3,267 matches
-
straturi de zdrențe. I se face milă de această dihanie adormită, cu care Împarte În porții egale, copioase, mizeria. Din cocioaba lui Ben, se aude lătratul anemic al câinelui. E semnul că bătrânul cloșard Îi vorbește! Antoniu deschide cartea cu Psalmi și Începe să citească: ,, Cel care locuiește În locul În locul ascuns al Celui Preaânalt va rămâne la umbra Celui Atotputernic. Spun despre Domnul: Adăpostul meu și fortăreața mea: Dumnezeul meu În care mă Încred,,. Pentru că El te va salva din lațul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Îi privesc cu mai multă atenție și Îmi este și mie milă de cei cărora le e milă de mine. Și amintirile frumoase Îmi vin mai des În minte și Îmi dau seama, de când am Început să-ți citesc din ,,Psalmi,, că nu mai sunt chiar atât de sărac,,. Kawabata Îl ascultă cu atenție și o cută adâncă Îi brăzdează fruntea. E semnul unei maxime concentrări. Prostovan necioplit, mătrăgună ciufută, vântură-lume , nu te părăsesc fii fără grijă, nu mai am vlagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pe mormanul de cârpe, tușind și oftând, iar atunci când vrea să se ridice, efortul Îi face foarte mult rău. Cojile de ceapă Înmuiate În ceai sunt singurul medicament pe care Antoniui i-l dă cu regularitate. Îi mai citește din ,,Psalmi,,.cu o voce domoală și tainică și atunci, Kawabata pare Împăcat și senin. ,, Iubesc pe Domnul, pentru că a auzit glasul meu, cererile mele. Pentru că Și-a plecat urechea spre mine, de aceea Îl voi chema În timpul zilelor mele. Legăturile morții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și alte asemenea farafastâcuri. Tu crezi că moartea te va elibera, și-ți dau dreptate. Dar cenușa tot n-am să ți-o arunc la gunoi, am s-o țin Într-o cutie și o să-ți citesc mai departe din ,,Psalmi,,. -Privește cerul Kawabata, uite, s-a umplut de cocori !. O muzică țigănească, și țipetele unor copii care se joacă, se aud cu mici Întreruperi dinspre zona centrală a ghetoului. Antoniu Își dă seama că, la trei luni de la aderarea țării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
sentiment nedefinit de venerație față de Cel de Sus. Era nedemn să mă Împotrivesc Lui, punându-mi capul pe vreo șină de cale ferată. Mă gândeam că va fi un om mai puțin care să-L amintească În gândurile lui. Recitirea Psalmilor m-a bucurat peste măsură. O Întâmplare care m-a răscolit. Acum mă Înțelegi de ce Îmi e dor de Kawabata? Era un suflet căruia la un moment dat nu i s-a mai oferit decât șansa mâinii Întinse și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
tine ,,pâinea care o păzește. durerilor,,. Pentru mine a fost În zadar vă treziți de dimineață, bună. O să mi-o amintesc toată vă culcați târziu, și mâncați viața. pâinea durerilor. Astfel, El dă somn preaiubitului Său. Am transcris pentru tine Psalmul 127. Mi-a plăcut foarte mult. Iată, fiii sunt o moștenire de la Domnul, rodul pântecelui Plăcințica este o răsplată. Ca niște săgeți În mâna unui viteaz, așa sunt fiii tinereții. Ferice de omul care și-a umplut tolba cu ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pântecelui Plăcințica este o răsplată. Ca niște săgeți În mâna unui viteaz, așa sunt fiii tinereții. Ferice de omul care și-a umplut tolba cu ele; lor nu le va fi rușine când vor vorbi cu vrășmașii la poartă. Ă Psalmul 127ă Din blocul hâd aflat În mijlocul ghetoului, mirosurile pestilențiale ies În valuri, Împreună cu strigăte, Înjurături și plânsete. Nimic din ce se Întâmplă Între pereții de ciment scorojiți, nici un gest, nici măcar o fărâmă de trăire nu se fac decât sub semnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
inocenței, despre care Antoniu numai știa nimic de mult, din poveștile copilăriei. Era Însăși chipul copilăriei, luminos și nepervertit, era dublul Îndepărtatei lui copilării. A plecat pe furiș, a dispărut În zori, lăsând pe cartea vișinie În care erau tipăriți Psalmii, o iconiță cu Maica Domnului și Pruncul, din cele care se vând În fața bisericilor, și bilețelul cu cele câteva rânduri scrise de ea și Psalmul 127. A ieșit din existența lui Antoniu discret, așa cum discretă era Întreaga ei făptură, amestec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
plecat pe furiș, a dispărut În zori, lăsând pe cartea vișinie În care erau tipăriți Psalmii, o iconiță cu Maica Domnului și Pruncul, din cele care se vând În fața bisericilor, și bilețelul cu cele câteva rânduri scrise de ea și Psalmul 127. A ieșit din existența lui Antoniu discret, așa cum discretă era Întreaga ei făptură, amestec de soare și miros de scorțișoară, de muzică și farmec ciudat, de candoare și bunătate. În ultimul timp pe chipul ei se putea citi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
slăbite. Oricum, pentru el recuperarea asta târzie, Îi dă un licăr de speranță pe care nu l-a mai trăit de o veșnicie. Privește În gol, ostenit și fericit și de-odată Își aduce aminte că n-a mai deschis ,,Psalmii,,. De la dispariția Plăcințicăi, a uitat de cartea cu coperte vișinii. Încet, pe dibuite, de-acolo de unde și-a ascuns caietul, scoate tomul, Îl așează pe genunchi și Începe să citească: Lăudați pe Domnul! Lăudați pe Dumnezeu În sfântul Său locaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
dramatism e subliniat de clar-obscurul Încăperii. Kawabata a murit În somn, spre dimineață. Era miezul nopții când fluturarea morții s-a simțit dintr-odată ca o prezență vie, ca o Întâlnire după o lungă așteptare. Antoniu i-a citit un Psalm, apoi l-a Învelit cât a putut de bine. Trupul bătrânului a răspândit un timp prin haine, și prin pătura groasă, o firbințeală nefirească, după care, treptat s-a răcit. Cu un ultim efort Îi mai ceruse noaptea, o poveste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
a mea, n-ai Împărțit cu el mâncarea, adică și Antoniu arată spre sine , n-ai plecat pe furiș după o vreme, lăsând un bilet? n-ați vorbit amândoi despre soare și despre Uniunea Europeană? Nu-ți mai aduci aminte de Psalmi, cartea cu coperțile vișinii din care citeam amândoi? -Nu știu despre ce ghetou vorbiți, nu cunosc nici un Antoniu, Înafară de cel din piesa lui Shakespeare, care o iubea pe Cleopatra, și n-am văzut În viața mea o carte cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
amândoi? -Nu știu despre ce ghetou vorbiți, nu cunosc nici un Antoniu, Înafară de cel din piesa lui Shakespeare, care o iubea pe Cleopatra, și n-am văzut În viața mea o carte cu coperți vișinii În care să fie tipăriți Psalmii. Cât despre numele de Plăcințica, ce să mai spun? Mi se pare caraghios, cum caraghios mi se pare să insistați. Peste o oră, trebuie să duc materialul la redacție, mă concediază dacă nu-mi dați o mână de ajutor. Vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
bruta s-a scurs pur și simplu de pe trupul lui Antoniu, cum se scurge o materie moale, gelatinoasă de pe o suprafață denivelată. S-a ridicat cu greu și, năucit de loviturile primite, a mai avut puterea să găsească cartea cu Psalmi și caietele În care Își scria istoriile. Le -a pus Într-o sacoșă de plastic, În care a Îndesat două cămăși, un sacou și un prosop. Si-a lipit urechea de pieptul nemernicului, Încercând să audă bătăile inimii .. Nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
că nu te mai vizitează șobolanii, În schimb dârdâi de frig Orice lucru are prețul lui Antoniu. ........................................... ,,M-au Înconjurat legăturile morții și m-au Înspăimântat șuvoaiele nelegiuirii. M-au Înfășurat legăturile Locuinței morților, m-au prins lațurile morții. ............................................... Ă Psalm 18ă Epilog Ă1ă La Început a fost un cuvânt, ca oricare altul, fără o semnificație deosebită. Era transparent și vulnerabil, nu te puteai baza pe el, era ca o Încăpere șubredă În care intri și ai sentimentul că se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
unde este. Am asistat în seara aceasta la rugăciunea vesperelor, unde erau prezente 10 surori carmelitane ale sf. Iosif, care găzduiesc pelerinii ajunși aici. Erau prezenți și mai mulți credincioși laici. Imi place mult muzica, linia melodică a imnului, antifonelor, psalmilor cu inflexiuni tipice muzicii franceze. O rugăciune cântată cu mult calm și pietate, în care simți că sufletul începe să se înalțe spre ceruri, de unde se coboară în tine pace și seninătate. După ce am ieșit din biserică, mă gândeam că
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
Înnorate” semnate de Paul Blaj Își face prezența În pag. 2 unde sunt publicate câteva poezii reprezentative. „...nu cred că ne vom Întâlni curând Doamne / dar eu continui să sper / că sunt singurul Tău prieten / și aici vezi sunt copil / ”... ( psalm provincial). La personalități tecucene, prof. Pohrib Mihail semnează articolul „D.A. Sturza și Academia Română”. Poetul-medic, Paul SânPetru, aflat În grațiile Divinității este intervievat de Tănase Dănăilă. „Ziua de 23 martie nu este doar o zi oarecare În calendarul ce gestionează curgerea
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
plămânii lui puteau fi păstrați sănătoși și fără pete în felul acesta confortabil, ca să nu spun plăcut. Ei bine, a spus apoi, de fapt ai ținut toată predica confirmării tu însuți. Putem sări peste ea. Și am cântat împreună un psalm, preotul plin de cicatrice și eu, așezați pe patul din casa pentru needucabili. Eu îl știam, de bună seamă, pe de rost. S-a dovedit că el era complet afon. Dar notele false din cântecul nostru erau emoționante și frumoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
neapărat la demnitatea simplă cu care se ținea pe spinarea calului și la capacitatea de a manevra dictafonul, ci aud în adâncul meu regulile pe care el le stabilise pentru creația artistică nemuritoare: Alternează frazele scurte cu unele lungi! Amestecă psalmul curat, înalt, cu conversația cotidiană! Lasă gândul filosofic să se întrevadă ici și colo, în spatele fabulei cotidiene, tărăgănate! Evită ritmul fix și sigur! Lasă oamenii să vorbească când superficial, aproape neatent, când adânc și minuțios! Schimbă des perspectiva de la macrocosmos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
vântului rătăcit printre copaci. Acum, mai târziu, aș putea să-ți spun că erau o nimica toată. Că pădurea era cea care vuia și, numai o singură dată, acceleratul de noapte, în depărtare. Îmi treceau prin minte numai marșuri, nici un psalm. O nimica toată, aș putea spune acum, dar mi se umpluseră hainele, părul de ele și, când am început să plâng de frig, au început să mi se rostogolească pe față, odată cu lacrimile. O singură dată am vrut să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
de slugărnicie. Se vedea că era dintr-o familie de samurai. Nobunaga privi țintă în ochii copilului, dar acesta nu-și mută privirea. — Ce cântai? Trebuie să fi fost o melodie din muzica Barbarilor de la Miazăzi. — Într-adevăr. Era un Psalm al lui David. Copilul părea însuflețit. Vorbea cu o asemenea ușurință, încât părea să fi așteptat ziua în care să poată răspunde la o asemenea întrebare. De la cine l-ai învățat? — L-am învățat de la Părintele Valignami. — Aha, Valignami. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ceilalți învățați . Lua regulat parte la sfaturile ei și îsi îndeplinea toate îndatoririle unui academician . Fiecare membre lua numele câte unui bărbat celebru din vechime . Unul se numea Horațiu , un altul Augustus , un al treilea Pindar . Carol Magnul , care știa psalmii pe din afară și care avea ambiția să fie un rege pe placul lui Dumnezeu , a fost botezat de către colegii săi academicieni cu numele de David . Despre respectul ce i-l purtau națiunile străine avem o dovadă interesantă în solia
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Secu. Aici au fost întâmpinați de părintele egumen împreună cu tot soborul de călugări și cu mulțime de credincioși ce au ieșit cu bucurie mare întru întâmpinarea Sfântului Ioan Botezătorul, ce îi binecuvânta prin prezența Sfintelor Moaște. Cu mare slavă, cu psalmi și cu cântări duhovnicești au fost duse Sfintele Moaște la biserica mare, de unde, potrivit cronicelor vremii, dădeau tămăduri sufletești și trupești celor ce se închinau acolo cu inimă curată. Vitregiile vremii, mânia și jaful străinilor nu au lipsit nici de pe
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
și cu care avusese, ca ierodiacon, o legătură soldată cu un fiu (Eleazar, viitorul fotograf de artă Eli Lotar, apropiat suprarealiștilor români, francezi și spanioli, prieten cu B. Fondane). Editorialul primului număr al Frondei este un poem în manieră „argheziană” („Psalmii unui analist“) iar prima notă de la rubrica „Frondări“ sancționează „tactica negustorească” de minimalizare a lui Arghezi de către Ovid Densusianu. Acesta făcuse unele ironii la adresa „lărgirii cercului de colaboratori” ai Vieții românești, devenită favorabilă față de poezia argheziană. Apreciind atitudinea lui Ibrăileanu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
iertare spre templul conturat în ființa mea mi-a vorbit un înger la două străzi de inima mea suav glas puternic și blând deschide calea aripile lui împart lumina ca o ploaie fină fiecare fulg alungă neputința învăț să cânt psalmi de mulțumire las să curgă prin mine glasul îngerilor aprind flacăra. e vie... Adam si ...Eve erai atât de bine conturat în gândurile mele încurcat prin mrejele visului ce-mi străbăteau identitatea până am înțeles să amestec trăirile lăsându-le
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]