11,637 matches
-
-l scape de supărare. În anul acela berzele noastre nu au venit. Nu au mai venit niciodată. Peste un an, altele tinere au descoperit cuibul și după ce l-au reparat s-au instalat în el. Toamna au plecat cu un pui. Nu le-am văzut plecând; eram la școală. Când învățătoarea ne-a vorbit despre păsările care se pregăteau să zboare spre țările calde, am întrebat-o dacă știa în ce țară se opresc berzele. Nu mi-a răspuns, dar m-
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
brânza, să nu vadă mamaie că îi păcălisem. Stăteam indiferentă și așteptam să-mi taie o felie de pâine. Tataie luase totul ca și cum nimic nu se întâmplase, spre nemulțumirea mea. Ne-am întors târziu, mamaie ne aștepta cu ciulamaua de pui pe plită și cu apa de mămăligă, care fierbea de zor. Obosită, pe scaunul de lângă ușă, mă uitam la mamaie și la tataie cu alți ochi. În seara aceea am hotărât să nu o mai supăr niciodată nici pe ea
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
drepte, curios să prindă frânturi din conversația noastră. Toată liniștea mea a dispărut într-o după-amiază când Matei fluiera și bătea în poarta noastră, mai ceva decât oștenii lui “Ștefan cel Mare” -Vreau iepurele sau dacă nu, prinde-mi un pui! mi-a spus fără nicio jenă. Mă uitam la el și simțeam că revolta și plânsul se izbeau în gâtul meu, neștiind care dintre ele să iasă întâi. Cartuș mârâia pe lângă gard și simțind parcă necazul meu, își arăta colții
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
De data aceasta am rămas eu cu gura căscată în urma lui. Nu știam ce sa cred? Matei era șmecher și nu rata nicio ocazie să nu aibă un cât de mic profit. Dacă era adevărat, merită să-i fur un pui, poate se lipsise de o mâncare bună dându-mi iepurașul, dar dacă mințea, atunci avusese ce merită de la Cartuș. În ziua aceea și multe altele după incidental cu Cartuș, eram preocupată să aflu adevărul. Nu știam dacă era un secret
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
își duce zilele. Am plecat, după ce i-am mulțumit frumos toate deodată și cu toate că vocile ne erau puternice, o slăbiciune punea stăpânire pe noi. -Poate l-ai lăsat fără mâncare! m-a acuzat Cameluța. -Mâine am să-i dau un pui! i-am răspuns. În sinea mea insă, nu eram convinsă că aș putea să plec de acasă cu puiul fără să fiu văzută. -Dacă mă prinde tanti Oala că fur un pui, sunt terminată pe viață. Eram așa de necăjită
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
slăbiciune punea stăpânire pe noi. -Poate l-ai lăsat fără mâncare! m-a acuzat Cameluța. -Mâine am să-i dau un pui! i-am răspuns. În sinea mea insă, nu eram convinsă că aș putea să plec de acasă cu puiul fără să fiu văzută. -Dacă mă prinde tanti Oala că fur un pui, sunt terminată pe viață. Eram așa de necăjită pentru că Nuța, cum era bună și miloasă, în naivitatea ei să ne facă un bine la amândoi s-a
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
acuzat Cameluța. -Mâine am să-i dau un pui! i-am răspuns. În sinea mea insă, nu eram convinsă că aș putea să plec de acasă cu puiul fără să fiu văzută. -Dacă mă prinde tanti Oala că fur un pui, sunt terminată pe viață. Eram așa de necăjită pentru că Nuța, cum era bună și miloasă, în naivitatea ei să ne facă un bine la amândoi s-a oferit să arunce un pui de la ei peste gardul curții vecine, unde nu
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
-Dacă mă prinde tanti Oala că fur un pui, sunt terminată pe viață. Eram așa de necăjită pentru că Nuța, cum era bună și miloasă, în naivitatea ei să ne facă un bine la amândoi s-a oferit să arunce un pui de la ei peste gardul curții vecine, unde nu locuia nimeni, urmând ca noi să-l prindem. M-am întors acasă cu inima ușoară pentru că Nuța putea să ne ajute, dar, în același timp, ideea că s-ar putea să nu
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
luăm și îl rugam pe Nini care nu se deplasa decât după ce ne deposeda de câteva capace de bere. Am intrat tiptil ținându-ne de mână, cu ochii mai mult în jos decât la gard, de unde trebuia să cadă un pui. -Șase! a strigat Nuța și dintr-o dată un fâlfâit de aripi a trecut pe deasupra capatelor noastre. Puiul, care de fapt era o adevărată găină, fugea în toate direcțiile și cotcodăcea de răsuna nu numai curtea, dar și strada. -Nu știu
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
de bere. Am intrat tiptil ținându-ne de mână, cu ochii mai mult în jos decât la gard, de unde trebuia să cadă un pui. -Șase! a strigat Nuța și dintr-o dată un fâlfâit de aripi a trecut pe deasupra capatelor noastre. Puiul, care de fapt era o adevărată găină, fugea în toate direcțiile și cotcodăcea de răsuna nu numai curtea, dar și strada. -Nu știu nimic! ne-a șoptit Nuta și s-a furișat în casă. Alergam cu Cameluța de ieșiseră nu
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
șezut și încerca să converseze cu noi. Se vedea că fiecare cuvânt era rostit cu greutate și gemete, ochii ei mari și tulburi se mirau de ce îi greață?... de ce dorește și totuși nu poate mânca? ... i-am gătit carne de pui fraged, pieptul alb ca să-i dea putere ... nici nu s-a atins de carne, a luat doar câteva boabe de orez și mi-a spus că îi place mâncarea mea ... tata a scos o doză de bere, i-a recomandat
VIZITA LA SPITAL de SUZANA DEAC în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357276_a_358605]
-
în agonie. L-au smuls din pumnalele cornoase înfipte în trupul lui. Striveau capul felinei cu pietre mustind de culori. Erau în genunchi în fața stâncii, tânguindu-se și plângând când, din grotă, se apropiau, tăind cu țipetele cerul, femelele cu puii... Amurgul infuza văzduhul cu un văl subțire, vânăt și sângeriu, când, încă așezați în cerc, în genunchi în fața stâncii, ca la o rugăciune a morții și foamei, sfârtecau cu poftă cane crudă și, încă fascinați, îmbrățișau cu privirile fiara și
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357306_a_358635]
-
pregătit rapid masa...pentru două persoane: farfurii de felul II, de aperitiv, tacâmuri...câte două furculițe și câte două cuțite, pentru fiecare...pahar de țuică și de vin...șervețele (mereu sare peste supă/ciorbă). Țââââââââââââârrrrrrrrrr! A ajuns! “Salut, mami!” “Salut, puiule!” “Mor de frig! Ia să despachetăm, să vedem ce-avem bun!” Deschid și eu frigiderul, ridic capacele oalelor. “Mmmmmmm ... ce bunătăți!!!!” Îmi place când mârâie ca un motan. Mă amuză. Alege ce-i place...și eu, la fel. Dacă trebuie
O “FAMILIE” MODERNĂ! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357301_a_358630]
-
toate neamurile din cele patru zări sau câte mai sunt. Putrezesc în noi, precum și noi în cei de dinainte. E roata pe care ni se strâng zilele ca ața pe ghem. Pământul ne-nglobează în întrgul lui; ne-ntoarcem ca puiul în găoacea din care ne-am întrupat, cum toate lucrurile își revin normal la matcă, după ce s-au desfășurat în timpul prestabilit de Creatorul tuturor lucrurilor. ION I. PĂRĂIANU Referință Bibliografică: PĂMÂNTUL / Ion I. Părăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
PĂMÂNTUL de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1268 din 21 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357344_a_358673]
-
focul gurii mele, tu te trezesti frumoaso, la fel ca-n alte vremuri, la fel ca la-nceput și gură ta se lasă furată de miracol și darnică-mi oferă sărut după sărut... În sobă arde focul stârnit de-un pui de vânt, noi doi stârniți de pătimi ne răzvrătim pe rând, din jarul ce-a mocnit, se-aprinde focul iară și ardem că pe vremuri, iubire "foc și pară". Te simt, mă simți, plăcută reverie, ești că o ploaie caldă
RĂMÂI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357356_a_358685]
-
în bot un cațeluș. A nimerit chiar în față unui hingher. Acesta a întins lațul crosei să i-l introducă pe cap ca apoi s-o tragă și s-o urce în cușca din mașină. Simțind că-i este amenințat puiul, cățeaua l-a lăsat din gură și s-a repezit la omul care, cu instrumentul de tortură în mână, a făcut câțiva pași înapoi. Văzându-și colegul în primejdie, un hingher din apropiere a lovit mama puiului, pe la spate, cu
O PRIMĂVARĂ TÂRZIE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 514 din 28 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357434_a_358763]
-
-i este amenințat puiul, cățeaua l-a lăsat din gură și s-a repezit la omul care, cu instrumentul de tortură în mână, a făcut câțiva pași înapoi. Văzându-și colegul în primejdie, un hingher din apropiere a lovit mama puiului, pe la spate, cu bățul din dotare cu așa putere în cap, încât aceasta a căzut fulgerată fără să scoată măcar un mârâit. În timp ce autorul își freca mâinile a mulțumire, cățelul se târa spre mama care zăcea întinsă pe o parte
O PRIMĂVARĂ TÂRZIE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 514 din 28 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357434_a_358763]
-
cu minunea ei uimit de festinul unei căprioare la un pahar a zis că și-ar da viața să fi scris el o asemenea moarte supărat a scris că nu există poeți și a inventat necuvintele ajuns din urmă de puii păsării cu clonț de rubin avea să caute Minunea din Mălini în Nemurire într-un undrea de 13 Referință Bibliografică: 13 (treisprezece) / Radu Liviu Dan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1245, Anul IV, 29 mai 2014. Drepturi de Autor
13 (TREISPREZECE) de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357469_a_358798]
-
tot repetau, tot anul, / Un fel de munci neistovite, / Pesemne-așa știa țăranul / Să coacă timpul, făcând pite - // De ce și banii în batiste, / Ce îi puneau, atât de greu / Îi mai scoteau, ca să existe, / Pesemne știe Dumnezeu -//De ce coceni, și pui, și vie / Și nuci, și vin, și apă, și / Pământ - strângeau ca bogăție / Și numai munca, zi de zi? // De ce nici nu știau ce-i banul / De rar ce îl vedeau, de ce / Nu învăța și el, țăranul, / Ca la oraș
CALIGRAFII PE SUFLETUL INIMII de JIANU LIVIU în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357403_a_358732]
-
o umbrelă înflorată, un gând mărunt poate fi grădinar pentru întreaga lume, cine ar putea reteza norii? Profesorul luă o afină între dinți și o strivi încet, auzeam geamătul mic al boabei, apoi eliberarea din chinga circulară, sângele ei de pui de balaur, năvălind printre dinții puternici ai profesorului, un fulger lovi conform celor spuse un vârf uscat de copac și focul ne lumină ca pe niște vase vechi de aramă. Înainte de a muri sau de a pleca definitv de la catedră
APOTEOZA de BORIS MEHR în ediţia nr. 1267 din 20 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357510_a_358839]
-
maturizează ca persoană, fiind capabilă de curaj, iubire și preocupare pentru cei din jur. Tensiune între dreptate și milă, între compasiune și reconciliere. Sunt păsări care niciodată nu-și vor împleti cuibul în colivie, pentru a nu lăsa sclavia moștenire puilor săi... Să căutăm și să urmăm binele. Este atât de frumoasă liniștea! Fiecare clipă din viața noastră este un timp pe care Dumnezeu dorește să-l petreacă alături de noi. Dumnezeu nu întoarce spatele nimănui, ci dorește să rămână în casa
PĂRINTELE IEROMONAH HRISOSTOM FILIPESCU – EGUMENUL SCHTULUI ŢIBUCANI, JUDEŢUL NEAMŢ – UN OM AL BUCURIEI NEDISIMULTATE, AL PREZENŢEI SPIRITUALE RECONFORTABILE ŞI AL TINEREŢEI DUHOVNICEŞTI [Corola-blog/BlogPost/357699_a_359028]
-
Acasa > Manuscris > Cugetari > PUIUL Autor: Gabriel Todică Publicat în: Ediția nr. 1464 din 03 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Când am deschis ochii, totul era gri, dar am auzit un fel de ecou. Era glasul mamei ce mă indemna să caut calea și ciocul
PUIUL de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1464 din 03 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357824_a_359153]
-
să mi se umple de pace și să urce la Cer, chiar dacă trupul mi se va scufunda, cândva, din nou în țărână, iar viermii vor avea festin! Gabriel Todică 24.11.2014 Foto: tablou de Oleg Șupliak (Ucraina) Referință Bibliografică: Puiul / Gabriel Todică : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1464, Anul V, 03 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Gabriel Todică : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
PUIUL de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1464 din 03 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357824_a_359153]
-
și buzele ei își pierduseră forța de a rosti cuvinte. Întinse brațele, izbucnind în plâns, spre cea pierdută și regăsită, spre lumina ochilor ei. Spre Daniela Nela. Apropierea, îmbrățișarea finuței ei după atâta timp, i-a redat și vocea... - Danielaaa! Pui mic! Finuța mea...! o copleși ea cu sărutări și îmbrățișări, în timp ce micuța îi pipăia fața, ochii, nasul și gura, trăgând-o de urechi și de bijuterii, râzând încontinuu și manifestându-și dorul și bucuria revederii. Prin ușa întredeschisă, Ecaterina, împreună cu
ÎN MÂNA DESTINULUI...(10) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357766_a_359095]
-
și de înghețurile iernii, asemenea palmelor lor trudnice. Dintre salcâmii și carubii parfumați și albi ca norii a văzut țiclălul Istriței, ce i s-a părut Olimpul cel purtător de mistere și de legende, fascinându-l cea despre Cloșca cu puii de aur, cât și aceea despre Tămâioasa moștenită de la strămoșii daci, chiar împotriva voinței regelui Burebista. De la marginea satului începea câmpia cea fără de sfârșit, adică uimirea și vraja depărtărilor nevăzute, ce păreau coborâte din cer de linia orizontului, de unde se
PĂRINTELE MIHAIL MILEA – OMUL LUI DUMNEZEU CE ARE VOCAŢIA, DESTINAŢIA ŞI MISIUNEA SLUJIRII OAMENILOR… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357705_a_359034]