acesta și astfel își măresc volumul”. O altă lucrare de chimie fizică a urmarit acțiunea acizilor asupra substanțelor proteice. Lucrarea a fost publicata de Academia Română atât într-o versiune românească (vol. XXXII al Publicațiilor Fondului “V. Adamachi”), cât și într-una franceză ("Bulletin de la Section Scientifique") în anul 1912. Tratând o substanță proteică cu un acid, conductibilitatea electrică se
Dimitrie Călugăreanu () [Corola-website/Science/307147_a_308476]
-
a urmarit acțiunea acizilor asupra substanțelor proteice. Lucrarea a fost publicata de Academia Română atât într-o versiune românească (vol. XXXII al Publicațiilor Fondului “V. Adamachi”), cât și într-una franceză ("Bulletin de la Section Scientifique") în anul 1912. Tratând o substanță proteică cu un acid, conductibilitatea electrică se modifică, demonstrând că o parte din acid a dispărut, fiind adsorbit de substanța proteică. Se insista asupra faptului că nu este vorba de “adsorbție fizică pură”, deoarece rezultate asemănătoare se obțin și cu glicocol
Dimitrie Călugăreanu () [Corola-website/Science/307147_a_308476]
-
al Publicațiilor Fondului “V. Adamachi”), cât și într-una franceză ("Bulletin de la Section Scientifique") în anul 1912. Tratând o substanță proteică cu un acid, conductibilitatea electrică se modifică, demonstrând că o parte din acid a dispărut, fiind adsorbit de substanța proteică. Se insista asupra faptului că nu este vorba de “adsorbție fizică pură”, deoarece rezultate asemănătoare se obțin și cu glicocol. Ulterior această problemă a fost clarificată, arătându-se care sunt aspectele fizice și chimice ale acestui fenomen. D. Călugăreanu a
Dimitrie Călugăreanu () [Corola-website/Science/307147_a_308476]
-
venin citotoxic) utilizat, în primul rând, pentru a paraliza sau omorî. Aceasta este o acțiune rapidă și foarte eficientă, fără să depună mult efort. De asemenea, veninul este folosit ca apărare contra inamicilor. Veninul reprezintă un un amestec de compuși proteici (neurotoxine, inhibitori, enzimei etc). Toxinele, care sunt eliminate de scorpion reprezintă o masă vâscoasă, puțin tulbure, care se poate dizolva în apă, dar nu în alcool, eter și acetonă. Nu-și schimbă compoziția la o încălzire de 100 °C într-
Scorpion () [Corola-website/Science/308508_a_309837]
-
Deși în 1902 i s-a acordat Premiul Nobel , viața științifică a lui Emil Fischer și-a continuat linia ascendentă . Următorii ani a manifestat interes în studiul moleculelor complicate ale proteinelor , arătând modul în care aminoacizii se combina în molecula proteică, precum și metoda de legare a acestora. Astfel, în 1907 , a construit o moleculă proteică alcătuită din 18 unități de aminoacizi. Experimentând-o a arătat că enzimele digestive o atacă la fel ca pe o proteină naturală. Descoperirile ulterioare au demonstrat
Hermann Emil Fischer () [Corola-website/Science/308770_a_310099]
-
Fischer și-a continuat linia ascendentă . Următorii ani a manifestat interes în studiul moleculelor complicate ale proteinelor , arătând modul în care aminoacizii se combina în molecula proteică, precum și metoda de legare a acestora. Astfel, în 1907 , a construit o moleculă proteică alcătuită din 18 unități de aminoacizi. Experimentând-o a arătat că enzimele digestive o atacă la fel ca pe o proteină naturală. Descoperirile ulterioare au demonstrat că, din multitudinea de aminoacizi existenți, viața a selectat doar 20, din care : glicina
Hermann Emil Fischer () [Corola-website/Science/308770_a_310099]
-
Renașterii: s-au creat specii naturaliste precum „"celestinescul"” („"Tragicomedia lui Calisto și Melibea"” de Fernando de Rojas, „"A doua Celestina"” de Feliciano de Silva, etc.), nuvelă picaresca („"Lazariilo de Tormes"”, anonim, Guzmán de Alfarache de Mateo Alemán, etc.) sau tipul proteic al nuvelei polifonice moderne („"Don Quijote de la Mancha"”), pe care Cervantes a definit-o că „"escritura desatada"” („"scriere dezordonată"”). Acestei tendințe anticlasiciste îi corespunde de asemenea noua formulă a comediei create de Lope de Vega și divulgata prin intermediul cărții sale „"Artă
Secolul de aur () [Corola-website/Science/307967_a_309296]
-
agenților emulsificatori a uneia sau mai multor varietăți de brânzeturi, cu sau fără adăugarea de componente ale laptelui și/sau alte produse alimentare. [Codex Alimentarius - FAO, Volumul XVI, Standardul A-8 (b)]. CAZEINĂ ȘI CAZEINAȚI (26) Cazeină: este principala materie proteică a laptelui. Se obține din laptele degresat, prin precipitare (covăsire), în general cu acizi sau cheag. Poziția include diferitele tipuri de cazeină care diferă în funcție de metoda de coagulare utilizată, de exemplu cazeină acidă și cazeină cheag (paracazeină), spre exemplu ["Note
jrc3211as1996 by Guvernul României () [Corola-website/Law/88368_a_89155]
-
pornesc de la un strămoș comun. Genele noi sunt produse prin diverse metode, cel mai frecvent prin duplicarea sau mutația unei gene ancestrale sau prin recombinarea părților unor gene diferite prin care astfel se generează noi combinații cu funcții diferite. Domeniile proteice (acele proteine care evoluează independent de lanțul proteic) funcționează ca module, fiecare având o funcție specifică și independentă, dar care pot fi combinate pentru a produce gene care să codifice noi proteine cu alte proprietăți. De exemplu ochiul uman utilizează
Evoluție () [Corola-website/Science/302078_a_303407]
-
produse prin diverse metode, cel mai frecvent prin duplicarea sau mutația unei gene ancestrale sau prin recombinarea părților unor gene diferite prin care astfel se generează noi combinații cu funcții diferite. Domeniile proteice (acele proteine care evoluează independent de lanțul proteic) funcționează ca module, fiecare având o funcție specifică și independentă, dar care pot fi combinate pentru a produce gene care să codifice noi proteine cu alte proprietăți. De exemplu ochiul uman utilizează patru gene pentru a-și forma structurile sensibile
Evoluție () [Corola-website/Science/302078_a_303407]
-
80% apă, în care sunt dispersate o cantitate foarte mare de molecule organice, ioni anorganici, enzime și acizi nucleici. În cadrul citoplasmei se găsesc mai multe formațiuni, cum ar fi: Rolul deosebit de important al citoplasmei este reprezentat de procesele de biosinteza proteica, de oxidoreducere și de elaborare a unor toxine bacteriene, iar la unele bacterii fiind sediul formării șporului. Nucleoidul este alcătuit dintr-o moleculă de ADN unic bacterian, materia nucleară fiind concentrată în centrul celulei fără a fi delimitat de o
Structura celulară a bacteriilor () [Corola-website/Science/302746_a_304075]
-
elibera dezvoltări posibile în conceptual și abstract. Acest balans susține în fapt mișcarea și conferă sens unei materialități fruste prin spiritualizare. În creuzetul acestor succesive căutări, măsura și cutezanța se întîl- nesc spre a genera energia vitală a unui discurs proteic. Distanța dintre aparență și esență, dintre, altfel spus, coaja și miezul lucrurilor și fenomenelor, cu tot gradul ei de ambiguitate și echivoc este tratată ca spațiul de manifestare al enigmei. Orice artist modern, cu cît are acces mai profund către
Val Gheorghiu by Valentin Ciuc? () [Corola-other/Science/83656_a_84981]
-
întrupeze, deși premizele i-au fost clare și limpede calea. Zborul maiestuos al unor păsări începe, astflel, cu o planare greoaie, încordată, la firul ierbii". Tudor Octavian, 1980 „Modalitatea artistului de a stabili și rezolva relația cu existența și realitatea proteică stă sub semnul dublu al consub- stanțialității și inteligenței, suma realizîndu-se printr-o pictură de rafinament intelectual ce cultivă simultan valorile cromatice și simbolica sintagmelor expresiviste. Dintr-o problemă de restituire, mai mult sau mai puțin deferentă, arta lui Val
Val Gheorghiu by Valentin Ciuc? () [Corola-other/Science/83656_a_84981]
-
dându-i acestuia aspectul caracteristic. Cum ribozomii sunt alcătuiți majoritar din ARN, se crede că ei sunt o remineșcență a “lumii ARN”. Catalizarea legăturilor peptidice implică C2 hidroxilaza de la nivelul situsului P al ARN-ului, implicând un mecanism de transport proteic. Întreaga funcție a ribozomului se bazează pe schimbările pe care le face la nivelul conformației proteinelor. Ribozomii sunt considerați de multe ori organite, însă acest termen se referă la componentele sub-celulare, subcomponenete ce se găsesc în relație cu membrana fosfo-lipidică
Ribozom () [Corola-website/Science/304483_a_305812]
-
clasice A-T și C-G. ARN-ul este sintetizat prin procesul numit transcripție. În acest proces, ADN-ul are rol de matriță. Molecula dublu catenară de ADN este desfăcută, pe intervalul care urmează a fi transcris, de anumite complexe proteice prin ruperea punților de hidrogen între bazele azotate complementare. Un complex proteic cu funcție enzimatică numit ARN polimerază copiază una din catenele de ADN pentru a produce un ARN complementar. Catena de ADN care funcționează ca matriță pentru sinteza ARN
Acid ribonucleic () [Corola-website/Science/304511_a_305840]
-
numit transcripție. În acest proces, ADN-ul are rol de matriță. Molecula dublu catenară de ADN este desfăcută, pe intervalul care urmează a fi transcris, de anumite complexe proteice prin ruperea punților de hidrogen între bazele azotate complementare. Un complex proteic cu funcție enzimatică numit ARN polimerază copiază una din catenele de ADN pentru a produce un ARN complementar. Catena de ADN care funcționează ca matriță pentru sinteza ARN-ului se numește catenă sens. Sinteza ARN-ului (transcripția) se realizează pe
Acid ribonucleic () [Corola-website/Science/304511_a_305840]
-
ribonucleoproteic numit telomerază pentru sinteza extremităților moleculelor de ADN (numite telomere). Unele molecule de ARN (ARN antisens, spre exemplu) sunt implicate în represia uneia sau mai multor gene. ARN-ul de transfer transportă aminoacizii și îi poziționează în cursul sintezei proteice. Genomul unor virusuri este constituit din ARN. În această categorie intră virusul gripei, virusul hepatitei C sau virusul SIDA. Replicarea acestor virusuri se face cu o fidelitate mult mai redusă, deoarece în cazul ARN-ului nu există un proces de
Acid ribonucleic () [Corola-website/Science/304511_a_305840]
-
cît și în structura enzimelor de tipul peroxidazelor.Enzimele COX1 și COX2 ciclooxigenazele care intervin în sinteza prostaglandinelor,conțin și ele o grupare hemică în unul din cele 2 site-uri active.În general hemul B eset atașat de helixul proteic prin intermediul unei legături coordinative între ionul de Fe și lanțul proteic.În cazul hemoglobinei legătura coordinativă este realizată cu histidina,în timp ce NOS (sintaza oxidului de azot) și citocromul P450 realizează legătura cu cisteina.Datorită existenței unui singur electron la atomul
Hem () [Corola-website/Science/304545_a_305874]
-
COX2 ciclooxigenazele care intervin în sinteza prostaglandinelor,conțin și ele o grupare hemică în unul din cele 2 site-uri active.În general hemul B eset atașat de helixul proteic prin intermediul unei legături coordinative între ionul de Fe și lanțul proteic.În cazul hemoglobinei legătura coordinativă este realizată cu histidina,în timp ce NOS (sintaza oxidului de azot) și citocromul P450 realizează legătura cu cisteina.Datorită existenței unui singur electron la atomul de Fe, are poate fi legat printr-o legătura coordinativă cu
Hem () [Corola-website/Science/304545_a_305874]
-
oxidazei.Separe că atît gruparea formil cît și radicalul izopreonoid joacă un rol important în conservarea oxigenului redus de către citocrom c oxidazei. Hemul diferă de hemul B , prin legăturile disulfurice stabilite între cele 2 lanțuri vinilice le formează cu matricea proteică.Datorită acestui fapt fierul este legat de 2 lanțuri de aminoacizi, fiind hexacoordinat.Citocromul C conține o grupare hemică de tip C legată la ambele capete cu histidină și cu metionină.Primul care a identificat structura hemului C eset biochimistul
Hem () [Corola-website/Science/304545_a_305874]
-
examinarea amănunțită a creierului, obținut în urma autopsiei, constată modificări nedescrise până atunci, sub forma reducerii masei creierului, în special în regiunile frontale și parietale, dispariției unui mare număr de celule nervoase în aceste regiuni și apariției unor acumulări de substanțe proteice ca plăci dispuse în întreaga scoarță cerebrală. La 3 noiembrie 1906, în cadrul celei de a 37-a Conferință a Psihiatrilor germani din Sud-vest ținută la Tübingen, Alzheimer prezintă comunicarea asupra unei forme "particulare de îmbolnăvire a scoarței creierului" ("eine eigenartige
Alois Alzheimer () [Corola-website/Science/304577_a_305906]
-
introduse în conștiința modernă. În paginile acestei opere de un răsunet excepțional, se cristalizează o adevărată hermeneutică organică a ființei. Concepția lui Schelling, după care meditația trebuie să se reformuleze, să se autodepășească și să-și păstreze deci caracterul ei proteic, își găsește în cartea lui Gabriel Marcel o ilustrare remarcabilă. În 1936 la Grasset apare piesa "Le Chemin de crête", Plon editează piesa "Le Dard", iar Editura Stock publică "Le Fanal". Marcel alternează creațiile sale filosofice cu cele dramatice, considerând
Gabriel Marcel () [Corola-website/Science/304585_a_305914]
-
siguranță cauza care provoacă boala Alzheimer, dar este posibil să existe mai multe cauze care concură la apariția bolii. Biologie moleculară Există trei ipoteze majore pentru a explica mecanismul de apariție a bolii Alzheimer. Obiecția principală adusă ipotezei depozitării fibrilelor proteice de ß-amiloid ("Aß") rezultă din faptul că nu s-a putut constata o corelație între amploarea încărcării cu "plăci" de amiloid și gravitatea demenței. Observații recente au arătat o alterare progresivă a unor sinapse în regiunile afectate primordial de boală
Boala Alzheimer () [Corola-website/Science/304717_a_306046]
-
de albine, aproximativ 1% din miere, și nu sunt lipsite de importanță, contribuind la specificitatea acestui apreciat produs. Fermenții ("enzimele" sau "diastazele"), sunt catalizatori biologici cu originea în celula vie. Din punct de vedere structural sunt compuși organici cu caracter proteic, având o componentă proteică, "apoenzimă", (care îi conferă specificitatea de substrat) și o grupare chimică, "coenzimă", (care determină activitatea catalitică a enzimei). Acțiunea enzimelor este reversibilă, iar această proprietate se exercită atât asupra reacțiilor de descompunere, cât și asupra celor
Miere () [Corola-website/Science/303566_a_304895]
-
din miere, și nu sunt lipsite de importanță, contribuind la specificitatea acestui apreciat produs. Fermenții ("enzimele" sau "diastazele"), sunt catalizatori biologici cu originea în celula vie. Din punct de vedere structural sunt compuși organici cu caracter proteic, având o componentă proteică, "apoenzimă", (care îi conferă specificitatea de substrat) și o grupare chimică, "coenzimă", (care determină activitatea catalitică a enzimei). Acțiunea enzimelor este reversibilă, iar această proprietate se exercită atât asupra reacțiilor de descompunere, cât și asupra celor de sinteză. Activitatea enzimelor
Miere () [Corola-website/Science/303566_a_304895]