3,125 matches
-
cu un clește. Timp de o clipă, acesta se oprise din treabă, se Întorsese, cu cleștele În mînă, să facă o pauză și să vorbească cu cineva de pe altă schelă. Între timp, cel care prindea niturile, bucuros de momentul de răgaz, lăsase găleata jos și stătea drept cu țigara În gură, iar flacăra mică a unui chibrit licări În căușul palmelor sale cafenii. Atunci cel care arunca niturile, cu gîtlejul Încă plin de hohotul stîrnit de vreo glumă ce nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
pentru că i-a încălcat dreptul la demnitate, ducându-l la secție în chiloți. Are mare dreptate neamțul. Huooo, poliția nemțească! Normal era, să fie anunțat omul cu cel puțin o săptămână mai înainte, că va fi săltat, să aibă omul răgaz să se tundă, să se bărbierească, să-și pupe copiii și aia a mă-sii, să se îmbrace la patru ace după ce, eventual, a reușit să mai slăbească un pic în vederea încarcerării. Dar iată că o știre din cancan.ro
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
am început să vorbesc la repezeală: uite, deși în viața mea au intervenit schimbări, eu tot pe tine te iubesc. Dacă poți trece peste lovitura asta, acum îmi fac bagajele și plec spre Botoșani. Plângând, mi-a cerut un mic răgaz, să iasă în aerul rece al nopții, să vadă ce mai simte pentru mine. Am închis telefonul și-am pregătit două genți: una mare, pentru Botoșani, alta mai mică, pentru Berceni, cartierul unde Adelina locuia într-un apartament închiriat. Peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
în cameră. I-am explicat că ne pripim, că suntem separați de mult. Și, care-i problema? Tocmai, nu mai pierdem timp. Da, dar eu iubeam o altă femeie sau, mă rog, iubeam două femei în paralel. Aveam nevoie de răgaz, să înțeleg ce era în inima mea. Nu contează, ea mă iubește, o să mă facă să vibrez mai ceva ca înainte de apariția vrăjitoarei ăleia. E drept, o speria la mine faptul că mă puteam îndrăgosti de orice ciudată. Dacă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
un răspuns: — Tovarășe profesor, dumneavoastră vorbiți de aceste obiecte care au două mii de ani și le spuneți pe nume, dar nu știți ce nume purtau ele atunci, nu-i așa? Surpriza lui Valedulcean fu atât de mare Încât ceru un răgaz de gândire. Zise: — Cum adică? Păi, degeaba zicem noi că-i bardă, baltag sau baros, dacă ei atunci Îi ziceau altfel. Așadar, el, profesorul Valedulcean, Încă tânăr și cu perspective, proaspăt cooptat de un colectiv de arheologi, se lansase să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
și / promițându-mi un copil cear ști să / povestească copilăria lui din pântec / numai dragostea ta mai face posibilă / viața prin măhălălile lui noiembrie. Cacofonia accentuează, ca și alteori în volum, senzația de înstăpânire a concretului, care nu mai dă răgazul de a se prefira vorbele în care se traduce. Femeia continuă să fie, și în partea a doua a volumului, receptată ca arhetip: Arde pădurea fără flacără / după așezarea părului tău. Un remediu în fața cotidianului este aducerea aminte (Temerar e
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
o combustie interioară tot ceea ce este emblematic pentru această așezare, leagăn al copilăriei, al adolescenței și, firește, al visului. Pentru poet, acesta este paradisul pierdut, către care gândul îi călătorește perpetuu, firele incalculabile care îl leagă de sat nedându-i răgazul de a se împăca pe deplin cu orice alt loc prin care și poartă pașii sau doar gândurile, fiindcă rana desprinderii de primul este nevindecabilă. De aceea, își proclamă statutul de căutător neliniștit a ceva ce știe că nu va
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
își asumă cu sinceritate micimea destinului, poetul recunoaște: eu nu știu nimic despre viață, deși am înghețat am foșnit mam topit / am scrâșnit, iar absența virgulelor aici ar putea fi citită și ca o sugestie a continuității, fără pic de răgaz, a caznelor viețuirii. Poezia surprinde, cu mijloacele-i specifice, o realitate incomodă de care poetul nu se lasă însă descumpănit, de vreme ce continuă să caute cuvântul ce exprimă adevărul, cu toate că, dorind să și spună patimile proprii, se izbește de limitele limbajului
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
unui cal înseamnă a merge șezând și a vedea numai ceea ce se dă, nu însă și tot ce ai voi. Iată pentru ce eu și tânărul meu tovarăș de călătorie ne hotărârăm a merge pe jos peste munți și în răgaz, de la Piatra pân' la Dorna, lăsând la o parte drumul mare. În ziua de șase iulie eram gata; cu alte cuvinte, aveam toate trebuincioasele de drum așezate în o boccea de forma unei raniți soldățești, legate la spate prin ajutorul
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
noi, sau -mai bine zis — la neobișnuita noastră îmbrăcăminte de drum. Cerințe: 1. Citiți cu atenție textul și scrieți ideile principale. 2. Povestiți fiecare fragment. 3.Scrieți cuvinte cu sens apropiat termenilor: potecă, revărsatul zorilor, revolver, colțun, șferi negre, boccea, răgaz, cupeaua, chipiu, țintă. Pietrele Doamnei (folclor) Legenda locului ne povestește că pe la anul 1541, în cea de-a doua domnie a lui Petru Rareș, ajungând aproape de culmile Rarăului (care pe atunci se numea Todirescu), domnitorul și-ar fi lăsat aici
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
unde a fost executat Ion Antonescu și cei trei. Tristețe. Totul învăluit în uitare. Uriași parapeți se vor eroda în timp și se vor pulveriza în nisip. Timpul a fost scurt și eram legat de organizatorii incursiunii. Nu am avut răgaz pentru a medita mai mult. Destinul omului și existența noastră fugară pe acest pământ sunt fulgerări scurte drapate cu bucurii și pătimiri, căderi și înălțări, înfrângeri și biruinți, și aceasta depinde de cum îți interpretezi rostul tău, departe de Dumezeu, sau
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
din sud". Din nenorocire, nu am destulă energie ca să pot întreprinde ceva pe termen lung. Dar să revin la ce vreau. Să-mi pun ordine în amintiri? Poate că o s-o fac într-o zi, dacă mă voi bucura de răgazul necesar și voi avea liniștea care-mi lipsește acum. Deocamdată, m-ar interesa altceva. Aș putea consimți că m-am iubit pe mine mai mult decât am iubit adevărul și că, de aceea, sunt în măsură să confirm că regretele
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
să plec ― prin Lisa copiii nu erau consultați când se luau hotărâri în privința lor ―, dar cum primejdia era fixată pentru toamnă, nu mă arătam din cale-afară de tulburat. Acesta a fost totdeauna cusurul meu, de câte ori pericolele mi-au lăsat un răgaz, m-am grăbit să nu le dau importanță, agățîndu-mă de speranța că o întîmplare providențială mă va salva până la urmă. Stăteam cu cărțile în față, în pridvor sau în grădină, ca să fiu văzut învățînd, dar refuzam gândul că mă voi
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
în gură, la fel ca untul. Seara, pe lângă strachina obligatorie de lapte cu mămăligă, mâncau și diferite mâncăruri gătite din carnea și cârnații afumați și păstrați în ghiumuri cu untură. Vara se muncea zdravăn și nu era o clipă de răgaz, că ploua și se însenina mintenaș... era goana uscării fânului și trifoiului! Aici toate femeile erau mume sau lelici! Singurul râu ce traversează satul, este Valea care se umflă deseori și vine apa mare din munți, distrugând podul, împărțind satul
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
Oprindu-mă în prag, am încercat să privesc camera cu aceeași obiectivitate cu care îmi cercetasem imaginea în oglindă: încercând să-mi imaginez impresia pe care ar fi făcut-o asupra Fionei. Acum mă urmărea, așa că n-aveam prea mult răgaz, dar se impuneau câteva observații rapide: faptul că perdelele cu care fusese deja dotat apartamentul și tablourile, cumpărate cu mulți ani în urmă, nu oglindeau deloc gustul meu actual; faptul că atât de multe suprafețe - masa, pervazurile ferestrelor, partea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
despre cartea ta. Hotărât să-mi păstrez avantajul, am ridicat mâna a lehamite și am spus: — Poate că nu e un moment favorabil. Și am spus că mai am programată o întâlnire și poate că mai ai nevoie de un răgaz ca să iei o hotărâre, așa că... — Am luat o hotărâre în privința cărții tale, Michael. M-am așezat imediat. — Da? — O, da. Altminteri nu te-aș fi chemat aici. Nici unul din nou nu scoase o vorbă câteva secunde. — Și...? Patrick se lăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
reviste cu denumiri oribile legate de aviație, bombardiere și istoria militară. Dar femeia însăși părea total compos mentis. Pe scurt, i-am spus despre descoperirea mea și ea a reacționat cu mult calm. A spus că are nevoie de un răgaz ca să digere informațiile și m-a întrebat dacă m-ar deranja să ies să mă distrez cam o jumătate de oră plimbându-mă prin incintă. După ce s-a scurs răgazul, m-am întors în camera ei, unde ea mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
cu mult calm. A spus că are nevoie de un răgaz ca să digere informațiile și m-a întrebat dacă m-ar deranja să ies să mă distrez cam o jumătate de oră plimbându-mă prin incintă. După ce s-a scurs răgazul, m-am întors în camera ei, unde ea mi-a înmânat o scrisoare adresată domnului Farrington. Asta a fost tot. N-am întrebat ce conținea, am pus-o pur și simplu la poștă și m-am întors în oraș. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
rece și întunecoasă de la începutul lui ocombrie 1989 și beau ceai cu brioșe într-unul din separeurile de la Heartland Club. Șmecheria este să faci mereu ceva scandalos. N-are rost să dai o lege scandaloasă și apoi să le lași răgaz să se dezmeticească. Trebuia să vii cu ceva mai rău și mai rău, ca să nu-și dea seama publicul ce l-a pălit. Vezi tu, problema cu cetățeanul britanic este ce nu are o capacitate mai mare decât... un computer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Observă că era în același timp ușurată și jignită. Încercă s-o întrebe de unde era și ce făcea în Irak, dar vorbea prost engleza și, în plus, păreau s-o deranjeze asemenea întrebări. Amândoi știau că trebuiau să lase un răgaz suficient de lung înainte de a coborî. Apoi, Lucila își aminti ceva și, deschizând un sertar al comodei, scoase de acolo un pachet de cărți. Nici unul nu știa un joc de cărți propriu-zis, așa că jucară câteva mâini de Snap. Mai era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
universală, definitorie pentru specie. Dar cât de „matur” sau la ce vârstă descoperă bărbatul toate acestea? P.H. Lippa închină să atribuie acest „har” doar senectuții înțelepte. Tânărul caută cu prea multă patimă, în femeie, partenera de sex, încât nu are răgazul necesar aprofundării „relației”. Dacă aș fi răutăcios aș spune că P.H.L. iar „trage spuza pe turta pensionarilor”. Dar nu sunt!) Pentru a putea aprecia „minunea maternității”, crede scriitorul, este nevoie de timp, de „experiență personală”, cultură și meditație. Domnul R.
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
necesară pentru el desfășurarea acestei pedagogii, cu cît mai accentuat sentimentul eșecului definitiv. Nu-i rămîne decît pana spre a-și recupera, psihic și mental, frustrarea. Inacțiunea socială la care îl sortiseră mediocrii ajunși la conducerea Florenței i-a dat răgaz să-și construiască un dublu ideal. De ce nu i s-ar fi îngăduit lui Machiavelli să spună: Principele aș putea să fiu eu! cum li s-a îngăduit altor scriitori să spună despre personajele lor preferate, în care au proiectat
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
ușurință și-și poate asigura stăpînirea asupra lor. În republici însă, relațiile dintre oameni sînt mai vii, ura și dorința de răzbunare mai puternice, iar amintirea vechilor libertăți nu îngăduie cetățenilor și nici nu le poate îngădui nici o clipă de răgaz; așa încît mijlocul cel mai sigur este tot acela de a le nimici sau de a te stabili acolo. CAPITOLUL VI Despre principatele noi pe care le dobîndești cu arme proprii și cu propriile tale însușiri Să nu se mire
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
fiindcă nu am voie să mă pronunț de unul singur. Sigur că îmi vor cere și mie părerea. Trebuie să ai răbdare până mâine. „Oare ce mă așteaptă? Ce-or face cu mine?” - erau gândurile care l-au măcinat fără răgaz până a doua zi... Sergent Toaibă Toader ! Ia să vedem cum te miști? Treci prin fața noastră înainte și înapoi, cât mai firesc posibil - au fost primele cuvinte ale unui colonel doctor din comisia compusă din cinci doctori, printre care și
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
mult În dreapta) ar fi dat totul pe seama unei conversații vioaie și banale ca Între vechi cunoștințe. Îi simțeam În timpul acesta strîngerea mîinii, apoi Încercarea firavă, de secunde, a mîngîierii coborînd de-a lungul degetelor și a podului palmei, dar, În răgazul de eliberare a unei clipe, Îmi retrăsei cu tristețe mîna, prefăcîndu-mă a nu-i Înțelege adeziunea, nimic din rostirile-i tăcute, tremurătoarele-i Încercări, pentru că era tîrziu, prea tîrziu, fiica, aflată acum În partea cealaltă a mesei, era mărturia vie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]