3,260 matches
-
deschide gura în pilde, voi spune lucruri ascunse de la întemeierea lumii" (Matei 13, 35); " Îmi voi deschide gura și voi vorbi în pilde, voi vesti lucruri ascunse de mult, ceea ce am auzit, ce știm, ce ne-au istorisit părinții noștri" (Psalmul 78; 2-3). Metaforele terminologice /conceptuale acoperă sfera conceptual-semantică a limbajelor specializate, ca denotative, în timp ce metafora terapeutică este importantă prin valoarea formativă și curativă etc. Metafora terapeutică însumează povești, mituri, fabule, basme, parabole, fiind subordonată nevoilor individuale și structurii interne ale
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
o armată națională de 130 000 de oameni, formată din țărani suedezi viguroși, supuși unei discipline severe și plătiți în mod permanent. Această armată luptă nu din spirit mercenar, ci în numele unui ideal religios și național. Intrînd în luptă cîntînd psalmi, îi alungă pe polonezi din Livonia (1621), apoi cucerește Prusia orientală și preia controlul asupra Niemenului și Vistulei. Regatul Suediei se întinde acum pînă la teritoriile germanice. Gustav-Adolf este conștient de pericolul pe care îl reprezintă pentru Scandinavia recucerirea catolică
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
milelor de lângă ușă, dar e încuiată. Mă hotărăsc să șterpelesc două giulgiuri violete pentru culcuș (500?). Obosit, ar fi bine să dorm câteva ore. Deocamdată nu mai fac observații meteorologice.) După-amiaza: Am schițat ceremonia: începe ca la carte cu un psalm. Am încercat iar orga, lamentabil! Ceremonialul se modifică după împrejurări. Așadar: se așază 16 lumânări de fiecare parte a drumului spre presbiteriu, 4 în jurul mormântului, 6 în jurul cristelniței. La mormânt: portretul lui Luther, candelabrul cu șapte brațe. N-am găsit
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
cu o ușiță din grătar metalic arcuită la vârf. Încuiată, dar ușor de forțat. Presupun că dulapul trebuie să conțină argintăria bisericii. Eroare: numai o mână de lemn scorojită (de la un înger baroc?) și un maldăr de cărți vechi de psalmi. Golesc, dimensiunile corespund. Împachetez și ramurile de pin. Iau portretul lui Luther, adun cioburile și îl așez înclinat spre figura de pe altarul Mariei. Aprind două lumânări. Încep din nou să repet pașii, sunt alte dimensiuni. Pare firesc să nu urmez
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
Ideea este tipic franciscană. Din Epistolele pastorale, amintim ideea despre comportamentul onest în fraternitate: „frații trebuie să evite certurile” (2Tim. 2, 4), „să nu vorbească pe nimeni de rău, ci să mărturisească tuturor oamenilor o blândețe perfectă” (2Tim. 3, 2). Psalmii sunt mereu prezenți în viața Sfântului Francisc, în rugăciunile zilnice sau ca sursă de inspirație. El are convingerea adâncă că Evanghelia conține harul lui Dumnezeu, dăruit nouă cu dragoste și bucurie, și de aceea, le cere fraților minori, chiar în
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
îngăduit nici refuzul de a ne lăsa integrați în dinamica iubirii pe care o are Dumnezeu pentru lume”. Sunt povețe de viață pe care Francisc ni le-a transmis în expunerea „Bucuria perfectă și adevărată”. Îndemnul care răzbate dintr-un psalm de Crăciun, îl regăsim și în psalmii din Vinerea Mare: „Lepădați-vă de voi înșivă, păstrați crucea cea sfântă și perseverați până la sfârșit în legea sa”. Pentru Francisc, Crăciunul, adică întruparea lui Isus, este „sărbătoarea sărbătorilor”, când întreaga creație „tresaltă de
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
integrați în dinamica iubirii pe care o are Dumnezeu pentru lume”. Sunt povețe de viață pe care Francisc ni le-a transmis în expunerea „Bucuria perfectă și adevărată”. Îndemnul care răzbate dintr-un psalm de Crăciun, îl regăsim și în psalmii din Vinerea Mare: „Lepădați-vă de voi înșivă, păstrați crucea cea sfântă și perseverați până la sfârșit în legea sa”. Pentru Francisc, Crăciunul, adică întruparea lui Isus, este „sărbătoarea sărbătorilor”, când întreaga creație „tresaltă de bucurie”. Pruncul cel fără de patrie, care a
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
puterea de a-si ierta păcatele, crede În justiție și ei i s-a adresat că statul român să-i plătească, lui și familiei, contracostul vieții furate. „Aceasta e ziua pe care Domnul a făcut-o ca să ne bucurăm” este psalmul cântat de Iisus În drumul către Golgota, cu crucea În spate. Cu gândul la „instrumentele muzicale” care l-au Însoțit În zilele când era purtat prin gulagurile comuniste - lanțurile la mâini și la picioare, cătușele, tot un fel de cruce
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
vulturi”. Pentru asta Îi trebuie Însă Oglinzi nevăzute: ,,Naufragiu pe nisipuri gânditoare”. În ele se oglindește un univers enigmatic și nou-născut: ,,Au Înflorit câinii sălbateci În cer”. Lirismul Înalt se Împletește cu discreția și forță delicată a marilor poeți: ,,Citesc psalmii lui David/Și tăi fluturi În formă de zbor/ Bună dimineață, doamna lacrima a iubirii”. Lumea e dureros de fragilă În frumusețea ei necuprinsa: ,,Miraculoasă și albă/Asemenea chipului mireselor tinere/ Magnolia e stăpâna de o noapte a ochilor/Cu
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
doar Duminicile sau la sărbătorile mari de peste an. Personajul pricipal, Platon, pare fascinat de putera psihică a acestor oameni, capabili să-și traiască întreaga viață fără sprijinul vreunui tovarăș, în singurătate și tăcere desăvârșită, în continuă rugăciune și citire de psalmi. De aceea portretul succint pe care îl face fiecăruia dintre ei, pare a fi mai degrabă o încercare de descifrare a secretului acestor oameni, secretul pe care îl dețin și îl folosesc zilnic, pentru a reuși într-o asfel de
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
chipurile călugărilor instalați pe crestele munților din Vrancea, se cristalizează pornind de la întrebarea „Cum procedează ei ?”. Răspunsul diferă pentru fiecare chip evocat în parte: am vorbit deja despre pustnicul Onufrie de la schitul Cârnu, care își trecea ziua rugându-se, citind psalmi și meșterind tot felul de obiecte de folos din coajă de tei. Lui i se adaugă ieromonahul Rafail, care, trăind în completă izolare, se ocupa ziua întreagă de copierea cărților cu scrieri patristice, din această muncă de copist câștigându-și
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
luminat al Moldovei Dosoftei și parcă la zicerea poeziei lui aerul devine gros ca mierea, unduirile vocale premerg valurile ce tresaltă spre muzica ritmului perfect: "Cântați Domnului în strune,/ În cobuz de viersuri bune,/ Și din ferecate surle/ Viersurile de psalmi să urle./ Cu bucium de corn de bour, / Să răsune până-n nour". Cine spunea că prin versurile lui Dosoftei din Psaltire, într-o nouă epifanie, Elohim capătă dimensiuni carpato-zamolxiene avea dreptate și că poezia lui avea să pregătească cerul astrelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
în literatura română. Antologie. Iași, Editura Junimea, 2016. WEIDNER-CIUREA, Rodica. Iașul copilăriei mele. Sfântu Gheorghe, Editura Eurocarpatica, 2002. ZAHARIA, D. N. Iașul vernisajelor. 2 vol. Iași, Editura Junimea, 1996-2000. ZAHARIA, Gheorghe, MOSCOVICI, Liviu, VACARIU, Dumitru. Iubirea tainică lumină. Antologie, 1999; Psalmi ai marilor iubiri. Antologie, 1999. ZUB, Alexandru. Junimea. Implicații istoriografice. 1864-1885. Iași, Editura Junimea, 1976; Eminescu, Glose istorico-culturale, 1994; Istoriografie română la vârsta sintezei: A. D. Xenopol, 2004. INDICE DE NUME A ADĂMUȚ, Anton, 114, 167 ADOC, Gabriela, 26 ADOC, Gh.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
liniște) tînăr frumos încăpățînat vrei să schimbi baricadele putrede din visare "poezia ta seamănă cu bîtlanii!" este ora buletinelor de știri tot mai lungi ora colindelor închise în cuști florile cresc numai în minți te zbați viața nu este un psalm în fiecare zi te oferi cuțitului de chirurg și în fiecare zi ai timp să fugi de acolo "eu merg împotriva morții" (din ce evanghelie?!) greșelile se hrănesc cu cuvinte poezia e un zar aruncat în memorie rîd! plîng! se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
În 1995. Opera: Flori de gând, Iași, Editura Helios, 1990, 1998 (un volum de poezii religioase); Dreptul Iov sau Drama unui om În suferință, Iași, Editura Lumină din lumină, 1999; Psaltirea În versuri. Te-oi iubi de-a pururi, Doamne ... Psalmul 17, Iași, Editura Doxologia, 2012, Ediția a 2-a, revizuită și Îngrijită de Pr. Mihai Manolică, 270 p. Pr. Gheorghe T. Croitoru (ante 1 septembrie -1 noiembrie 1963) Este atestat de documentele din 20 august 1963, 30 septembrie, 1 octombrie
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
cel mai scurt, căci se temea să se Întoarcă pe unde venise, prin poienile de sus. Deodată, la o cotitură Îi apăru În cale un cleric dolofan, călărind pe un asin la fel de bine Împlinit. Cu o voce armonioasă intona un psalm, adâncit În rugăciunea lui, Încât părea a nu vedea nimic În jur. După un prim moment de spaimă, Adelheid se liniști. Călărețul părea pașnic. Când ajunse la numai câțiva pași de domniță și de Însoțitoarea ei, se opri din cântat
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
tropote de cai. Era un zgomot Înfundat, ca și cum copitele le-ar fi fost Învelite În zdrențe. Așa făceau vânătorii când voiau să-și surprindă vânatul. I se păru că și călăuza lor ciulește ure chile, dar el Începu să cânte psalmi cu vocea lui plăcută. Într un târziu, trosniră și niște vreascuri și Bertha Începu să plângă de frică. — Sunt zgomotele obișnuite ale pădurii, nu trebuie să vă faceți griji. În curând suntem la mânăstire, spuse fratele Gregor când fetele Îi
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
a Bărăganului. "Dumnezeu a murit în Bărăgan" este o luminoasă revanșă a memoriei asupra unui trecut întunecat. Ioan Groșan CAIETUL NR. 1 Miluiește-mă, Doamne, că mă necăjesc; tulburatu-s-a de mânie ochiul meu, sufletul meu și inima mea." (Psalm 30:9) "Cogito ergo sum." (René Descartes) "Je me révolte donc j'existe." (Albert Camus) " Câtă luciditate, atâta dramă..." (Camil Petrescu) 1. O MIUȚĂ CAPTIVANTĂ "Unul dintre cele mai bune lucruri ce ți se pot întâmpla în viață este acela
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
și copii. Nu știam că steagul în bernă fâlfâia deja și al intrarea în curtea noastră și că ne va însoți o mare parte din copilărie, marcându-ne în mod dureros întreaga existență. Cel ce păzește pe prunci este Domnul. (Psalmi 6) Dar cum, Doamne? În ce fel? În rândurile care urmează veți afla povestea unei familii simple, la fel ca a multora care au suferit pe nedrept persecuțiile unui regim totalitar. Cu vârful degetului zdrelit și însângerat, călcând din ce în ce mai greu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
care-și luau din priviri rămas bun de la locurile în care se născuseră și pe care o mare parte din ei nu aveau să le mai revadă niciodată. Pentru ce, Doamne, lepezi sufletul meu și întorci fața Ta de la mine? (Psalm 87) Prin praful stârnit de copitele cailor și de roțile căruțelor, de târșâitul picioarelor amărâților care mergeau pe jos ținându-se de loitrele căruțelor, am ajuns, cu chiu cu vai, la gară. 6. REPARTIZAREA ȘI ÎMBARCAREA La ambele capete ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
care așteptau înfrigurate semnalul de plecare. Unde? Încotro? Era o liniște înfricoșătoare, o tăcere de sfârșit de lume. Venea Apocalipsa? Nu mă lăsa, Doamne, Dumnezeul meu, nu Te depărta de la mine; ia aminte spre ajutorul meu, Doamne al mântuirii mele. (Psalm 37) La atâta amar de lume te așteptai să fie o vânzoleală de nedescris: larmă multă și strigăte disperate, îndelungi, sfâșietoare. Nu! În această muțenie generală doar ochii "vorbeau" cu o intensitate de laser și cu o precizie de chirurg
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
spasmodică și violentă cu jetul de aburi șuierători. O baie de cenușă fierbinte se repezea cu dușmănie asupra garniturii, ca din conul unui vulcan în erupție. Era îngrozitor! Peste mine au venit mâniile Tale și înfricoșările Tale m-au tulburat. (Psalm 87) Asistam parcă la o luptă înverșunată, surdă și disperată, între două forțe: a binelui și a răului. Ființele umane aflate în vagoanele închise și păzite de militari înarmați cu pistoale-mitralieră se opuneau, refuzau mental să urmeze locomotiva. Era o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
de oaie ne-au întremat. Am băut din sticlele umplute de Mircea și, sub privirile ocrotitoare ale mamei și ale Sfintei Fecioare Maria, am adormit. Lipitu-s-a sufletul meu de Tine și pe mine m-a sprijinit dreapta Ta. (Psalm 62) În ghereta frânarului de pe platforma din față a vagonului nostru, Neamțul, înarmat cu pistolul-mitralieră, moțăia "vigilent" cu arma între picioare, supraveghind cu strășnicie somnul "dușmanilor poporului" și pacea universală. 12. BUCURII ȘI NECAZURI Viața își urma cursul ei, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
mă fac fără tine și fără fetița mea? De ce, Doamne, de ce mă oropsești și le-ai luat pe amândouă deodată? Cu ce-am greșit înaintea Ta? Că ne-am sfârșit de urgia Ta și de mânia Ta ne-am tulburat. (Psalm 89:7) Cele două bătrâne stăteau deoparte. Mama, în genunchi, îi șoptea bapței rugăciuni în poloneză, ca și cum i-ar fi transmis post-mortem un mesaj printr-un cod secret cunoscut numai de ele. Tata a coborât din mașină și, ajutat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
zidirea noastră, adusu-Și-a aminte că țărână suntem. Omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului; așa va înflori. Că duh a trecut printr-însul și nu va mai fi și nu se va mai cunoaște încă locul său. (Psalm 102) Așa cum cere tradiția ortodoxă, toți participanții au fost invitați la pomană, adică la o primă pomenire a sufletelor răposatelor. S-au așezat mese și scaune în cele două camere. Părintele și dascălul au mai cântat o dată "Veșnica lor pomenire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]