3,048 matches
-
În aceeași manieră ca celelalte și, În sfîrșit: CUZCO! EL OMBLIGO Buricul Pămîntului Cuvîntul care descrie cel mai bine orașul Cuzco este „evocator“. Pe străzile sale stă așezat un praf imperceptibil, dintr-o altă epocă, ce se ridică precum sedimentele răscolite de pe fundul unui lac, atunci cînd Îl atingi. Există Însă două sau trei Cuzco diferite sau, mai bine zis, sînt două sau trei feluri În care poți descoperi orașul. Atunci cînd Mama Ocllo și-a aruncat săgeata de aur, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
le proferă. Criza mea de astm s-a Înrăutățit, cu toate că Îmi urmam dieta cu strictețe. Un alint care nu Însemna nimic, venit din partea acelei femei ușoare care s-a arătat Înțelegătoare cu starea mea fizică demnă de milă, mi-a răscolit amintirile amorțite din viața de dinainte de aceste aventuri. În acea noapte În care nu am putut să Închid un ochi din cauza țînțarilor m-am gîndit la Chichina, un vis Îndepărtat și neclar În acest moment, deși sfîrșitul lui, neobișnuit pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
copiii”. Pentru moment lucrurile s-au calmat. Al doilea incident a fost în aceeași perioadă: rugându-ne în biserică, au dat peste noi patru indivizi, cerând să vorbească cu parohul; conduși la el, în cameră la paroh, au început să răscolească lucrurile de pe birou; văzând o biblie cu dedicația lui Carol al II-lea, au rupt prima pagină; apoi au cerut să li se dea dispozițiile primite la parohie de la Episcopul Durcovici, relativ la comportarea credincioșilor. Subsemnatul, avându-le asupra mea, li
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Pe-atunci încă nu cunoșteam frumoasa poezie a Helgăi M. Novak: „Vița sălbatică încolăcită în jurul castelului de apă a pălit de tot, ofilită precum buzele soldaților“. Rugăciunea liniștitoare menită să mă cufunde de îndată în somn avea efectul contrar, îmi răscolea mintea. Așa se face că nici mai târziu, și nici până azi n-am înțeles cum poate domoli credința frica omului, cum poate reda altora echilibrul și astâmpăra gândurile din creier. Căci orice rugăciune, oricât de des bolborosită, devenea o
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
La unul dintre prietenii mei făcuseră iarăși o percheziție în timp ce lipsea de-acasă. și din nou înscenaseră percheziția la domiciliu ca pe o spargere. Cunoșteam bine jocul care se repeta de câteva ori pe an la fiecare dintre noi. Ne răscoleau prin cărți și hârtii, smulgeau tablourile din ramă, rupeau tivul de la perdele. Nu se atingeau de bani și de bijuterii. Când terminau percheziția, luau cu ei un singur obiect mărunt, fără însemnătate: un deșteptător, un ceas de mână, un tranzistor
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
prima și penultima lui iubire nemuritoare...! Și-ntr-o fină discordanță Cu priveliște sonoră Merg așa cam la distanță El major și ea minoră." (G. Topîrceanu) "Când eram pe Ialooo...." Nu, nu se mai puteau abține, degeaba! Cântecul ăsta le răscolea cele mai intime și profunde sentimente. Cu ochii înecați în lacrimi, nemaivăzând nimic în fața lor, căutau cu disperare un punct de sprijin, de mângâiere. Și mângâierea a venit tot cu ajutorul Sfântului Duh sub forma inegalabilei agheasme de Zăvoaia, care se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de la moarte oferindu-le inima ca ultim argument al sacrificiului matern. Copii mei! Copii mei! Unde ești, Dumnezeule?? Cu ce-au greșit copiii mei?? Câtă nedreptate! Și plângea hohotind pentru suferințele îndurate de noi. "Bătrânul pelican se-ntoarce obosit A răscolit pământul, dar pește n-a găsit. Oceanul era gol și plajele deșarte Înflămânziți, copiii se îndreptau spre moarte. Neputincios, pescarul privi învins spre cer Lovind în pieptu-i moale cu ciocul lui de fier Smulgându-și inima cu ultimul efort Apoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
descurajat. O, repertoriul lui era diversificat, bogat și atractiv! În sat mai era o cârciumă, așa că temerarul nostru ascendent la grațiile Euterpiei a considerat că acest locaș, cu puțină bunăvoință, ar putea fi asimilat celebrissimei La Scala din Milano. A răscolit prin bogatul său repertoriu și s-a oprit asupra unei arii dintr-o operă mult apreciată de publicul meloman: "Rigoletto". În fond el Mita Fâru era un tenor desăvârșit și, după propria lui mărturisire, Carusso, Pavarotti ori Placido nu l-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
doua zi am trecut pe la bătrân, de la care tata a împrumutat furca și ne-am oprit la marginea gropii de gunoi, care se afla situată la extremitatea satului. Tata scormonind cu ajutorul furcii, iar noi folosindu-ne de niște bețe, am răscolit metru cu metru platforma, reușind în final să adunăm resturile de care aveam nevoie. Tata cu sacul în spinare și noi după el ne-am oprit la moș Danilov pentru a-i înapoia furca și am continuat drumul spre viitoarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Mirren pentru inte ligență. Mi-a plăcut Judy Dench în rolul lui Iris Murdoch, a prins-o admirabil. Îmi plac, de asemenea, Catherine Deneuve pentru eleganța jocului și Audrey Tatou pentru senzualitatea îmbinată cu candoare. Un film care m-a răscolit a fost Orele, cu Nicole Kidman în rolul Virginiei Woolf. Și ca să fie tacâmul complet, întrebați-mă și de-o eroină de roman preferată. O eroină cu care mi-am găsit puncte comune. Dar mai bine să nu aștept întrebarea
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
mașina jandarmeriei se avântă pe urmele lui și evadatul, observând-o, își lasă bicicleta pe șosea, fugind peste câmpurile care stau la dispoziția oricăror evadați. Numai că deodată obuze cu totul și cu totul normale încep să explodeze în jurul său, răscolind pământul, ca-n filmele normale despre războaie normale. Tipul își dă seama - dârdâind - că se află pe un poligon de tir, în plin exercițiu balistic. Se dă alarma, se suspendă tirul, pușcăriașul îngrozit e adus în celulă, la 5 ore
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
ianuarie 1987) GHEORGHE Ion „[Ă] A slăvit garoafa roșie și steagul roșu Beniuc! A cântat culorile patriei, câteșitrele, Mihai Beniuc. Și mai lăsați-o cu dogmele opțiunii zicând: ori cu Blaga, ori cu Beniuc. Mulțimi învolburate văzurăm, evenimente, clase sociale răscolite fără Beniuc - Încât nu le-ai fi priceput cum trebuie nici de-aproape, nici dinăuntru, fără Beniuc, Ci văzurăm bărbații purtând la butoniere garoafe roșii ca Beniuc; Tot roșii, steagurile ca-n poemele lui Beniuc. Am zis: de-ai lui
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
Arta, 11/1977) JEBELEANU Alexandru „Avui prilejul în mai multe rânduri să particip la întâlnirile tovarășului Ceaușescu cu scriitori. Îndrumările și sugestiile secretarului general al Partidului Comunist Român, adânc cumpănite, luminate de razele unei gândiri îndrăznețe și clare, m-au răscolit întotdeauna stârnindu-mi întrebări și limpeziri asupra activității mele obștești. Tezele din iulie 1971 sunt un exemplu de aplicare creatoare a marxism-leninismului la condițiile țării noastre.“ (Orizont, 1 februarie 1973) „La cârma țării drept, neistovit Privești spre viitor cutezător, Ni-
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
mulțumirii glas, Căci el ne-a dat aripa spre zări, cutezătoare Și el ne-învață zborul prin ani fără popas.“ („E tinerețea noastră Partidului datoare“, Scînteia tineretului, 30 aprilie 1958) „De sub cenușă de foc când sângeram în «Țara nimănui», ne răscoleam gândul rănit prin cuvintele lui. Când treceam sub Arcul de Triumf din clipe prefăcute în statui ne înălțam speranțele spre larg prin cuvintele lui. Și azi în miez de vară când soarele coboară din gutui, ne rezemăm întreaga țară de
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
haine. Colectate cine știe de unde, ca să fie trimise în România. Au fost răsturnați pe covor. Puteam să aleg. Haine second-hand. Horor. Erau mai frumoase decât hainele mele cele noi. Miroseau dulceag, leșinător. Horor. Mi-a fost rușine să zic nu. Răscoleam în grămadă. Horor. Am râs și-am zis că o să le port, sigur, mulțumesc frumos, o să zic că sunt de la firma Sacos - Sacos de la Sac -, că din sac erau. Sac de plastic. Prima proză pe care am scris-o în
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
chiar și un pic de alint, mi-a răspuns: - Tovarășul nostru învățător se numește Dumitru Dascălu. A fi învățător Nopțile lungi de toamnă-iarnă, bântuite de insomnii, îi prilejuiesc lui Dumitru Dascălu frecvente întoarceri în trecut, mai ales în cel îndepărtat, răscolindu-i amintirile, multe dintre ele răvășite și înlănțuite anapoda. Încearcă mici satisfacții când reușește să le descâlcească, să găsească un fir care să-l conducă spre întâmplările, faptele, oamenii sau locurile pe care dorește să le evoce. De câtăva vreme
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
sale nu ajung la inima unora dintre adolescenți. Explicația? Altă generație, alte preocupări, altă atitudine față de muncă, de profesie, de viață... La întoarcerea spre casă, septuagenarul dascăl a preferat tot mersul pe jos. Mângâiat de razele soarelui tomnatic, cu sufletul răscolit de avalanșa trăirilor și impresiilor acumulate în cele două ore pe care le-a petrecut împreună cu colegii și elevii în mijlocul cărora s-a aflat, el încerca să descopere și să înțeleagă rațiunile pentru care diriguitorii cei mai de sus ai
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
cu aleile sale înguste, peste care liliecii deutzia și toată colecția de arbuști scuturau cât ținea aprilie și mai parfumata lor ploaie de confetti. Acum rozele sunt îngropate, grădina e tristă: vântul nopții îmi aduce miros de pământ umed, proaspăt răscolit pentru toaleta de iarnă, la fel cu mirosul pământului săpat pentru un mormânt proaspăt". Alte scrieri de Eugen Herovanu se succed, pe teme diverse: Dragoste și răzbunare (poem dramatic, 1897, pus în scenă la "Naționalul" ieșean, în 1900 și 1920
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Montégut, Myrbach, Picard și Rossi, a știut bine ce face; și-a dat bine seama de bucuria pe care mi-o va aduce. N-a știut însă și nici nu putea ști ce anume lucruri din amintirile mele proprii vor răscoli paginile acelei cărți. Așa de pildă, în ultimul capitol din "Trente ans de Paris", intitulat "Turgheneff", fiindcă în el e mai ales vorba de celebrul scriitor rus, am recitit pasagiul acesta: "...Cam în timpul acela ne-a venit ideea de a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
e trecutul meu... De la colegii mei de școală și de la contimporanii copilăriei mele, până la cei din urmă companioni în lunga călătorie care e viața mea; de la figurile care au format mediul meu familiar, până la cercul larg al relațiilor mele sociale... Răscolind însă vrafurile de lucruri vechi, unde mi s-a întâmplat să caut adesea mărturii și lămuriri pentru unele îndoieli ale mele, am găsit câteva asemenea încercări, asemenea reconstituiri de figuri de altădată, de figuri dispărute, în special. Deși concepute la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
cu aleile sale înguste, peste care liliecii, deutzia și toată colecția de arbuști scuturau, cât ținea Aprilie și Mai, parfumata lor ploaie de confetti.... Acum rozele sunt îngropate, grădina e tristă: vântul nopței îmi aduce miros de pământ umed, proaspăt răscolit pentru toaleta de iarnă, la fel cu mirosul pământului săpat pentru un mormânt proaspăt. Îmi reiau drumul în noapte. Și curios, ori pe unde trec, Iașul îmi apare în aspectele lui vechi, conservate mai mult în mine, în amintirile și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
pur, ce se hrănește din sine Însuși pînă la dispariția totală a oricărei implicări personale. Dacă aș accepta aceasta, ar trebui să socotesc detașarea de orice emoție o formă necesară de modestie și de adevăr. Dar nici un adevăr nu mă răscolește dacă nu-l Înțeleg și cu inima. Nu vreau să ascund că mă refer la moarte tocmai pentru că mă tem de ea, după cum dragostea Îmi Îngăduie să mă uit la lucruri cum simt că mă voi uita la mare În
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
este așa, fericirea trebuie construită pe terenul unde ne-am gîndit la ea... Mă uit seara la lumina care se scurge ca o șuviță de sînge În noapte, la brazii care strălucesc roșii pe munte, e ora care mi-a răscolit totdeauna sufletul, și mă gîndesc că, fără să vreau, zeii mi-au trimis speranța cum i-au trimis fratelui meu, Prometeu, vulturul pentru a-i ține cugetul treaz. De ce-ar trebui să văd un rău În ceea ce mă Îndeamnă
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Ploaia măruntă de-afară cade peste toate ceasurile În care m-am gîndit la zeii antici. Olimpul trebuie să fie pustiu, Însă cadavrul sfinxului grec nu va fi găsit În prăpastia unde s-a aruncat. Zeul-Întrebare trăiește... VÎntul de toamnă răscolește o mare pe care n-o mai zăresc. O umbră s-a strecurat parcă printre oțetarii uzi de ploaie. Forma mea de speranță și de demnitate e să văd În Întuneric doi ochi lucind fosforescenți... Cuprinsul SFINXUL OEDIP LABIRINTUL TEZEU
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
nu mai ești. M-ai găsit pe mine. - Da, așa este, dar pot fugi de iubirea ta. - De ce spui asta? Nu-ți sunt pe plac? Glasul lui era șoptit și se frânse în cuvinte amare, privind parcă departe în gol, răscolindu-i sufletul și trecutul, în căutarea unor răspunsuri. Se aplecă asupra ei, o îmbrățișă și îi sărută obrajii îmbujorați. Carlina ar fi vrut în momentul acela să-i spună toate secretele ei, să fie realistă și nu subiectivă, dar cineva
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]