29,239 matches
-
Am fost oprit de un milițian și întrebat: Mă, baragladină, nu cumva ești din șatra lui Iorgu Stănescu? - Nu, dom’ ofițer, i-am zis, deși avea galoane de cârpă, era un caporal pesemne, eu sunt unul dintre rătăciții pământului! A râs el, au râs și cei care-l însoțeau și m-au lăsat în banii mei. Am legat căzănelul și tingirile la oblânc, am pus între ele cârpe să nu sune și am venit într-o goană spre tine, bulibașa mo
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
de un milițian și întrebat: Mă, baragladină, nu cumva ești din șatra lui Iorgu Stănescu? - Nu, dom’ ofițer, i-am zis, deși avea galoane de cârpă, era un caporal pesemne, eu sunt unul dintre rătăciții pământului! A râs el, au râs și cei care-l însoțeau și m-au lăsat în banii mei. Am legat căzănelul și tingirile la oblânc, am pus între ele cârpe să nu sune și am venit într-o goană spre tine, bulibașa mo. Cum vei chibzui
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
frumosule? - Vișinel, dom’le. - Cum ai spus? - Vișinel, repetă băiatul, oarecum mirat de nedumerirea omului legii. - Ce nume e și acesta? - E numele meu, așa a vrut mama. Pe bunica mea o cheamă Vișinica. Locotenentul nu se putu abține și râse cu poftă. Apoi, în sinea sa își spuse: Dumnezeu să vă înțeleagă! Țiganilor cu greu ajungi să le tălmăcești cuvintele, cât privește gândurile... Oamenii legii plecară din șatră mai nedumeriți decât atunci când veniseră. Totuși în mintea locotenentului se iscase o
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
să definească că tulburarea lui intrase pe ape liniștite și el se afla neîndoios sub imperiul unei bucurii fără margini. În ziua aceea, soarele parcă străluci mai puternic peste așezarea în care bântuiseră atâta vreme urgiselile. Ziua era calmă și râdeau parcă bucuroase și florile rătăcite pe marginea șanțurilor, semănate de mâna necunoscută a hazardului. * Povestea avea să se deruleze peste timp și anotimpuri, sub auspiciile unor zei nebănuiți, dar se întrevedeau posibile șanse să vindece, măcar în parte, unele răni
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
nu-și făcuseră culcuș și liniștea nu venise ca o pasăre așteptată la cuibul ei. Soții luară un mic dejun la repezeală și ieșiră cu grijă pe ușa din spate, chipurile să nu-i trezească pe băieți. Dimineața de iulie râdea promițătoare peste urbe. În pașii lor se tăinuiau întrebări ce păreau a fi puse într-un seif de la care nu aveau cheile potrivite. Îngrijorat de starea Inei, Alex găsi să-i spună: - Ești o mamă prea mămoasă, draga mea! Pot
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
pașilor și ajungând lângă ea, o bătu ușor cu mâna, pe spate: - Ce faci, Diamanto? - Uite, vreau să cumpăr și eu o coadă de pește, dar tu ce faci? - Eu, precum vezi, tai frunze la câini. - Rău ai ajuns mo, râse ea, dar dacă spui tu, doar te-ai școlit pentru meseria asta, nu!? Măi fălosule, mă uit la tine și mai, mai să nu te cunosc. Ai lepădat straiele noastre și ți-ai luat boarfe domnești. - Ce tot croncănești acolo
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
de carte, nici iscălitura n-o învățase, căci semna cuponul de pensie de urmaș cu degetul mare de la mâna dreaptă, înmuiat în tuș. Poseda însă o inteligență nativă, ieșită din comun, care o făcea prea încrezută în puterile sale și râdea cu prețiozitate de oricine, până la absurd. De ce spun că dăscălița Ilinca, așa cum o apelau cunoscuții, era deosebit de tenace, fiindcă timp de 35 de ani, rămasă văduvă, a condus gospodăria și a purtat copiii în școli și facultăți. Chiar și la
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
cu toate că are implantat un stimulator cardiac, care, de altfel, nu-1 împiedică de la cinstirea câte unei țuici fierte cu secărică și zahăr ars, specialitatea casei. Când are chef, stăm la taifas, relatându mi întâmplări hazlii din copilărie și din armată, că râd de mă cocoșez, dar și situații tragice de la Primărie și Cooperație, când era obligat să le ia din animalele aflate-n bătătura concetățenilor, pentru jertfa umilitoarelor cote. Prin poveștile sale captivante, pline de originalitate și haz, unchiul Vasile mi-a
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
având încredere, cu sinucigașă larghețe, în maleficii aventurieri politici. Apoi, decepționați de realitatea lipsită de orice orizont, ei iau drumul pribegiei și sclaviei în vestul atrăgător, adoptând strategia struțului, de-ți vine să te autoflagelezi de naivitatea unora sau să râzi cu mâna la gură ca proastele. Amintindu-le de sloganul lui Lenin : „învățați, învățați, învățați!”, însuși mai marele „licurici jucător”, recomanda tinerilor studioși: „hă-hă, voi din țară să plecați!”. Să fie singura alternativă viabilă emigrarea, în timp ce alții recurg la soluția
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
atâtea deziluzii) direct de la Dumnezeu, căruia Îi mulțumea tainic În fiecare zi pentru Darul trimis. Și când ați aflat că-s băiat, Întrebă el cu o voce umbrită de melancolie și curiozitate, v-a părut rău? Abținându-se să nu râdă, mama Îi Întinse un măr ca să... Nu vreau măr!... -Iar aici ești tu sub un brad de Crăciun, primit de la tanti Alma... -Știu, cu mine În burtă! O, ce bine-mi pare acum c-am fost eu și nu o
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
vreau măr!... -Iar aici ești tu sub un brad de Crăciun, primit de la tanti Alma... -Știu, cu mine În burtă! O, ce bine-mi pare acum c-am fost eu și nu o fată, zise el șugubăț și Începu să râdă și să dea din picioare, iar mama Îl Împinse mai Încolo și Începu să-l gâdile pe la burtică, acoperită de râsul său ștrengăresc, risipit În toată casa. Fotografia când era pe cântar Îl distra teribil fiindcă Îl vedea pe tata
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
mai mult ca pentru sine, și cred că... Erai un plângăcios și un pișorcos, Îl alintă mama cu o falsă mustrare, iar el sări de gâtul ei și o bombardă cu pupături să o sufoce. Iar mamei Îi veni să râdă când Își văzu rimelul Întins pe obrăjorii lui frumoși și fondul de ten pe vârful nasului. Du-te și te spală... arăți ca o domnișoară machiată pe Întuneric, Îi spuse cu un glas prefăcut serios. Cineva sună la ușă, iar
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
strecură sub mâna mamei ca sub o aripă. Asta-mi place mie mult fiindcă, de fiecare dată când o văd, nu știu care mă ține În brațe mai tare tu sau tata -, căci mâinile vă sunt foarte apropiate. Iar tu de acolo râzi cu gura până la ceafă și semeni cu un ursuleț, Îi spuse mama mușcându-l nițeluș de lobul urechii, pe când el se feri scuturându-și capul. Mamă, da' tata când mai vine odată din America aia? Păi, vine el... ți-am
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
prezentat. Nu știu de eram așa - În fond, dacă stăteam bine să mă gândesc, ieșisem În parc să mă “aerisesc”, să mai scap de căldura din casă, unde, mai ales după-amiezile, nu se putea respira. Și mi-a venit să râd de naivitatea și de firea mea atât de impresionabilă. Se poate să mă ascultați din nou, zise, neluându-mă În seamă prea mult, cu nasul ridicat În vânt și cu pleoapele Închise. Fiți, vă rog, atent! După o altă pauză
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
iarăși În jurul meu. Și scaunele Înalte.. Și masa de lângă pat, pe care se află cuțitul cu lama tăioasă, de care m-am agățat ca să-mi sprijin verticalitatea gândirii. O rană adâncă mi se adăpostește acum În palmă. Îmi vine să râd. Râd. Râd cu toată ființa. Un râs copilăresc la Început, care capătă tot mai pronunțat accente stridente. Un râs care-mi transformă Întreg trupul În lungi convulsii spasmodice. Aerul devine purpuriu. Îmi străbate memoria o vulpe uriașă, cu coada enormă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
În jurul meu. Și scaunele Înalte.. Și masa de lângă pat, pe care se află cuțitul cu lama tăioasă, de care m-am agățat ca să-mi sprijin verticalitatea gândirii. O rană adâncă mi se adăpostește acum În palmă. Îmi vine să râd. Râd. Râd cu toată ființa. Un râs copilăresc la Început, care capătă tot mai pronunțat accente stridente. Un râs care-mi transformă Întreg trupul În lungi convulsii spasmodice. Aerul devine purpuriu. Îmi străbate memoria o vulpe uriașă, cu coada enormă, roșcată
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
meu. Și scaunele Înalte.. Și masa de lângă pat, pe care se află cuțitul cu lama tăioasă, de care m-am agățat ca să-mi sprijin verticalitatea gândirii. O rană adâncă mi se adăpostește acum În palmă. Îmi vine să râd. Râd. Râd cu toată ființa. Un râs copilăresc la Început, care capătă tot mai pronunțat accente stridente. Un râs care-mi transformă Întreg trupul În lungi convulsii spasmodice. Aerul devine purpuriu. Îmi străbate memoria o vulpe uriașă, cu coada enormă, roșcată, care
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
buimac. În cele din urmă, se trage un pas Înapoi, Îmi fixează o secundă sexul, care spânzură dizgrațios, ca o mare omidă, se Întoarce și aleargă cu mâinile ridicate, acoperindu-se de țipete scurte, ca niște scârțâituri. Am trântit ușa râzând. Mândru Într-un fel. Mă surprindea faptul că eram mulțumit. Călcam apăsat prin spațiul camerei asemeni unui imperator. Mi-am Întors fața spre oglindă și am Început să țopăi. Descriam cu brațele prin aer mișcări când lente, când rapide. Trupul
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
rochițe cu volănașe scrobite, albastre și verzi. Verzi erau și ochii ei mândri, pe care nu și-i cobora nicicum spre noi, băieții, evitându-ne ostentativ. Își petrecea mai tot timpul de joacă doar cu prietenele ei, cu care chițăia, râdea și discuta secrete, stârnind de multe ori valuri de curiozitate În rândurile băieților, care o priveau pe sub ochi, cu dragoste ascunsă și respect. Ana Maria vorbea franțuzește și dansa ca o prințesă adevărată. O dată pe an, vara, mergea În vizită
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
o făceau să pară cu adevărat vie, astfel Încât toți cei care priveau spectacolul nu se gândeau nicio clipă că au În față câteva bucățele de lemn pictate, ingenios articulate și mânuite de sfori Întinse, ci o ființă reală, alături de care râdeau, cântau sau plângeau. Copiii erau cei mai fericiți. Cu ochii lor vioi și scânteietori, ei aplaudau zgomotos, cu gura până la urechi ori tropoteau cu toată puterea picioarelor, manifestându-și astfel plăcerea nebună pe care le-o oferea Grimmi, păpușa lor
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
trăire, o floare imaginară, pe care o atinse cu delicatețe de obraz și, sărutândo, o aruncă spre public. Culese o alta și, după lungi mângâieri, Începu să-i smulgă petalele, una cate una, și să le arunce În sală. Unii, râzând, se prefăceau că le prind din zbor. Și aplaudau Încântați. Lumina reflectorului principal dănțuia zglobie, lăsând dâre albe peste pânza de Întuneric transparent din sală. Apoi, se focaliză din nou pe Grimmi. Acesta, cu mișcări firești, luă o chitară mică
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
se repeta la nesfârșit, de fiecare dată când știa că urmează să facă o nouă incursiune. La Întoarcere, era mereu copleșit de un triumf aproape prostesc. 60 Mai Întâi, Îngrijea trandafirii proaspăt aduși, apoi călca țanțoș prin cameră, țopăia și râdea minute În șir. Florile erau culese din Grădina Mănăstirii, aflată undeva, la marginea orașului, dincolo de câmpie. O dată la șapte zile călătoria lui Într-acolo se transforma Într-o adevărată aventură. Era Înalt și slab, cu degetele nefiresc de lungi, fapt
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
piciorul ori trimițând-o să se joace cu fetițele de vârsta ei. Poate că-i nebună, a zis unul dintre ei . Ori poate că Îl iubește, completă altul, descoperindu și dinții Întrun râs malițios. Nu vezi cum Îl privește!... Am râs și eu forțat, prefăcându-mă. Lui Neli nu-i păsa deloc. Mă Înconjura cu vocea ei de clopoțel și, fredonând neînțeles tot felul de refrene, rămânea veselă În umbra mea, ca o soră mai mică, cu un zâmbet de mulțumire
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Început să alerge frenetic, cu mâinile sale lungi agitate pe lângă corp. Cămașa mult prea mare și pletele-i aprinse Îi fluturau În goana nebună, iar Milu părea o torță vie, purtată de o mână nevăzută spre Înălțimi. L-am urmat râzând, Încercând să-l ajung din urmă. Urcușul a fost parcă mai greu ca În alte dăți, ne-a obosit bine, făcându-ne să ne doară Într-o parte. Ne-am trezit Într-un târziu sus, pe Creștetul Doamnei, gâfâind și
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
mari talazuri. În drum spre garsonieră, spre bârlogul meu de burlac absolut, am Întâlnit un cortegiu funerar. Mortul avea un chip nemaivăzut de galben. Atât de galben, Încât am crezut că e o păpușă de ceară modelată stângaci. Aproape că râdeam imaginându-l expus Într-o vitrină, cu surâsul său strâmb, Întipărit pe buze. Un damf de miros dulceag, de cadavru În descompunere, mi-a inundat nările până În sinuși, dezmeticindu-mă și obligându-mă să grăbesc pașii. M-am oprit să
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]