78,673 matches
-
de film, redactor șef al celebrei revistei "Cahiers du cinéma", apoi nume de marcă al faimosului "nou val francez"), Claude Pinoteau (75 de ani, specialist al filmelor de acțiune cu nume sonore, pe generic, și autor al multor succese de public ale cinematografului francez din anii '70-'80), Bertrand Tavernier (59 de ani, odinioară critic de film și mare admirator al cinematografului american, devenit, apoi, un regizor ce știe să analizeze cu finețe raporturile dintre personaje, dar și un cineast angajat
À la française... by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16741_a_18066]
-
razna. Altfel spus, într-o atare lumină, Eminescu apare drept primul deținut politic din România, distrus în mod sistematic..." Tot întrebîndu-se asupra cauzelor "arestării" poetului și dînd răspunsurile amintite, dl Cernăianu afirmă că "publicistul Eminescu" a fost mult mai cunoscut publicului larg decît poetul Eminescu". Autorul nostru, inocent în ale epocii, nu știe că, de fapt, potrivit uzanțelor vremii, gazetarii (deci și Eminescu) nu-și semnau articolele, despre autorul lor neștiind decît cîțiva apropiați oameni politici și gazetarii. Iar Timpul era
O contrafacere grobiană by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16735_a_18060]
-
tot de gazetari (pentru a se asocia sau disocia de articolele lui) și de cîțiva oameni politici, cărora vara, în timpul vacanțelor, li se trimitea gazeta în străinătate sau la moșii. Cum putea fi cunoscut, atunci, gazetarul mai mult decît poetul, publicului larg? E efectiv o aberație. În fapt, se știe, gazetarul Eminescu este o descoperire de la începutul veacului nostru, de către sămănătorism (ediția din publicistica poetului a lui Ion Scurtu e din 1904) care avea nevoie de un precursor întru naționalism. Pînă
O contrafacere grobiană by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16735_a_18060]
-
o descoperire de la începutul veacului nostru, de către sămănătorism (ediția din publicistica poetului a lui Ion Scurtu e din 1904) care avea nevoie de un precursor întru naționalism. Pînă atunci puțini știau de publicistica poetului. De fapt, Eminescu a devenit cunoscut publicului larg după publicarea plachetei de poezii, pe care ne-am obișnuit s-o numim ediția princeps. Nu-i scria Maiorescu poetului, după apariția plachetei, cînd poetul era vremelnic restabilit la sanatoriul vienez Ober-Döbling că, acum, e cunoscut din București pînă
O contrafacere grobiană by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16735_a_18060]
-
a poetului. Listele de subscripție pentru ajutorarea poetului în suferință și nevoie, lansate de socialiști (în frunte cu Vasile Morțun), care l-au deranjat enorm pe suferind, au fost posibile tocmai pentru că Eminescu, de abia de acum încoace, devenise cunoscut publicului intelectual. Și asta s-a datorat inițiativei lui Maiorescu de a-i fi publicat placheta de versuri apărută la Crăciunul anului 1883 (din volumul recent de corespondență inedită Eminescu-Veronica Micle reiese că marele critic îi propusese poetului să-și alcătuiască
O contrafacere grobiană by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16735_a_18060]
-
nuanțe. La Nottara, dimpotrivă, fiecare actor pare purtat de propria cârmă, de un stil recognoscibil, de ceea ce am putea numi facil ca manieră de a pune în valoare personajul. Aceleași trucuri, aceleași voci, același fel de a face cu ochiul publicului, de a rosti, de a râde sau de a se mira, uneori prea gros și prea în vecinătatea vulgarității, care de altfel dă târcoale spectacolului. Nu m-au surprins nici Valentin Teodosiu, nici Valeriu Preda și poate așteptarea mea de
Fierari din toate țările, uniți-vă! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16739_a_18064]
-
la editură, traducerea, scrisul propriu-zis, invitații la congrese, colocvii, stagii în străinătate, cursurile pe care le susțineți la école Normale Supérieure și atîtea altele. Cu toate acestea, vă găsiți timp să îndrumați cu atîta generozitate și rară dăruire, puțin cunoscute publicului larg, pe tinerii traducători. Ce convingere vă susține ca să puteți asigura de cîțiva ani buni patronarea Seminariilor tinerilor traducători, organizate de Serviciul Cultural Francez de pe lîngă Ambasada Franței în România? Trebuie să spun mai întîi că ar trebui să facem
Cu Irina Mavrodin despre Traducerea ca "nesfîrșită urcare a muntelui" by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16737_a_18062]
-
Șerban; momente de mare efervescență teatrală, care urmau unei perioade de înăbușeală, o vreme mocnită. În '68 sau '69 a fost la București sesiunea Institutului Internațional de Teatru la care au participat importante personalități ale teatrului european. Existau tentații multiple, publicul era confruntat cu dificultatea alegerii, cu deruta obțiunii. În același timp, pe scene diferite se jucau spectacole mari. Vizionând aceste spectacole de mare ținută, o importantă personalitate a teatrului internațional a declarat atunci: "la București s-a mutat capitala mondială
Eminescu la țărm de Pacific by Petra Vlah () [Corola-journal/Journalistic/16790_a_18115]
-
Marin Sorescu, Nichita Stănescu, Ioan Alexandru, nu avem de ce ne plânge. A fost o ușoară stagnare prin anii '80, dar se pare că trăim un fenomen de "renaștere". O.I. Moldovan: Poeziei trebuie să i se faciliteze drumul către contactul cu publicul, altfel rămâne un fenomen elitist. După ce am făcut niște înregistrări din poezia lui Nichita, poetul ne-a spus: "Vă mulțumesc. Am crezut că poezia mea este ermetică și nu va fi receptată de public. Fără voi nu ar fi penetrat
Eminescu la țărm de Pacific by Petra Vlah () [Corola-journal/Journalistic/16790_a_18115]
-
se faciliteze drumul către contactul cu publicul, altfel rămâne un fenomen elitist. După ce am făcut niște înregistrări din poezia lui Nichita, poetul ne-a spus: "Vă mulțumesc. Am crezut că poezia mea este ermetică și nu va fi receptată de public. Fără voi nu ar fi penetrat". Petra Vlah: Interpretarea unei poezii deschide un drum spre înțelegerea ei, cu atât mai mult cu cât actorul de talent pune anume accente care implicit lămuresc acele nuanțe, uneori prea subtile sau prea absconse
Eminescu la țărm de Pacific by Petra Vlah () [Corola-journal/Journalistic/16790_a_18115]
-
fi penetrat". Petra Vlah: Interpretarea unei poezii deschide un drum spre înțelegerea ei, cu atât mai mult cu cât actorul de talent pune anume accente care implicit lămuresc acele nuanțe, uneori prea subtile sau prea absconse pentru receptarea lor de către publicul larg. O.I. Moldovan: Noi am considerat că cel mai important lucru este cuvântul poetului. Nu am încercat să facem din poezie un spectacol. Rolul actorului este să interpreteze cu discreție și decență un dialog real între poet și cititorul acestuia
Eminescu la țărm de Pacific by Petra Vlah () [Corola-journal/Journalistic/16790_a_18115]
-
cuvântul poetului. Nu am încercat să facem din poezie un spectacol. Rolul actorului este să interpreteze cu discreție și decență un dialog real între poet și cititorul acestuia. Actorul trebuie să aibe modestia de a facilita dialogul dintre poet și publicul ascultător. De multe ori se face greșeala de a folosi poezia pentru a crea un spectacol psihologic de virtuozitate actoricească. Acest lucru omoară sensul major al dialogului, care este în primul rând cuvântul poetului. Timp de 25 de ani am
Eminescu la țărm de Pacific by Petra Vlah () [Corola-journal/Journalistic/16790_a_18115]
-
autori și nu lucrări, adică universuri deschise, forme de gîndire articulată, modalități de exprimare coerente și motivate constant în subteranele discursului, și nu un moment singular, suficient sieși, fără context, fără istorie și fără un viitor previzibil, întîlnirea tuturor, de la public și pînă la cei implicați direct în realizarea acestui eveniment, cu o expoziție bogată a celor trei premianți constituie, în același timp, o provocare și un examen sever. Iar cei examinați nu sînt, de data aceasta, doar artiștii, care se
Salonul internațional de gravură mică (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16771_a_18096]
-
și galeria de protagoniști clonați după persoane reale. Cînd, în numărul din 1 noiembrie 1999 al revistei "The New Yorker", a fost publicat primul capitol al romanului ce avea să devină Ravelstein o jumătate de an mai tîrziu, critica și publicul l-au întîmpinat ca pe un mare text despre un mare om și o mare prietenie: protagonistul Abe Ravelstein "revelă" fără chei speciale de interpretare persoana profesorului de filosofie politică de la Universitatea din Chicago, Allan Bloom, probabil una din cele
Saul Bellow, Allan Bloom și Mircea Eliade by Ioana Copil Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16774_a_18099]
-
încurajat să-și scrie eseul filosofic a fost prietenul și colegul său de universitate Saul Bellow, care apoi a și prefațat mai mult decît laudativ textul. Închiderea spiritului american s-a bucurat de o soartă paradoxală: un succes neașteptat la public și o respingere violentă din partea mediului academic conservator. Printre detractorii cei mai înverșunați s-a numărat și filosoful Robert Paul Wolff, care, într-o faimoasă recenzie din 1987 (publicată în revista Asociației americane a profesorilor universitari, "Academe"), susținea că autorul
Saul Bellow, Allan Bloom și Mircea Eliade by Ioana Copil Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16774_a_18099]
-
lui The Closing of the American Mind nici nu există de fapt, el fiind o creație a lui Saul Bellow. Întreg eseul este o ficțiune a acestui romancier care, printr-o formulă literară novatoare, se erijează în autorul prefeței, lăsînd publicul să creadă că volumul în sine ar aparține filosofului în viață, personaj continuînd de fapt tradiția lui Moses Herzog. Idee nuanțată cu ocazia apariției romanului Ravelstein: "Fiindcă o persoană care construiește o teorie erudită, pentru orice situație, cu o singură
Saul Bellow, Allan Bloom și Mircea Eliade by Ioana Copil Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16774_a_18099]
-
s-a numărat într-adevăr și Mircea Eliade. Filosoful Allan Bloom i-a fost cu adevărat foarte bun prieten, acesta a avut în realitate un iubit oriental, a dus viața extravagantă descrisă în carte și a murit de SIDA. Pentru publicul român textul va avea însă, cum am spus, o rezonanță aparte. Nu este prima oară cînd Bellow scrie despre români sau despre Balcani (să ne amintim de Iarna decanului din 1982, tradusă și în românește). Însă în Ravelstein, cu o
Saul Bellow, Allan Bloom și Mircea Eliade by Ioana Copil Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16774_a_18099]
-
muzică simfonică și muzică de cameră ale unor trupe de prestigiu din întreaga lume. Spectacolul Ioana d'Arc. Pagini de dosar de Mihai Măniuțiu, o coproducție SMART - T.N.B., a fost deosebit de apreciat atît de critica de specialitate cît și de public. Știri despre Ioana d'Arc au fost difuzate pe postul național de televiziune din Austria la o oră de maximă audiență, iar cotidianele centrale au publicat cronici elogioase. Astfel, în numărul din 24 august, "Neue Kronen Zeitung", ziar cu un
Ioana d'Arc la KlangBogen Festival Wien 2000 by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/16809_a_18134]
-
de atîta umor și romantism, nemaiștiind unde să ne oprim mai întîi, am ales, mai cu intenție, mai din întîmplare, două dintre titlurile ce promiteau deconectare, amuzament: Povestea noastră și Notting Hill. Ambele pelicule beneficiază de nume cunoscute și plăcute publicului, ambele sînt centrate pe istoria unui cuplu, ambele sînt și romantice și comice (cel puțin la nivelul intențiilor), ambele promit zîmbete (dacă nu hohote de rîs) și ambele presupun ceva lacrimi - căci, unde este vorba despre o oarecare doză de
Haz de necaz by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/16792_a_18117]
-
și consumînd filme ce seamănă unele cu altele ca două picături de apă. ... Dincolo de schemele arhicunoscute, ar exista o emoție, un fior ce țin de creație, creativitate. Dar nu, așa ceva este exclus din capul locului căci ar bulversa bunătate de public, plătitor de bilete de cinema. Totul trebuie să fie simplu, clar precum lumina zilei, povestea ordonată cronologic pentru a nu crea confuzii - cine cu cine, de ce și cînd. Dar să aflăm cum se naște o asemenea drăgălașă vacanță intelectuală. Cu
Haz de necaz by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/16792_a_18117]
-
substanțială ca întotdeauna, această ediție din Secolul 20 are un subiect atît de dezbătut în presa noastră culturală din ultimii ani, încît te întrebi ce mai poate aduce nou. Subiectul e însă tot atît de inepuizabil pe cît e interesul publicului românesc pentru el. În primul rînd e vorba despre o ediție aproape bilingvă (româno-franceză), sumarul și majoritatea textelor apar în ambele versiuni. Interviurile realizate de Alina Ledeanu (redactor-șef și responsabilul acestui număr) la Parlamentul European de la Strasbourg și la
Două reviste/cărți by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16802_a_18127]
-
Roma cu ocazia unui congres pe tema Europei; un grupaj Grigore Gafencu exemplar pentru felul în care fostul diplomat român aflat la acea dată în exil milita pentru o Europă unită (documentele, de o valoare excepțională, sînt puse la dispoziția publicului român de către Arhivele Istorice ale Comunităților Europene de la Florența); cîteva scrisori ale lui Paul Valery "A mes amis roumains" din 1945, însoțite de facsimile, de o introducere a lui François Valery, fiul scriitorului și de o lămurire semnată Alina Ledeanu
Două reviste/cărți by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16802_a_18127]
-
primei ședințe de licitație, efectele ei vor fi, în afara oricărei discuții, de o importanță fundamentală pentru dinamica și metabolismul fenomenului artistic contemporan. Faptul că arta iese din spațiile ei consacrate, uneori destul de încremenite, alteori izolate în relația exclusivă cu un public captiv, că ea pătrunde în teritorii proaspete, că stabilește parteneriate noi și diversificate și, lucrul cel mai important, că ea intră în contact direct cu mediile de afaceri și cu oamenii de acțiune, nu are cum să rămînă fără consecințe
Piața de artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16808_a_18133]
-
școlar... Dar, nu este prea grav; tot ce nu mă distruge mă face mai puternic. În ce termeni vă gîndiți la cititor? Acordați o importanță mai mare unui anumit cititor? "Literatura și scriitorul angajat" aveau în vedere un anumit destinatar: publicul proletar. Arta avea o funcțiune (comanda socială) și un rol pedagogic și propagandistic, iar artistul era un tribun "al vremurilor noi". Sartre, în Ce este literatura, acorda prioritate ideologicului, eticului și doar la urmă esteticului. Important era ce și pentru
Șarpele se afla acolo încă de la început... by Elena Budu () [Corola-journal/Journalistic/16788_a_18113]
-
creator descoperă o lume ascunsă cu ajutorul limbajului sau inventează o lume imaginară plecînd de la un real cunoscut? Două soluții posibile care nu se exclud. Cred că un autentic creator nu scrie pentru un cititor și nu se adresează unui anumit public. Un creator scrie, în primul rînd, pentru sine - altfel ar înnebuni - în dorința de a se elibera (cu ajutorul limbajului) de anumite obsesii, angoase și un "prea plin existențial". Cine vorbește în mine?" se întreba Freud. Apoi încearcă să transmită un
Șarpele se afla acolo încă de la început... by Elena Budu () [Corola-journal/Journalistic/16788_a_18113]