3,076 matches
-
Coralul (latină: "cantus choralis") este, în biserica protestantă, un cântec religios pe mai multe voci. Melodiile, simple și cu ritm constant, sunt cântate de enoriași în unison în timpul slujbelor religioase, deseori acompaniate de orgă. Inițial era numele melodiilor liturgice cântate de corul bisericii, dar după Reforma Protestantă, enoriașii
Coral (compoziție muzicală) () [Corola-website/Science/325712_a_327041]
-
biserica protestantă, un cântec religios pe mai multe voci. Melodiile, simple și cu ritm constant, sunt cântate de enoriași în unison în timpul slujbelor religioase, deseori acompaniate de orgă. Inițial era numele melodiilor liturgice cântate de corul bisericii, dar după Reforma Protestantă, enoriașii participă și ei la cântat. Un „preludiu coral” este o compoziție pentru orgă bazată pe un coral. Compozitori de preludii corale au fost printre alții Dietrich Buxtehude, Johan Sebastian Bach și Max Reger. Un ansamblu de persoane care execută
Coral (compoziție muzicală) () [Corola-website/Science/325712_a_327041]
-
căsătorit cu pianista Charlotte Garrigue în 1878 și a adăugat numele ei de familie la numele lui. Ei s-au întâlnit la Leipzig, Germania, și s-au logodit în 1877. Doamna Masaryk s-a născut în Brooklyn, într-o familie protestantă ce avea ca strămoși câțiva hughenoți francezi. Ea a învățat limba cehă la perfecție și a publicat studii despre Bedřich Smetana într-o revistă cehă. Greutățile întâmpinate în timpul războiului și-au pus amprenta asupra ei și ea a murit în
Tomáš Garrigue Masaryk () [Corola-website/Science/325821_a_327150]
-
de dragoste din 1961, care relatează o poveste de dragoste, de reprimare a instinctelor sexuale, de despărțire și de tulburări maniaco-depresive (de care suferă personajul Deanie). Cu un scenariu scris de William Inge, care apare în film ca un pastor protestant și câștigător al Premiului Oscar pentru cel mai bun scenariu original (1962), filmul a fost regizat de Elia Kazan. Acțiunea filmului are loc în anul 1928 în statul american Kansas. Wilma Dean "Deanie" Loomis (Natalie Wood) este o adolescentă care
Splendoare în iarbă () [Corola-website/Science/325028_a_326357]
-
și alte părți ale lumii acordă însemnătate destinului mesianic al Templului și sprijină micile grupări mesianiste extremiste evreiești ca de exemplu „Fidelii Muntelui Templului” în aspirațiile lor la restabilirea cultului iudaic pe Muntele Templului. Marile biserici creștine tradiționale, catolice, ortodoxe, protestante, nu ridică nici un fel de pretenții în legătură cu Muntele Templului. Numele uzual al Muntelui Templului în limba arabă, limba sacră a islamului, este Al Haram ash-Sharif الحرم الشريف. El este al treilea loc sfânt ca importanță pentru islam, după Mecca și
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
Weininger, Artur Gerber, la 8 decembrie 1903: "Ce om straniu și misterios, acest Weininger! Născut cu sentimentul vinovăției, ca și mine! [...] Faptul că pleacă mi-arată că avea absolut dreptul de a o face". Otto Weininger este înmormântat la cimitirul protestant Matzleinsdorf din Vienna. Epitaful compus de tatăl său sună astfel: În volumul "Sex și caracter", Weininger susține și încearcă să dovedească științific faptul că toate ființele umane sunt compuse dintr-o asociere între două substanțe, masculină și feminină. Aspectul masculin
Otto Weininger () [Corola-website/Science/324659_a_325988]
-
putut pleca în Frizia Orientală până în 1561. a fost o prințesă renascentistă bine educată; ea a fost considerată o persoană inteligentă și învățată, cu un caracter independent și care a avut un mare interes pentru literatură și teologie. A fost protestantă, a vizitat Wittenberg și a scris interpretări ale Bibliei. După moartea soțului ei, ea a scris o odă pentru înmormântarea lui (1599). A avut o mare influență atât asupra soțului ei cât și a fiul ei. A fost în contact
Catarina Vasa () [Corola-website/Science/326044_a_327373]
-
(c. 1603 - între ianuarie și martie 1683) a fost un teolog protestant englez, care a fost un promotor timpuriu a libertății religioase și a separării bisericii de stat. În 1636, el a fondat colonia Plantațiile Providence, care a oferit un refugiu pentru minoritățile religioase. Williams a întemeiat prima biserică Baptistă în America
Roger Williams () [Corola-website/Science/326083_a_327412]
-
una dintre cele mai luminate minți din istoria omenirii, care a îmbogățit cultura universală”. Însă cine caută adevărul are și împotrivitori (Luca 21:15). Unul dintre nenumărații dușmani ai lui Servet a fost Jean Calvin, care a întemeiat un stat protestant în Geneva. Potrivit istoricului Will Durant: „guvernarea autoritară [a lui Calvin] nu avea la bază legea sau forța fizică, ci hotărârea și personalitatea sa puternică”. Calvin „respingea la fel de hotărât ca un papă ideea că oamenii au dreptul de a decide
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
prin mediile deiste a fost foarte puternică. Somități ca Benjamin Franklin (1706-1790); Thomas Phaine (m. 1809); Thomas Jefferson (m. 1826); James Madison (m. 1836), nu au susținut trinitatea. Biserica Unitariană (din latină „unus”, unul singur) a apărut în contextul reformei protestante ca o critică la dogma trinitară (credința în Sfânta Treime) s-a născut mișcarea unitariană. De aceea adepții acestei religii sunt cunoscuți și ca anti-trinitarieni. O învățătură a Bisericii Catolice mult timp controversată a fost Trinitatea: concepția că Dumnezeu este
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
În 1579 a murit în temnița regală. În secolul XVIII, Unitarianismul devenise important în America, ca o reacție la rigiditatea Calvinismului din bisericile Congregaționaliste din Noua Anglie. John Calvin, teolog francez, a influențat foarte mult congregaționalismul, presbiterianismul și alte curente protestante. În secolul XVIII, Unitarianismul a avut doi lideri mari, Jonathan Mayhew și Charles Chauncey, ambii implicați în reorientarea colegiului Harvard de la trinitarism la Unitarianism. Alt lider important, William Ellery Channing, numit „Apostolul Unitarianismului”, a murit în anul 1842. El a
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
Alice de Parma. După divorțul părinților săi din 1902, tatăl său a preluat singur responsabilitățile părintești. Copiii au fost educați de tutori privați într-o "școală a prinților" înființată de tatăl lor la curtea saxonă. Cele mai multe dintre cadrele didactice erau protestante; acest lucru a contribuit la atitudinea sa ecumenică de mai târziu. Georg a devenit Prinț Moștenitor de la vârsta de unsprezece ani, când tatăl său a urcat pe tron în 1904. După ce a absolvit școala în 1912, Georg a studiat științele
Georg, Prinț Moștenitor al Saxoniei () [Corola-website/Science/322605_a_323934]
-
d. 7 ianuarie 1918), a fost un cercetător biblic și orientalist german, cunoscut în special pentru contribuția sa notabilă la înțelegerea științifică a originilor Pentateuhului / Torei (primele cinci cărți ale Bibliei). Născut la Hamelin în Regatul Hanovra, fiul unui pastor protestant, a studiat teologia la Universitatea din Göttingen sub îndrumarea lui Georg Heinrich August Ewald și a devenit "Privatdozent" de istoria Vechiului Testament în 1870 la această universitate. În 1872 a fost numit profesor ordinarius de teologie la Universitatea din Greifswald
Julius Wellhausen () [Corola-website/Science/322635_a_323964]
-
anul 1174, corul catedralei a fost grav avariat de un incendiu fiind nevoie de o renovare majoră. Cu excepția criptei ce a supraviețuit incendiului, toate vechile clădiri romanice au fost înlocuite cu unele în stil gotic. În anul 1534, în urma Reformei Protestante, regele Henric al VIII-lea a rupt legăturile cu papalitatea și a întemeiat Biserica Anglicană. Astfel, catedrala, inițial romano-catolică a devenit sediul anglicanismului. Tot în această perioadă ordinele monahale au fost interzise, iar mănăstirile engleze desființate, inclusiv cele din ansamblul
Catedrala din Canterbury () [Corola-website/Science/322672_a_324001]
-
substituție a unui alt copil, Iacob al II-lea a trimis scrisori invitând-o nu numai pe fiica lui, regina Maria a II-a a Angliei, pentru a participa la naștere, dar, de asemenea, unui număr mare de alte femei protestante. Dintre toți frații ei și frații vitregi, numai fratele ei James Francis Edward și surorile vitrege regina Maria a II-a și regina Ana, au supraviețuit copilăriei. Maria a murit în timp ce Maria Louisa era încă un copil mic, dar ea
Louisa Maria Teresa Stuart () [Corola-website/Science/322657_a_323986]
-
din localitatea natală, Csoma nu s-a înrolat pe viață în trupele de grăniceri (lucru de obicei obligatoriu pentru bărbații din acele regiuni de frontieră), ci, datorită intervenției tatălui său, i s-a permis să-și continue studiile la Colegiul Protestant din Aiud, unde studiile erau gratuite pentru un anumit grup de studenți (numiți "gratistae") care în schimb erau obligați să efectueze muncă manuală. Studiile la Aiud le-a început în 1799, iar pentru a se susține material era și „servitor
Sándor Kőrösi Csoma () [Corola-website/Science/322711_a_324040]
-
1753). Este nevoit să plece de la colegiu (Universitatea anglicană de la Oxford nu admitea studenți catolici). Furios, tatăl său l-a trimis în Elveția, la Lausanne, dându-l în grija pastorului reformat Daniel Pavillard, care urma să-l readucă la credința protestantă și să-i completeze educația. Ambele scopuri au fost îndeplinite: de Crăciunul anului 1754, Edward Gibbon s-a reconvertit la protestantism, iar educația sa s-a îmbogățit substanțial. Astfel, Gibbon a ajuns să stăpânească la perfecție limba franceză și limba
Edward Gibbon () [Corola-website/Science/322717_a_324046]
-
al II-lea al Poloniei. Niciodată în cei 30 de ani de domnie ca regină nu a pus piciorul în Polonia, a trăit în Saxonia într-un exil autoimpus. Născută contesă germană, a fost numită "Sachsens Betsäule" de supușii ei protestanți pentru refuzul ei de a se converti la catolicism și pentru loialitatea față de credința protestantă. În ciuda ei și a soacrei ei, Anna Sofia a Danemarcei, atât soțul ei cât și fiul ei au devenit catolici. A fost străbunica regilor Ludovic
Christiane Eberhardine de Brandenburg-Bayreuth () [Corola-website/Science/322777_a_324106]
-
nu a pus piciorul în Polonia, a trăit în Saxonia într-un exil autoimpus. Născută contesă germană, a fost numită "Sachsens Betsäule" de supușii ei protestanți pentru refuzul ei de a se converti la catolicism și pentru loialitatea față de credința protestantă. În ciuda ei și a soacrei ei, Anna Sofia a Danemarcei, atât soțul ei cât și fiul ei au devenit catolici. A fost străbunica regilor Ludovic al XVI-lea al Franței, Ludovic al XVIII-lea al Franței, Carol al X-lea
Christiane Eberhardine de Brandenburg-Bayreuth () [Corola-website/Science/322777_a_324106]
-
paternă, Ana Sofia a Danemarcei. Pentru că mama lui se ănțelegea bine cu soacra ei, l-a putut vizita frecvent. Soțul Christianei Eberhardine s-a convertit la catolicism pentru a putea deveni rege al Poloniei însă ea a rămas credincioasă credinței protestante și nu a fost prezentă la ceremonia de încoronare a soțului ei (ea nu a fost niciodată încoronată ca regină a Poloniei). Christiane Eberhardine a devenit electoare când Augustus și-a succedat fratele ca elector în 1694. La carnavalul sărbătorit
Christiane Eberhardine de Brandenburg-Bayreuth () [Corola-website/Science/322777_a_324106]
-
care Augustus a semnat-o după alegerea sa, el era obligat s-o convingă să se convertească, lucru pe care ea l-a refuzat. În martie 1698, Augustus a invitat-o să vină la Danzig, unde era o mare minoritate protestantă și unde o aștepta tatăl ei să se întâlnească. El i-a promis libertatea de a rămâne protestantă, de a-și aduce cu ea un cleric protestant atâta timp cât nu apărea public îmbrăcat ca un protestant și cât ea nu vizita
Christiane Eberhardine de Brandenburg-Bayreuth () [Corola-website/Science/322777_a_324106]
-
pe care ea l-a refuzat. În martie 1698, Augustus a invitat-o să vină la Danzig, unde era o mare minoritate protestantă și unde o aștepta tatăl ei să se întâlnească. El i-a promis libertatea de a rămâne protestantă, de a-și aduce cu ea un cleric protestant atâta timp cât nu apărea public îmbrăcat ca un protestant și cât ea nu vizita biserici protestante în public. Augustus i-a garantat de asemenea, că fiul lor va fi încredințat mamei sale
Christiane Eberhardine de Brandenburg-Bayreuth () [Corola-website/Science/322777_a_324106]
-
Augustus a invitat-o să vină la Danzig, unde era o mare minoritate protestantă și unde o aștepta tatăl ei să se întâlnească. El i-a promis libertatea de a rămâne protestantă, de a-și aduce cu ea un cleric protestant atâta timp cât nu apărea public îmbrăcat ca un protestant și cât ea nu vizita biserici protestante în public. Augustus i-a garantat de asemenea, că fiul lor va fi încredințat mamei sale protestante, Ana Sofie. Christiane Eberhardine nu a fost de
Christiane Eberhardine de Brandenburg-Bayreuth () [Corola-website/Science/322777_a_324106]
-
unde o aștepta tatăl ei să se întâlnească. El i-a promis libertatea de a rămâne protestantă, de a-și aduce cu ea un cleric protestant atâta timp cât nu apărea public îmbrăcat ca un protestant și cât ea nu vizita biserici protestante în public. Augustus i-a garantat de asemenea, că fiul lor va fi încredințat mamei sale protestante, Ana Sofie. Christiane Eberhardine nu a fost de acord cu termenii și a refuzat să-și urmeze tatăl la Danzig și de acolo
Christiane Eberhardine de Brandenburg-Bayreuth () [Corola-website/Science/322777_a_324106]
-
de a-și aduce cu ea un cleric protestant atâta timp cât nu apărea public îmbrăcat ca un protestant și cât ea nu vizita biserici protestante în public. Augustus i-a garantat de asemenea, că fiul lor va fi încredințat mamei sale protestante, Ana Sofie. Christiane Eberhardine nu a fost de acord cu termenii și a refuzat să-și urmeze tatăl la Danzig și de acolo la Varșovia. [2] În aprilie 1698, soțul și tatăl ei au semnat un document la Varșovia promițând
Christiane Eberhardine de Brandenburg-Bayreuth () [Corola-website/Science/322777_a_324106]